Sentința civilă nr. 16888/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentință Civilă Nr. 16888/2013 Ședința publică de la 20 decembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. -F. B.
Grefier Sidor O.
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant SC S. L. SRL și pe pârât D. G. A F. P. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, se constată că mersul dezbaterilor și poziția procesuală a părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta SC S. L. SRL în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. C., a solicitat instanței să dispună anularea Deciziei de soluționare a contestației nr.100/_ și a Deciziei de reverificare nr.41497/_ ambele emise de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în urma efectuării unei inspecții fiscale pentru perioada 2003-2007, având ca obiect impozitul pe dividende, respectiv impozitul pe profit, fiind emisă decizia de impunere nr.118/_ prin care s-a stabilit că în materia impozitului pe veniturile din dividende nu există diferențe între sumele achitate de către reclamantă și sumele stabilite de către inspecția fiscală. De asemenea, s-a emis o decizie de impunere cu privire la diferențele privind impozitul pe profit, care a fost achitată de către reclamantă.
A mai arătat reclamanta că ulterior, în anul 2012, la solicitarea DIICOT C., pârâta a emis o decizie de reverificare a impozitelor pe dividende, respectiv pe profit, aferente anilor 2006-2007 și că cererea adresată de către organul de urmărire penală are la bază investigarea de către DIICOT C. a faptului că acțiunile deținute de numitul Silaghi E. Iuliu au fost răscumpărate de reclamantă la o valoare supraapreciată a acestora raportat la prețul pieței, astfel că din punctul de vedere al organului de urmărire penală este vorba despre plata unor dividende.
De asemenea, s-a arătat că în speță se solicită verificarea din punct de vedere al statutului fiscal a sumelor primite de reclamantă de la SC Exxon Mobile L.
& Specialties Europe Belgia cu titlu de "furnizare de investiții";, respectiv "avans
marketing";, care ar fi de fapt comisioane pentru atingerea unui anumit prag de vânzări, astfel că se impune ca acestea să fie tratate drept venituri ale societății și impozitate din punct de vedere al impozitului pe profit.
Reclamanta a învederat că pârâta nu este competentă să emită o decizie de reverificare, singurul organ competent în emiterea acesteia fiind organul fiscal de drept comun, respectiv A.F.P. Contribuabili Mijlocii C. și că dreptul său la apărare a fost grav încălcat de către organul fiscal cu ocazia emiterii deciziei de reverificare, deoarece reclamanta nici măcar nu a fost audiată, fapt care se impunea cu atât mai mult ci cât această decizie a fost dispusă în baza unor informații primite de la DIICOT C., care au fost considerate drept secret de stat de către organul fiscal, motiv pentru care nu și-a putut pregăti o apărare de calitate.
Cu privire la excepția prescripției dreptului de a stabili obligații fiscale, reclamanta a arătat că în speță, pârâta dorește să reverifice obligațiile societății cu privire la impozitul pe dividende și profit aferente anilor 2006-2007, cu începere din data de_ iar raportat la această dată, obligațiile aferente acestor impozite pentru anul 2006 sunt prescrise, conform prevederilor art.23 C.pr.fisc.
Totodată, reclamanta a susținut că în cauză nu au fost respectate prevederile art. 98 C.pr.fisc., deoarece pentru perioada 2006-2007 cele două tipuri de impozite au fost verificate de către A.F.P. Contribuabili Mijlocii C. printr-o inspecție fiscală desfășurată pe parcursul anului 2008 în urma căreia s-a emis o decizie de nemodificare a bazei de impunere pentru impozitul de dividende, iar pentru impozitul pe profit s-a stabilit o diferență care a fost achitată de către societate. Mai mult, pârâta nu a probat motivele care ar justifica în anul 2012 reverificarea perioadei 20096-2007, astfel că se impune anularea deciziei de reverificare.
Reclamanta a invocat încălcarea principiilor unicității inspecției fiscale, respectiv a principiului securității raporturilor juridice, arătând că în lipsa probării de către pârâtă a datelor și a informațiilor despre care inspectorii A.F.P. Contribuabili Mijlocii C. nu au putut lua cunoștință în anul 2008 și care să justifice reverificarea cu începere de la data de_ a perioadei 2006-2007, se impune anularea deciziei de reverificare a acestei perioade.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta D. G. Regională a F. P.
C. -N. a solicitat respingerea acțiunii și a arătat că susținerile reclamantei sunt contrazise de starea de fapt dovedită cu înscrisurile depuse în probațiune și prevederile art. 105^1 din OG 92/2003 iar în ceea ce privește susținerile acesteia cu privire la încălcarea dreptului la apărare, reclamanta nu a făcut dovada că acest drept i-ar fi fost îngrădit de organul fiscal.
În privința excepției prescripției dreptului de a stabili obligații fiscale, pârâta a arătat că în conformitate cu prevederile art. 91 C.pr.fisc., ca o excepție de la regulă, dreptul de stabilire se prescrie în termen de 10 ani, în cazul săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală, termenul începând să curgă de la data săvârșirii infracțiunii sancționate printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Pârâta a învederat că, întrucât pentru obligațiile fiscale privind impozitul pe profit, aferente anului 2006, termenul de prescripție de 5 ani începe să curgă de la data de_ și se termină la data de_, rezultă că organul fiscal este îndreptățit să solicite la data de_, prin Decizia de reverificare nr.41497/2012 reverificarea impozitului pe profit pe anii 2006-2007.
Cât privește impozitul pe veniturile sub formă de dividende, pârâta a susținut că reverificarea solicitată la data de_ prin decizia susmenționată a impozitului pe veniturile sub formă de dividende, a perioadei_ -_ s-a făcut cu respectare pct.102.6 din HG nr.1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr.92/2003, până la împlinirea termenului legal de prescripție a dreptului organului de a stabili obligații fiscale, prevăzut de art.91 C.pr.fisc.
Analizand argumentele reclamantului si pârâtului in raport de materialul probator administrat in cauză și dispozițiile legale incidente instanța reține următoarele:
In anul 2008 societatea reclamantă a făcut obiectul unei inspectii fiscale generale, perioada fiscală supusă verificării fiind 2003-2007.Urmare controlului efectuat asupra tuturor obligațiilor fiscale ale SC S. L. SRL organele de inspecție au emis decizia de impunere nr 118 din_ privind nemodificarea bazei de impunere și decizia de impunere nr 117 din_ privind obligatii suplimentare de plată privind impozitul pe profit.
Prin adresa nr 7559/_ inaintată Direcției Generale a F. P. a Județului C. de Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT Serviciul Teritorial C. s-a comunicat că in perioada 2006-2009 reclamanta a primit din partea Exxon Mobil L. & Specialties Europe Belgia diverse sume de bani in baza unor contracte sau ințelegeri de "furnizare și investiții"; sau "avans marketing"; precum și faptul că plata acțiunilor către domnul Silaghi Claudiu E. Iuliu s-a făcut la o valoare mai mare decât cea reală.
La data de_ D. G. a F. P. C., sub semnătura directorului adjunct, a emis Decizia de reverificare nr.41497 prin care s-a dispus realizarea unei inspecții fiscale care să verifice impozitul pe profit aferent perioadei_ -_ precum și impozitul pe venitrile din dividende aferent perioadei _
-_ .
In susținerea nelegalității deciziei de reverificare reclamantul a invocat urmatoarele argumente:
decizia de reverificare a fost emisă de directorul adjunct al Direcției Generale a F. P. C. ,cu incălcarea dispozițiilor imperative privitoare la competența organelor fiscale prevăzute de art 99 raportat la art.1 alin.3 lit b) Cod procedură fiscală;
decizia de reverificare a fost emisă cu incălcarea dreptului la apărare;
- decizia de reverificare este nemotivată
reverificarea vizează o perioadă fiscală prescrisă;
In privința motivului de nelegalitate vizând necompetența organului administrativ emitent, instanța reține că decizia de reverificare a fost fundamentată pe dispozițiile art. 105 indice 1 din Codul de procedură fiscală in conformitate cu care:
Textul art 105 indice 1 mai sus citat reglementează o situație de excepție in raport de ipoteza descrisă la art 105 Cod procedură fiscală. Excepțiile fiind de strictă interpretare, reluarea inspecției fiscale se poate face doar în condițiile expres și cumulativ prevăzute de lege. Prima dintre aceste condiții se referă la persoana care poate decide reverificarea, persoană care nu poate fi decât conducătorul inspecției fiscale.
Decizia de reverificare care face obiectul analizei de legalitate in cauza de față a fost semnată de directorul adjunct al Direcției Generale a F. P. C. care coordona, la acea dată, activitatea de control fiscal, in temeiul art.5 alin. 2 din Ordinul 375/2009, conform căruia: "Activitatea de inspecție fiscală pentru contribuabilii aflați in evidența fiscală a administratiilor finanțelor publice din municipiile reședință de județ și a administrațiilor finanțelor publice pentru contribuabili mijlocii se efectuează de către structurile de inspceție fiscală constituite la nivelul aparatului propriu al direcției generale a finanțelor publice județene, conform anexei nr.1 la prezentul ordin, fiind coordonată de către directorul executiv adjunct de la Activitatea de inspecție fiscală";.
In privința necompetenței Direcției Generale a F. P. C. de a emite decizia de reverificare, raportat la nepublicarea in Monitorul Oficial al României a Ordinului președintelui ANAF nr 375/2007 instanța reține că potrivit dispozițiilor art.11 din Legea nr.24/2000 sunt supuse publicării in Monitorul Oficial al României, in vederea intrării lor în vigoare, "legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului- ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate";.
In demersul său de calificare a Ordinului președintelui ANAF nr 375/2009 ca act administrativ cu caracter normativ sau act administrativ cu caracter individual, în raport cu care prevederile art.11 din Legea nr.24/2000 sunt sau nu aplicabile instanța va avea in vedere argumentele expuse de Inalta Curte de Casație și Justitie intr-o decizie de speță.
Astfel, criteriile principale, în raport cu care actele administrative se clasifică în acte cu caracter normativ și acte cu caracter individual sunt, pe de o parte scopul pentru care acestea au fost adoptate sau emise și, pe de altă parte, întinderea efectelor juridice produse.
In ceea ce privește primul criteriu, în doctrină este unanim acceptat că actele administrative cu caracter normativ sunt adoptate/ emise în scopul organizării executării legii/ dispozițiilor legale, în timp ce actele administrative cu caracter individual se emit totdeauna exclusiv pentru punerea în aplicare, pentru aplicarea în concret a legii/ dispozițiilor legale.
Or, în cauză, Ordinul președintelui ANAF nr 375/2009 a fost emise pentru aplicarea în concret a dispozițiilor art 99 din Codul de procedură fiscală, respectiv H.G. nr.109/2009 privind organizarea și funcționarea ANAF, având astfel caracterul unui acte administrativ cu caracter individual.
În ceea ce privește întinderea efectelor produse, actele administrative cu caracter normativ conțin reguli/ norme cu caracter general, având aplicabilitate într-un număr nedefinit de situații, astfel că produc efecte juridice erga omnes față de un număr nedefinit de persoane, în timp ce actele administrative cu caracter individual urmăresc realizarea unor raporturi juridice într-o situație strict determinată și produc efecte fie față de o singură persoană, fie față de un număr determinat sau determinabil de persoane.
Ordinul președintelui ANAF nr 375/2009 a stabilit structura organizatorică a direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, administrațiilor finanțelor publice municipale, orășenești și comunale, precum și a Direcției generale a F.
a Municipiului București și a administrațiilor finanțelor publice ale, fiind astfel aplicabile în situații strict determinate și producând efecte juridice în raport cu un număr determinant/ determinabil de persoane, fiind astfel și din acest punct de vedere acte administrative cu caracter individual.
Astfel fiind, instanța stabilește că in privința Ordinului președintelui ANAF nr 375/2009 dispozițiile art.11 din Legea nr.24/2000 nu sunt aplicabile neexistând obligația publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, ci doar a ceea a aducerii lor la cunoștința celor vizați, ceea ce s-a făcut prin comunicarea lor la toate structurile A.N.A.F. și pe pagina web a acestei autorități, operațiuni necontestate în cauza de față.
Pentru toate considerentele expuse instanta constată că Decizia de reverificare a fost emisă cu respectarea caracterului obligatoriu al regulilor de competență a autorităților publice emitente.
In privința motivelor de nelegalitate vizând lipsa de motivare a Deciziei de reverificare precum și incălcarea dreptului reclamantei la apărare prin lipsa audierii anterior emiterii deciziei instanța rețiene că potrivit art. 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a consacrat pentru prima oară, în mod expres, printre drepturile cetățenești, dreptul la o bună administrare, precizând, în alin. (1), că orice persoană "are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii";. Conform alin. (2), dreptul la bună administrare include: dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să-i aducă atingere; dreptul oricărei persoane de acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidențialitate și de secretul profesional și comercial; obligația administrației de a- și motiva deciziile.
In ceea ce privește dreptul de a fi ascultat, art. 66, alin. (2), paragraful 5 din Tratatul CECO făcea cunoscută posibilitatea părților implicate de a-și prezenta poziția înainte ca Înalta Autoritate să stabilească anumite măsuri. Prevederi asemănătoare se regăseau și în art. 88 alin. (1) din Tratatul CECA. Jurisprudența CJCE cu privire la dreptul de a fi ascultat este constantă, în sensul că, acest drept trebuie respectat "în orice procedură deschisă împotriva unei persoane și susceptibilă de a conduce la un act acuzator de prejudicii reprezintă un principiu fundamental al dreptului Uniunii și trebuie asigurat chiar și în absența oricărei reglementări privind procedura respectivă";.
Pe de altă parte, Codul de procedură fiscală prevede la art 43 alin 2 printre elementele actului administrativ fiscal mențiuni privind audierea contribuabilului
,actul administrativ fiscal fiind definit prin art 41 al aceluiași act normativ ca fiind actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislației privind stabilirea,modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
In cauza de față decizia contestată nu stabilește, modifică sau stinge obligații fiscale, fiind doar actul prin care se inițiază o procedură aptă a se finaliza prin emiterea unei act administrativ fiscal cu caracteristicile mai sus enumerate, in cadrul
procedurii inițiate prin emiterea deciziei de reverificare reclamanta având posibilitatea de a solicita respectarea dreptului său la aparare.
In privința obligației de motivare a actului administrativ fiscal instanța subliniază aspectul evidențiat în jurisprudența Curții de Justiție conform căruia trebuie să se facă distincție între obligația de motivare a deciziilor, care reprezintă o normă de procedură fundamentală și problema temeiniciei motivării, care ține de legalitatea de fond a unui act în litigiu. Prin urmare, motivele prin care se urmărește contestarea temeiniciei unui act sunt ineficiente în cazul în care este vorba despre un act pe temeiul lipsei de motivare sau a motivării insuficiente.
In acest sens, instanța constată că decizia de reverificare contestată are o
fundamentare legală suficientă și cuprinde mențiuni clare cu privire la chestiunile de natură faptică ce care au determinat organul emitent la emiterea sa, astfel că nu validează argumentul reclamantei privind nulitatea pentru lipsa motivării.
Alături de imperativul competenței autorității care a emis decizia contestată, pentru a se putea dispune reverificarea unei anumite perioade fiscale este nevoie de îndeplinirea și a unei condiții suplimentare, anume: să fi apărut între timp date suplimentare, necunoscute la data efectuării verificărilor sau să se fi ivit erori de calcul.
Potrivit alineatului 3 al art 105 indice 1 Cod procedură fiscală prin date suplimentare se înțelege informații, documente sau alte înscrisuri obținute ca urmare a unor controale încrucișate, inopinate ori comunicate organului fiscal de către organele de urmărire penală sau de alte autorități publice ori obținute în orice mod de organele de inspecție, denatura să modifice rezultatele inspecției fiscale anterioare.
Din cuprinsul deciziei de reverificare nr. 41497/_ atacată rezultă care dintre cele două ipoteze alternative a condus la reverificarea perioadei fiscale _
-_ la sursa impozit pe profit respectiv impozit pe dividende persoane fizice: informațiile suplimentare comunicate de DIICOT C. . Aceste informații suplimentare vizează :
O posibilă situație de incompatibilitate in care s-a aflat unul dintre inspectorii fiscali la data efectuării celei dintâi inspecții;
Plata acțiunilor achiziționate de reclamanta SC S. L. SRL de la administratorul societății, domnul Silaghi Claudiu, E. Iuliu s-a făcut la o valoarea mai mare decât cea reală;
Subvențiile primite de reclamanta S S. L. SRL de la partenerul străin Exxon Mobil L. & Specialties Europe Belgia sunt nerambursabile prin urmare acestea reprezintă venituri, data inregistrării veniturilor urmand a fi analizată distinct in funcție de destinația sumeor nerambursabile:finanțarea unor cheltuieli sau finanțarea de imobilizări corporale.
Instanța stabilește că s-a invocat și s-a dovedit existența unor date suplimentare, necunoscute la data emiterii primului raport de control, pentru reluarea acestuia în condițiile legii, astfel că nici sub acest aspect critica de nelegalitate a deciziei de reverificare nu este întemeiată.
Referitor la argumentul prescripției dreptului de a stabili obligații fiscale
reclamanta afirmă că in speță este necesar a se da prioritate textului art 23 din Codul de procedură fiscală care precizează in mod expres că obligația fiscală se naște la momentul la care se constituie baza de impunere iar baza de impunere pentru bunurile livrate/serviciile prestate de reclamantă la nivelul anului 2006 s-a constituit tot la nivelul anului 2006.
Este real că termenul de 5 ani ca termen de prescripție a dreptului organului fiscal de a stabili obligații fiscale incepe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care s-a născut creanța fiscală, mai precis de la data care, potrivit legii, se constituie baza de impunere.
In privința impozitului pe profit, identificarea și evaluarea mărimii aproximative a profitului impozabil se stabilește pe baza declarației anuale de impunere a fiecarui contribuabil.Aceasta se depune, in conformitate cu dispozițiile art 35 alin 1 din Codul fiscal,până la termenul prevăzut pentru depunerea situațiilor financiare, cu excepția contribuabililor prevăzuți la art.34 alin.3,4 și 7 care depun declarație anuală d eimpozit pe profit până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor. Astfel fiind, baza de impunere s-a născut odată cu depunerea de către reclamantă a declarației anuale de impozit pe profit pentru anul 2006, inregistrată la organele fiscale sub nr 5518 din_ .Aplicând algoritmul de calcul a termenului de prescripție mai sus descris in raport de data constituirii bazei de impunere rezultă că decizia de reverificare a fost emisă inauntrul termenului de prescriptie.
In privința impozitului pe dividende, in conformitate cu dispozițiile art 67* Cod fiscal obligația calculării și reținerii revine persoanelor juridice odată cu plata dividendelor către asociați sau acționari, termenul de virare fiind stabilit până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei in care se face plata.Astfel, termenul de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale pentru impozitul pe dividendele plătite in luna decembrie 2006 a inceput să curgă 1 ianuarie 2008 și se implinește la data de _
.
Stabilind, așadar, că Decizia de reverificare nr.41497 /_ emisă de D.
G. a F. P. C., este deplin legală și temeinică instanta va respinge acțiunea formulată de SC S. L. SRL in contradictoriu cu emitentului actului administrativ fiscal menționat.
In temeiul art 453 Cod procedură civilă instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta SC S. L. SRL, CIF RO 14938236, cu sediul procesual ales în C. -N., str. P. nr.18, et.I, jud.C., în contradictoriu cu pârâta D. G. REGI. ALĂ A F. P. C. N., cu sediul în C. -N., P-ța A. I. nr.19, jud.C. .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 20 Decembrie 2013.
Președinte,
M. -F. B.
Grefier,
O. Sidor
Red.MFB/tehn.MG 4 ex./ 1402.14
