Decizia civilă nr. 731/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 731/2013
Ședința publică din data de 23 Ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. T. JUDECĂTOR: M. H. JUDECĂTOR :D. M. GREFIER: D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta A. | J. A P. | |
S. | C. împotriva sentinței civile nr. 9574 din data de _ | pronunțată de |
Tribunalul Cluj, în dosarul nr. _ | , în contradictoriu cu pârâta D. G. | |
A F. P. A J. C. și C. | F. | G. -D. V., având ca obiect - |
contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta prin avocat Octavian Ulici, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 6 din dosar, lipsind intimata-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat, cu taxa judiciară de timbru de 4 lei, conform chitanței aflată la fila 7 din dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004, art. 218 din OG 92/2003, și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apărătorul recurentei depune la dosar timbru judiciar de 0,3 lei, datorat pentru judecata în fond a pricinii.
Instanța solicita lamuriri in legatura cu calitatea procesuală pasiva a partilor în condițiile în care dispoziția nr. 173/_ a carei anulare se solicita este emisă de către Primarul Comunei F. G. .
Apărătorul recurentei apreciază că in ceea ce priveste calitate procesuală pasivă o are doar C. F. G., actul administrativ fiscal fiind emis de către direcția venituri a comunei, care se află în subordinea primarului. D. G. a
P. C. trebuia să se pronunțe asupra contestației formulată împotriva deciziei emisă de către Primăria comunei F. G., insa din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că decizia pronunțată cu privire la contestația formulată ar fi fost emisă de către direcție iar prin urmare această instituție nu are calitate procesuală pasivă.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum acesta a fost formulat, în sensul respingerii sentinței pronunțată de Tribunalul Cluj, și plecând de la dispozițiile art. 312 al. 5 C. pr.civ. să se constate că sentința primei instanțe nu este motivată. Decizia emisă de către primarul comunei F. G. este contestată sub două aspecte, respectiv s-a stabilit un impozit asupra mijloacelor de transport, a bărcilor aparținând asociației reclamante, care
depășește de trei ori valoarea maximă stabilită de codul fiscal, care permite majorarea cu 20% a acestui impozit.
Un alt aspect vizează terenul pe care este construită cabana proprietate a reclamantei, construită în anul 1962. Primăria, prin Comisia locală de aplicare a legii nr. 18/1990 a emis un titlu de proprietate fostului paznic al cabanei.
În acest moment primăria comunei F. G. pretinde, ca și reclamanta, că este proprietară a terenului pe care este amplasată cabana.
Având în vedere starea de fapt, prin decizia fiscală atacată primăria stabilește un impozit nereglementat de codul fiscal, numit taxă de teren.
La întrebarea instanței relevă că nu s-a atacat HCL nr. 50/_ prin care a fost instituită taxa pe teren, ci doar decizia fiscală prin care s-a stabilit impozitul.
Cu privire la nemotivarea sentinței pronunțată de Tribunalul Cluj, apărătorul recurentei relevă că aceasta este lacunară, fiind cuprinsă într-o singură sintagmă, respectiv "având în vedere că asociația ocupă cu bărcile sale o parte din proprietatea intimatului (…) taxa este corect stabilită";.
La interpelarea instanței se relevă că prin demersul promovat a înțeles să conteste decizia inițială nr. 173/_ este emisă de către Primarul Comunei F.
, prin care a fost soluționată contestația si actele subsecvente.
Față de argumentele evocate solicită admiterea recursului și modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul Cluj, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.9574 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al Tribunalului C. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A. J. a P. S. în contradictoriu cu intimata C. F. G. - D. de V. ,
D. G. a F. P. C. - Agenția Națională de A. Fiscală.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că prin hotărârea Consiliului local al Comunei F. G. nr. 50/_ (f 20) s-a stabilit o taxă de închiriere de 0,25 euro/mp.
În temeiul acestei hotărâri, prin decizia de impunere nr.61/_ s-a stabilit în sarcina reclamantei o taxă de închiriere pentru anul 2011 de 2160 lei, și, cumulat cu taxa datorată pentru anii anteriori de 21.010,56 lei.
Prin dispoziția nr. 173/_ a Primarului Comunei F. G. (f 7) s-a respins ca neîntemeiată contestația depusă de reclamantă împotriva deciziei menționate anterior. În motivarea dispoziției de respingere s-a arătat că impozitarea bărcilor existente în zona Lacul Știucilor a fost calculată corect în baza art. 263 alin. 7 pct. 2 din Codul fiscal, iar taxa de chirie pe terenurile din domeniul public a fost calculată la tariful de 0,25 euro/mp/luna, stabilit prin hotărârea Consiliului local nr. 50/_ .
Este de observat, în speță că taxa pe care o contestă reclamanta, susținând că este o taxă asupra mijloacelor de transport mai mare decât cea prevăzută de Codul fiscal, reprezintă de fapt o taxă de chirie stabilită printr-o hotărâre a Consiliului local.
Conform susținerilor pârâtului, necontestate de către reclamantă, bărcile aparținând acesteia din urmă ocupă o suprafață de 828 mp din domeniul public al comunei F. G. .
În aceste condiții instanța apreciază că în mod corect pârâta a stabilit în sarcina acestuia, taxa de închiriere cuprinsă în decizia de impunere atacată prin prezenta acțiune.
Trebuie precizat că la aceasta s-a adăugat și taxa pentru mijloacele de transport prevăzută de art. 263 din Codul fiscal.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamanta solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar modificarea în sensul admiterii cererii introductive.
În susținerea celor solicitate se arată că hotărârea este nemotivată, obligațiile stabilite în sarcina sa nu sunt prevăzute de lege. Astfel în dezvoltare se arată că potrivit art. 248 Cod fiscal impozitele și taxele locale sunt printre altele impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport și alte taxe locale. Impozitul numit impropriu "taxa teren" nu este nici un impozit pe teren și nici o alta taxa permisa de Codul fiscal.
Terenul pentru care este stabilită "taxa" este într-un litigiu privind proprietatea, între C. Fizeși-G. și recurent, în dosarul 3132/235/09 aflat pe rolul Judecătoriei Gherla.
Conform art. 283 Cod fiscal, consiliile locale pot institui și alte taxe locale, cum ar fi taxe pentru utilizarea temporara a locurilor publice si pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumente lor istorice de arhitectura si arheologice si altele asemenea, sau consiliile locale pot institui taxe pentru deținerea sau utilizarea echipamentelor si utilajelor destinate obținerii de venituri care folosesc infrastructura publica locala, pe raza localității unde acestea sunt utilizate, precum si taxe pentru activitățile cu impact asupra mediului înconjurător.
Impozitul numit "taxa teren" nu se încadrează nici în aceasta categorie de impozite speciale.
Potrivit art. 248 Cod fiscal impozitele și taxele locale sunt și taxele asupra mijloacelor de transport. Dar conform art. 263 Calculul taxei în cazul mijloacelor de transport pe apă, bărci fără motor, folosi te pentru pescuit și uz personal este de 15 lei / an ambarcațiune.
Contestatorul deține 45 bărci fără motor, folosite pentru pescuit și uz personal, iar taxa este de 645 lei nu 2160 lei pe an cum a stabilit intimatul.
Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele
:
Prin cererea introductivă de instanță A. J. a P. S. C. în contradictoriu cu C. F. G. - D. de V. și D. G. a F. P.
, Agenția de A. Fiscală C. -N. a solicitat instanței anularea dispoziției nr.173 din_ pe care s-a respins contestația asupra deciziei prin care în mod nelegal sunt incluse obligații neprevăzute sau mult peste limita admisă de lege.
În susținerea celor solicitate a susținut că impozitul numit taxă teren reținut în sarcina sa nu intra în categoria normelor instituite de art.248, art.283 Cod fiscal, iar taxa pentru bărcile fără motor folosite pentru pescuit și uz personal nu este corect stabilită în condițiile în care art.287 C.fiscal permite o majorare cu până la 20%.
Prin întâmpinarea depusă intimata C. F. G. a solicitat respingerea arătând în esență că legea abilitează consiliul local să stabilească impozitele și taxele locale.
La rândul său D. G. a F. P. C. a arătat că înțelege să invoce lipsa calității procesuale pasive în condițiile în care reclamanta nu argumentează opțiunea și nu formulează petit în contradictoriu cu direcția iar actele nu sunt emise de această instituție.
Din cele mai sus se observă că prin acțiune se solicită anularea dispoziției emise de primar în soluționarea contestației vizând obligații fiscale, iar demersul
se dorește a fi în contradictoriu cu C. F. G. și D. G. a F. P.
. Se mai observă din acte că pârâtele intimate nu sunt emitentele actului contestat.
Ori o condiție de exercitare a unei acțiuni impune a arăta raportul, calitatea respectiv identitatea între reclamant și cel ce se afirmă că este titularul dreptului precum și între pârât și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul dedus judecății. În materie fiscală în raportul dedus judecății pârâtul este emitentul actului administrativ fiscal considerat vătămător respectiv în condițiile procedurii contestării cerute de normele procedurale fiscale emitentul deciziei/dispoziției date în soluționarea contestației.
Dispoziția dată în soluționarea contestației vizând nelegalitatea taxelor stabilite a cărei anulare se cere în instanță este emisă de primar nu de către entitățile împrocesuate. În această situație de vreme ce actul contestat nu le aparține pretenția nu se justifică în raport cu intimatele pârâte din prezenta cauză iar din această perspectivă nu se poate reține că în mod greșit a fost respinsă acțiunea .
Susține apărătorul recurentei că hotărârea trebuia pronunțată în contradictoriu cu intimata de rând unu deoarece actul administrativ fiscal - decizia de impunere este emisă de direcția de venituri organ de specialitate aflat în subordinea primarului. Susținerea nu poate fi primită deoarece așa cum rezultă din petitele acțiunii nu se solicită anularea deciziei de impunere ci doar a dispoziției dată în soluționarea contestației emise de primar care nu a fost chemat în judecată iar o precizare în fața primei instanțe în acest sens nu a fost
făcută, dupa cum nu a fost facuta nici o precizare in sensul anularii actelor subsecvente.Ca atare sustinerile se vadesc nefondate si vor fi respinse.
Asadar in conditiile in care nu a fost chemat in judecata emitentul actului si o precizare la fond nu a fost facuta celelalte motive nu se mai impun a fi analizate.
Prin urmare în temeiul art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004, Curtea urmează a da o soluție de respingerea a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta A. J. A P. S. C. împotriva sentinței civile nr. 9574 din 20.IX.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
F. | T. | M. | H. | D. M. |
GREFIER
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond. B. Z.
