Sentința civilă nr. 1619/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
Cod operator de date cu caracter personal 3184 TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILA Nr. 1619/2013
Ședința publică de la 01 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. T.
Grefier I. -M. P.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantele A. C. I. PENTRU D. R. DE
M., A. PENTRU P. SI DP P. DO MO în contradictoriu cu pârâtele C. G. AL M. B., P. M.
, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
P. cedura de citare este legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor si cuvântul pe fond au fost consemnate prin încheierea de ședință din 18 ianuarie 2013, când s-a dispus și amânarea pronunțării pentru data de 25 ianuarie 2013 și ulterior pentru 1 februarie 2013,încheierile de la termenele menționate făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin cererea formulată
de reclamantele C. I. PENTRU D.
DE M. și A. PENTRU P. SI DOCUMENTARA P. DIN
ROMÂNIA P. -
Do- Mo.
în contradictoriu cu pârâții C.
G.
al M.
B. si P.
M.
B., s-a solicitat instanței :
să dispună anularea Hotărârii C. ui G. al M. B. nr. 151/2006,
să dispună anularea Autorizației de construire nr. 363/_
să dispună suspendarea actelor administrative atacate.
În motivarea cererii
, s-a arătat că HCGMB nr. 151/2006 este nelegală, având în vedere că actul administrativ în cauză este un plan urbanistic zonal incomplet, emis cu încălcarea normelor legale în vigoare.
Astfel, se arată că actul administrativ este un plan urbanistic zonal, fiind supus reglementării legale stabilite prin Legea 350/2001 și Ordinul
M.L.P.T. nr. 176/N/2000. Ordinul menționat reclamă necesitatea unor documente si unor planșe obligatorii, respectiv încadrarea în teritoriu, situația existentă, reglementări urbanistice, zonificare, reglementări echipare utilitară, proprietatea asupra terenurilor.
Actul administrativ atacat nu conține toate aceste documente si planșe, prin urmare este un PUZ incomplet.
Ordinul prevede si condițiile de aprobare al PUZ, respectiv, etape în elaborare si etape în aprobare, etape care nu au fost urmate în cauză.
Actul administrativ nu a fost avizat de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor si Turismului în sensul Legii 350/2001 privind amenajarea teritoriului și nu are un regulament de urbanism.
Actul administrativ nu are avizul Ministerului Culturii si cultelor, fiind emis cu încălcarea Legii monumentelor nr. 422/2001 și prevede construirea unor șosele în locul unor monumente istorice.
Actul administrativ atacat nu are aviz de mediu, fiind contrar astfel HG nr. 1076/2004.
Actul administrativ nu a respectat Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională, nefiind afișat pe site-ul propriu al autorităților administrative în scopul dezbaterii publice.
Referitor la autorizația de construire, aceasta încalcă dispozițiile Legii nr. 50/1991 si Ordinul nr. 11430/2005 privind autorizarea in regim de urgență.
Lucrările de construire a unor șosele nu se încadrează în situațiile de autorizare în regim de urgență expres prevăzute de art. 7 alin.16 din Legea nr. 50/1991.
Autorizația de construire s-a emis cu încălcarea cerințelor certificatului de urbanism, referitoare la existența unui PUZ, neexistând în cauză PUZ aprobat conform legii.
Autorizația de construire s-a emis în baza unui PUZ si a unei hotărâri de declarare a utilității publice emise cu încălcarea prevederilor legale.
Autorizația de construire s-a emis cu încălcarea Legii nr. 50/1991 în absența titlurilor de proprietate asupra terenurilor.
Cu privire la cererea de suspendare s-a arătat că sunt întrunite în cauză cerințele art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, existând în cauză un caz bine justificat, rezultat din aparența de nelegalitate a actelor atacate, în lipsa măsurii suspendării fiind iminentă producerea unei pagube iminente.
În drept
, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 350/2001, a Legii nr. 422/2001, a HG nr. 1076/2004, a Legii nr. 52/2003.
În probațiune,
s-au anexat plângerea prealabilă, hotărâri judecătorești,actele administrative atacate și s-a solicitat obligarea pârâților la depunerea documentației care a stat la baza actelor atacate.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâții au solicitat respingerea cererii.
S-a invocat excepția lipsei efectuării procedurii prealabile, a lipsei calității procesuale active si a lipsei de interes a reclamanților, excepția puterii de lucru judecat, excepția lipsei de obiect.
Sub aspectul cererii de suspendare, pe fond se arată că nu sunt întrunite condițiile art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Sub aspectul fondului, se solicită respingerea cererii ca neîntemeiată. Având în vedere conținutul si efectele HCGMB nr. 151/2006 si ale
Autorizației de construire nr. 363/_, se apreciază că acestea nu întrunesc trăsăturile caracteristice ale unor acte administrative normative.
Hotărârea HCGMB 151/2006 nu cuprinde reglementări de principiu, nu a fost adoptată în vederea unei aplicabilități repetate si nu este susceptibilă de a se aplica unui număr indefinit de persoane.
Prin urmare, actul administrativ are caracterul unui act administrativ individual.
HCGMB 151/2006 nu întrunește caracteristicile unui PUZ, prin urmare, nu se supune regulilor specifice, fiind nefondate susținerile
reclamantelor referitoare la calificarea actului administrativ drept un PUZ incomplet.
HCGMB 151/2006 are drept finalitate stabilirea traseului, a spațiului ce urmează a fi avut în vedere la elaborarea unui plan urbanistic zonal, are natura unui act pregătitor sau a unui act premergător, nefiind susceptibil, singur de control judiciar.
HCGMB nr. 151/2006 reprezintă un act valabil care întrunește toate cerințele de legalitate în vigoare la data adoptării sale.
Cu privire la autorizația de construire si aceasta a fost emisă în condiții de legalitate.
Analizând cererea formulată în baza probelor administrate, instanța retine că aceasta este neîntemeiată.
Cu referire la cererea de suspendare,
instanța reține că această cerere a fost soluționată în sensul admiterii prin Sentința civilă nr. 2135/_ a Tribunalului C., rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, astfel încât analiza cauzei se va circumscrie doar cererii în anularea actelor administrative atacate, respectiv HCGMB 151/2006 și Autorizației de construire nr. 363/_ .
Cu referire la cererea în anulare
, în baza art. 137 Cod P. cedură Civilă, instanța este ținută a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură si de fond care fac de prisos cercetarea fondului cauzei.
Cu referire la excepțiile invocate în cauză
, instanța retine că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, art. 1 alin.1 din Legea nr. 554/2004, condiționează calitatea procesuală activă și interesul reclamantului de calitatea de persoană vătămată, conferind legitimare procesuală activă si interes oricărei persoane
"care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
(2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.";
În sensul art. 2 alin.1 lit.a din Legea nr. 554/2004,
" persoana vătămată este orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate;
Prin urmare, sunt asimilate persoanei vătămate organismele sociale care invocă vătămarea unui interes public.
În considerarea principiului specialității persoanelor juridice, art. 206 alin.2 cod civil condiționează invocarea calității de persoană vătămată a organizațiilor neguvernamentale de încadrarea interesului public invocat în obiectivele stabilite în statutul acestora.
Obiectul cauzei se înscrie în obiectivele prevăzute de statutul celor două organizații reclamante, acestea având ca scop protejarea si documentarea monumentelor istorice si a ansamblurilor si zonelor urbane cu valoare istorică, arhitecturală, culturală sau ambientală, identificarea si promovarea politicilor de dezvoltare durabile a spațiului urban, respectiv de a desfășura programe si proiecte care să contribuie la apărarea dreptului la un mediu sănătos si echilibrat ecologic
Reclamantele sunt organizații neguvernamentale, respectiv organisme sociale interesate în sensul art. 2 alin.1 lit.s din Legea nr. 554/2004, respectiv, sunt "structuri neguvernamentale, care au ca obiect de activitate protecția drepturilor diferitelor categorii de cetățeni sau, după caz, buna funcționare a serviciilor publice administrative;";
Prin urmare, atâta timp cât reclamantele sunt organizații neguvernamentale iar promovarea acțiunii are legătură cu obiectul de activitate, instanța reține că reclamantele în realizarea obiectivelor propuse au atât calitate procesuală cât si interes în promovarea cererii, apreciind că sunt persoane vătămate în sensul Legii nr. 554/2004.
De altfel, în același sens s-a stabilit și prin Decizia civilă nr. 4875/2011 a Curții de Apel C., că reclamantele au calitate procesuală și interes în promovarea cererii de suspendare a actelor administrative atacate, soluție care nu are autoritate de lucru judecat în cauză, dar care poate fi reținută cu putere de lucru judecat sub aceleași considerente invocate.
Cu privire la excepția de neîndeplinire a procedurii prealabile, instanța retine că dovada depunerii acesteia s-a făcut în cauză plângerea prealabilă fiind depusă la dosar ./f. 10-15./,prin urmare, excepția este neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei de obiect, instanța reține că pârâții au invocat această excepție față de dosarul nr._ al Tribunalului B., susținând că HCGMB nr. 151/2006 a fost anulată în dosarul menționat și, prin urmare, cererea reclamantelor ar fi lipsită de obiect sub acest aspect.
Instanța reține însă că prin Decizia nr.3144/_ a Curții de Apel B.
, pronunțată în recurs, cererea de anulare a HCGMB nr. 151/2006 a fost respinsă în baza excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului din acel dosar, A. Salvați B. ul.
Astfel, nu se poate reține ca fiind întemeiată excepția lipsei de obiect, față de cele menționate.
Cu referire la excepția puterii de lucru judecat,instanța reține că pârâții își sprijină poziția procesuală pe soluția din dosarul nr._ al Tribunalului B., însă soluția din acest dosar nu privește fondul cauzei,astfel încât nu se poate reține puterea de lucru judecat.
Cu privire la fondul cauzei
, instanța retine următoarele:
Prin HCGMB nr. 151/2006 /f.6 vol.II/a fost aprobată "Delimitarea spațiului public aferent diametralei N-S, etapa 1 pe tronsonul Buzești- Berzei-V. Pârvan"; în cadrul PUZ "Dublarea diametralei N-S pe tronsonul Buzești-Berzei-V. Pârvan, etapa 1 din tronsonul Buzești-Berzei-V.
Pârvan-B.P.Hașdeu- Uranus- Calea Rahovei";, conform anexei care face parte integrantă din hotărâre.
Instanța apreciază că prin HCGMP nr. 151/2006 a fost aprobată o documentație de urbanism PUZ, având în vedere că,potrivit hotărârii, s- a delimitat traseul aferent unei reglementări stradale.
În sensul art. 47 alin. 1 din Legea nr. 350/2001 planul urbanistic zonal PUZ reprezintă o documentație de urbanism având caracter de reglementare specifică detaliată prin care se asigură corelarea dezvoltării urbanistice complexe cu prevederile planului urbanistic general.
Planul urbanistic zonal cuprinde reglementări asupra zonei referitoare la organizarea rețelei stradale, organizarea arhitectural- urbanistică în funcție de caracteristicile structurii urbane, modul de utilizare a terenurilor, dezvoltarea infrastructurii edilitare, statutul juridic și circulația terenurilor, protejarea monumentelor istorice si servituți în zonele de protecție ale acestora.
Elaborarea planului urbanistic zonal este obligatorie în cazul zonelor centrale ale localităților, zonelor protejate si de protecția monumentelor, a complexelor de odihnă si agrement, a parcurilor industriale, a parcelărilor precum și în cazul altor zone stabilite de autoritățile publice locale din localități, potrivit legii.
Instanța retine că hotărârea în cauză a fost emisă pentru validarea traseului, respectiv a aliniamentelor, a profilului transversal și longitudinal al arterei și al amenajărilor conexe ale spațiului public, astfel conține reglementări referitoare la organizarea rețelei stradale constituind o hotărâre de aprobare a documentației de urbanism PUZ.
Tribunalul retine că prin hotărârea menționată sunt aduse modificări față de planul urbanistic general, așa cum rezultă din expunerea de motive și din raportul de specialitate al centrului de Planificare Urbană și Metropolitană, fiind propuse corelări, iar aceste modificări nu pot fi realizate decât prin inițierea unui plan urbanistic zonal corespunzător.
Astfel, nu poate fi reținut punctul de vedere al pârâților în sensul că HCGMB 151/2006 constituie un act premergător elaborării unui plan urbanistic zonal și că nu poate fi supus controlului judiciar, atâta timp cât cele reglementate potrivit hotărârii sunt specifice unui plan urbanistic zonal.
Prin urmare, atâta timp cât se reține că HCGMB nr. 151/2006 aprobă un plan urbanistic zonal, aceasta se impunea a fi însoțită de toată documentația specifică la care fac referire reclamantele, în sensul Legii nr. 350/2001 și a Ordinul MLPAT 176/N/2000.
De asemenea, era necesară obținerea în cauză a avizului Ministerului Culturii si Cultelor în sensul art. 28 alin.1 lit.j a Legii nr. 422/2001, care prevedea în momentul emiterii hotărârii că este necesară emiterea avizului de specialitate privind planurile urbanistice zonale pentru zonele protejate care cuprind monumente istorice. Din adresa Uniunii Arhitecților din România rezultă că traseul propus al diametralei N-S, tronsonul Buzești- Berzei-V. Pârvan se află la mai puțin de 100 m. de cel puțin un monument istoric./f.120 - vol. I/
De asemenea, era necesară obținerea în cauză și a avizului pentru mediu, în sensul art. 5 alin.2 lit. a și art. 7 din HG nr. 1077/2004, fiind supuse evaluării de mediu toate planurile si programele referitoare la amenajarea teritoriului si urbanism.
Documentația aferentă nu a existat la data adoptării hotărârii, astfel încât hotărârea atacată este lovită de nulitate, neputând fi acoperită prin obținerea ulterioară a avizelor și documentației necesare .
Referitor la Autorizația de construire nr. 363/_, /f. 129-135/ instanța retine că s-a autorizat, în regim de urgență, executarea lucrărilor de construire pentru supralărgirea străzii Buzești-Berzei,pe tronsoanele P-Ța Victoriei-Str.Occidentului și B-dul Dinicu Golescu-Calea Plevnei, sector 1 și 5 B. . Supralărgirea autorizată cuprinde demolarea imobilelor afectate și mutarea căii de rulare a tramvaiului existent.
Autorizația de construire atacată are la bază HCGMB 151/2006, putându-se reține că, atâta timp cât HCGMB nr. 151/2006 a fost considerată ca fiind lovită de nulitate, nulitatea se răsfrânge și asupra actelor subsecvente, respectiv asupra autorizației.
Potrivit Certificatului de urbanism nr. 260/R/2397/_, s-a stabilit necesitatea elaborării unui plan urbanistic zonal, iar cum în cauză s-a stabilit că HCGMB 151/2006 a fost emisă în condiții de nelegalitate, rezultă că și autorizația atacată a fost emisă în aceleași condiții.
În plus, instanța retine că autorizația atacată a fost emisă în regim de urgență pentru supralărgirea străzii Buzești-Berzei, însă lucrările de construire a unei șosele nu se încadrează în urgența expres prevăzută de art. 7 alin. 16 din Legea nr. 50/1991.
Autorizatia de construire s-a emis cu încălcarea Legii 50/1991, in absenta titlurilor de proprietate asupra terenurilor aferente construcției.
Obligativitatea depunerii titlurilor de proprietate rezultă din art. 7 alin. (1) din Legea 50/1991 privind autorizarea lucrarilor de constructii.
Potrivit Certificatului de Urbanism 260/R/2397/_ /f. 136- 142/cu privire la regimul juridic se menționează că terenul aferent este domeniu public și proprietăți particulare. Același aspect rezultă și din autorizația de construire./f. 129-135/
Se menționează în certificatul de urbanism că cererea de emitere a autorizației de construire va fi însoțită de titlul asupra imobilului.
Certificatul de urbanism 260/R/2397/_ in baza caruia a fost emisa autorizatia prevede de asemenea
[...]pentru imobilele care vor fi afectate proprietate particulara sau de stat, pentru executarea lucrarilor in incintele imobilelor ,in cauza este nevoie sa se obțină acordul deținătorilor imobilelor respective — confirmate de către Directia Patrimoniu, Evidenta P. prietatii, Cadastru.
Prin urmare, înainte de emiterea autorizației de construire, autoritățile administrative ar fi trebuit să fi încheiat procedura de expropriere a terenului pe care urma sa realizeze proiectul sau să obțină cel puțin acordul proprietarilor.
Insa abia in iunie 2010 s-a emis Hotararea de Guvern 590/2010 prin care s-au declanșat procedurile de expropiere asupra imobilelor in cauza. Prin urmare, la momentul emiterii autorizației de construire nu era stabilită în întregime situația juridică a terenului, astfelîncât săpoată fi
începută lucrarea.
În consecință, raportat la aspectele menționate, în baza art. 1,8 din Legea 554/2004, instanța va admite cererea în anulare formulată și va dispune anularea actelor administrative atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active. Respinge excepția lipsei de interes.
Respinge excepția lipsei procedurii prealabile. Respinge excepția lipsei de obiect.
Respinge excepția puterii de lucru judecat.
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A.
C. I. PENTRU D. R. DE M., cu sediul ales în C. -N., str. D. F. nr. 10, Int.5, jud. C. A. PENTRU P. SI DP
DO MO, cu sediul în B. ,_ STINA P. 131 în contradictoriu cu pârâții C. G. AL M. B., cu sediul în B., Splaiul I. nr. 291-293, sector 6 și P. M. B., cu sediul în B., Splaiul
I. nr. 291-293, sector 6 în contradictoriu cu pârâții si în consecință:
Anulează Hotărârea C. ui G. al M. B. nr. 151/2006 și Autorizația de Construire nr. 363/2009 emisă de P. muncipiului B.
.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
nunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2013.
Președinte,
M. T.
Grefier,
-M. P.
Red.MT Tehnored.VAM 6 ex./_
