Sentința civilă nr. 1467/2013. Contencios. Ordonanță președințială

Dosar nr. _

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

4204

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1467

Ședința publică din 07 Martie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. C. O. -judecător

G. ier: M. S.

Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe reclamantul F. Ș. cu domiciliul ales în B. M., bd. Independenței nr. 18/72, jud. M. în contradictoriu cu pârâta I. P. M. -S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V. cu sediul în B. M., str. Școlii nr.1,jud. M. având ca obiect ordonanță președințială.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care aduce la cunoștința președintelui completului de judecată faptul că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de_ întâmpinare din partea pârâtei.

Instanța reține cauza în pronunțare.

T.

Asupra cauzei de față,

Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată sub numărul de mai sus, reclamantul F. Ș. a solicitat în contradictoriu cu pârâta I. P.

M. -S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V. ca prin hotărârea pronunțată să se dispună obligarea pârâtei de a autoriza provizoriu circulația pe teritoriul României a autovehiculului neînmatriculat marca ALFA

R. 166, cu număr de identificare ZAR93600000027573, până la soluționarea prin sentință definitivă și irevocabilă a cauzei din dosar nr._ al T. ui

M. .

În motivarea acțiunii se arată că autovehiculul identificat cu datele de mai sus este un autovehicul de ocazie înmatriculat pentru prima dată la_ în Italia, stat membru al Uniunii Europene.

Pentru înmatricularea acestui autovehicul în România, pârâta percepe plata unei taxe (denumită inițial "taxă specială pentru autoturisme și

autovehicule";, art. 2141- 2143din Codul fiscal, apoi "taxă pe poluare pentru autovehicule";, O.U.G. nr. 50/2008 și, în fine, taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule";, Legea nr. 9/2012), taxă care nu se percepe, însă, și la înmatricularea unui autovehicul de ocazie similar provenit de pe piața autohtonă.

Perceperea acestei taxe de către Statul Român contravine, însă, dispozițiilor art. 90 paragraful I din Tratatul pentru instituirea Comunității Europene (T.C.E.), devenit art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (T.F.U.E.), potrivit căruia nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.

Se arată că C.J.U.E. a statuat că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 contravine dispozițiilor art. 90 paragraful I din Tratatul pentru instituirea Comunității Europene (T.C.E.) devenit art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (T.F.U.E.).

În încercarea de a se conforma interpretării date de C.J.U.E. dispozițiilor art. 110 din T.F.U.E. raportate la dispozițiile din legislația internă referitoare la taxa auto, Parlamentul României a adoptat Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, intrată în vigoare la _

, prin care taxa percepută la înmatricularea în România a autovehiculelor de ocazie provenind dintr-un stat membru al Uniunii Europene se aplică cu ocazia primei vânzări și autovehiculelor de ocazie existente pe piața internă, înmatriculate înainte de_ și_, pentru care s-a achitat taxa auto sau în privința cărora această taxă a fost restituită ca urmare a hotărârilor definitive și irevocabile pronunțate de instanțele judecătorești.

Legea nr. 9/2012 a fost modificată, însă, prin O.U.G. nr. 1/2012 în sensul că s-au suspendat, pentru un an de zile acele dispoziții din lege prin care taxa era aplicată și autovehiculelor de ocazie existente pe piața internă cu ocazia primei lor vânzări de către deținătorul care nu a achitat această taxă până la_ sau căruia această taxă i-a fost restituită integral ca urmare a hotărârilor judecătorești.

Prin această modificare Legea nr. 9/2012 rămâne la fel de discriminatorie ca și O.U.G. nr. 50/2008 magistratul urmând doar să constate acest fapt.

Se susține că în situația de față sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru admiterea cererii de ordonanță președințială, astfel încât la momentul judecării prezentei cereri de ordonanță președințială "există judecată asupra fondului"; dreptului reclamantului de a înmatricula pentru prima dată în România un autovehicul de ocazie provenit dintr-un stat membru

U.E. fără plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

Se arată că cererea de ordonanță președințială este admisibilă, totodată, și din punctul de vedere al reglementării cuprinse în Ordinul nr. 1501/_ al Ministerului Administrației și Internelor, cu modificările ulterioare, "privind

procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor";.

Astfel, acest act normativ prevede, în art. 15 că: " (1) Până la înmatriculare, serviciile publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor competente potrivit art. 1 alin. 2 autorizează provizoriu circulația autovehiculelor și a remorcilor neînmatriculate, pentru o perioadă ce nu va putea depăși 30 de zile, dat nu mai mult de data la care expiră asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule. (2) Vehiculului căruia i s-a acordat autorizație de circulație provizorie în condițiile prevăzute la alin. 1 i se pot atribui succesiv, în aceleași condiții, mai multe autorizații provizorii care nu pot cumula mai mult de 90 de zile, cu condiția achitării tuturor taxelor și tarifelor legale necesare înmatriculării, înainte de eliberarea următoarei autorizații.

Se susține că potrivit dispozițiilor art. 7 din Ordinul nr. 1501/2006 în cazul absenței documentelor prevăzute la alin. 3, serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor competente va înmatricula un vehicul care provine dintr-un stat membru al Uniunii Europene numai după obținerea confirmării de la acest stat a faptului că solicitantul este îndreptățit să reînmatriculeze vehiculul în România. Art. 7 alin. 3 din Ordinul nr. 1501/2006 prevede faptul că, în cazul vehiculului de proveniență străină care a mai fost înmatriculat în alt stat și care se înmatriculează pentru prima dată în România, solicitantul trebuie să prezinte, pe lângă documentele prevăzute la alin. 1 și documentele de înmatriculare eliberate de autoritățile străine, în original, precum și plăcuțele cu numărul de înmatriculare.

Se susține că reglementarea cuprinsă în O.M.A.I. nr. 1501/2006 este anterioară aderării României la UE (1 ianuarie 2007) situație în care cetățenii români, ca cetățeni europeni, au dobândit dreptul de a înmatricula pentru prima dată în România un autovehicul de ocazie provenind dintr-un stat membru al Uniunii Europene fără plata taxei auto instituită de legislația română, drept stipulat prin art. 110 paragraful I din T.F.U.E.

Prin urmare, în condițiile aderării României la U.E. nu mai este necesară

"confirmarea statului străin că solicitantul este îndreptățit să înmatriculeze vehiculul în România"; cerută de O.M.A.I. nr. 1501/2006, însă în condițiile speței, adică în condițiile în care I. P. M. - S. P. C. R.

P. de C. și Î. a V. nu recunoaște dreptul reclamantului de a înmatricula autovehiculul menționat în petitul acțiunii fără plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a devenit necesară confirmarea acestui drept de către instanța de judecată, confirmare care se realizează prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă pe care o va pronunța în cauza având ca obiect "obligația de a face";.

Se concluzionează că până la rămânerea definitivă și irevocabilă a acelei hotărâri S. P. C. R. P. de C. și Î. a V. M. urmează a fi obligat să autorizeze provizoriu circulația pe teritoriul României a

autovehiculului menționat în petitul acțiunii (art. 15 din Ordinul nr. 1501/2006), pentru că acest serviciu este îndreptățit să depășească termenul de 90 de zile prevăzut de lege, iar solicitantul este îndreptățit să solicite această autorizare întrucât numai prin această autorizare provizorie de circulație se păstrează intact dreptul cetățeanului român de a înmatricula acest autovehicul în România care implică, evident, și dreptul de a circula cu acest autovehicul pe teritoriul României fără plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, drept dobândit în calitatea sa de cetățean european.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 581 Cod procedură civilă.

Acțiunea a fost legal timbrată cu o taxă judiciară de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.

În probațiune s-au depus copia acțiunii înregistrate în Dosarul nr. _

, certificat de proprietate al autoturismului în limba germană.

Examinând acțiunea, instanța reține următoarele:

Pe cale de ordonanță președințială se pot lua măsuri vremelnice în cazuri urgente, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul vreunei executări.

Din analiza dispozițiilor art. 581 Cod procedură civilă rezultă că două sunt condițiile specifice exercitării ordonanței președințiale, și anume: urgența și nerezolvarea fondului cauzei.

Legea nu definește conceptul de urgență, ea indică doar situațiile ce pot face necesară și posibilă o intervenție a justiției, respectiv pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul vreunei executări.

În primele situații, urgența trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz în parte.

Urgența nu este o chestiune principială, ci se impune a fi stabilită de către judecător pe baza unor împrejurări concrete care în cauza dedusă judecății nu a fost confirmată prin probele administrate.

Urgența este justificată în cuprinsul cererii prin imposibilitatea reclamantului de a folosi vehiculul al cărui proprietar este, fiindu-i restrâns exercițiul acestui drept printr-un act de autoritate al instituțiilor statului. Pretinsa privare de proprietate, cu încălcarea art. 1 din Protocolul 1 al Convenției europene a drepturilor omului, nu justifică prin ea însăși admiterea cererii. Analiza limitării dreptului de proprietate, din perspectiva exigențelor impuse statelor prin paragraful 2 al art. 1 din Protocolul 1 pentru a restricționa exercitarea folosinței bunurilor, în scopul de a asigura plata impozitelor și taxelor, trebuie făcută în mod particular, în funcție de situația fiecărei părți și numai condiționat de justificarea urgenței, impusă în dreptul intern ca o condiție esențială a ordonanței președințiale.

Imposibilitatea folosirii vehiculului până la soluționarea irevocabilă a litigiului de drept comun nu justifică admiterea cererii, întrucât în absența unei hotărâri favorabile pronunțate în litigiul de fond și dat fiind efectul suspensiv de executare al recursului, impus de către legiuitor în materia contenciosului administrativ, reclamantul este readus la statutul anterior refuzului de înmatriculare din partea pârâtei. Acest statut nu îi permitea exercitarea dreptului de a circula cu vehiculul, ulterior datei la care ar fi expirat perioada maximă de 90 de zile în care putea fi autorizată provizoriu circulația autovehiculelor neînmatriculate.

Dobândirea autovehiculului este supusă dispozițiilor legale care reglementează condițiile de înmatriculare a vehiculelor în România, condiții pe care se prezumă că partea le cunoștea în momentul în care a cumpărat vehiculul și pe care le-a acceptat ,inclusiv sub aspectul duratei îndelungate a procedurilor judiciare în contenciosul administrativ determinat de refuzul autorității administrative de a înmatricula vehiculele de import fără plata taxei de poluarea. Această circumstanță nu poate fi invocată în favoarea sa câtă vreme și-a asumat toate consecințele regimului de înmatriculare a vehiculelor instituit prin Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006 și a optat pentru acest demers juridic, alternativ posibilității de a obține înmatricularea vehiculului, cu achitarea taxei de poluare, taxă a cărei restituire să o solicite pe calea unei acțiuni distincte în contencios fiscal.

Prin urmare, în cauză nu sunt întrunite exigențele legale care caracterizează urgența.

În situația de față, în concret, reclamantul nu a făcut dovada existenței unei situații care să justifice urgența măsurii, împrejurarea că autoturismul este necesar reclamantului pentru a se deplasa în condițiile în care nu mai deține alt autoturism în proprietate nu justifică existența urgenței în sensul dispozițiilor art. 581 Cod procedură civilă, reclamantul având posibilitatea de a apela la serviciile transportului public de persoane.

Condiția caracterului vremelnic este îndeplinită. Măsura solicitată are ca obiect autorizarea provizorie a circulației până la soluționarea cererii formulate în procedura de drept comun, având deci caracter temporar.

Instanța apreciază că este îndeplinită și condiția aparenței dreptului în favoarea reclamantului având în vedere soluțiile pronunțate constant de către instanțele naționale care au constatat contrarietatea cu art. 110 TFUE a dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 9/2012 de a căror respectare s-a condiționat înmatricularea vehiculului pentru prima dată în România, pentru rațiuni similare celor constatate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011 în cauza C-402/09, I. Tatu vs. Statul Român.

Cu toate acestea, deși întârzierea procedurii de înmatriculare definitivă este determinată de soluționarea irevocabilă a acțiunii de drept comun, numai

urgența constată în condițiile art. 581 Cod procedură civilă justifică admiterea cererii, dacă sunt îndeplinite și celelalte două condiții cumulative.

Pentru considerentele sus menționate apreciem că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă, motiv pentru care acțiunea va fi respinsă potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea de

ordonanță președințială promovată de reclamantul

F. Ș. cu domiciliul ales în B. M., bd. Independenței nr. 18/72, jud. M. în contradictoriu cu pârâta I. P. M. -S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V. cu sediul în B. M., str. Școlii nr.1, jud. M.

.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședința publică de azi,_ .

PREȘEDINTE

G.

IER

O. A. C.

S.

M.

Red. O.A.C./_

Tehnored. M.S./_ 2 ex.-

DOSAR NR. _

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea de

ordonanță președințială promovată de reclamantul

F. Ș. cu domiciliul ales în B. M., bd. Independenței nr. 18/72, jud. M.

în contradictoriu cu pârâta I. P. M. -S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V. cu sediul în B. M., str. Școlii nr.1, jud. M.

.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședința publică de azi,_ .

PREȘEDINTE

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 1467/2013. Contencios. Ordonanță președințială