Decizia civilă nr. 3604/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3604/2013
Ședința publică din data de 25 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: A. A. M.
DP GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul- reclamant R.
D., împotriva sentinței civile nr. 13126 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata- pârâtă C. de
A. de S. C., având ca obiect anulare act administrativ decizie contribuție FNUASS.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurentul- reclamant R. D. și reprezentantul intimatei- pârâte C. de A. de S.
C., consilier juridic Crăciun G., cu delegație la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat.
Intimata- pârâtă C. de A. de S. C. a depus întâmpinare, practică judiciară în materie și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și timbrat.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul- reclamant R. D. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei- pârâte C. de A. de S. C., consilier juridic Crăciun G. solicită respingerea recursului ca nefondat, conform motivelor arătate prin întâmpinare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 13126 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul R. D., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A JUDEȚULUI C., având ca obiect anularea Deciziilor de impunere din oficiu nr. 362532/1/_ și nr. 362532/1/_ emise de pârâtă.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că începând cu anul 2006, reclamantul R. D. realizează venituri din activități independente, aspect necontestat în cursul prezentului proces. Recunoscut este și faptul că, în această calitate, reclamantul nu a depus la C. de A. de S. a județului C. nicio declarație cu privire la veniturile realizate.
Ca urmare a parafării Protocolului dintre CNAS și ANAF nr. P5282/_
, respectiv nr. 95896/_, CAS C. a identificat veniturile realizate de reclamant și a emis pe seama acestuia Decizia de impunere din oficiu nr. 362532/1/_ pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS pe perioada 2006-2011 și respectiv Decizia de impunere din oficiu nr. 362532/2/_ pentru stabilirea accesoriilor aferente debitului principal (filele 25-26).
Contestația formulată de reclamant și înregistrată sub nr. 29676/_ (fila 5) a fost respinsă prin Decizia nr. E 281 emisă de pârâtă la data de_ (filele 13-14).
Potrivit art. 208 alin. 3 lit. b și e din Legea nr. 95/2006, actualizată, privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări de sănătate se realizează pe baza principiilor de solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor, respectiv cu participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
În acest sens, art. 215 alin. 3 din lege stabilește în sarcina persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente obligația de a depune la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond.
Apoi, legea statuează că în caz de neachitare la termen a contribuțiilor datorate fondului, casele de asigurări procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere (art. 216).
Pe de altă parte, art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, actualizat, stabilește în mod expres faptul că decizia de impunere emisă de organul competent al CAS constituie titlu de creanță și poate fi emisă de organul competent al CAS pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Din lectura acestor dispoziții legale reiese în mod cert că persoanele fizice care realizează venituri din activități independente au obligația de a contribui la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, iar omisiunea de a depune declarații în acest sens dă dreptul caselor de asigurări de a emite din oficiu deciziile de impunere, cărora legea le conferă caracterul de titluri de creanță.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 218 alin. 2 din O.G. nr.
92/2003, tribunalul a respins acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul R. D. solicitând admiterea recursului si modificarea sentintei atacate in sensul admiterii plangerii asa cum a fost formulata
.
Reclamantul-recurent arată că sentinta este netemeinica si nelegala, întrucât înca de la infiintarea Casei Nationale de A. de S., prin OUG 150/2002, modificata ulterior in repetate randuri, si in prezent abrogata prin aparitia Legii 95/2006 dar care contine alceleasi dispozitii in domeniu, contributia persoanelor din categoria din care fac parte si subsemnatul, s-a considerat a avea regimul unor obligatii de plata a taxelor si impozitelor. Prin urmare stabilirea acestor obligatii, cuantumul lor si modul de incasare se
supun regimului juridic reglementat de dispozitiile legale din domeniul fiscalitatii de stat.
In aceste reglementari sau stabillit norme legale care trebuie respectate si de intimata privind declaratiile de impunere, respectarea dispozitiilor legale privind operatiunile du date cu caracter personal, etc.
Modul in care sau stabilit obligatiile de plata in sarcina subsemnatului a incalcat aceste dispozitii lega le obligatorii si in consecinta actul de impunere este ilegal si nu poate produce efecte.
Menționează că protocolul incheiat intre intimata si ANAF privind comunicarea datelor cu caracter personal ce se refera la veniturile subsemnatului este incheiat prin incalcarea dispozitiiilor legale privind datele cu caracter personal si in consecinta nu poate avea efecte.
Solicită a se lua in considerare in complectarea prezentului memoriu hotaririle judecatoresti depuse la dosar care analizeaza pe larg nelegalitatea emiterii actelor de impunere ce fac obiectul prezentului dosar.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, C. de A. de S. a Județului C., solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea în totalitate ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Învederează faptul că după semnarea Protocolului incheiat intre CNAS si ANAF cu nr. P5282/_ /95896/_ privind furnizarea datelor referitoare la persoanele care realizeaza venituri din profesii liberale, din drepturi de proprietate intelectuala, din dividende, etc, mentionat la art. 35 al Ordinului nr.617/2007, CAS C. a fost abilitata sa emita Decizii de impunere privind obligatiile de plata la FNUASS, in baza informatiilor primite.
Face mentiunea ca deciziile constituie si instiintare de plata, de unde rezulta ca reclamantul a luat la cunostinta de cuantumul debitului si modul de calcul atat al contributiei cat si al accesoriilor datorate unde sunt detaliate scadentele, perioadele pentru care au fost stabilite si temeiul de fapt si de drept.
Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Aceste decizii de impunere reprezinta titlu de creanta si potrivit art.141, alin. 2 devin titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta.
Cu privire la Protocolul incheiat intre CAS C. si ANAF consideram ca acesta a fost incheiat cu respectarea dispozitiilor legale in materie.
In acest sens depune ca practica judiciara sentinta civila nr.
929/2012, pronuntata de Curtea de Apel C. .
Din prevederile art. 208 alin. 3 rezulta ca asigurarile sociale de sanatate sunt obligatorii si functioneaza ca un sistem unitar, iar unul din principiile prin care se realizeaza obiectivele asigurarilor sociale de sanatate este prevazut la lit b) solidaritate si subsidiaritate in constituirea si utilizarea fondurilor lit e) participarea obligatorie la plata contributiei de asigurari sociale de sanatate pentru formarea Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate;
Analizand doar aceste doua principii rezulta faptul ca si in lipsa unor servicii medicale exista obligativitatea contributiei la fondul de sanatate.
Chiar Legea 500/2002 a finantelor publice arata la arte 2, pct 19. contributie - prelevare obligatorie a unei parti din veniturile persoanelor fizice si juridice, cu sau fara posibilitatea obtinerii unei contraprestatii.
Arată că își menține in totalitate toate celelalte motive invocate in intampinarea depusa la dosarul cauzei in fata instantei de fond.
Fata de cele prezentate solicitam Onoratei Instante, respingerea recursului ca fiind neintemeiat si mentinerea, in totalitate, ca temeinica si legala a Sentintei civile 13126/2012 pronuntata de Tribunalul Cluj.
Analizind recursul formulat prin prisma motivelor invocate Curtea retine urmatoarele considerente
:
In ceea ce priveste criticile referitoare la stabilirea obligației principale, Curtea reține ca sistemul asigurarilor sociale de sanatate este bazat si pe principiile obligativitatii si al solidaritatii sociale asa cum rezulta din art. 208 din Legea 95/2006.
Calitatea de asigurat o are conform art. 211 din Legea 95/2006 orice persoana care este cetatean roman si are domiciliul in Romania .Ca atare in principiu orice persoana care se incadreaza in aceasta categorie la care face referire art. 211 din Legea 95/2006 are obligatia de a contribui la FNUASS.
In art. 213 din Legea 95/2006 se prevad in mod expres categoriile de persoane care beneficiaza de asistenta medicala fara a fi obligate la plata contributiei sus mentionate reclamantul recurent neincadrandu-se in aceste categorii .Ca atare el are conform art. 211 si 213 alin 4 din Legea 95/2006 obligatia a achita contributia la FNUASS .
In plus art. 215 alin. (3) din lege, în forma anterioară, arăta că obligația de plată se aplică și persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente.
Și în forma actuală, textul reglementează mai detaliat această obligație, astfel că îndrituirea pârâtei de a percepe această contribuție nu poate fi pusă în discuție.
Obligatiile sus indicate subzista conform dispozitiilor legale sus mentionate indiferent daca reclamantul a fost sau nu informat conform art. 222 din Legea 95/2006.
Motivul de recurs vizind inexistenta contractului de asigurare este nefondat in speta intrucit aceasta obligatie de a incheia contractul de asigurare revine recurentului reclamant si deriva din obligatia sa de a contribui la FNUASS asa cum rezulta din intreaga conceptie a legiuitorului asupra acestui sistem de asigurari sociale de sanatate prevazut de Legea 95/2006. Altfel spus, acesta nu se poate prevala în propriul beneficiu de inexistența încheierii unui contract de asigurare pentru a fi exonerat de la plata acestor contribuții. A accepta o atare interpretare ar însemna să validăm comportamentul esențial nelegal al contribuabilului, ceea ce ar contraveni principiului de drept consacrat de adagiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, conform căruia nimeni nu poate să-și invoce propria sa culpă pentru a dobândi un drept sau o situația avantajoasă.
In concluzie reclamantul recurent avea obligatia de a incheia contractul de asigurare ,de a-si depune declaratia de venituri si de a achita contributia la FNUASS trimestrial .In lipsa indeplinirii acestor obligatii art. 83 alin. 2 din OG92/2003 este pe deplin aplicabil parata fiind indreptatita a emite titlul de creanta in temeiul art. 85-88 din OG 92/2003 .Ca atare in speta exista un titlu de creanta care la scadenta devine si titlu executoriu .
Parata avea posiblitatea de a stabili creante bugetare in sarcina reclamantului pe toata perioada de prescriptie a dreptului de a stabili creante fiscale in anul 2011 inclusiv pentru anul 2006 .Totodata in privinta protocolului incheiat intre parata si ANAF nu s-a invocat nici o exceptie de nelegalitate .
In ceea ce priveste realitatea bazei de impunere aceasta baza este cea cu care reclamantul figureaza in baza de date a ANAF si care nu a fost combatuta de catre recurentul reclamant prin probe .
În ce privește accesoriile
, Curtea constată că acestea își au izvorul în reglementarea Legii nr. 95/2006, prin trimitere la Codul de procedură fiscală. Astfel, potrivit art. 257 alin. (1), (2) și alin. (5) lit. b) și art. 259, în forma în vigoare pe perioada calculării sumei datorate, până la _
, persoana asigurată, care desfășoară activități independente, are obligația plății unei contribuții bănești trimestriale pentru asigurările de sănătate, sub forma unei cote ce se aplică asupra veniturilor impozabile realizate de aceasta.
Art. 216 din Legea nr. 95/2006, în forma în vigoare la data emiterii actului fiscal, arăta că în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Națională de Administrare Fiscală, C.N.A.S., prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Codului de procedură fiscală.
Totodată, art. 36 din Ordinul C.N.A.S. nr. 617/2007 prevede că
"CNAS, prin CAS sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere datorate de persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea se realizează de către ANAF, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală și ale prezentelor norme metodologice";.
Norma de trimitere se regăsește și în prezent în Legea nr. 95/2006, legiuitorul arătând expres că neplata la scadență a contribuțiilor datorate fondului atrage plata de accesorii.
Art. 119 C.proc.fisc. reglementează obligația plății de accesorii pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată.
Totodată, potrivit alin. (4) al art. 119 din O.G. nr. 92/2003, dobânzile și penalitățile se stabilesc prin decizii întocmite în condițiile aprobate prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Ca atare, neplata contribuției la termen determină obligația de plată a accesoriilor, care se determină prin decizie și se colectează de către organele
C.N.A.S. în condițiile art. 256 alin. (2) din Legea nr. 95/2006.
Principala motivare, care ar determina înlăturarea obligației de plată a accesoriilor dar și a obligației principale, a fost dată de coroborarea lipsei culpei reclamantului cu privire la neplata contribuției, cu prevederea art. 222 din Legea nr. 95/2006, potrivit cu care "Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale";.
Existența acestei prevederi cu privire la dreptul de a fi informat, menită să asigure transparența sistemului de asigurări de sănătate, nu susține totodată existența unei obligații în sarcina caselor de asigurări de sănătate, de a comunica asiguraților date și informări cu privire la întinderea contribuției personale și a modalităților de plată, din oficiu sau în lipsa unei cereri din partea contribuabilului.
Dacă s-ar considera ca atare, dispoziția cuprinsă în art. 257 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (5) lit. b) ar rămâne fără efecte, de vreme ce obligația de plată s-ar naște numai după informarea contribuabilului.
Dimpotrivă, legea are în vedere posibilitatea reclamantului de a cere informații, iar nu obligația organului fiscal de a comunica din oficiu astfel de relații, cu atât mai mult cu cât datele respective nu se află la dispoziția reprezentanților CAS în lipsa unei declarații din partea contribuabilului.
Trebuie notat că sistemul de asigurări sociale de sănătate ca și ori alt sistem contributiv din România se bazează pe principiul declarativ, altfel spus organul fiscal stabilește taxele ori contribuțiile pe baza declarațiilor înregistrate de celălalt subiect al raportului juridic de drept material fiscal.
Totodată, legea nu reglementează efectele juridice ale unei asemenea informări, pentru a determina concluzia că nerespectarea acestei "obligații"; de către organele statului ar atrage înlăturarea obligației contribuabilului.
De vreme ce acesta este obligat să declare veniturile obținute din activități independente și să plătească trimestrial contribuția aferentă, calculată potrivit propriei declarații asupra veniturilor realizate, rezultă că legea a conferit efecte declarației contribuabilului în condițiile art. 110 alin.
(3) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, în raport de care a stabilit termene legale, pentru plata contribuției la fondul asigurărilor de sănătate.
Scadența obligației privind plata contribuției la fondul de sănătate nu este condiționată de existența concretă a declarației, termenele fiind stabilite de Legea nr. 95/2006, numai executarea silită fiind condiționată de existența unui titlu executoriu,
Avand in vedere aceste considerente Curtea in temeiul art. 304 indice 1 C.pr.civ corob cu art. 312 C.pr.civ va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat si va mentine sentinta recurata ca fiind legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul R. D. împotriva sentinței civile nr.13126 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. L. R. A. A. M. DP
GREFIER
M. V. G.
red.AAM/AC 2 ex. - _
jud.fond.B. A.
