Sentința civilă nr. 4264/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
4204
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4264
Ședința publică din 19 Iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. O. - judecător
G. ier: E. -A. I. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei privind pe reclamantul H. I. cu domiciliul în B. M., str. T. nr. 5/89, județul M. în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M. și A. F. P. B. M., ambele cu sediul în B. M., str. A. S. nr.2A, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Se constată că toate susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, când s-a dezbătut cauza, încheiere care face parte integrantă din hotărâre. Pronunțarea soluției a fost amânată pentru termenul din_, pentru termenul din_, apoi pentru termenul de astăzi, când instanța, în urma deliberării, a pronunțat următoarea sentință.
T.
Deliberând asupra cererii, instanța a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de_, reclamantul H. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M. și A.
F. P. B. M., anularea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 2775/_ în baza raportului de inspecție fiscală încheiat în data de_ și anularea deciziei nr. 332/_, privind soluționarea contestației formulate de reclamant împotriva deciziei nr. 2775/_, anularea deciziei de impunere privind obligațiile de plată accesorii nr. 5172/_ și a deciziei nr. 27591/_, privind soluționarea contestației formulate de reclamant împotriva deciziei nr. 5172/_
, în acțiune precizându-se că se contestă atât sumele cât și măsurile stabilite.
În motivarea cererii s-a menționat că prin decizia de impunere nr. 2775/_ s-au stabilit în sarcina reclamantului pentru perioada fiscală 2007-
2010 obligații fiscale suplimentare de plată în cuantum total de 235.821 lei, avându-se în vedere constatările din raportul de inspecție fiscală nr. 2775/_
.
Prin decizia de impunere s-a reținut că reclamantul ar fi realizat în calitate de persoană fizică, din prestări de servicii, venituri care depășeau plafonul de scutire de la TVA, apreciindu-se că ar fi incidente dispozițiile art. 152-153 din Codul fiscal, calculându-se ca urmare TVA de plată pentru anii 2007-2010 raportat la venitul brut evidențiat în declarațiile de venit depuse de reclamant la organele fiscale.
Împotriva deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală reclamantul a formulat contestație, în soluționarea căreia s-a emis decizia nr. 332/_ a D.G.F.P. M., prin care, în temeiul art. 217 al.1 lit.a, s-a respins contestația ca nefiind depusă în termen. S-a reținut că reclamantul a depus contestația în data de_, iar comunicarea deciziei atacate s-a făcut la data de_ prin afișare la sediul Activității de I. Fiscală M. și pe pagina de internet www.mfinante.ro.
Reclamantul a susținut că i s-a comunicat cu rea credință raportul de inspecție fiscală și decizia atacată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în contextul în care, la data de_, a anunțat, prin adresa înregistrată la D.G.F.P. M. cu nr. 3340, că este în imposibilitate de a se prezenta la discuția finală datorită termenului scurt în care fusese anunțat (_
) și faptului că este plecat din localitate în interes de serviciu până la data de_ .
Astfel, afișarea exclusiv prin publicitate, fără a se face demersurile necesare pentru a se face comunicarea efectivă a actelor atacate de către contribuabil, atrage nulitatea actului de comunicare, situație în care termenul de formulare a recursului grațios curge de la data de_, data la care s-a luat efectiv cunoștință de existența și conținutul deciziei. La solicitarea expresă, decizia și raportul de inspecție fiscală au fost comunicate contribuabilului în contextul în care nu avea cunoștință de titlul în baza căruia se pornise împotriva lui executarea silită.
S-a arătat că recursul grațios a fost formulat în termenul legal raportat la caracterul abuziv al comunicării prin publicitate, sens în care decizia emisă în soluționarea contestației apare ca nelegală.
Sub aspectul netemeiniciei actelor contestate, reclamantul a invocat dispozițiile art. 9 C.pr. fisc. și ale art. 127 Cod fiscal, susținând că, deși are pregătirea profesională corespunzătoare, nu a putut să realizeze de o manieră independentă activitățile miniere menționate în contracte, deoarece în perioada 2006-2010 nu a avut calitatea de persoană fizică atestată în acest scop de către Agenția Națională pentru Resurse Minerale.
Cu privire la majorările și penalitățile de întârziere, stabilirea lor a fost nelegală, atât prin prisma nelegalității stabilirii debitului asupra căruia poartă, cât și prin prisma împrejurării că organele de control nu au adus la cunoștința
contribuabilului decât în 2011 existența unor obligații de plată a TVA, încălcând astfel obligațiile impuse de art.153 al.7.
Prin notele de ședință înregistrate la dosar în data de_ reclamantul a formulat o precizare a acțiunii introductive.
Pârâta D. G. A F. P. M. a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea contestației, prin prisma neîndeplinirii cerințelor de procedură, respectiv reclamantul nu a respectat procedura aplicabilă în sistemul căilor administrative de atac, întrucât a formulat contestație împotriva deciziei de impunere nr. F-MM 2775/_, prin poștă, la data de_, fiind înregistrată la Activitatea de I. Fiscală cu nr. 73/_
.
S-a învederat că decizia de impunere nr. F-MM 2775/_ a fost comunicată reclamantului la data de_, acesta depunând contestație la data de_, după mai mult de 1 an și 1 lună de la data comunicării deciziei, decăzând astfel din dreptul de a i se soluționa pe fond contestația.
Pe fondul contestației, s-a apreciat că reclamantul a formulat acțiunea în lipsa unor motive temeinice, ci doar cu scopul de a amâna sau anula plata obligațiilor bugetare.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri (f.13-160; 167-201; 1-88).
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare și note de ședință, atașând practică judiciară.
La solicitarea instanței, pârâta D. G. A F. P. M. a depus la dosar dovezile de comunicare a actelor contestate de reclamant.
Deliberând asupra cererii formulate, instanța a reținut următoarele: Potrivit raportului de inspecție fiscală încheiat în data de_ (f.29-43,
vol.II), reclamantul H. I. a fost supus unui control fiscal în calitate de contribuabil, perioada vizată fiind_ -_ și s-a constatat că acesta desfășoară activități de prestări servicii societăților Transgold SA, Explorer SA și Transmin SRL, nefiind înregistrat până la data controlului ca plătitor de TVA. Reclamantul a fost înștiințat despre constatările organelor de control ca urmare a inspecției fiscale efectuate, fiind invitat la discuția finală pentru data
de_ (f.8, 42 -vol.II).
În data de_ s-a înregistrat la sediul pârâtei D. G. A F.
P. M. (f.6 -vol.II) solicitarea reclamantului de a i se comunica raportul de inspecție fiscală în vederea exprimării în scris a unui punct de vedere raportat la constatările organelor fiscale.
Reclamantul învedera că i-a fost comunicat doar un calcul al sumei ce reprezintă TVA-ul stabilit pentru plată, majorări și penalități.
Totodată, prin adresă se solicita stabilirea unei alte date în vederea discuției finale, după comunicarea raportului de inspecție fiscală.
Corespondența între reclamant și pârâtă a continuat în perioada_ -_, abia prin adresa emisă de pârâtă în data de_ reclamantul era înștiințat că i se comunica un extras care cuprindea principalele constatări ale
organelor de inspecție fiscală cu privire la TVA, reclamantul fiind convocat pentru discuția finală în data de_ (f.1 -vol.II).
În data de_ s-a înregistrat la sediul pârâtei D. G. A F.
P. M. (f.86 -vol.I) solicitarea reclamantului de a reprograma discuția finală pentru a-și putea formula apărările cuvenite, motivat de faptul că, neavând cunoștință de termenul stabilit pentru aceasta, înștiințarea parvenindu- i cu întârziere, este plecat din localitate în intervalul_ -_ .
Pârâta a emis decizia de impunere nr. 2775 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată TVA în data de_ .
Din conținutul adreselor nr. 6172/_ (f.13 -vol.I) și nr. 5173/_ (f.132-vol. II) a reieșit că decizia de impunere nr. 2775/_ și raportul de inspecție fiscală nr. 2775/_ s-au comunicat prin procedura prevăzută de art. 44 al. 3 din OG nr. 92/2003, întrucât documentele respective au fost transmise reclamantului H. I. prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire în data de_, dar acestea au fost înapoiate de factorul poștal în data de_ pentru că a expirat termenul de păstrare.
Ca atare, s-a apreciat că procedura de comunicare a fost îndeplinită, reclamantului fiindu-i retransmise în data de_ cele două documente solicitate.
La data de_ reclamantul a depus la oficiul poștal cu scrisoare recomandată contestația formulată împotriva deciziei de impunere nr. 2775/_ și a raportului de inspecție fiscală nr. 2775/_ (f.47-56 -vol.I).
Prin deciziile nr. 332/_ și nr. 27591/_ (f.41-45 -vol.I) privind soluționarea contestațiilor formulate de reclamant în procedura administrativă, emise de către pârâta D. G. A F. P. M., s-a dispus respingerea contestațiilor reclamantului ca nefiind depuse în termen.
Instanța va reține că în considerentele deciziei nr. 667/2009 Curtea Constituțională a statuat că art. 44 alin. (3) din Codul de procedură fiscală reglementează doar o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. Constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative este apanajul exclusiv al instanțelor judecătorești.
Continuând interpretarea art. 44 alin. 3 din OG nr. 92/2003, Curtea Constituțională a statuat în considerentele deciziei nr. 536/2011 că: art. 44 alin. (4) din aceeași ordonanță prevede că dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător și în materia comunicării actelor administrative fiscale, ceea ce înseamnă că este incident art. 95 alin. 4 din Codul de procedură civilă, în sensul că, în cazul comunicării cu rea-credință prin publicitate a actului administrativ fiscal, vor fi anulate actele săvârșite ulterior acestui moment.
Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală reprezintă o lege specială, care instituie unele reguli derogatorii de la cele
stabilite de dreptul comun, reprezentat de Codul de procedură civilă. Interesul organelor fiscale de aducere la cunoștința contribuabilului a existenței unei obligații fiscale al cărei creditor este însuși statul implică necesitatea comunicării actului administrativ în care aceasta este consemnată prin modalități care să asigure aducerea efectivă la cunoștința contribuabilului despre existența unor obligații fiscale în sarcina sa.
Așa fiind, legiuitorul a prevăzut că actele administrative fiscale pot fi comunicate prin publicitate și în cazul în care domiciliul contribuabilului este cunoscut. În acest caz, însă, trebuie ca, anterior recurgerii la această modalitate, să fi fost respectată cu strictețe ordinea prevăzută în art. 44 alin. (2) lit. a) - c) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, astfel încât comunicarea prin publicitate să reprezinte doar o modalitate ultimă și subsidiară, după cum a remarcat și Curtea Constituțională în jurisprudența mai sus citată.
Așadar, în cazul actelor administrative fiscale, comunicarea acestora se îndeplinește prin publicitate și în ipoteza în care se cunoaște domiciliul fiscal al contribuabilului, dar comunicarea nu s-a putut realiza prin celelalte modalități prevăzute de textul amintit. Instanțele vor trebui să examineze, însă, dacă această comunicare prin publicitate a fost îndeplinită doar ca urmare a imposibilității realizării procedurii de comunicare prin celelalte modalități, în ordinea în care acestea sunt enumerate la art. 44 alin. (2) lit. a) - c). Interpretarea prevederilor art. 44 alin. (2) din Codul de procedură fiscală potrivit căreia enumerarea cuprinsă în acesta constituie și ordinea de prioritate pentru realizarea modalităților de comunicare a actelor administrativ fiscale, la respectarea căreia instanțele de judecată trebuie să vegheze, este singura care poate înlătura viciul de neconstituționalitate de care textul suferă prin lipsa unei mențiuni exprese în acest sens.
Având în vedere cele expuse, instanța va aprecia că procedura de comunicare a documentelor fiscale contestate de reclamant a fost efectuată cu rea-credință și, ca atare, este nelegală, în condițiile în care nu s-a procedat la recomunicarea acestora la domiciliul reclamantului, considerându-se suficientă comunicarea prin publicitate.
Instanța a constatat că, urmare a deciziilor pronunțate de Curtea Constituțională, textul art. 44 din OG nr. 92/2003 a suferit modificări repetate, legiuitorul tinzând spre asigurarea contribuabilului-contestator unui acces efectiv la conținutul actelor fiscale prin care i s-au stabilit obligații de plată.
În consecință, se va respinge excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare și se va admite acțiunea formulată de reclamant, cu consecința anulării deciziilor nr. 332/_ și nr. 27591/_ privind soluționarea contestațiilor formulate de reclamant în procedura administrativă.
Reținând că autoritatea administrativ- fiscală competentă nu a analizat pe fond actele administrativ-fiscale contestate în procedura administrativă, controlul judecătoresc neputând fi efectuat omisso medio, instanța va obliga
autoritatea competentă în soluționarea contestațiilor să procedeze la soluționarea pe fond a acestora.
La dosarul cauzei nu au fost depuse documente justificative ale onorariului avocațial solicitat în cuantum de 1000 lei, prin urmare, nu se vor acorda cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare.
Admite acțiunea formulată de reclamantul H. I., cu domiciliul în B.
M., str. T. nr. 5/89, jud. M., în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M. și A. F. P. B. M., ambele cu sediul în B.
M., str. A. S. nr.2A, jud. M. .
Anulează deciziile nr. 332/_ și nr. 27591/_ privind soluționarea contestației formulate de reclamant în procedura administrativă și obligă autoritatea competentă în soluționarea contestației să procedeze la soluționarea pe fond a acesteia.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi,_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
O. A. C. | E. -A. | I. C. |
Red. /Tehnored. C.O./_
