Sentința civilă nr. 2154/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2154/2013
Ședința publică din data de 26 Noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. GREFIER: M. DP
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul
A. I.
în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. B. -N.,
având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Cauza s-a judecat în fond la data de 12 noiembrie 2013, concluziile reclamantului și ale reprezentantei pârâtei fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul A. I., în contradictoriu cu pârâta
C. de A. de S. B. -N., a solicitat anularea deciziilor nr. 8197.1/_ și nr. 8197.3/_ emise de pârâta C. J. de A. de S. B. -N., ca fiind nelegale și neîntemeiate.
În motivare s-a arătat că pârâta a comunicat prin adresa de înștiințare nr. 11.720/_, că obligațiile de plată aferente anilor_ au fost corect evidențiate în Deciziile de impunere din oficiu nr. 8197.1/_, 8197.3/_, referitoare la obligațiile de plată aferente anului 2011, pentru venitul estimat prin decizia de impunere nr.137.1/_ si decizia 137/3/_, prin urmare rămân nemodificate.
Se precizează că împotriva Deciziei de impunere nr.137.1/_ si a Deciziei 137/3/_, prin care a solicitat revocarea deciziilor de impunere din oficiu emise pe numele său ca fiind nelegale și contrare legii și normelor si procedurilor fiscale, a formulat contestație care face obiectul dosarului nr._ al Tribunalului B. -N. .
A contestat Decizia de impunere nr.8197.1/_ și Decizia 8197.3/_ pentru a se încadra în termenul legal de formulare a contestației, dar așa cum a arătat si prin contestația din dosarul nr._, titlul de creanță, respectiv decizia de impunere din oficiu nr. 8197.1/_ si Decizia 8197.3/_ nu i-au fost comunicate, potrivit art. 44 Cod procedură fiscală, în consecință neexistând un titlu de creanță valabil care să poată fi atacat potrivit art. 205, 218 cod procedură fiscală și nefiind prevăzută procedura executării silite fără existența unui titlu de creanță legal și valabil depune prezenta contestație pe care o consideră admisibilă.
Potrivit prevederilor art. 222 din Legea 95/2006, CAS are obligația de a informa cel puțin odată pe an asigurații asupra nivelului de contribuții ce trebuie plătite, iar potrivit prevederilor legale in materie, deciziile comunicate in anul 2013 nu pot produce efecte retroactive, iar in anul 2011 CAS BN nu i-a comunicat și nu a primit decizie de impunere.
Obligațiile de plată stabilite prin deciziile emise sunt nelegale și nu intră sub incidența Codului de procedură fiscală și nici a legii sănătății, deoarece în cazul contribuției de asigurări de sănătate, această contribuție se datorează în baza unui titlu de creanță valabil, respectiv decizie de impunere comunicată anual, decizie care nu s-a comunicat, precum și în baza unui contract încheiat de reclamant cu casa de asigurări de sănătate, contract care nu s-a încheiat.
In drept, s-au invocat disp. art. 172 și urm. din OG 92/2003, Legea 554/2004.
Pârâta C. de A. de S. B. -N.
a depus la dosar întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă și ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că contribuțiile in sistemul asigurărilor sociale de sănătate reglementate de L.95/2006 cu modificările si completările ulterioare reprezintă, venituri publice, se
cuvin bugetului general consolidat, fiind prevăzute ca anexa la legile bugetare anuale. Reglementarea legală a organizării și funcționării sistemului de asigurări sociale de sănătate prevede obligația generală a persoanelor asigurate și a angajatorilor (persoane juridice și persoane fizice) de a plăti contribuția, în raport cu veniturile realizate, la fondul de asigurări de sănătate, având calitatea de asigurat toți cetățenii români cu domiciliul în țară, toți aceștia având obligația plății contribuției de asigurare, în raport cu veniturile pe care le realizează.
In temeiul prevederilor cap. V. din Anexa la Ord.617/2007 pt. aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat,precum si pt. aplicarea masurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic al asigurărilor sociale de sănătate, si prevederilor legislației fiscale in materie de colectare a creanțelor fiscale, funcționarul cu atribuții in acest domeniu a emis acte de urmărire împotriva debitorului care a realizat venituri dintr-o activitate independentă în intervalul 2007-2009 având astfel obligația legală de a achita, contribuții la FNUASS aferent acestor venituri.
Legea 95/2006 recunoaște calitatea de asigurat unor persoane care nu plătesc acest tip de contribuție, fiind scutite, după cum rezultă din art.213(4), unde se menționează expres ca persoanele care nu sunt prevăzute la alin. (1) și (2) au obligația să se asigure în condițiile art. 211 și să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate în condițiile prezentei legi.
Rezultă că din perspectiva reglementării Legii nr. 95/2006, dreptul la asigurări sociale de sănătate se află într-o strânsă legătură cu obligația de a contribui la fondul pentru aceste asigurări, excepție făcând doar persoanele care în mod obiectiv nu pot realiza această obligație.
Or, in speța contestatorul tocmai refuza îndeplinirea unei obligații legale, aceea de a plăti contribuțiile instituite de lege deși face parte din categoria celor obligați la plată în virtutea art.257(2) lit.b din lege, după cum rezultă din informațiile transmise de ANAF.
Situația de fapt a debitorului se prezintă după cum urmează:
Debitorul avea obligația declarativă potrivit art.215 din L.95/2006 și obligația virării contribuției până la termenul menționat de art. 257(5) lit. c adică anual, respectiv până la data de 25 ianuarie a anului următor celui pentru care se datorează plata conform Anexei 5 la Ord.617/2007 emis de CNAS neîndeplinirea voluntară a acestor obligații a determinat emiterea de către CAS B.
-N., în temeiul art.35 din Ord.617/2007, mai întâi a deciziilor 16258/2012 pentru venituri din cedarea folosinței bunurilor in 2011-2012 si deciziile 8197/2012 aferent veniturilor din activitate independenta in 2007-2009, comunicate debitorului prin scrisoare recomandată și confirmare de primire.
Deciziile 16258/2012 au fost contestate cu contestație administrativa nr.8/_ care s-a soluționat prin decizia nr.10/_ cu admiterea acesteia in parte, în considerarea faptului că la emiterea deciziilor 16258/2012 nu s-a observat că debitorul care cumulând venituri din activitate salariată cu venituri din cedarea folosinței bunurilor, ii sunt aplicabile prevederile art.257(2) din L.95/2006, care la lit. f) menționează că pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor, contribuția se datorează numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)- d), alin. (21) și (22) și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.
Astfel, debitorul a dobândit calitate de asigurat in temeiul art.257(2) lit. a fiind salariat de la_, prin urmare de la aceasta dată, deși a realizat venituri din cedarea folosinței bunurilor in tot anul 2012, nu datorează acest tip de contribuție după data de_ . Cum decizia 16258/2012 fusese emisa pentru întreg intervalul 2011-2012, prin decizia 10/_ de soluționare a contestației s-a dispus modificarea in mod corespunzător a actelor de impunere funcție de veniturile realizate din cedarea folosinței bunurilor, numai aferent anului 2011 nu si pentru anul 2012. In consecința s-a emis decizia de impunere 137.1/_ pentru contribuții estimative an 2011 si nr.137.3/_ pentru accesorii datorate pentru neplata la scadenta legala a creanței principale, aferent veniturilor din cedarea folosinței bunurilor. Si acestea au fost contestate, iar decizia 10/_ de soluționare a contestației, emisa de CAS BN in prezent formează obiect al dosarului_ a Tribunalului B.
-N. .
In ceea ce privește deciziile nr.8197.1/_ si nr.8197.3/_, acestea se referă la activitate independentă realizate in intervalul 2007 - 2009 și au fost comunicate debitorului, contrar afirmațiilor sale. S-a depus spre dovedire, confirmarea de primire, unde se menționează data primirii (_ ) și calitatea primitorului (soția), comunicare care este perfect legală. Iar in plus, a
mai primit aceste decizii și împreună cu actele de care se folosește în probațiune în dosarul _
, astfel încât susținerea neprimirii acestor înscrisuri este de totală rea-credință. In mod evident încearcă să se prevaleze de consecințele juridice ale presupusei necomunicări întrucât in dosarul _
, la data depunerii de către CAS BN a întâmpinării, nu mai avea dovada comunicării acestor decizii 8197, actele fiind predate la AFP P. B. .
Cu toate acestea nu formulase până la această dată contestație administrativă împotriva acestor decizii la CAS B. -N. .
In acest context s-a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii întemeiat pe prevederile
248 din N.C.P. civilă, întrucât legea specială fiscală consacră principiul contestării actului administrativ în fața organului fiscal și apoi a atacării deciziei in soluționarea contestației, ori a refuzului de soluționare sau a cererii de emitere a actului, după caz, așa cum prevede art.205 si 218 din C.P.fiscala, în fața instanței de contencios, pentru că nu se poate analiza legalitatea unui act administrativ fără ca acesta să fie analizat in cadrul contestației administrative obligatorii.
Pe fond se arată că contestatorul se încadrează în categoria de asigurați prevăzută la art.257(2)lit. b din L.95/2006, realizând venituri din activitate independentă în intervalul 2007-2009 pentru care avea obligația legală de a plăti contribuția la FNUASS. Nefiind îndeplinită această obligație, CAS BN a emis actele de urmărire in temeiul art.35 din Ordin 617/2007 emis de CNAS cu respectarea tuturor formelor procedurale.
Contestatorul nu prezintă niciun argument pe fondul sumelor stabilite in sarcina sa si niciun motiv de nelegalitate ale actelor contestate.
In consecință se solicită respingerea acțiunii formulate, ca inadmisibilă în temeiul excepției, iar pe fond ca neîntemeiată.
In drept, s-au invocat disp. art.205 NCPC, art.208, 215, 257, 259 din L.95/2006; Ordin 617/2007 al CNAS.
Analizând cu prioritate, conform art.248 alin.1 C.pr.civ., excepția inadmisibilității
, instanța reține că prin Deciziile de impunere nr. 8197.1/_ și nr. 8197.3/_ emise de CAS
B. -N., s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații fiscale de plată în cuantum total de 2852 lei, reprezentând: 1460 lei contribuție și 1392 lei majorări și penalități de întârziere, aferente perioadei_ -_, decizii comunicate acestuia la data de_ - fila 23 dosar, vizate fiind veniturile din activitatea independentă realizată în perioada 2007-2009.
Împotriva acestor decizii, nu s-a depus contestație la C. de A. de S. B. -N., aspect relevat și în cuprinsul deciziei nr.10/_ - file 12-13 dosar, fiind contestate pe cale administrativă doar deciziile nr.137.1/_ și nr.137._ 012( privind veninurile din cedarea folosinței bunurilor), contestația aflată la fila 25 dosar, fiind soluționată prin decizia nr.32/_, în care, de asemenea, se menționa necontestarea deciziilor care fac obiectul prezentului dosar.
Potrivit dispozițiilor art.205 alin.1 Cod procedură fiscală împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Conform aceleiași legi procesuale fiscale, contestația pe cale administrativă este soluționată de organul administrativ de soluționare a contestațiilor stabilit de lege prin decizie sau dispoziție, după caz, iar conform art.218 alin.2, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competentă.
În speță, așadar, poate fi supusă controlului de legalitate, pornind de la prevederile art. 218 alin.2 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală conform cărora "deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii";, doar decizia prin care se soluționa contestația formulată de reclamant împotriva Deciziilor de impunere nr.8197.1/_ și nr. 8197.3/_ , acte administrativ fiscale care, subsidiar, în funcție de cele statuate asupra deciziei de soluționare a contestației, pot fi anulate sau menținute, anularea directă de către instanță nefiind permisă de dispozițiile legale invocate.
Pentru aceste considerente, tribunalul, prin raportare la temeiurile de drept anterior relevate, va admite excepția inadmisibilității, cu consecința respingerii ca inadmisibilă a acțiunii în
contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul A. I. în contradictoriu cu intimata C.
J. de A. de S. B. -N. .
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității invocată de pârâta C. de A. de S. a jud. B. -N.
.
Respinge ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de
contestatorul A. I., domiciliat în P. B., nr. 817, jud. B. -N., CNP 1. , în contradictoriu cu intimata C. J. de A. de S. B. -N., cu sediul în B., str. G.
, nr. 5, jud. B. -N. .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul B. -N., sub sancțiunea nulității, conform art.490 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Pronunțată astăzi, 26 noiembrie 2013, prin punerea soluției la dispoziția părților, conform art.396 alin.2 Codul de procedură civilă.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. E. L. M. DP
Red/Dact: LDE/HVA
_ /4 ex
