Sentința civilă nr. 2084/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2084
Ședința publică din 26 Martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. H. - judecător
G. ier: C. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe reclamantul S. I. cu domiciliul în B. M., str. F., nr. 40 cu domiciliul procesual ales în B.
M., str. 22 Decembrie, nr. 8, la av. Pîrvu Ionuț Rareș și pe pârât I. DE
P. AL J. B. - S. R., având ca obiect anulare act administrativ. La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantul
S. I., care lipsește, av. Pîrvu Ionuț Rareș, lipsă fiind pârâtul I. de P. al J. B. - S. rutier.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, în vederea verificării competenței materiale și raportat la obiectul cauzei care privește legalitatea unei sancțiuni contravenționale, pune în discuție reprezentantului reclamantului să depună la dosar actul atacat și invocă excepția de necompetență materială raortat la rt.34 din O.G.nr.2/2001.
Reprezentantul reclamantului depune la dosar dovada privind achitarea taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar, iar în copie cererea în anulare adresată I. ui de P. al J. B. și răspunsul acestuia la cererea formulată. Învederează instanței că legalitatea a fost verificată de Judecătoria Brașov în procesul având ca obiect anularea procesului verbal de contravenției. Prin sentința nr. 11627 s-a respins irevocabil recursul formulat. Precizează că prin acțiunea de față se atacă actul prin care s-a comunicat reclamantului suspendarea dreptului de a conduce și apreciază că este competent tribunalul, ca instanță de contencios administrativ..
Instanța în temeiul art. 137 alin.1 Cod procedură civilă reține cauza în pronunțare cu privire la excepția formulată.
T.
Deliberând asupra cauzei de față instanța constată următoarele,
Prin cererea înregistrată pe rolul T. ui M. la data de_ sub nr. de mai sus reclamantul S. I. în contradictoriu cu pârâtul I. de P. Județean B. a solicitat ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța să dispună anularea adresei nr. 3915/_ emisă de către pârât și să se constate că s-a executat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul S. I. susține că prin actul atacat emis de către S. R. din cadrul pârâtului IPJ B. a fost înștiințat că începând cu data de_ până la data de_ i-a fost suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice. Suspendarea s-a dispus ca urmare a respingerii plângerii contravenționale pe care reclamantul S. I. a formulat- o împotriva unui proces-verbal de contravenție prin care a fost sancționat cu amendă conform OUG nr. 195/2002 iar ca sancțiune complementară s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile. Întrucât s-a formulat plângere,atât sancțiunea principală cât și cea complementară au fost suspendate, până la soluționarea irevocabilă a plângerii. În data de_ a fost pronunțată de către Tribunalul Brașov, sentința civilă nr. 11627 prin care a fost respins irevocabil recursul formulat de către subsemnatul și implicit plângerea contravențională formulată.
În practica judiciară s-a născut o controversă legată de data începerii executării sancțiunii complementare de suspendare a dreptului de a conduce pe drumurile publice.
În situația în care un contravenient nu formulează plângere împotriva procesului verbal de sancționare, executarea sancțiunii începe la data expirării dovezii înlocuitoare. Problema de interpretare apare în cazul în care se formulează plângere contravențională, datorită unei necorelări a OUG 195/2002 și a Regulamentului de aplicare a acestui act normativ. Prin modificările Codului rutier aduse prin OUG 69/2007 s-a prevăzut că persoanei care formulează plângere i se restituie permisul până la soluționarea irevocabilă a procedurii judiciare.
Reclamantul susține că potrivit art. 210 din HG nr. 1391/2006 sancțiunea complementară a suspendării începe să fie executată din ziua următoare celei în care expiră valabilitatea dovezii de circulație. În concret efectul suspensiv al plângerii contravenționale cu privire la sancțiunea complementară a suspendării încetează în a 16- a zi de la soluționarea cu respingere a plângerii. Sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice a rămas definitivă la_, iar data la care a început executarea sancțiunii este de_ . Având în vedere că reclamantul nu s-a prezentat în vederea predării permisului de conducere, sancțiunea a fost majorată cu 30 de zile, potrivit art. 118 din OUG 195/2002. Așadar, executarea sancțiunii
complementare a suspendării dreptului de a conduce a încetat la data de _
, după expirarea celor 120 de zile, care au curs din_ .
Prin urmare, perioada de suspendare a încetat la data de_, iar sancțiunea a fost executată.
În drept se invocă OUG nr. 195/2002, Legea nr. 554/2004 și OG nr.
2/2001.În probațiune s-au depus înscrisuri.
La termenul de judecată din_ instanța a invocat din oficiu excepție de necompetență materială, excepție de procedură absolută pe care în temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă a soluționat-o cu precădere constatând următoarele:
Cererea de chemare în judecată are ca obiect anularea actului emis de către pârât, materializat prin adresa nr. 3915/_ (fila 15) prin care i se comunică reclamantului că s-a dispus suspendarea executării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile cuprinsă între_ și_ și i se pune în vedere ca în termen de 5 zile de la primirea acestei adrese să predea permisul de conducere S. ui R. de la domiciliu.Din cuprinsul adresei mai rezultă că temeiul măsurii aplicate îl constituie art. 118 alin. 2, 4 și 5 din OUG nr. 195/2002.
În prealabil sesizării instanței reclamantul s-a adresat pârâtului cu cerere depusă la fila 11 prin care solicită "anularea adresei";.
Pârâtul răspunde prin adresa nr. 762916/_ (fila 13) în sensul că măsura suspendării contestată se prescrie în termen de 5 ani.
Acestea sunt împrejurările relevante care conturează obiectul și cauza acțiunii deduse judecății și privesc modalitatea de executare a sancțiunii suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice. Actul atacat de către reclamant stabilește și aduce la cunoștință perioada în care se execută această sancțiune. Vătămarea invocată în legătură cu acest act decurge din executarea acestei sancțiuni într-un interval de timp anterior, pentru motivele invocate.
Natura juridică a acestei sancțiuni este potrivit art. 103 din OUG nr. 195/2002 aceea a unei sancțiuni contravenționale complementare și nu a unei măsuri pur administrative care să atragă în favoarea secției de contencios administrativ competența de soluționare a cererii prin care se solicită anularea actului prin care s-a dispus punerea în executare a sancțiunii suspendării executării dreptului de a conduce pe drumurile publice, indiferent dacă această sancțiune a fost aplicată prin rezoluție pe procesul-verbal conform art. 21 alin. 2 din OG nr. 2/2001 sau separat printr-o adresă.
Relevantă este și Decizia Curții Constituționale nr. 500/2012 prin care s- a declarat neconstituțională abrogarea recursului în materia contravențiilor rutiere, decizie în care se reține că"; … în materia contravențiilor la regimul circulației pe drumurile publice, prin eliminarea controlului judiciar al hotărârilor pronunțate de judecătorie se aduce atingere principiului accesului liber la justiție, dreptului la un proces echitabil, dreptului la apărare, unicității, imparțialității și egalității justiției, golindu-se astfel de conținut principiul exercitării căilor de atac.
Aceasta deoarece statul are obligația de a garanta caracterul efectiv al accesului liber la justiție și al dreptului la apărare. Lipsa căii de atac împotriva hotărârii pronunțate de judecătorie ca primă instanță în materia circulației pe drumurile publice echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv asupra sancțiunilor principale și complementare, precum și a măsurilor tehnico-administrative, reglementate de art. 95 - 97 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, dreptul de acces liber la justiție devenind astfel un drept iluzoriu și teoretic.";
Prin urmare, contestarea efectului suspensiv de executare a sancțiunii complementare a dreptului de a conduce pe drumurile publice și implicit a executării acestei sancțiuni, în cazul particular pe care reclamantul l-a dedus judecății, necondiționat de forma și de data emiterii actului prin care s-a aplicat și pus în executare această sancțiune, este de competența de soluționare în primă instanță a judecătoriei care potrivit art. 31 și 40 din OG nr. 2/2001 este instanța de drept comun în materie contravențională.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 159 coroborat cu art. 159 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă T. va admite excepția de necompetență materială și va declina competența de soluționare în favoarea Judecătoriei B. căreia îi revine competența sub aspect teritorial conform art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială invocată din oficiu de către instanță.
Declină în favoarea Judecătoriei B. competența de soluționare a cererii formulate de către reclamantul S. I., cu domiciliul procesual ales în
B. M., str. 22 Decembrie, nr. 8, la avocat Pîrvu Ionuț - Rareș, în contradictoriu cu pârâtul I. de P. Județean B. cu sediul în B., str. N. T., nr. 28.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință, publică, azi_ .
Președinte, G. ier,
M. H. C. S.
Concediu odihnă,semnează prim grefier
Red. M.H./_
Tred. I.C.E.A./_ - 2ex
