Sentința civilă nr. 156/2013. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 156/2013
Ședința publică din data de 27 Februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
GREFIER D. C.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ formulată de reclamantul
SA în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C., având ca obiect - refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul prin avocat Cherecheș I. Nicu, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 3 din dosar, martorul B. A., lipsind pârâta și martora D. L. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În conformitate cu dispozițiile art. 192, 193 și 196 C.pr.civ., Curtea procedează la audierea martorului B. A., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar, după citire și semnare (f. 27 din dosar).
În privința martorei D. L. reprezentantul reclamantului arată că aceasta este grav bolnavă, a suferit o comoție cerebrală și nu se poate deplasa, astfel încât este imposibilă prezentarea ei în instanță, motiv pentru care solicită a fi înlocuită cu martorul Pop V., prezent în ședința de la acest termen.
Curtea, în urma deliberării, apreciind că motivele evocate sunt justificate, încuviințează cererea de înlocuire a martorei D. L. cu martorul Pop V. care să ofere lămuriri cu privire la împrejurările în care a avut loc refugiul.
În conformitate cu dispozițiile art. 192, 193 și 196 C.pr.civ., Curtea procedează la audierea martorului Pop V., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar, după citire și semnare (f. 28 din dosar).
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri, cu mențiunea ca în pledoaria sa să ofere explicații și cu privire la aspectul că în declarația notarială martorul B. A. a declarat că reclamantul s-a refugiat în anul 1944 iar în fața instanței a susținut că acesta s-ar fi refugiat în anul 1941.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea contestației formulate împotriva hotărârii nr. 33746 din_ emisă de C. J. de P. C. astfel cum a fost formulată și recunoașterea calității de refugiat a reclamantului, întrucât îndeplinește toate condițiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată, fără cheltuieli judiciare.
În privința inadvertențelor sesizate de către instanță apărătorul reclamantului relevă că în urma discuțiilor purtate cu martorul în această privință i s-a adus la cunoștință că martorul își amintește că în fața notarului public a declarat că reclamantul s-a refugiat în anul 1941 însă nu cunoaște motivul pentru care în cuprinsul declarației notariale s-a consemnat anul 1944. Totodată eroarea poate să fi apărut și ca urmare a faptului că cererea adresată pârâtei a fost formulată și depusă de mandatar, iar nu de reclamant persoanal.
1
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la_ sub nr._ reclamantul
SA în contradictoriu cu C. județeană de P. C. a solicitat instanței anularea hotărârii nr.33746 din_ emisă de C. J. de P. C., obligarea autorității la recunoașterea calității de refugiat.
În susținerea celor solicitate reclamantul arată că începând cu anul 1941 a fost obligat împreună cu familia sa să părăsească localitatea de domiciliu și să se mute în Dangau Mare unde a stat până la sfârșitul războiului. Familia sa a suferit numeroase privațiuni din cauza regimului hortist.
Răspunzând celor invocate pârâta a solicitat respingerea acțiunii în considerarea că nu a dovedit refugiu, adeverința școlară atestând prezența în altă localitate decât cea a refugiului.
Analizând susținerile părților, în raport cu probele administrate, cu normele juridice incidente Curtea reține următoarele:
Prin hotărârea nr.33746 emisă la_ de Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2009 a fost respinsă cererea formulată de reclamatul SA în considerarea că sunt date contradictoriu în dovedirea calității de refugiat.
Potrivit prev. art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții, aflându-se în una din cele șase situații expres prevăzute de lege.
Din norma enunțată rezultă că pentru a beneficia de prevederile actului normativ evocat, persoana în cauză trebuie să facă dovada refugierii (proprii sau a părinților în cazul copiilor) materializate în părăsirea domiciliului și a faptului că această părăsire este rezultatul persecuției etnice în perioada arătată.
Cu alte cuvinte, dovada persecuției, ca urmare a părăsirii domiciliului, este o condiție esențială pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, dovadă ce poate fi făcută, în contextul normelor metodologice, prin acte oficiale și respectiv prin declarații de martori.
În speță declarațiile martorilor nu pot fi reținute în sensul normelor menționate. Astfel prin declarațiile autentice date f.18,20 martorii B. A., D.
L. au arătat că reclamantul împreună cu familia s-au refugiat în septembrie 1944 din Finișel com. Săvădisla la Dangaul Mare până în februarie 1945 și se cunosc deoarece au fost refugiați și s-au întâlnit în Dangau Mare. Audiat în instanță martorul B. A. arată că a locuit la bunici la Dangau Mare și l-a întâlnit pe A. o singură dată în anul 1941 la Dangau însă nu cunoaște alte detalii. Audiat martorul Pop V. (în condițiile încuviințării înlocuirii martorei D.
L. pentru motive de sănătate) arată că în anul 1941 familia sa și a reclamantului a părăsit localitatea de domiciliu și s-au refugiat la Dangău unde au primit case în chirie iar părăsirea s-a datorat ungurilor.
Din declarații se observă că martorul B. nu atestă o părăsire pe motive de persecuție etnică, nu cunoaște aceasta iar perioada invocată este o alta 1941 și nu 1944 cum reiese din declarația autentică. Martorul Pop de asemenea nu relevă persecuția etnică săvârșită de autorități și nici data de plecare 1941 în condițiile în care inclusiv cererea reclamantului atestă perioada septembrie 1944.
2
Se poate așadar constata că situația nu este identic prezentată, că nu s-a dovedit cele susținute de reclamant context în care ipoteza normei prevăzute de art.1 din Legea 189/2000 nu este întrunită.
Așa fiind față de cele arătate întemeiat pe art.1 din Legea 189/2000 raportat la art.18 din Legea 554/2004 Curtea va respinge cererea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul SA cu domiciliul procesual ales în C. -N. str. Dorobanților nr.39-41, bl.B, sc.2, ap.4, jud. C. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C. cu sediul în C. -N. str.
G.C. nr.2, jud. C., având ca obiect - refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE GREFIER
F. T. D. C.
Red.F.T./S.M.D.
4 ex./_
3
