Sentința civilă nr. 148/2013. Contencios. Anulare act administrativ

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. _

Date cu caracter personal Nr. operator: 2516

SENTINȚA CIVILĂ NR.148/2013

Ședința publică din 11 Ianuarie 2013 Instanța constituită din: Președinte: Ț. D. B.

Grefier: S. I.

S-a luat în examinare acțiunea formulată și precizată de reclamanta SA

P. S.

Z., cu sediul în Z., str. S., nr. 120, județul S., în contradictoriu cu pârâtele M. E. și F.

- D. G. a F. P., A. F.

P. a municipiului Z.

cu sediul în Z., P. I. M., nr. 15, jud. S. și în calitate de chemat în garanție A. F. pentru M. - M. M.

, cu sediul în B., S. I., nr. 294, C. A, sector 6, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, ocazie cu care se învederează instanței că, procedura de citare este legal îndeplinită, acțiunea este legal timbrată, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.

Pe baza probelor administrate, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L,

Prin acțiunea sa, reclamanta SA

P.

S. a chemat în judecată pârâtele

M.

E. și F. - D. G.

a F.

P., A. F. P. a

municipiului Z., solicitând anularea adresei nr. 29265/_ emisă de AFP Z., precum și toate actele emise în baza acesteia, restituirea sumei de 1414 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și majorări de întârziere de 0,1% pe zi întârziere de la data achitării sumei și până la restituirea efectivă.

Reclamanta și-a motivat acțiunea arătând că a achiziționat un autoturism înmatriculat prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene (Germania), pentru înmatricularea căruia a fost obligată să plătească în România o taxă poluare în sumă de 1414 lei, taxă pe care o consideră nelegală.

Prin întâmpinarea depusă în nume propriu și în numele Administrației

F. P. Z., D. G. a F. P. S. a invocat excepția inadmisibilității cererii de anulare a adresei nr. 29265/_ emisă de A. F.

P. Z. și a tuturor actelor emise în baza acesteia, deoarece adresa nu este act administrativ.

Pe fond, D. G. a F. P. S., în nume propriu și în

numele Administrației F. P. Z., a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică pe motiv că taxa a fost achitată de petent în baza dispozițiilor legale în vigoare, suma solicitată nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabililor, iar cauza Tatu nu este aplicabilă prezentei cauze, deoarece hotărârea preliminară a CJUE ( în baza art. 267 TFUE) este obligatorie pentru instanța de trimitere, dar numai în privința litigiului în cadrul căruia a fost formulată. Se mai precizează că, organul fiscal din cadrul DGFP S. a respectat dispozițiile legale privind taxa de poluare instituită, iar încasarea taxei s-a făcut în conformitate cu prevederile legale.

Totodată, DGFP S. în nume propriu și în numele AFP Z. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. Pentru M. arătând în motivare că taxa de poluare se calculează de organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrație Fiscală, dar constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. S-a solicitat ca, în cazul în care va fi admisă acțiunea, să fie obligată chemata în garanție la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare.

Chemata în garanție, legal citată, nu a depus întâmpinare.

La termenul de judecată din data de 10 decembrie 2012, instanța a invocat, din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP S. .

Potrivit prevederilor art.137 C.proc. civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Astfel, deliberând cu prioritate asupra excepțiilor invocate în cauză, tribunalul reține următoarele:

Excepția inadmisibilității acțiunii de anulare a adresei nr. 29265/_ emisă de AFP Z. și a actelor emise în baza acesteia, urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente: conform art.8 din Legea nr. 554/2004, în materie de contencios administrativ, controlul judecătoresc se exercită împotriva actelor unilaterale cu caracter individual sau normativ emise de o autoritate publica[....]care dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice.

Cum adresa a cărei anulare o solicită reclamanta nu are aceste caractere, este exceptată controlului judecătoresc in procedura de contencios administrativ, motiv pentru care cererea reclamantei privind anularea acestora va fi respinsă.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP S., instanța constată că acțiunea reclamantei poartă asupra pretenției de restituire a taxelor de poluare achitate la Trezoreria Z. din cadrul Administrației F. P.

Z., administrație care, deși funcționează în cadrul Direcției Generale a F. P. a județului S., este persoană juridică, deci poate sta și singură în judecată. DGFP

S. nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu a fost implicată în procedura de calcul al taxei de poluare achitată de reclamantă, iar suma achitată nu a fost virată

în contul acestei pârâte, astfel că acțiunea îndreptată împotriva pârâtei DGFP S. va fi respinsă.

Asupra fondului cauzei de față, tribunalul constată că:

Reclamanta a achitat la Trezoreria Z. suma de 1414 lei, cu titlu de taxă de poluare, așa cum rezultă din chitanța seria TS 7 nr. 7162761 din data de _

. Acesta a făcut dovada că a solicitat restituirea sumei, deoarece plata s-a făcut contrar reglementărilor, însă prin adresa nr.29265/_ emisă de AFP Z., s-a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că suma solicitată nu se încadrează la sume de restituit contribuabililor.

Potrivit O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România [art. 4 lit. a)], fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 [art. 14 alin. (1)], rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă [art. 5 alin. (1)].

Așa după cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea de programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile de limită prevăzute de legislația comunitară în domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.

Rezultă, așadar, că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.

Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate, întrucât, conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură,mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.

Conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.

Rostul acestor reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.

În acest context, organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.

Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (Cauza Tatu-hotărârea din 7 aprilie 2011), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial, partea a I, nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din TFUE, s-a concluzionat astfel:";Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.";

Curtea a mai reținut, statuând asupra caracterului discriminator al prevederilor O.G. nr. 50/2008, că, deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE. Din dosarul prezentat rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.

Mai mult, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-263/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare în procedura privind pe reclamantul I. Nisipeanu, a făcut trimitere la jurisprudența sa anterioară în materie ( inclusiv la cauza Tatu), arătând următoarele: "din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.Pe de altă parte, cu ocazia ședinței, care a avut loc după pronunțarea Hotărârii Tatu ,citată anterior, guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă, în scopul examinării compatibilității cu articolul 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementată de OUG 50/2008, între versiunea inițială a OUG 50/2008 și versiunile ulterioare acesteia";.

În ceea ce privește inaplicabilitatea dispozițiilor Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene, din data de_ în cauza I.Tatu, pe motiv că hotărârea preliminară a CJUE ( în baza art. 267 TFUE) este obligatorie pentru instanța de trimitere, dar numai în privința litigiului în cadrul căruia a fost formulată,se rețin următoarele: C.J.U.E. s-a pronunțat în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă, care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964), iar judecătorul național este obligat să

aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976). De asemenea, prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza I. n Nisipeanu (hotărârea din 7 iulie 2011) s-a respins cererea de limitare în timp a efectelor hotărârii preliminare. Pe cale de consecință, efectul hotărârilor interpretative este foarte bine sesizat în par.

32 din hotărârea Nisipeanu:"În conformitate cu o jurisprudență constantă, interpretarea unei norme a dreptului Uniunii dată de Curte în exercitarea competenței pe care i-o conferă articolul 267 TFUE lămurește și precizează semnificația și domeniul de aplicare al acestei norme, astfel cum trebuie sau cum ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la intrarea sa în vigoare

".Astfel fiind, Tribunalul are în vedere faptul că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte, care a generat sesizarea, ci în toate cauzele deduse judecății.Instanța apreciază că în acest mod sunt respectate prevederile art. 148 al. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal),din care rezultă că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, indiferent de modul și momentul la care a fost sesizată neconcordanța dintre pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne.

Pe cale de consecință, dispozițiile și interpretările CJUE în cauzele Tatu și Nisipeanu sunt pe deplin aplicabile și raportului juridic dedus judecății, în care reclamantul urmărește a fi scutit de plata taxei de poluare, invocând caracterul discriminator al acesteia.

Față de cele expuse, instanța constată că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția României, republicată și Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.

Pentru aceste considerente, tribunalul constată întemeiată acțiunea de față, pe care o va admite în parte și va obliga pârâta să restituie reclamantei suma solicitată.

Referitor la acordarea dobânzilor, Tribunalul apreciază că încasarea taxei de poluare prin încălcarea dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită, care poate fi reparată prin acordarea dobânzii civile.

Cum reclamanta a solicitat acordarea, conform Codului de procedură fiscală, de majorări de întârziere de 0,1 % pe zi de întârziere de la data plății, cererea acesteia urmează a fi respinsă.

Având în vedere că taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru

M. și se gestionează de A. F. pentru M., conform HG nr. 686/2008 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, art. 3 alin. 6-8, chiar actul prin care a fost achitată taxa atestând că aceasta a fost virată în contul 51161009 al AFM, va fi admisă cererea de chemare în garanție,

A. F. pentru M. urmând fi obligată la restituirea către AFP Z., a sumei încasate, reprezentând taxa de poluare.

Pentru aceste motive,

În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a F.

P. S. invocată din oficiu și excepția inadmisibilității acțiunii de anulare a adresei nr. 29265/_ emisă de A. F. P. Z. și a tuturor actelor emise în baza acesteia, invocată de D. G. a F. P. S. .

Admite în parte acțiunea formulată de SA P. S. Z., cu sediul în Z.

, str. S., nr. 120, județul S. și, în consecință, obligă pârâta A. F. P.

Z., cu sediul în Z., P. I. M., nr. 15, jud. S., să restituie reclamantei suma de 1414 lei, reprezentând taxă de poluare.

Respinge cererea reclamantei de acordare de majorări de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere, conform Codului de procedură fiscală.

Respinge ca inadmisibilă cererea reclamantei de anulare a adresei nr. 29265/_ emise de A. F. P. Z. și a tuturor actelor emise în baza acesteia, precum și, pentru lipsa de calitate procesuală pasivă, cererea formulată în contradictoriu cu D. G. a F. P. S. .

Admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M.

B., pe care o obligă la restituirea, către A. F. P. Z., a sumei de 1414 lei.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din _

, la sediul Tribunalului S. .

Președinte

Grefier

Ț.

D. B.

S. I.

Red.Ț.D.B./_

Dact.S.I./ _

Ex.6/com.4 ex./_

Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 148/2013. Contencios. Anulare act administrativ