Sentința civilă nr. 1849/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1849/2013
Ședința publică din data de 18 Octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. GREFIER I. D. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta C.
, împotriva pârâtei C. DE A. DE S. B. -N., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Cauza s-a judecat în fond la data de 4 octombrie 2013, concluziile reprezentantului reclamantei fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre pronunțarea hotărârii fiind amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de 11 octombrie 2013, respectiv pentru data de 18 octombrie 2013.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta C. M., în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. B. -N., a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 36/_ a Casei de A. de S. B. -N., solicitând anularea deciziei atacate ca nelegală și netemeinică, să se constate că nu datorează obligațiile accesorii stabilite în sarcina sa si să se anuleze Deciziile nr. 12642.1/_ si 12642.3/_ în ceea ce privește obligațiile accesorii, în sensul eliminării acestora, emise de către pârâtă ca nelegale.
În motivare, s-a arătat că prin Decizia nr. 36/_ contestația înaintată pârâtei prin care solicita modificarea Deciziilor nr. 12642/_ si 1642.3/_ în sensul înlăturării obligațiilor accesorii a fost respinsă ca neîntemeiată cu motivarea că în ceea ce privește facilitățile fiscale nu a înaintat o cerere în acest sens.
Cât privește obligațiile accesorii, sunt incidente dispozițiile art. XI din OUG nr. 30/2011, privind anularea penalităților si dobânzilor, întrucât decizia de impunere a primit-o după data de 30 iunie 2012, fapt care nu o exclude de la a beneficia de aceste facilitați fiscale, fiind o stare de fapt existentă la data apariției OUG nr. 30/2011 și constatată în aceeași perioadă, însă comunicarea deciziei s-a realizat ulterior datei de 30 iunie 2012. In cuprinsul contestației a arătat că este o persoană îndreptățită în a beneficia de aceste prevederi și chiar a solicitat înlăturarea acestor obligații accesorii.
Se apreciază că în sarcina reclamantei nu se poate reține vreo culpă, întrucât după rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței civile pronunțată în dosarul nr._ s-a deplasat la sediul instituției pentru a efectua plata debitului, fără obligații accesorii, însă a fost refuzată cu motivarea că trebuie emisă o noua decizie și după comunicare va putea proceda la plata acestuia.
In drept, s-au invocat disp. art. 205-207 C. pr. fiscală.
Pârâta C. de A. de S. B. -N. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat că in sistemul asigurărilor sociale de sănătate, contribuțiile reprezintă venituri publice, se cuvin bugetului general consolidat, fiind prevăzute ca anexa la legile bugetare anuale. Reglementarea legală a organizării și funcționării sistemului de asigurări sociale de sănătate prevede obligația generală a persoanelor asigurate și a angajatorilor (persoane juridice și persoane fizice) de a plăti contribuția, în raport cu veniturile realizate, la fondul de asigurări de sănătate, având calitatea de asigurat toți cetățenii români cu domiciliul în țară, toți aceștia având obligația plății contribuției de asigurare, în raport cu veniturile pe care le realizează.
Legea instituie nu doar dreptul cetățenilor de a beneficia de serviciile sistemului public de sănătate dar si obligația acestora de a contribui la Fond. Persoanele exceptate de la plata acestei contribuții sunt prevăzute la art.213, "astfel ca in afara acestora, tuturor celorlalți cetățeni le revine
obligația mai sus amintita" - se arata in considerentele unor decizii ale Curții Constituționale (nr. 1240/2010, nr. 1304/2009), neachitarea contribuției la asigurările de sănătate fiind justificata doar in aceste situații, din imposibilitatea obiectiva a paturilor defavorizate material de a îndeplini această obligație, nu pe ignorarea lor, cum este cazul in speța.
Contestatoarea deși a realizat venituri impozabile, in intervalul 2007 - 2012 nu a plătit contribuții la Fond, conduita in raport de care este in culpa astfel că neîndeplinirea acestei obligații nu poate avea caracter exonerator ci dimpotrivă sancționator. Face parte din categoria de asigurați menționata de art. 257(2) lit.b din L.95/2006 a reformei in domeniul sănătății, cu modificările ulterioare în temeiul căreia datorează contribuții la FNUASS calculat la veniturile realizate din activitate independentă, iar în această calitate avea obligația să plătească contribuții la FNUASS, la termenele prevăzute de lege, adică până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru conform art.257(5)lit.b, coroborat cu art.8(l) din Ordin 617/2007 al CNAS care precizează "contribuabilii care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuția calculata la venitul estimat, pana la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru".
Contestatoarea avea potrivit art.215 din L.95/2006 si obligația declarării veniturilor la CAS BN, Acesta nu a făcut dovada îndeplinirii nici a acestei obligații.
Obligația de declarare si respectiv, de virare a contribuției nefiind îndeplinite, funcționarul cu atribuții în domeniu a procedat conform art.35 din Ordin 617/2007, la individualizarea acestor sume emițând decizia de impunere pe baza datelor transmise pe baza de Protocol de către autoritatea fiscală teritorială unde aceasta a declarat veniturile.
Astfel s-a emis decizia de impunere 12642.1/_ privind stabilirea obligațiilor de plata la Fnuass și decizia 12642.3/_ referitoare la obligații de plată accesorii împotriva cărora debitoarea a exercitat contestația 11924/_ întemeiata pe prevederile art.205 CP.fiscala și soluționată pe fond prin decizia nr.36/_ . Se precizează că prin decizia nr. 23/_ s-a corectat eroarea materială strecurată în data de emitere a deciziei nr.36.
Prin contestația sa a arătat că în dosarul civil_ al Judecătoriei B. având ca obiect contestație la executare i s-a admis contestația și s-a dispus anularea formelor de executare întocmite de CAS BN în dosarul 118/2011. De asemenea, că s-a prezentat la sediul Casei si refuzându-i-se plata, "nu a putut achita debitul aferent fără majorări si penalități" astfel că nu a putut beneficia de facilitățile prevăzute de art.XI din OUG.30/2011, motiv pentru care apreciază contestatoarea, că se cuvine a se face aplicarea acestui act normativ și să fie anulate penalitățile si majorările de întârziere.
Față de această stare de fapt, in mod corect si temeinic i s-a răspuns că, urmare a anularii prin sentința invocată a actelor de executare silita întocmite in dosarul execuțional 118/2011 din cauză că decizia de impunere nu a fost comunicată cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de art.44 din Codul de procedură fiscală, s-a reluat procedura de urmărire a creanțelor și s-au emis alte acte administrativ fiscale, reamintindu-i practic obligația existentă în sarcina sa, aceea de a achita sumele cuvenite Fondului, fie prin casieria instituției, fie prin virament, evident pentru aceasta nefiind necesar acordul vreunui funcționar din cadrul instituției.
In legătura cu facilitățile fiscale, s-a arătat ca debitoarea nu a formulat nicio cerere in acest sens, întemeiată pe art.XI. din OG.30/2011 de altfel ea însăși precizează acest aspect prin acțiunea introductivă.
De asemenea, i s-a răspuns ca putea beneficia de facilitați făcând dovada plății integrale a obligațiilor de plată în termenul legal, urmând ca prin acordarea facilitaților fiscale suma achitată în plus să-i fie restituită potrivit prevederilor art.7 din Ordinul CNAS 894/2011. In acest sens, art.7 din Ordinul 894/2011 menționează: "contribuabilii care nu au depus cererea prevăzută la art. 5 alin. (1), dar sting prin plată sau compensare toate obligațiile de plată, solicită acordarea facilității prevăzute la art. 2 prin depunerea unei cereri la organul competent. Dispozițiile art. 5 alin. (5) - (6) sunt aplicabile în mod corespunzător. In acest caz, contribuabilul poate solicita restituirea sumelor care formează obiect al facilității prevăzute la art. 2, în conformitate cu prevederile art. 117 din Codul de procedură fiscala".
Debitoarea nu a contestat contribuțiile insa nici nu le-a achitat, or, pentru neîndeplinirea obligațiilor sale de plata nu poate să-și invoce propria culpa prevalându-se de un argument care nu poate fi primit, în sensul că CAS BN i-ar fi refuzat plata, câtă vreme ea însăși refuză această obligație dată fiind acțiunea ce a format obiect al dosarului_ la Judecătoria Bistrița. Or, potrivit
prevederilor legale amintite rezultă ca plata contribuțiilor este una din condiții dar nu și suficientă pentru a beneficia de facilitați.
În drept s-au invocat dsip. art.l 15 C.P.civila si urm., art.208, 215, 257, 259 din L.95/2006, art.35 din Ordin 617/2007 al CNAS, Ordin 894/2011 al CNAS.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Așa cum rezultă din chiar conținutul deciziei nr. 36/2011 emisă de pârâtă și contestată în prezentul dosar, în sarcina reclamantei a fost emisă inițial Decizia de impunere din oficiu nr. 3009/_ prin care au fost stabilite obligațiile de plată ale acesteia cu titlu de contribuție datorată la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile obținute din activități independente, decizia anulată însă de către pârâtă ca urmare a admiterii contestației la executare formulată de reclamantă, prin sentința civilă nr. 10698/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița, instanță ce a reținut nelegala comunicare cu reclamanta a actului administrativ-fiscal.
Ulterior, în termenul de prescripție reglementat de art. 91 din Codul de procedură fiscală, pârâta a procedat la emiterea unei alte decizii de impunere din oficiu cu privire la contribuția datorată de reclamantă în perioada anilor 2007 - 2011, respectiv decizia nr. 12642.1/_ (f. 29 dosar), precum și la emiterea deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 12642.3 din aceeași dată (f. 32 dosar).
Reclamanta a contestat cele două decizii de impunere menționate (f. 27 dosar), invocând refuzul pârâtei de a accepta plata contribuției restante anterior datei de_ - data finalizării dosarului nr._ al Judecătoriei B. - sens în care apreciază că, în lipsa acestui refuz, reclamanta ar fi putut beneficia de facilitățile prevăzute de art. XI din OG nr. 30/2011, nefiind dată culpa acesteia pentru neplata debitului principal.
Prin Decizia nr. 36/_, rectificată prin Decizia nr. 23/_ în sensul îndreptării erorii materiale strecurate cu privire la data emiterii (_ în loc de_ ), aflată la filele 22 -26 dosar, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația administrativă formulată de reclamantă, reținându-se în motivare că, pe de o parte, aceasta nu a făcut dovada formulării cererii de acordare a facilităților fiscale în conformitate cu procedura prevăzută de Ordinul nr. 894/_ privind aplicarea dispozițiilor art. XI din OG nr. 30/2011, iar pe de altă parte, afirmația privind refuzul de a i se încasa contribuțiile la FNUASS nu se susține, plățile putând fi efectuate atât prin casieria instituției, cât și prin virament, fără a se solicita acordul vreunui funcționar.
Tribunalul reține că reclamantei îi sunt aplicabile prevederile art. 257 alin. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății în forma în vigoare la momentul emiterii deciziilor de impunere, în conformitate cu care avea obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, sub forma unei cote de 6,5%, care se aplica veniturilor impozabile realizate în calitate de persoană care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit.
Potrivit art. 208 alin. 1 și 3 din Legea nr. 95/2006, asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației, sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate se realizează inclusiv pe baza principiului participării obligatorii la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Potrivit art. 211 alin. 1 și 2 din aceeași lege, "Sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, (…), în condițiile prezentei legi. În această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui CNAS cu avizul consiliului de administrație. (2) Calitatea de asigurat și drepturile de asigurare încetează odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de ședere în România";.
Prin urmare, legea instituie ca regulă asigurarea obligatorie pentru fiecare român cu domiciliul în țară. Asigurarea atrage plata unei contribuții, cu anumite excepțiile stricte prevăzute de art. 213.
Obligativitatea asigurării nu dă voie persoanelor vizate de lege să opteze între a plăti sau nu contribuția sub pretextul că nu au încheiat un contract cu casa de asigurări.
Încheierea respectivului contract este o obligație derivată din obligativitatea asigurării.
Prin urmare, chiar dacă nu se încheie contract de asigurare, o persoană obligată să se asigure în temeiul Legii nr. 95/2006 păstrează obligația de a se asigura și de a achita contribuția legală.
Art. 216 din Legea nr. 95/2006 prevede că "În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare";.
Art. 36 din Ordinul CNAS nr. 617/2007 prevede că "CNAS, prin CAS sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorărilor de întârziere datorate de persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea se realizează de către ANAF, potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala si ale prezentelor norme metodologice";.
Conform art. 261 alin. 4 din Legea nr. 95/2006, "În cazul neachitării în termen a contribuțiilor datorate fondului, aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere se realizează potrivit procedurilor instituite de Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și normelor aprobate prin ordin al președintelui CNAS, cu avizul consiliului de administrație";
Astfel, C. de asigurări de sănătate este obligată să colecteze sumele cuvenite fondului în cadrul termenului de prescripție fiscală, care este de 5 ani, conform art.91 Cod procedură fiscală. Nu se poate invoca vreo culpă din partea Casei că nu a întreprins mai repede masuri de colectare sau că nu a informat contribuabilul cât timp reclamantul, care are obligația de declarare/virare impusă de lege, nu și-a îndeplinit aceste obligații și cât timp se încadrează în termenul de prescripție extinctivă.
Tribunalul mai reține că titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4) din Ordinul nr. 617/2007 sau decizia de impunere emisă de organul competent al CAS. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Potrivit art. 110 alin.3 Cod proc. fiscală, titlul de creanță fiscală este caracterizat ca fiind "actul prin care se constată și se individualizează creanța fiscală" atât a impozitelor și taxelor, cât și a contribuțiilor, amenzilor și altor sume de bani ce reprezintă venituri publice, întocmite de organele de specialitate sau de persoanele împuternicite potrivit legii.
Totodată art.111 (1) Cod pr. fiscală stabilește: ,, Creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează"", iar art. 119 Cod proc. fiscală prevede că "(1)Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere."
Potrivit art.141 (2) din Cod procedură fiscală "Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege".
Majorările de întârziere în materie fiscală se particularizează prin aceea că ele curg din ziua imediat următoare scadenței obligației fiscale, de drept, cu excluderea posibilității de renunțare la ele și nefiind necesară punerea în întârziere a debitorului, excepție de la regimul juridic al evaluării legale a daunelor-interese din dreptul comun și sunt neplafonate, calculându-se și datorându-se până în ziua încasării sumei inclusiv, pentru fiecare zi de întârziere.
Așadar neachitarea acestor contribuții la scadență determină ope legis obligativitatea suportării majorărilor de întârziere, determinat de particularitățile titlurilor de creanță fiscală ce reprezintă venituri ale bugetului general consolidat.
Prin urmare, în mod legal s-a imputat reclamantei nu doar contribuția la fondul de asigurări sociale de sănătate, ci și accesoriile.
Instanța mai reține că art. ART. XI din O.G. nr. 30/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar- fiscale, prevede următoarele:
"(1) Pentru obligațiile fiscale restante la 31 august 2011, penalitățile de întârziere se anulează sau se reduc, astfel:
penalitățile de întârziere se anulează dacă obligațiile principale și dobânzile aferente acestora se sting prin plată voluntară sau compensare până la 31 decembrie 2011;
penalitățile de întârziere se reduc cu 50% dacă obligațiile principale și dobânzile aferente acestora se sting prin plată voluntară sau compensare până la 30 iunie 2012.
Pentru dobânzile datorate până la data stingerii și stabilite prin decizii comunicate după această dată, condiția se consideră îndeplinită dacă dobânzile se sting până la termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În cazul prevăzut la alin. (1), se desființează, total sau parțial, chiar dacă împotriva acestora s- au exercitat ori nu căi de atac, actele administrative fiscale sau titlurile executorii prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale, stinse potrivit alin. (1).
Prevederile alin. (1) - (3) se aplică în mod corespunzător și pentru o cotă de 50% din majorările de întârziere, reprezentând componenta de penalitate a acestora, aferente obligațiilor fiscale stinse prin plată sau compensare.";
Deși susține îndreptățirea sa la beneficiul facilităților prevăzute d enormele mai sus citate, reclamanta nu a urmat procedura prevăzută de art. 5 sau art. 7 din Ordinul nr. 894/2011, nefăcând dovada că a adresat pârâtei cererea prin care solicită o situație a obligațiilor de plată exigibile, care urmează a fi stinse în scopul îndeplinirii condiției prevăzute la art. 2 alin. (1), precum și a celor care intră sub incidența facilității, respectiv că a stins prin plată sau compensare toate obligațiile de plată și solicită acordarea facilității prevăzute la art. 2 prin depunerea unei cereri la organul competent.
Totodată, în cauză nu este dată condiția premisă a achitării debitului prin plată voluntară sau compensare în termenele defipte de art. XI din OG nr. 30/2011, nefiind probată nici pretinsul refuz al autorității pârâte de a primi plata benevolă a reclamantei anterior soluționării dosarului civil ce a avut ca obiect contestația la executare formulată de aceasta.
Or, în atare condiții, legal și temeinic a fost respinsă prin Decizia nr. 36/_ emisă de către pârâtă, contestația administrativă formulată de reclamantă, sens în care, în temeiul prevederilor legale mai sus invocate, acțiunea în contencios administrativ fiscal ce face obiectul prezentului dosar urmează a fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C.
, domiciliată în B., str. G. G. B., bl. 42, ap. 17, jud. B. -N., în contradictoriu cu intimata C. DE A. DE S. B. -N., cu sediul în B., str. G., nr.5, jud. B.
-N. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. M. I. D. M.
Red/dact: MAP/HVA
_ /4 ex
