Sentința civilă nr. 4287/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 4287/2013Ședința publică din data de 11 martie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. G. C. Grefier O. -R. L.
S-a luat spre examinare acțiunea formulată de reclamanta S. C. S. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. D., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă, avocat Linca A. C., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de_, AFP C. Napoca a formulat întâmpinare, prin care solicită instanței să ia act de faptul că procedura de citare este viciată, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a înțeles să se judece cu AFP D. și nu cu AFP C. .
Reprezentanta reclamantului arată că acest aspect a fost discutat la termenul anterior de judecată.
Deliberând, instanța respinge cererea de amânare formulată pe motiv de viciere a procedurii de citare cu pârâta, cele învederate de AFP C. fiind discutate la termenul de judecată din data de_, când s-a dispus citarea, în calitate de pârâtă, a AFP D. .
Reprezentanta reclamantei arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța, în baza art. 167 Cod procedură civilă încuviințează reclamantei proba cu înscrisurile depuse în probațiune ca fiind legală, pertinentă și utilă soluționării cauzei și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată în scris, pentru motivele expuse pe larg în cererea de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de_, reclamanta S. C. -S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului D. anularea răspunsului nr. 30727/_ și obligarea acesteia să emită o decizie prin care să se pronunțe asupra fondului contestației înregistrate sub nr.30727/_, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de_, A.F.P.D. i-a comunicat decizia privind compensarea obligațiilor fiscale nr.453/_ emisă de A.F.P.
, prin care a luat la cunoștință de faptul că organul fiscal a efectuat din oficiu la data de
_ compensarea sumei de 16.004 lei ce urma a fi restituită reclamantei cu obligații fiscale neachitate. La data de_ reclamanta a formulat împotriva deciziei de compensare o contestație la organul fiscal emitent, dar la data de_ A.F.P.D. -Serviciul Colectare D. a emis răspunsul cu nr. 30727/_ prin care i-a comunicat faptul că împotriva deciziei de compensare se poate face contestație care se introduce la instanța judecătorească competentă în termen de 15 zile, sub sancțiune decăderii, de la data când contestatorul a luat cunoștință de executarea ori actul de executare pe care îl contestă, procedură de care a apelat în dosarul cu nr._ aflat pe rolul Judecătoriei D. . Arată reclamanta că răspunsul emis în soluționarea contestației încalcă normele care reglementează forma și conținutul pe care ar fi trebuit să le îndeplinească decizia de soluționare a contestației, norme prevăzute de art 211 C.pr.fiscală, astfel încât "răspunsul" administrației nu este este o "decizie";, nu este motivat în drept, nu cuprinde niciuna din soluțiile posibile prevăzute la art. 216 C.pr.fiscală, nu prevede calea de atac, termenul în care aceasta poate fi exercitată și nici instanța competentă. Dacă organul fiscal ar fi analizat decizia contestată, ar fi observat cu siguranță că în cuprinsul acesteia, însuși organul fiscal a consemnat că "împotriva prezentului înscris, cel interesat poate depune contestație la organul emitent în termen de 30 de zile de la data comunicării sau luării la cunoștință, în conformitate cu prevederile art.205 și 207 din O.G nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare";. Mențiunile inserate în cuprinsul deciziei privind compensarea obligațiilor fiscale sunt în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 138 din 9 februarie 2012 privind modificarea anexei la Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr._ pentru aprobarea Metodologiei de distribuire a sumelor plătite de contribuabili în contul unic si de stingere a obligațiilor fiscale înregistrate de către aceștia. În consecință, organul fiscal emitent al deciziei contestate a fost în eroare ori cu privire la calea de atac împotriva înscrisului decizie privind compensarea obligațiilor fiscale, ori cu privire la însuși înscrisul ce trebuia emis, adică o "decizie privind compensarea obligațiilor fiscale"; sau o "notă de compensare";, inducându-o astfel în eroare cu privire la termenul și modalitatea de contestare.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu a fost reprezentată în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală.
Analizând înscrisurile și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
F. P. a municipiului D. a emis pe seama reclamantei S. C. -
S. Decizia privind compensarea obligațiilor fiscale nr.453/_, prin care i-a adus la cunoștință faptul că s-a efectuat din oficiu, la data de_, compensarea sumei de 16.004 lei ce urma a fi restituită reclamantei cu obligații fiscale neachitate (fila 5).
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestația înregistrată sub nr.30727/_ (filele 6-10), însă prin adresa nr. 30727/_ emisă de A. F.
P. a municipiului D. (fila 11) i s-a comunicat că împotriva deciziei privind compensarea obligațiilor fiscale se poate formula contestație conform art.172 din O.G. nr. 92/2003, care se introduce la instanța judecătorească competentă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de executarea ori actul de executare pe care îl contestă, procedură la care reclamanta a apelat în dosarul cu nr._ aflat pe rolul Judecătoriei D.
.
Cu respectarea art. 218 din Codul de procedură fiscală, reclamanta a formulat prezenta cerere de chemare în judecată, solicitând anularea răspunsului primit și obligarea pârâtei la soluționarea pe fond a contestației sale, întrucât decizia de compensare poate fi atacată pe această cale.
Potrivit art. 205 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, "Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii (…)";, care se soluționează de organele fiscale emitente sau de cele ierarhic superioare, iar decizia de soluționare a contestației se poate ataca în instanța de contencios administrativ.
Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art. 172 alin. 1, "Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare (…)
";, care intră în competența de soluționare a judecătoriei în a cărei circumscripție se realizează executarea.
Prin prisma celor două texte legale, trebuie să stabilim dacă decizia privind compensarea obligațiilor fiscale reprezintă un act de executare, atacabil pe calea contestației la executare, ori, dimpotrivă, un act administrativ fiscal căruia i se aplică procedura contestației administrative.
Potrivit art. 24 din Codul de procedură fiscală, "Creanțele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripție și prin alte modalități prevăzute de lege
";. Astfel, compensarea reprezintă, alături de executarea silită, o modalitate de stingere a creanțelor fiscale, dar este distinctă de actele de executare.
În același sens, capitolul II din Cod reglementează stingerea creanțelor fiscale prin plată, compensare și restituire, în vreme ce stingerea creanțelor fiscale prin executare silită face obiectul unui capitol distinct (VIII).
Pe cale de consecință, decizia de compensare nr. 453/_ poate fi contestată pe calea procedurii reglementate de art. 205 și urm., iar nu pe calea contestației la executare indicată de pârâtă.
De altfel, și în cuprinsul deciziei contestate, întocmită conform anexei la Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1314/2007 pentru aprobarea Metodologiei de distribuire a sumelor plătite de contribuabili în contul unic și de stingere a obligațiilor fiscale înregistrate de către aceștia, se menționează în mod expres faptul că împotriva acestui înscris cel interesat poate depune contestație la organul fiscal emitent în termen de 30 de zile de la data comunicării, în conformitate cu prevederile art. 205 și 207 din O.G. nr.90/2003.
Pentru acestea, tribunalul apreciază că prezenta cerere de chemare în judecată este întemeiată, sens în care o va admite și va dispune anularea răspunsului pârâtei nr.30727/_
, precum și obligarea Administrației F. P. a municipiului D. la emiterea unei decizii prin care să soluționeze pe fond contestația reclamantei.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, pârâta căzută în pretenții va fi obligată la plata în favoarea reclamantei a sumei de 3.004,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru, timbre judiciare, respectiv a onorariului avocațial achitat (fila 19).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. C. -S. ,
domiciliată în localitatea Câțcău, nr. 470, jud. C., în contradictoriu cu pârâta A. F.
a municipiului D., c
u sediul în D., str. M. E., nr. 2, jud. C. .
Anulează răspunsul pârâtei nr. 30727/_ .
Obligă pârâta A. F. P. a municipiului D. la emiterea unei decizii prin care să soluționeze pe fond contestația reclamantei înregistrată sub nr.30727/_ .
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 3.004,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 11 martie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
O. -R. L.
Red.AGC/Tehnored.VAM 4 ex./_
