Sentința civilă nr. 2928/2013. Contencios. Anulare act administrativ

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

Date cu caracter personal Nr. operator: 2516

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2928

Ședința publică din 6 iunie 2013 Instanța constituită din:

Președinte :P. R. M.

Grefier: O. ANA

S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul T. V., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. J. și în calitate de pârâtă și chemată în garanție A. F. pentru M. - Ministerul M. lui, cu sediul în B., S. I., nr. 294, Corp A, sector 6, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Pe baza probelor administrate, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare cu privire la excepțiile invocate și pe fond.

T R I B U N A L U L ,

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la data de_, reclamantul T. V. a chemat în judecată pârâtele A. F. P. J. ȘI

A. F. pentru M. - Ministerul M. lui

, solicitând, restituirea sumei de 4210 lei achitată cu titlu de taxă de poluare .

Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând că a achiziționat un autoturism înmatriculat prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene (AUSTRIA), pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească în România o taxă de poluare în sumă de 4210 lei, taxă pe care o consideră nelegală.

Prin întâmpinarea depusă în numele Administrației F. P. J., Direcția Generală a F. P. Sălaj a invocat excepția inadmisibilității cererii de restituire, întrucât reclamantul nu atacă un act administrativ sau un act administrativ-fiscal, nici un răspuns la o plângere prealabilă sau un refuz nejustificat, obiectul acțiunii fiind restituirea unei sume achitate în prealabil în temeiul legii .

Pe fond, Direcția Generală a F. P. Sălaj în numele Administrației F.

  1. J. a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, pe motiv că taxa a fost achitată de petentă în baza dispozițiilor legale în vigoare, suma solicitată nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabililor.

    Totodată, DGFP Sălaj în numele AFP J. a formulat cerere de chemare in garanție a Administrației F. Pentru M., arătând in motivare că taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M.

    . S-a solicitat ca, în cazul în care va fi admisă acțiunea, să fie obligată chemata în garanție la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare .

    Chemata în garanție, legal citată, nu a depus întâmpinare.

    Potrivit prevederilor art.137 C.proc. civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

    Astfel, deliberând cu prioritate asupra excepției invocate în cauză, tribunalul reține următoarele.

    Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.

    Reclamanta s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.

    Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație, potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.

    Prin urmare, raportat la faptul că reclamanta a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său, după cum menționează prin întâmpinare, cererea se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

    Conform dispozițiilor din capitolul I pct. 3 alin.1 din Ordinul nr.1899/2004 emis de Ministerul F. publice, pentru restituirea sau rambursarea sumelor de la buget, nu se cere efectuarea unor proceduri prealabile, singura condiție fiind depunerea cererii de restituire in cadrul termenului legal de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere dreptul la restituire.

    În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei de emisii poluante, modul de calcul al acesteia, ci invocă caracterul său discriminator. Mai trebuie observat că obiectul acțiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prevăzută de art. 8 al.1, teza a II-a din Legea nr. 554/2004. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamanta o consideră nedatorată, o îndrituiește pe aceasta să se adreseze direct instanței de judecată, iar căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta ca nefiind urmate de către reclamantă și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii.

    De altfel, în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de A. Iași și Colegiul de conducere al Curții de A. C., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, în Decizia nr. 24/2011, că :"Procedura de

    contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod.";

    Pentru considerentele de mai sus, instanța constată că excepția inadmisibilității cererii de restituire invocată de pârâta DGFP Sălaj în nume propriu și în numele Administrației F. P. Z. este nefondată și va fi respinsă.

    Asupra fondului cauzei de față, tribunalul constată că:

    Reclamantul a achiziționat, din Austria, un autoturism pentru înmatricularea căruia a achitat la Trezoreria J., în data de_, suma de 4210lei, cu titlu de taxă de poluare, așa cum rezultă din chitanța seria TS 6 nr. 3792757(f.9). Ulterior, reclamantul a solicitat restituirea sumei, deoarece plata s-a făcut contrar reglementărilor legale, însă prin adresa nr.3794 /_ emisă de AFP J., s-a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că suma solicitată nu se încadrează la sume de restituit contribuabililor(f.3).

    Tribunalul apreciază că refuzul pârâtei emis în data de 05 februarie 2013 de a restitui contravaloarea taxei pentru poluare achitată în data de_ nu constituie un refuz nejustificat prin prisma următoarelor argumente

    :

    În data de_ Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza Tatu împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art. 110 din TFUE și a dispus următoarele:

    "Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primeilor înmatriculări în acest stat m em bru, dacă regim ul acestei m ăsuri fiscale este

    astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul m em bru

    m enționat, a unor vehicule de ocazie cum părate în alte state mem bre, fără însă a

    descuraja cum părarea unor v ehicule de ocazie având aceeași vechim e și aceeași

    uzură de pe piața națională.";

    "Apreciem că, în baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară sus menționată este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și a actului comunitar în cauză iar această obligativitate a fost stabilită în mod constant de jurisprudența CJUE -, spre exemplu C 52/76, Benedetti c. Munari și rezultă și din dispozițiile art. 20 alin 2 din Constituția României.";

    OUG nr. 50/2008 a fost abrogată prin Legea nr. 9/2012 care instituie în locul taxei pe poluare taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

    Potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012:

    1. Obligația de plată a taxei intervine:

      a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;

      1. la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;

      2. la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.

    2. Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.*)

Prima transcriere a fost definită de art. 2 lit. i din Legea nr. 9/2012 ca fiind - primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat dupa intrarea in vigoare a prezentei legi, in condițiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicata, cu modificările si completările ulterioare. În mod evident prima transcriere a dreptului de proprietate este altceva decât prima înmatriculare (înscriere) în România a autovehiculelor second-hand înmatriculate anterior în țări membre UE, respectiv ea reprezintă în opinia acestei instanțe, o vânzare a unui autovehicul rulat deja înmatriculat în România, către un alt proprietar, tot în România.

Prin OUG nr. 1/2012 a fost suspendată aplicarea art. 4 alin. 2 al Legii 9/2012, până la data de 01 ianuarie 2013

ceea ce a însemnat că pe parcursul anului 2012 taxele pe emisiile poluante s-au achitat doar de către proprietarii de

autovehicule second-hand care le-au achiziționat din străinătate și le -au

înmatriculat pentru prima dată în România

, adică a persistat discriminarea care a avut ca efect încurajarea cumpărării de autovehicule rulate din România, pentru

care, după intrarea în vigoare a legii și până la data de_ nu a existat obligativitatea plății taxei pentru emisiile poluante

(cu specificațiile menționate în art. 4 alin. 2) față de autoturismele cumpărate din țările UE și înmatriculate pentru prima dată în România pentru care taxa a fost percepută.

Având în vedere că nu a intervenit un alt act normativ care să prelungească perioada de suspendare a aplicării art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 rezultă că din data de 01 ianuarie 2013 aceste dispoziții legale și-au produs efectele, fiind eliminată discriminarea constatată de CJCE în cauza Tatu, în condițiile în care taxa pentru emisii poluante se percepe cu ocazia primei înmatriculări atât pentru autovehiculele second hand achiziționate din străinătate, cât și pentru autovehiculele rulate din România.

Tribunalul constată că reclamantul a achitat contravaloarea taxei de emisii poluante la data de_, iar instituția pârâtă a emis refuzul de restituire a acestei taxe în data de 5 februarie 2013, când dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 erau aplicabile, dispoziția internă fiind conformă cu art. 110 din TFUE.

Față de cele mai sus expuse, tribunalul apreciază că refuzul emis de instituția pârâtă nu reprezintă un refuz nejustificat, deoarece în mod legal a fost achitată taxa pe poluare, motiv pentru care acțiunea formulată de reclamant urmează a fi respinsă ca nefondată.

În consecință, urmează a se respinge și cererea DGFP Sălaj de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. B. .

Pentru aceste motive,

În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E:

Respinge ca nefondată cererea formulată de T. V., domiciliat în J., str. Mai, nr.13, bl.S 13, ap.12, jud. Sălaj în contradictoriu cu pârâtele A. F.

P. J. ȘI A. F. PENTRU M. - MINISTERUL M. LUI, cu sediul în B., S. I., nr. 294, Corp A, sector 6, privind anulare act administrativ și restituire taxă poluare, precum și cererea de chemare în garanție.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 6 iunie 2013.

Președinte Grefier

P. R. M. O. ANA

Red.PRM./_

Dact.OA/ _

Ex.5/com.3 ex./_

Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 2928/2013. Contencios. Anulare act administrativ