Sentința civilă nr. 16647/2013. Contencios. Pretenții
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă N. 16647/2013
Ședința publică din data de 16 decembrie 2013 Completul constituit din: Președinte: A. G. C.
Grefier: C. -A. B.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta C. A. și pe pârâta A. N. PENTRU R. P., S. PENTRU A. L. N. 2., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantului av. Mirel I. escu, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Tribunalul, procedând la verificarea din oficiu a competenței, conform dispozițiilor art.131 C.pr.civ., constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 2. .
Acordă cuvântul pe excepția prematurității introducerii acțiunii invocată de către pârâtă și pe excepția inadmisibilității în ce privește petitul 2, pe care o ridică din oficiu, raportat la faptul că reclamanta nu se judecă cu Comisia județeană pentru aplicarea prevederilor L. nr. 2. .
Reprezentantul reclamantei arată că nu se opune admiterii excepției inadmisibilității în ce privește petitul 2, iar în ce privește excepția prematurității apreciază că, dacă ar fi primit termen în ianuarie 2014, nu se punea problema prematurității și că această excepție este invocată în contextul art.1 alin. 2 din OUG nr.10/2013 conform căruia aceste plăți ar începe să se efectueze cu data de_ la o cotă sub 20000 lei pe o perioadă, eșalonat. Pe ideea prematurității, solicită acordarea unui nou termen de judecată în februarie 2014 când se va putea ști dacă s-a pus în practică Legea nr. 287. Solicită prorogarea pronunțării asupra excepției prematurității, având în vedere că la art.2 pct.2 ind. 2 din ordonanță, se prevede că aceste plăți se efectuează în ordine cronologică. Mai arată că, în esență, nu se respinge cererea, dar în ideea prorogării pronunțării asupra excepției, solicită efectuarea unei adrese către pârâtă, raportat la cronologia plăților, cu mențiunea de a comunica în ce stadiu este dosarul reclamantei și când încep să se facă plățile. Strict procedural, în ce privește excepția prematurității, apreciază că se poate discuta pe un alt argument raportat la petitul subsidiar și că se impune efectuarea unei adrese pentru explicarea acestuia, raportat l faptul că în întâmpinare se solicită respingerea acestui petit pentru un motiv care este cu totul fără efect. Tribunalul, deliberând, respinge cererea de amânare formulată de către reclamantă,
prin reprezentant, apreciind că nu există nicio garanție că în februarie se va cunoaște situația plăților, iar în ce privește ordinea de efectuare a plăților și stadiul dosarului reclamantei, există posibilitatea ca reclamanta să fie pe listă din octombrie. De asemenea, se au în vedere aspectele de fond formulate de către pârâtă.
Tribunalul reține cauza în pronunțare pe excepția prematurității și pe excepția inadmisibilității.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de_, reclamanta C. A. în contradictoriu cu pârâta A. N. pentru R. P., S. pentru A. L. nr. 2. a solicitat să se constate refuzul nejustificat si nelegal al reprezentantului legal al Autorității Naționale pentru R. P., președintele acesteia, de a efectua plata sumei de 587.612,68 lei actualizată în raport cu indicele de creștere a prețurilor, până la plata plății efective cu titlu de despăgubiri așa cum a fost stabilită prin Hotărârea nr. 58/_ emisă de Comisia județeană pentru aplicarea prevederilor L. nr. 290/22003 din cadrul Instituției Prefectului județului C., cu încălcarea dispozițiilor art. 18 alin.5 lit.c din Normele metodologice aprobate prin HG nr.1120/2006 și investirea cu formulă executorie a titlului executoriu, Hotărârea nr.58/_ emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea L. nr. 2.
.
Pârâta A.N.R.P. S. pentru aplicarea L. nr. 2. a formulat întâmpinare
solicitând instanței să respingă ca pr em atur intr o dusă
cererea reclamantei iar în subsidiar ca neîntemeiată (filele 22-26). Arată pârâta că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 10/2013, începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, plata despăgubirilor stabilite potrivit L. nr. 9/1998 și L. nr. 2. "se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 lei";. Astfel, reiese fără echivoc intenția statului român de a eșalona plata despăgubirilor stabilite potrivit L. nr. 9/1998 și L. nr. 2. și neachitate (chiar și parțial), pe o perioadă de 10 ani. Cu privire la exigibilitatea acestor tranșe, observăm două ipoteze avute în vedere, respectiv ipoteza în care titlul de plată urmează a fi emis. În această situație prima tranșă fiind exigibilă în anul următor emiterii titlului și, respectiv, ipoteza în care titlul de plată a fost emis anterior intrării în vigoare a ordonanței, în această situație prima tranșă fiind exigibilă începând cu 1 ianuarie 2014. Prin urmare, suma de 587.612,68 lei din creanța stabilită prin Hotărârea nr.58/_ emisă de către Comisia Județeană C. de aplicare a L. nr. 2. nu este exigibilă în momentul de față, astfel că acțiunea formulată de reclamantă este prematură. Măsurile propuse nu aduc o restrângere a drepturilor persoanelor îndreptățite, întrucât statul român nu numai că nu refuză plata acestor despăgubiri, ci se obligă la plata eșalonată a sumelor prevăzute în deciziile de plată și hotărârile prin care se stabilește cuantumul despăgubirilor. Plata eșalonată a creanțelor asupra statului nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar executarea uno icto constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica modalitate posibilă de executare pe care un stat o poate aplica. În aceste condiții, este necesară crearea unui echilibru între interesele generale ale societății și interesele particulare ale persoanelor care intră sub incidența proiectului de ordonanță. în acest sens, precum arată și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, o astfel de măsură trebuie să păstreze un just echilibru între interesele statului și cele ale reclamanților (Hotărârea din 26 aprilie 2006, pronunțată în Cauza Zubko și alții împotriva Ucrainei, paragraful 67 sau Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunțată în Cauza Beyeler împotriva Italiei, paragraful 107). Concluzia care se impune este aceea că statul nu contestă existența unui bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor stabilite prin deciziile de plată și hotărârile emise în temeiul L. nr. 9/1998, L. nr. 2., precum și L. nr. 393/2006, și nu refuză plata acestora. Mai arată pârâta că, având în vedere practica constantă din ultimii ani de executare silită pe calea popririi și existența numărului foarte mare de popriri dispuse, consecința inevitabilă fiind blocarea conturilor Autorității
Naționale pentru R. P., această instituție a fost pusă în imposibilitatea de a plăti voluntar despăgubirile de care beneficiază persoanele îndreptățite în temeiul L. nr. 9/1998 și L. nr. 2. . Din acest motiv, în ultima perioadă A. N. pentru R.
P. s-a aflat în imposibilitatea de a pune în executare într-un termen rezonabil obligațiile de plată stabilite în sarcina sa. Având în vedere impactul acestor sume asupra bugetului de stat, s-a impus identificarea unei modalități de plată care să permită despăgubirea tuturor persoanelor îndreptățite. Pentru atingerea acestui deziderat, având în vedere necesitatea respectării țintei de deficit bugetar asumate, iar, pe de altă parte, necesitatea respectării drepturilor persoanelor îndreptățite la despăgubiri potrivit L. nr. 9/1998, L. nr. 2. și L. nr. 393/2006, s-a impus eșalonarea plății sumelor acordate potrivit actelor normative amintite.
La primul termen de judecată, instanța a ridicat din oficiu ex cepția i nadm isibilității
celui de-al doilea petit al cererii introductive.
În ceea ce privește exc epți ile invocate
în cauză, care se impune a fi analizate cu prioritate conform dispozițiilor art. 28 alin. 1 din Legea nr.554/2004 raportat la art. 248 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, instanța urmează a le admite pentru următoarele considerente:
Prezenta cerere de chemare în judecată are ca obiect obligarea pârâtei A. N. pentru R. P., S. pentru A. L. nr. 2. la plata sumei de 587.612,68 lei reprezentând despăgubiri stabilite prin Hotărârea nr.58/_ emisă de Comisia județeană pentru aplicarea prevederilor L. nr.2. din cadrul Instituției Prefectului județului C. .
Or, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 10/2013 pentru plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor L. nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale L. nr. 2. privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herta, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum și ale L. nr. 393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum și pentru modificarea și completarea L. nr. 9/1998, L. nr. 2. și L. nr. 393/2006, începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, plata despăgubirilor stabilite potrivit L. nr. 9/1998 și L. nr.
2. "se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 lei";
Pe de altă parte, alin. 2 dispune expres că "prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014";.
Din coroborarea acestor articole de lege rezultă că noile prevederi legale sunt aplicabile prezentului litigiu și generează prematuritatea demersului reclamantei.
În acest sens, se constată că legiuitorul, prin adoptarea O.U.G. nr. 10/2013, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor stabilite, iar măsura luată este mai degrabă una
de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. 2 din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar. Soluția legislativă reprezintă o normă temporară care nu aduce atingere înseși substanței dreptului de despăgubire, statul putând fi acționat în instanță pentru executarea eșalonată a datoriilor, iar prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nu este nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată. Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective, aspecte indicate prin hotărârea-pilot pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României.
Pentru acestea, în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, instanța va admite excepția și va respinge ca prematur introdusă cererea.
În ceea ce privește exc epția inadm isibilității
capătului de cerere privind învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu Hotărârea nr. 58/_ emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea L. nr. 2., tribunalul reține că, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în sfera de competență a instanțelor de contencios administrativ intră cererile formulate de persoanele care se consideră vătămate într-un drept sau interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri adresate autorității publice.
Fiind vorba despre o solicitare care privește actul administrativ menționat, în mod logic și emitentul hotărârii trebuie să fie introdus în proces, pentru a fi în măsură să își formuleze apărările și să prezinte în instanță argumentele sale. Doar astfel se poate asigura un proces echitabil, care să se finalizeze cu pronunțarea unei soluții legale.
Pentru aceasta și cu respectarea principiului disponibilității reglementat de art. 9 Cod de procedură civilă, instanța va da eficiență art. 78 alin. 2 și va admite excepția inadmisibilității ridicată din oficiu..
În temeiul art. 451 din Codul de procedură civilă, se ia act că pârâta nu a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L. HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prematurității cererii invocată de pârâtă. Admite excepția inadmisibilității ridicată din oficiu.
Respinge ca prematur introdusă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. A., CNP 2., domiciliată în C. -N., str. Băița nr. 2, ap. 49, jud. C. cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. D. nr. 74, ap. 46, jud. C. în contradictoriu cu pârâta A. N. pentru R. P., S. pentru A.
nr. 2.
, cu sediul în B., C. F. nr. 202, sector 1. Respinge ca inadmisibil cel de-al doilea capăt de cerere.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusă la Tribunalul Cluj, Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
C. -A. B.
Plecată din instanță Semnează grefier-șef M. C.
Red.AGC/tehn.VAM 4 ex./ _
