Sentința civilă nr. 2269/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 2269/2013
Ședința publică din data de 29 noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE A. P. M. GREFIER ANA-C. A.
Pe rol fiind soluționarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta
F. (R. ) A. -C.
, împotriva pârâtei C. de A. de S. B. -N.
, având ca obiect anulare act administrativ.
Prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 15 noiembrie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, a cărei pronunțare a fost amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru termenul de azi, când:
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, formulată de reclamanta F. (R. ) A. -C.
, împotriva pârâtei C. de A. de S. B. -N., a solicitat anularea deciziei de impunere din oficiu nr. 2032.1/_ și a deciziei nr. 2032.3/_ referitoare la obligațiile de plată accesorii cu anexa la această decizie din_, comunicate la data de_ .
În motivare, se arată că a formulat contestație împotriva acestor decizii însă pârâta a respins contestația prin decizia nr. 42/_ .
Se mai arată că pârâta, prin decizia contestată, a stabilit în sarcina acesteia obligații de plată în cuantum de 326 lei, cu majorări/dobânzi de întârziere în valoare de 217 lei și penalități de întârziere în valoare de 49 lei, în total 266 lei pentru perioada_ -_ .
Reclamanta este coproprietar împreună cu mama sa a unei locuințe pe care a dobândit-o după decesul tatălui său, în acest imobil având și domiciliul.
Din anul 2006 până în prezent reclamanta a fost plecată la muncă în Spania, unde și-a întemeiat o familie, venind pentru perioade scurte de timp acasă. Se mai arată că reclamanta beneficiază de asigurare socială în Spania deoarece soțul acesteia lucrează acolo cu forme legale, iar în România nu a încheiat vreun contract de asigurări sociale cu pârâta.
Se solicită să se constate că decizia de impunere contestată nu are la bază un titlu de creanță care să fi devenit scadent pentru a putea fi executat conform art. 141 Cod procedură fiscală. Reclamanta mai arată că beneficiază de asigurare de sănătate în Spania, unde are rezidență, iar conform legilor europene, nu poate fi obligată să încheie contract de asigurare de sănătate și cu pârâta.
În drept, s-au invocat disp. Legii nr. 295/2006, Legea nr. 95/1996, Legea nr. 59/2006.
Pârâta C. de Asigurări de S. B. -N. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare, s-a arătat că in sistemul asigurărilor sociale de sănătate, contribuțiile reprezintă venituri publice, se cuvin bugetului general consolidat, fiind prevăzute ca anexa la legile bugetare anuale. Reglementarea legală a organizării și funcționării sistemului de asigurări sociale de sănătate, Legea.95/2006 si prevede obligația generală a persoanelor asigurate și a angajatorilor (persoane juridice și persoane fizice) de a plăti contribuția, în raport cu veniturile realizate, la fondul de asigurări de sănătate, având calitatea de asigurat toți cetățenii români cu domiciliul în țară, toți aceștia având obligația plății contribuției de asigurare, în raport cu veniturile pe care le realizează.
Legea instituie dreptul cetățenilor de a beneficia de serviciile sistemului public de sănătate dar si obligația acestora de a contribui la Fond. Persoanele exceptate de la plata acestei contribuții sunt prevăzute la art.213 din legea menționata "astfel ca in afara acestora, tuturor celorlalți cetățeni le revine obligația mai sus amintita" - se arata in considerentele unor decizii ale Curții
Constituționale (nr. 1240/2010, nr. 1304/2009), neachitarea contribuției la asigurările de sănătate fiind justificata doar in aceste situații, din imposibilitatea obiectiva a paturilor defavorizate material de a îndeplini aceasta obligație, iar nu pe ignorarea lor.
Contestatoarea, deși se încadrează in categoria persoanelor prevăzute la art.257(2)lit.f din L.95/2006, realizând venituri din cedarea folosinței bunurilor in intervalul 2008 - 2009 pentru care plata contribuției este obligatorie, nu si-a îndeplinit aceasta obligație, conduita in raport de care este in culpa si nu poate avea caracter exonerator, indiferent că a ales sau nu să încheie contract de asigurări de sănătate, întrucât "obligația de contribuție la acest sistem reprezintă de fapt o expresie a prevederilor constituționale care reglementează ocrotirea sănătății și a celor care consacră obligația statului de a asigura protecția socială a cetățenilor" - se arata in decizia 45/_ a Curții Constituționale.
Prin urmare calitatea de asigurat si obligația plății contribuției de asigurări sociale de sănătate rezulta exclusiv din lege si nu din contract.
Debitoarea nu a achitat la termenul legal obligațiile de plata, adică pana la 25 ianuarie a anului următor celui de realizare a venitului, conform art.257(5) lit.c din L.95/2006 si Anexa 5 din Ordinul 617/2007 emis de CNAS, si nici nu si-a îndeplinit obligațiile declarative menționate la art.215 din legea 95/2006.
Pentru situațiile in care debitorii nu înțeleg să respecte obligația de declarare si de virare a acestei contribuții in mod voluntar, colectarea contribuțiilor se efectuează de către C. de asigurări de sănătate, având in vedere ca art. 261 din L.95/2006 stipulează dreptul CNAS de a aproba norme metodologice pentru desfășurarea activității de executare silită. Aceste norme au fost aprobate prin Ordinul nr.617/2006, in temeiul cărora casele de asigurări de sănătate iau masuri in vederea colectării creanțelor datorate FNUASS.
Astfel, CAS BN prin Compartimentul de specialitate a emis actele de urmărire, emițând decizia de impunere 2032.1/_ privind obligațiile de plata către FNUASS de 326 lei, si decizia 2032.3/_ aferent accesoriilor de fi! lei, utilizând baza de date furnizata de ANAF pe baza de Protocol, conform art.35 din Ordin 617/2007, pentru sumele de plata a căror scadenta legala a expirat, neachitate.
Deciziile emise au fost contestate la CAS BN sub nr.4402/_ iar in soluționarea acesteia s-a emis decizia 42/_ de respingere, nefiind găsite întemeiate niciuna din criticile formulate.
Astfel, motivele contestației au vizat in special lipsa calității de asigurat din cauza ca nu are contract de asigurare cu CAS B. N. si de asemenea, ca si-a stabilit reședința in Spania unde, arata reclamanta, beneficiază de asigurare sociala iar soțul achita acolo obligațiile fata de asigurările sociale - aceste critici formează de altfel si motivele pe care își întemeiază acțiunea. Toate aceste motive au format obiect de analiza in cadrul contestației administrative, nefiind găsite întemeiate.
Astfel, in ceea ce privește inexistenta calității de asigurat in lipsa unui contract încheiat cu CAS BN, aceasta critica este neîntemeiată pentru motivele care s-au arătat atât in decizia de soluționare si reiterate prin prezenta întâmpinare.
In ceea ce privește împrejurarea care rezulta din stabilirea reședinței in Spania, se precizează că libertatea de stabilire si de schimbare a domiciliului sau de stabilire a reședinței, după caz, este o regulă de natură să completeze libertatea de circulație a persoanei (art.2 din Protocol nr.4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale). Totuși este necesară si protecția terților împotriva celor care își schimbă domiciliul pentru a scăpa de creditori ori de efectele unor angajamente juridice, motiv pentru care legea cuprinde norme particulare, in ideea de a-i determina pe cei care își schimbă domiciliul să solicite efectuarea mențiunilor corespunzătoare in actele de identitate.
In sistemul nostru, OUG.97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința si actele de identitate ale cetățenilor români, cuprinde dispoziții privind evidența cetățenilor români, considerată
"un sistem național de înregistrare si actualizare a datelor cu caracter personal ale acestora, necesar cunoașterii populației, mișcării acesteia si comunicării de date, in interesul cetățenilor, al statului si al instituțiilor publice" (art.2 alin.l). Acest act normativ reprezintă cadrul legal ce asigura realizarea raporturilor juridice dintre persoanele fizice, juridice si instituțiile statului de drept.
In materia asigurărilor sociale de sănătate reglementata de legea 95/2006, plata acestor contribuții reprezintă o obligație pentru toți cetățenii români cu domiciliul in România (art.211 din lege), fiind asigurați, toți cetățenii români cu domiciliul în țară.
Domiciliul reprezintă element de identificare, evidenta si înregistrare la autoritățile competente ( Hot. de Guvern 1375/2006). Iar mijlocul de identificare, ca înscris oficial prin care se dovedesc drepturile subiective care decurg din calitatea de cetățean roman este actul de identitate.
In raport cu aceste prevederi legale, reclamanta are potrivit actului de identitate, domiciliu in comuna Cetate, sat S. Nou, nr.119, jud. BN, fiind posesoare a cărții de identitate seria XB nr.3. si CNP 2., date care exista sub aceeași forma si in baza de date a Casei de asigurări de sănătate B. N., după cum se observa din elementele de identificare evidențiate pe actele de impunere, si din extrasul din baza de date, astfel cum a fost pus la dispoziția CAS BN de către autoritatea competenta in temeiul art.60 din C.P.fiscala.
O.U.G. nr. 97/2005 reglementează dreptul cetățenilor romani de a-si stabili, sau de a-si schimba, in mod liber, domiciliul ori reședința, cu precizarea expresa, conform căreia cetățenii romani nu pot avea in același timp decât un singur domiciliu, și/sau o singură reședință conform art.26(2) din aceasta ordonanța de urgenta.
In raport cu aceste prevederi legale, reclamanta afirma ca si-a stabilit reședința in străinătate insa acest fapt nu o exonerează de obligațiile sale care decurg din Legea 95/2006 întrucât in calitate de cetățean roman cu domiciliu in România legea romana continua sa-i fie aplicabila si in continuare, iar in acest context, daca a realizat venituri din cedarea folosinței bunurilor, are obligația legala de a achita contribuțiile cuvenite Fondului aferent veniturilor realizate din cedarea folosinței bunurilor chiar daca are reședința in străinătate. Arătam si faptul ca potrivit art.2 din Ord.617/2007 emis de CNAS, "calitatea de asigurat încetează odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de ședere in România, cu decesul sau cu declararea judecătoreasca a morții asiguratului".
In contextul menționat nu prezintă nicio relevanță afirmația ca soțul reclamantei realizează venituri in Spania si ca beneficiază de asigurare sociala in Spania. Fiecare stat are libertatea sa stabilească pe baza legilor sale in ce condiții si ce fel de prestații acorda. Si legislația tarii noastre cuprinde reglementari referitoare la acordarea serviciilor medicale cetățenilor străini ( art.9 din Hot. de Guvern 1714/2008 ulterior abrogat de Hot de Guvern 262/2010) fără ca prestarea serviciilor medicale in temeiul reglementarilor respective sa influențeze in vreun fel drepturile/obligațiile cetățenilor străini in raport cu tara lor de origine.
Prin urmare, reclamanta se încadrează la categoria de asigurați prevăzuta de art.257(2)lit.f din L.95/2006 fiind supusa obligației legale de a achita contribuțiile cuvenite FNUASS aferent veniturilor realizate din cedarea folosinței bunurilor. Potrivit legii 95/2006, numai persoanele care nu realizează venituri ar putea avea calitate de coasigurat și să fie scutiți de la plata contribuției pe temeiul art.213 alin.(l), după caz (2) unde sunt prevăzute in mod expres categoriile celor scutiți de la plata. In raport cu împrejurarea ca a realizat venituri proprii din chirii, decurge si obligația legala de a suporta plata contribuției la FNUASS.
Cu privire la petitul prin care se solicita cheltuielile de judecata, solicită respingerea ca neîntemeiata a acestui capăt de cerere, iar in subsidiar, funcție de soluția ce se va pronunța in cauza, solicită a se avea in vedere faptul ca potrivit practicii in materie, pot fi acordate numai acele cheltuieli care se dovedesc a fi justificate, rezonabile, necesare si utile, făcându-se totodată aplicarea dispozițiilor art. 451-455 NCPC.
În drept, s-au invocat disp. art.205 NCPC, art.208, 215, 257, 259 din L.95/2006; Ordin 617/2007 al CNAS.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin Deciziile de impunere nr. 2032.1 și 2032.3 emise de C. Județeană de Asigurări de S. la data de_ (f. 10-13 dosar), s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată a unor sume cu titlu de contribuție datorată la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile obținute din cedarea folosinței bunurilor, aferente perioadei anilor 2009 și 2010 precum și majorări de întârziere aferente sumelor datorate cu titlu de contribuție în perioada menționată.
Obligația de plată a fost stabilită pe baza informațiilor transmise de autoritatea fiscală în baza protocolului încheiat în acest sens sub nr. 5282/95896/_ (36).
Dealtfel, așa cum rezultă din chiar conținutul cererii de chemare în judecată, reclamanta nu contestă calitatea sa de coproprietar al imobilului producător de venituri supuse contribuției și pentru care a înregistrat la administrația financiară contractul de închiriere încheiat cu terțe persoane, ci faptul că aceasta ar deține calitatea de asigurat în într-un alt stat membru al UE, în care
și-a stabilit reședința (Spania) și unde are calitatea de coasigurat ca urmare a achitării contribuției de asiguri sociale de către soțul său, angajat în menționatul stat membru.
Contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva menționatelor decizii de impunere a fost respinsă prin Decizia nr. 42/_ emisă de C. de Asigurări de S. B. -N. (f. 4 dosar), ce face obiectul acțiunii în anulare în prezentul dosar.
Examinând criticile formulate de reclamantă cu privire la decizia atacată, tribunalul apreciază, în acord cu poziția procesuală exprimată de pârâtă, că acesteia îi sunt aplicabile prevederile art. 257 alin. 2 lit. f din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății în forma în vigoare la momentul emiterii deciziilor de impunere, în conformitate cu care avea obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, sub forma unei cote de 6,5%, care se aplica veniturilor impozabile realizate din cedarea folosinței bunurilor, (…) numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d), alin. (2^1) și (2^2) și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Potrivit art. 208 alin. 1 și 3 din Legea nr. 95/2006, asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației, sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate se realizează inclusiv pe baza principiului participării obligatorii la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Potrivit art. 211 alin. 1 și 2 din aceeași lege, "Sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, (…), în condițiile prezentei legi. În această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui CNAS cu avizul consiliului de administrație. (2) Calitatea de asigurat și drepturile de asigurare încetează odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de ședere în România";.
Prin urmare, legea instituie ca regulă asigurarea obligatorie pentru fiecare român cu domiciliul în țară. A. a atrage plata unei contribuții, cu anumite excepțiile stricte prevăzute de art. 213.
Este real că potrivit art. 214 alin. 2 lit. c din Legea nr. 95/2006, asigurarea socială de sănătate este facultativă pentru cetățenii români cu domiciliul în străinătate care se află temporar în țară.
Numai că, în cauză, reclamanta nu a făcut dovada stabilirii domiciliului în alt stat membru în sensul prevederilor mai sus menționate, ce trebuiesc a fi coroborate cu cele ale art. 34 din Legea nr. 264/2009 și care vizează ipoteza stabilirii domiciliului în străinătate, impunând (conform prevederilor alin. 6) cetățeanului român care și-a stabilit domiciliul în străinătate obligația ca, la înmânarea pașaportului simplu electronic ori a unui pașaport simplu temporar cu menționarea țării de domiciliu, să predea actul de identitate care atestă existența domiciliului în România, emis de autoritățile române.
Or, așa cum rezultă din adresa de răspuns formulată de Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor din cadrul municipiului B. (f. 63), reclamanta nu întreprins demersuri în vederea menționării domiciliului din străinătate, aceasta figurând și în prezent cu domiciliul actual în comuna Cetate, sat S. Nou, nr. 119, județ B. -N., domiciliul reprezentând un element de identificare, evidență și înregistrare la autoritățile competente potrivit dispozițiilor HG nr. 1375/2006. Din această perspectivă, înscrisul depus la dosar de reclamantă - în limba spaniolă și netradus - nu este apt a proba încadrarea reclamantei într-una dintre situațiile de excepție reglementate de legea națională.
În acest context, având în vedere calitatea de cetățean român a reclamantei, cu domiciliul în România și faptul realizării de venituri din cedarea folosinței bunurilor, nu se poate reține incidența prevederilor art. 214 alin. 2 lit. c din Legea nr. 95/2006 mai sus citate, care conferă caracter facultativ asigurării de sănătate,
Totodată, obligativitatea asigurării nu dă voie persoanelor vizate de lege să opteze între a plăti sau nu contribuția sub pretextul că nu au încheiat un contract cu casa de asigurări.
Încheierea respectivului contract este o obligație derivată din obligativitatea asigurării.
Prin urmare, chiar dacă nu se încheie contract de asigurare, o persoană obligată să se asigure în temeiul Legii nr. 95/2006 păstrează obligația de a se asigura și de a achita contribuția legală.
Art. 216 din Legea nr. 95/2006 prevede că "În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare";.
Art. 36 din Ordinul CNAS nr. 617/2007 prevede că "CNAS, prin CAS sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorărilor de întârziere datorate de persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea se realizează de către ANAF, potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala si ale prezentelor norme metodologice";.
Potrivit art. 256 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 "Colectarea contribuțiilor persoanelor juridice și fizice care au calitatea de angajator se face de către Ministerul Finanțelor Publice, prin ANAF, în contul unic deschis pe seama CNAS în condițiile legii, iar colectarea contribuțiilor persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF, se efectuează de către casele de asigurări";.
Conform art. 261 alin. 4 din Legea nr. 95/2006, "În cazul neachitării în termen a contribuțiilor datorate fondului, aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere se realizează potrivit procedurilor instituite de Legea nr. 571/2003
, cu modificările și completările ulterioare, și Ordon anța G uvernului nr. 92/2003
, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și normelor aprobate prin ordin al președintelui CNAS, cu avizul consiliului de administrație";
Astfel, C. de asigurări de sănătate este obligată să colecteze sumele cuvenite fondului în cadrul termenului de prescripție fiscală, care este de 5 ani, conform art.91 Cod procedură fiscală. Nu se poate invoca vreo culpă din partea Casei că nu a întreprins mai repede masuri de colectare, cât timp reclamanta, care are obligația de declarare/virare impusă de lege, nu și-a îndeplinit aceste obligații și cât timp se încadrează în termenul de prescripție extinctivă.
Tribunalul mai reține că titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4) din Ordinul nr. 617/2007 sau decizia de impunere emisă de organul competent al CAS. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Potrivit art. 110 alin.3 Cod proc. fiscală, titlul de creanță fiscală este caracterizat ca fiind "actul prin care se constată și se individualizează creanța fiscală" atât a impozitelor și taxelor, cât și a contribuțiilor, amenzilor și altor sume de bani ce reprezintă venituri publice, întocmite de organele de specialitate sau de persoanele împuternicite potrivit legii.
Totodată art.111 (1) Cod pr. fiscală stabilește: ,, Creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează"", iar art. 119 Cod proc. fiscală prevede că "(1)Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere."
Potrivit art.141 (2) din Cod procedură fiscală "Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege".
Majorările de întârziere în materie fiscală se particularizează prin aceea că ele curg din ziua imediat următoare scadenței obligației fiscale, de drept, cu excluderea posibilității de renunțare la ele și nefiind necesară punerea în întârziere a debitorului, excepție de la regimul juridic al evaluării legale a daunelor-interese din dreptul comun și sunt neplafonate, calculându-se și datorându-se până în ziua încasării sumei inclusiv, pentru fiecare zi de întârziere.
Așadar neachitarea acestor contribuții la scadență determină ope legis obligativitatea suportării majorărilor de întârziere, determinat de particularitățile titlurilor de creanță fiscală ce reprezintă venituri ale bugetului general consolidat.
Față de cele ce precedă, în temeiul prevederilor legale mai sus invocate, constatând legalitatea Deciziei nr. 42/_ și a Deciziilor de impunere conteste, instanța va respinge, ca nefondată, acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta F. (R. ) A. -C. , domiciliată în comuna Cetate, sat S. Nou, nr. 119, jud. B. -N., CNP 2.
, împotriva pârâtei C. de A. de S. B. -N. , cu sediul în B., str. G., nr. 5, jud.
B. -N. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Recursul se depune la Tribunalul
-N. .
Pronunțată în condițiile art. 396 al. 2 Cpc prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. M. Ana-C. A.
Red/dact: MAP/HVA
_ /2 ex
