Sentința civilă nr. 2259/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2259/2013
Ședința publică din data de 29 Noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. L. T. GREFIER: M. D.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul
L. A. , împotriva pârâtei C. J. DE A. DE S. B. -N., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 14 noiembrie 2013, concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru termenul de azi, pentru când:
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul L. A., în contradictoriu cu pârâta C. J. de A. de S. B. -N., a formulat contestație împotriva deciziei nr.29/_ prin care s-a soluționat contestația formulată de reclamant împotriva deciziilor de impunere nr. 2881.2/_, 2881.1/_ si 2881.3/_ reprezentând contribuția de asigurări de sănătate pentru perioada_ -_, majorări de întârziere si penalități, solicitând anularea in întregime a celor trei acte administrative.
În motivare s-a arătat că prin adresa nr. 5350/_, pârâta notifica faptul că reclamantul figura in evidența acestei instituții cu obligații de plată restante, atașând notificării, Deciziile de impunere nr.2881.2/_ pentru perioada_ -_ ; nr.2881.1/_ pentru perioada _
-_ si nr. 2881.3/_ pentru accesorii calculate pe perioada_ -_
Prin Decizia de impunere 2881.1/_ sunt stabilite in sarcina reclamantului contribuții restante asigurări de sănătate de 1.930,00 lei. Prin Decizia de impunere 2881.2/_ sunt stabilite in sarcina reclamantului contribuții asigurări de sănătate de112,00 lei; iar prin Decizia de impunere 2881.3/_ sunt stabilite majorări/dobânzi de întârziere de 1.284,00 lei; penalități de întârziere
299 lei, în total 1.583,00 lei.
Din conținutul Notificării se reține faptul că "motivele care au stat la baza emiterii deciziei de impunere sunt: nedepunerea de către contribuabil a declarațiilor privind modul de constituire si plata a contribuției la FNUASS conform Art.215 din Legea 95/2006 si a Ordinului Președintelui CNAS nr.617/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv de asigurat fără plata contribuției, precum si pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la FNUASS; datele comunicate in baza Protocolul nr.P5982/95896/2007 de către organele fiscale din subordinea ANAF privind veniturile nete estimate, respectiv realizate de către debitor in perioada termenului de prescripție a creanțelor bugetare;
Potrivit prevederilor Legii 95 privind Reforma in domeniul sănătății, din_ Publicata in MO 372/_, "ART.211 (1) Sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi. In această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui CNAS cu avizul consiliului de administrație.
Reclamantul are autorizație pentru PFA, desfășoară ca PFA sporadic activitate de taxi si Scoală de șoferi, fiind autorizat ca PFA din data de_, si in perioada de referința ianuarie 2008
- decembrie 2010 nu a realizat venituri nete din activitatea autorizata.
Impozitarea veniturilor realizate din activități independente in aceasta perioada, s-a făcut pe baza de "norme de venit", determinate de autoritatea de reglementare si pentru menținerea valabilității autorizației, PFA-urile fiind obligate la plata unor sume cu titlu de impozit pe venit, indiferent de eficienta activității desfășurate.
Impozitul calculat pentru activitatea desfășurata nu are la baza venituri realizate individual de reclamant înregistrat ca persoană fizică autorizată, ci taxe pentru activitatea desfășurată.
Datele comunicate în baza Protocolului nr.P5982/95896/2007 de către organele fiscale din subordinea ANAF - in speța DGFP B. "privind veniturile nete estimate, respectiv realizate de către debitor in perioada termenului de prescripție a creanțelor bugetare" se refera la sumele cuprinse in cap II, alin. 3 din DECIZIA de IMPUNERE pentru plați anticipate cu titlul de impozit la baza de calcul a impozitului anticipat.
Acestea nu sunt venituri nete efectiv realizate, ci "norme de venit" ce se constituie in baza de calcul pentru plata impozitului necesar vizei anuale pentru autorizația de PFA..
In perioada_ -_ PFA L. A. a desfășurat activitatea autorizata conducând evidenta contabila in sistem real, realizând in anul 2011 un venit net de 2.897,94 lei, iar in 2012 o pierdere neta de 556,74 lei, in timp ce plățile de impozit anticipat stabilite prin decizia de impunere pentru plați anticipate cu titlu de impozit pe venit pentru anul 2011 au fost stabilite la un venit net de 2.000 lei, iar pentru anul 2012 de 1.013 lei venit net.
Atât pentru perioada in care, pentru activitatea desfășurata de PFA L. A., impozitul pe venit s-a stabilit pe baza "de norme de venit" cat si in perioada in care s-a stabilit in sistem real, aceasta nu datorează contribuții la FNUASS, deoarece in prima perioada a beneficiat de o autorizație valabila in schimbul taxei de autorizare stabilita de autoritățile locale "pe baza de norme de venit", nerealizând venituri nete din activități independente care sa fie "baza de calcul pentru contribuția FNUASS, iar in a doar situație nu era obligat sa plătească, fiind " pensionar, încadrându- se in prevederile art.213, alin h din Legea 95/2006.
Potrivit prevederilor art. 257, alin.2 lit f din Legea nr. 95 privind Reforma in domeniul sănătății, din_ Publicata in MO 372/_ cu modificările ulterioare "(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: f) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d), alin. (2A1) și (2A2) și art. 213 alin. (2) lit h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar. »
In concluzie, conform prevederilor legale redate anterior si ținând seama de faptul că reclamantul este pensionar și plătește contribuția la asigurări de sănătate calculata la pensia actuală de 814, lei, care este mai mare decât un salar minim brut pe țară apreciază că deține calitatea de asigurat in sistemul public de asigurări de sănătate și nu datorează contribuții suplimentare.
Pârâta C. de A. de S. B. -N. a depus la dosar întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că contribuțiile în sistemul asigurărilor sociale de sănătate reglementate de L.95/2006 a reformei in domeniul sănătății cu modificările si completările ulterioare, reprezintă venituri publice, se cuvin bugetului general consolidat, fiind prevăzute ca anexa la legile bugetare anuale. Reglementarea legală a organizării și funcționării sistemului de asigurări sociale de sănătate prevede obligația generală a persoanelor asigurate și a angajatorilor (persoane juridice și persoane fizice) de a plăti contribuția, în raport cu veniturile realizate, la fondul de asigurări de sănătate, având calitatea de asigurat toți cetățenii români cu domiciliul în țară, toți aceștia având obligația plății contribuției de asigurare, în raport cu veniturile pe care le realizează.
Debitorul deși a realizat venituri din activitate independenta, pentru care plata contribuțiilor cuvenite Fondului de asigurări sociale de sănătate este obligatorie potrivit art.257(2)Iit.b, nu a achitat la termenul legal obligațiile de plata si nici nu si-a îndeplinit obligațiile declarative menționate la art.215 din aceasta lege.
Pentru situațiile in care debitorii nu înțeleg să respecte obligația de declarare si de virare a acestei contribuții, in mod voluntar, colectarea contribuțiilor se efectuează de către C. de asigurare de sănătate, având in vedere ca art. 261 din L.95/2006 stipulează dreptul CNAS de a aproba norme metodologice pentru desfășurarea activității de executare silită. Aceste norme au fost aprobate prin Ordinul nr.617/2006, in temeiul cărora casele de asigurări de sănătate iau masuri in vederea colectării creanțelor datorate FNUASS.
Astfel, CAS BN prin Compartimentul de specialitate a emis actele de urmărire împotriva debitorului, emițând, inițial decizia de impunere 16243.1/_ privind obligațiile de plata către FNUASS aferent perioadei 2008-2011,decizia 16243.2/_ aferent perioadei_ -_ si decizia 16243.3/_ referitoare la obligațiile de plata accesorii, utilizând bazele de date furnizate de ANAF pe baza de Protocol, conform art.35 din Ordin 617/2007, pentru sumele de plata a căror scadenta legala a expirat conform art.257(5)lit.b, neachitate, aferent intervalului 2008-2012.
Deciziile 16243/2012 astfel emise au fost contestate cu contestație administrativa sub nr.530/_, aceasta s-a soluționat prin decizia 29/_ de admitere in parte a contestației pentru aspectul privind stabilirea contribuțiilor aferent anului 2011. In consecința s-au emis noi acte de impunere, aferent aceluiași interval, modificându-se insa sumele aferente anului 2011 si accesoriile creanței principale așa cum rezultă din deciziile 2881/_ . Aceste decizii nu au mai fost contestate la C. de asigurări de sănătate, cu deosebire in privința modificărilor operate de câtre compartimentul de specialitate, drept pentru care invocam excepția de inadmisibilitate a acțiunii in privința capătului de cerere prin anularea deciziilor 2881/2012, întemeiat pe prevederile 248 din N.C.P.civila întrucât potrivit legii speciale fiscale se consacră principiul contestării actului administrativ in fata organului fiscal si apoi a atacării deciziei in soluționarea contestației, ori a refuzului de soluționare sau a cererii de emitere a actului, după caz, așa cum prevede art.205 si 218 din C.P.fiscala, in fata instanței de contencios, pentru că nu se poate analiza legalitatea unui act administrativ fără ca acesta să fie analizat în cadrul contestației administrative obligatorii.
Cu privire la tipul de contribuție analizat si obligația de a plăti se invoca prevederile art.211 din L.95/2006 referitor la contractul de asigurări cu CAS B. -N., pornind astfel de la premiza greșita in sensul ca acest tip de contribuție ar avea o natura contractuala, premisa contrazisa insa de: prevederile art.208(3) care stipulează ca asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele menționate la alin. (2) se realizează pe baza următoarelor principii..." intre care "solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor" (art.208(3)lit.b) si "alegerea liberă de către asigurați a casei de asigurări" (art.208(3)lit.a); art.208(6) "asigurarea voluntară de sănătate nu exclude obligația de a plăti contribuția pentru asigurarea socială de sănătate"; art. 211(1) care stipulează ca "sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi. în această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui CNAS cu avizul consiliului de administrație"; art.211(2) care stipulează: "calitatea de asigurat și drepturile de asigurare încetează odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de ședere în România", art.211(l1) "asigurații au dreptul la pachetul de bază de servicii medicale de la data începerii plății contribuției la fond, urmând ca sumele restante să fie recuperate de casele de asigurări de sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală, în condițiile legii, inclusiv accesoriile aplicate pentru creanțele bugetare"; art. 213 (1) menționează categoriile de persoane care beneficiază de asigurare, fără plata contribuției, iar la alin. (4) prevede: "categoriile de persoane care nu sunt prevăzute la alin. (1) și (2) au obligația să se asigure în condițiile art. 211 și să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate în condițiile prezentei legi", rezultă in mod evident atât faptul că toți cetățenii români cu domiciliul în țară sunt asigurați, iar plata contribuției este obligatorie, independent de încheierea unui contract, întrucât obligativitatea asigurării nu dă voie persoanelor vizate de lege să opteze între a plăti sau nu contribuția sub pretextul că nu a încheiat contract cu o casă de asigurări de sănătate. Iar in caz de neachitare a contribuțiilor C. de asigurări de sănătate este obligată să aplice măsurile prevăzute de lege specifice colectării sumelor cuvenite Fondului.
Nici calitatea de pensionar nu-1 exonerează de la plata contribuțiilor aferente veniturilor realizate din activitate independenta, dispozițiile art.257(3) din L.95/2006 fiind aplicabile. Textul de
lege menționat, așa cum a fost modificat prin OUG. 107/2010 prevede ca " în cazul persoanelor care realizează în același timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a) - d), alin. (21) și
(22) și la ort. 213 alin. (2) lit. h), contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri".
In cazul pensionarilor, art.257(22) se refera la pensionarii ale căror pensii depășesc 740 lei, contribuția calculându-se asupra părții din pensie care depășește 740 lei, iar art. 213 alin. (2) lit. h) se refera la pensionarii cu pensii sub aceasta limita, legea prevăzând in mod expres scutirea de la plata contribuției aferent acestor venituri din pensie, si totodată reglementând, așa cum se arată la alin.(3) al art.257, - citam: - "contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri", cu alte cuvinte, o persoană care realizează mai multe tipuri de venituri asupra cărora se datorează contribuția de asigurări de sănătate este obligata, potrivit acestor dispoziții legale, să contribuie pentru toate aceste tipuri de venituri.
In acest sens face trimitere la decizia nr.327/2011 a Curții Constituționale, reținând ca o persoana care realizează mai multe tipuri de venit asupra cărora se datorează contribuția, este obligata potrivit dispozițiilor legale, sa contribuie pentru toate aceste venituri si de asemenea facem trimitere la decizia 228/2013 Curtea Constituționala prin care se respinge excepția de neconstituționalitate ale prevederilor art.257(3) reținând ca, așa cum s-a mai arătat si in alte decizii anterioare, cuantumul contribuției flecarei persoane la sistemul asigurărilor de sănătate este determinat de mărimea veniturilor sale.
Prevederile legale nu fac nicio distincție și nu instituie nicio scutire în ceea ce privește obligația contribuției după cum asigurații plătesc această contribuție pentru una dintre categoriile de venituri prevăzute de lege sau pentru mai multe. Din contră, însuși art. 257 alin. (3) din aceeași lege, instituie obligația plății contribuției pentru toate categoriile de venituri menționate de lege - se arata si in decizia 118/ 2012 a aceleași Curți Constituționale.
In consecința, reclamantul in calitate de pensionar si in același timp realizator de venituri din activitate independenta, nu este exonerat potrivit legii, de la plata contribuției aferent veniturilor din activitate independenta pentru care CAS BN a emis actele de impunere contestate.
In ceea ce privește art.257(2)lit.f invocat de către reclamant, acesta este in eroare întrucât lit.f se refera la contribuția datorata pentru venituri din cedarea folosinței bunurilor, dividende ori dobânzi astfel ca nu este incident in speța, contribuțiile stabilite prin actele de impunere referindu-se la venituri din activitate independenta, iar nu din categoria celor menționate la lit.f. In aceasta ordine de idei mai precizam:
Dispozițiile art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 stabilesc categoriile de venituri asupra cărora asigurații datorează contribuția pentru asigurările de sănătate, aceste categorii fiind menționate la lit. a - d (adică venituri din salarii, activități independente, agricultura, șomaj) f (venituri din cedarea folosinței bunurilor, dividende, dobânzi si alte venituri care se supun impozitului pe venit), (2l) abrogat si (22) (adică pensionari cu pensii care depășesc 740 lei).
Textul de lege invocat are următoarea redactare: - Art. 257 alin. (2) lit. f): "Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: [...] fi veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d), alin. (21) și (22) și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar", rezultând ca legiuitorul a instituit scutirea de plata contribuției calculata asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor etc. menționate la la lit.f, pe acele persoane care au realizat in paralel atât venituri din cedarea folosinței bunurilor (si celelalte venituri astfel cum sunt reglementate la lit.f), cat si veniturile reglementate la lit.a - d, (21), (22) ale art.257 si la art.213(2)lit.h.
Or in speța, nu este vorba de impunerea asupra veniturilor reglementate la art.257(2) lit.f care să facă incident acest articol, ci de impunerea asupra veniturilor realizate din activitate independenta, pentru care sunt incidente dispozițiile de la art.257(2) lit.b si art.257(3) din L.95/2006 care se refera la persoanele care cumulează aceste venituri cu veniturile menționate la alin.(2) lit. a)
- d), alin. (21) și (22) și art. 213 alin. (2) lit h - .
Prin urmare persoana care realizează venituri atât din pensie, cat și ca persoană fizică autorizată trebuie să plătească contribuția la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile realizate în această ultimă calitate, ceea ce nu echivalează cu o dublă taxare.
Iar odată ce aceasta obligație subzista în sarcina debitorului fără ca acesta s-o fi achitat la scadenta, sunt neîntemeiate pretențiile acestuia de anulare a deciziilor emise pentru contribuții cât si pentru accesoriile cuvenite, neputând culpabiliza C. de asigurări de sănătate B. -N. pentru emiterea deciziilor de impunere, care in lipsa declarațiilor debitorului s-au emis, in baza informațiilor transmise de ANAF, cu respectarea termenului de prescripție fiscală.
Debitorul a realizat venituri impozabile in intervalul 2008-2012, avea obligația legală de a achita contribuțiile la termenele legale însă nu a dovedit și plata acestora la scadență, deși până in 2007 inclusiv a realizat plați către Fond, așa cum rezultă din Situația contribuțiilor declarate, încasate si restante de la fila 36 anexata întâmpinării și situația încasărilor existente. Cum plata sumelor cuvenite către FNUASS a încetat după anul 2007 deși au fost realizate venituri din activitate independentă, CAS BN a procedat in mod legal la emiterea deciziilor de impunere in care se individualizează contribuțiile si accesoriile determinate de neachitarea acestor contribuții la scadenta legala, respectiv deciziile: 16243.1/_ ,16243.2/_ si decizia 16243.3/_ referitoare la obligațiile de plata accesorii.
Deciziile astfel emise au fost contestate cu contestație administrativa sub nr.530/_ .. Contestația sa a fost soluționata prin decizia 29/_ de admitere in parte a contestației pentru aspectul privind stabilirea contribuțiilor aferent anului 2011, rezultând potrivit deciziei de impunere pentru 2011 prezentata de contestator in susținerea contestației sale, ca pentru acest an, venitul ii fusese stabilit in sistem real, la 2000 lei venit net estimat, in loc de 6000 lei cat se stabilise inițial prin decizia_ . In consecința, prin decizia de soluționare s-a dispus recalcularea obligațiilor sale de plata aferent anului 2011 funcție de veniturile estimate (2000 lei ) si realizate efectiv (2898 lei). Potrivit datelor comunicate de ANAF, debitorul a realizat efectiv in anul 2011, un venit net de 2898 lei, așadar mai mult decât 2000 lei potrivit deciziei sale de impunere estimative depusa la CAS BN odată cu contestația administrativa. Astfel, daca inițial i s-a stabilit o contribuție estimata aferent anului 2011, de 83 lei trimestrial, la un venit pe an estimat de 6000 lei, prin noua decizie de impunere, contribuția s-a stabilit potrivit venitului net efectiv estimat de 2000 lei, adică 28 lei trimestrial, si respectiv la venit efectiv realizat de 2898 lei, rezultând 47 lei aferent diferenței de venit, iar in total, 159 lei contribuții pentru 2011, așa cum rezultă din decizia_ emisa urmare admiterii in parte a contestației debitorului. In acest sens sunt si explicațiile din Precizările emise de Compartimentul de specialitate sub nr. 11857/2013.
In considerarea stării de fapt expuse, s-a emis decizia 2881.1/_, 2881.2/_ si 2881.3/_, acestea au fost comunicate debitorului însoțite si de adresa 530/_ la care se anexează actele de impunere, menționându-se că sumele aferente anilor_ si 2012 din decizia 16243/2012 au rămas nemodificate. Prin urmare, totalul contribuțiilor debitorului s-a diminuat de la suma de 3909 lei cât era în decizia 16243/2012 (din care 332 lei contribuții aferent anului 2011) la 3672 lei potrivit deciziei 2881/2012 ( din care 159 lei contribuții aferent anului 2011), contribuțiile aferente anilor_ si 2012 rămânând nemodificate. In mod similar s-au redus accesoriile de la 1647 lei in decizia 16243/2012, la 1583 lei in noul act.
Totodată, art.259(7) litb din L.95/2006 prevede ca persoanele care au obligația sa se asigure si nu dovedesc plata contribuției sunt obligate să achite pe întreaga perioada a termenelor de prescripție atât contribuțiile principale cat si obligațiile fiscale accesorii, astfel că termenele de plata fiind expirate s-au calculat si accesoriile cuvenite.
Activitatea de taximetrie se încadrează la categoria de asigurați menționata de lege la art.257(2) lit.b, prin urmare sunt nerelevante aspectele menționate in ce privește modalitatea de stabilire a veniturilor astfel cum arata reclamantul la pag. 3 a acțiunii sale întrucât potrivit art.257(2) lit.b, datorează contribuție de asigurări de sănătate toate persoanele care desfășoară activități independente care realizează venituri impozabile, astfel cum sunt definite veniturile din activități independente la art.46 din Codul fiscal, activitatea de taximetrie încadrându-se la aceasta categorie.
In drept s-au invocat disp. art.205 NCPC, art.208, 215, 257, 259 din L.95/2006; Ordin 617/2007 al CNAS.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr. 29/_ emisă de pârâtă ( filele 17-20) s-a soluționat contestația formulată de reclamant împotriva deciziilor de impunere din oficiu nr. 16243.1/_ ; nr. 16243.2/_ și nr.16243.3/_ prin care s-a stabilit contribuția de asigurări sociale de sănătate aferente perioadei 2008-_, în sensul admiterii în parte a contestației cu privire la contribuțiile
aferente anului 2011, dispunându-se emiterea unei noi decizii pentru anul 2011 cu recalcularea obligațiilor în funcție de veniturile estimate și realizate.
În urma soluționării contestației s-au emis deciziile de impunere nr. 2881.1/_ ; 2881.2/_ ; 2881.3/_ ( data reală a emiterii acestor noi decizii fiind_ ) pentru perioada anterior menționată, decizii care nu au mai fost contestate la organul emitent, deși s-au modificat sumele aferente anului 2011 si accesoriile creanței principale așa cum rezultă din deciziile 2881/_
.
Analizând, cu prioritate, excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă
cu privire la deciziile de impunere nou emise, tribunalul o apreciază ca fiind întemeiată,
astfel că o va admite, prin raportare la dispozițiile art. 205 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Conform aceleiași legi procesual fiscale, contestația pe cale administrativă este soluționată de organul administrativ de soluționare a contestațiilor stabilit de lege prin decizie sau dispoziție, după caz, iar conform art. 218 alin. 2 deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competente.
În consecință, contribuabilul sau partea ce se pretinde vătămată în drepturile ori interesele sale legitime este obligată ca prealabil sesizării instanței de contencios administrativ să urmeze procedura prealabilă a contestației reglementată de art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală.
Dreptul la justiție al reclamantului este asigurat, dar că aceasta este obligată să parcurgă efectiv procedura administrativă prealabilă instituită de prevederile art. 205 și urm. C.pr.fisc.
Pe fondul cauzei, tribunalul
reține că reclamantul invocă împrejurarea că în perioada ianuarie 2008- decembrie 2010 nu a realizat venituri nete din activitatea autorizată, impozitarea veniturilor realizate din activități independente făcându-se pe bază de " normă de venit"; și că a avut și calitatea de pensionar din data de_, invocând în acest sens prevederile art. 213 litera h din Legea nr. 95/2006 în sensul că plătește contribuția de asigurări sociale de sănătate la pensia în cuantum de 814 lei, astfel că nu mai datorează o altă contribuție chiar și pentru perioada în care impozitarea veniturilor s-a realizat în sistem real.
Potrivit art.257(2)lit.b coroborat cu art. 257(5)lit.b din L.95/2006 care stabilește scadenta obligației ca fiind trimestriala si Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 95/2006, aprobate prin Ordinul CNAS nr. 617/2007, art.7 alin. 1 literele a și b care stabilește modalitatea de calcul si plata a contribuției de asigurări sociale de sănătate, persoanele care desfășoară activități independente au obligația de a vira trimestrial contribuția aplicata asupra:
venitului net determinat ca diferență între venitul brut și cheltuielile deductibile aferente realizării venitului, conform prevederilor Codului fiscal, realizate de persoanele care desfășoară activități independente ale căror venituri sunt determinate pe baza contabilității în partidă simplă;
venitului net determinat ca diferență între venitul brut și cheltuielile deductibile aferente realizării venitului, determinate pe baza normelor de venit stabilite de Ministerul Economiei și Finanțelor prin nomenclatorul activităților pentru care venitul se stabilește pe bază de norme de venit, în cazul persoanelor ale căror venituri sunt determinate pe bază de norme de venit.
Potrivit art. 8 alin. 1 și 2 din Ordinul CNAS nr. 617/2007 " (1) Contribuabilii care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuția calculată la venitul estimat, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru.
(2) În cazul în care contribuabilii care realizează venituri din activități independente, la finele anului, înregistrează pierderi sau realizează venituri anuale sub nivelul a 12 salarii minime brute pe țară, contribuția se calculează la nivelul unui salariu de bază minim brut pe țară pentru fiecare lună și se achită în termenul prevăzut la alin. (4).";
De altfel, pentru anul 2011, când determinarea venitului impozabil s-a realizat în sistem real, contestația administrativă a reclamantului a fost admisă dispunându-se emiterea unei noi decizii pentru anul 2011 cu recalcularea obligațiilor în funcție de veniturile estimate și realizate.
Astfel, totalul contribuțiilor reclamantului s-a diminuat de la suma de 3909 lei cât era în decizia nr. 16243/2012 (din care 332 lei contribuții aferent anului 2011) la 3672 lei potrivit deciziei
nr. 2881/2012 ( din care 159 lei contribuții aferent anului 2011), contribuțiile aferente anilor_ si 2012 rămânând nemodificate. In mod similar s-au redus accesoriile de la 1647 lei la 1583 lei.
În ceea ce privește calitatea de pensionar a reclamantului deținută concomitent cu realizarea veniturilor din desfășurarea unei activități independente, tribunalul reține că prin Decizia nr. 164/_ a Curții Constituționale, pentru intervalul vizat de acesta, respectiv_ -_, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 257 alin. 2 litera e din Legea nr. 95/2006, în măsura în care obligă persoanele ce datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor din pensii la plata acestei contribuții cumulat cu cea datorată asupra veniturilor obținute din cedarea folosinței bunurilor, din dividente și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit.
Raportat la motivarea acestei decizii, tribunalul apreciază că, obligația privind contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele care au realizat venituri din pensii care depășesc limita supusă impozitului pe venit se cumulează cu contribuția pentru tipurile de venit prevăzute la art.257 alin. 2 lit. a-d (în redactarea avută în vedere de Curtea Constituțională), deci inclusiv cu veniturile impozabile realizate din desfășurarea de activități independente care se supun impozitului pe venit.
Pensionarii sunt exceptați de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate doar asupra veniturilor de la art. 257 alin. 2 lit. e (în redactarea anterioară adoptării OUG nr. 93/2008), respectiv a celor obținute din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală și altor venituri care se supun impozitului pe venit (acestea din urmă cu excepția, desigur, a celorlalte tipuri de venituri reglementate de literele a - d).
Astfel, în cuprinsul considerentelor deciziei Curții Constituționale, care potrivit jurisprudenței instanței de contencios constituțional face corp comun cu dispozitivul hotărârii, s-a reținut că, prin adoptarea OUG nr. 93/2008 s-a prevăzut exceptarea pensionarilor de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate asupra veniturilor obținute din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală și altor venituri care se supun impozitului pe venit, dar a instituit, pe de altă parte, obligația acestora de a plăti cumulat contribuția datorată asupra veniturilor din pensii cu cea datorată asupra celorlalte
tipuri de venituri prevăzute la alin. 2 literele a-d, alin. 21 și la art. 213 alin. 2 litera h din Legea nr. 95/2006, îndepărtând astfel diferențele de tratament juridic anterioare stabilite în funcție de tipul de venit avut în vedere.
Tribunalul mai reține că potrivit prevederilor art. 208 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, unul din principiile sale fiind participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. În acest sens, art. 211 din același act normativ prevede că sunt asigurați, prin efectul legii, toți cetățenii români cu domiciliul în țară.
Prin urmare, calitatea de asigurat la sistemul asigurărilor sociale de sănătate nu reprezintă o chestiune ce implică opțiunea persoanei ce are calitate de cetățean român și domiciliul în România. Astfel, în considerarea principiului solidarității, menționat la art. 208 alin. (3) lit. b), toți cetățenii trebuie să contribuie la constituirea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, indiferent dacă au sau nu nevoie de servicii medicale de la acest sistem într-o anume etapă a vieții. Altfel spus, cei care sunt sănătoși și nu au nevoie de servicii medicale contribuie la acest fond în funcție de veniturile lor, fiind solidari și ajutând pe cei care au nevoie de servicii medicale ale căror costuri nu le-ar putea acoperi în sistem privat sau în sistem individual.
În acest sens, sunt și prevederile art. 213 alin. (4) din actul normativ menționat, potrivit cărora categoriile de persoane care nu sunt exceptate potrivit alin. (1) și (2) de la același articol au obligația să se asigure în condițiile art. 211 și să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate în condițiile prezentei legi, aceasta fiind practic o obligație legală ce decurge din calitatea de cetățean român cu domiciliul în țară. Această prevedere dă forță principiului liberei alegeri a casei de asigurări de sănătate, contribuabilul fiind liber să încheie contractul cu orice casă de asigurări de pe cuprinsul țării, dar nu are libertatea de a opta dacă încheie sau nu contract de asigurare.
Tribunalul reține că titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4) din Ordin 617/2007 sau decizia de impunere emisă de organul competent al CAS. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Potrivit art. 110 alin.3 Cod proc. fiscală, titlul de creanță fiscală este caracterizat ca fiind "actul prin care se constată și se individualizează creanța fiscala" atât a impozitelor și taxelor, cât și a contribuțiilor, amenzilor și altor sume de bani ce reprezintă venituri publice, întocmite de organele de specialitate sau de persoanele împuternicite potrivit legii.
Totodată art.111 (l)Cod pr. fiscală stabilește: ,, Creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează"", iar art. 119 Cod proc. fiscală prevede ca "(l)Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere."
Potrivit art.141 (2) din Cod procedură fiscală "Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege".
Majorările de întârziere în materie fiscală se particularizează prin aceea că ele curg din ziua imediat următoare scadenței obligației fiscale, de drept, cu excluderea posibilității de renunțare la ele și nefiind necesară punerea în întârziere a debitorului, excepție de la regimul juridic al evaluării legale a daunelor-interese din dreptul comun și sunt neplafonate, calculându-se și datorându-se până în ziua încasării sumei inclusiv, pentru fiecare zi de întârziere.
Așadar neachitarea acestor contribuții la scadenta determina ope legis obligativitatea suportării majorărilor de întârziere în discuție, determinat de particularitățile titlurilor de creanța fiscală ce constata venituri ale bugetului general consolidat.
Astfel, din moment ce debitorul nu și-a îndeplinit obligația declarativă la C. de asigurări de sănătate, nu se poate retine vreo atitudine culpabilă a Casei de asigurări de sănătate că a inclus majorările de întârziere abia cu ocazia emiterii deciziei de impunere, pe de o parte, întrucât C. de asigurări de sănătate a respectat termenul de prescripție din materie fiscală, iar pe de altă parte, scadența obligației de plată a contribuțiilor este trimestrială ( pana la 15 a ultimei luni din fiecare trimestru ) și nu la data emiterii deciziei de impunere, iar neplata la scadență determină curgerea majorărilor pentru neplata la termenul legal de plata din ziua imediat următoare expirării termenului legal de plată. Exonerarea de la plata accesoriilor în discuție prejudiciază Fondul tot ca urmare a unei atitudini culpabile a debitorului care nu a îndeplinit la termen obligația de plată a contribuțiilor cuvenite FNUASS.
Raportat la considerentele de fapt si de drept expuse anterior, tribunalul va admite excepția inadmisibilității invocată de pârâta C. de A. de S. a Județului B. N. și în consecință va respinge, ca inadmisibil, capătul de cerere privind anularea Deciziilor de impunere nr. 2881.1/_, nr. 2881.2/_ și nr. 2881.3/_ ; va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului privind anularea Deciziei nr. 29/2013 emisă de pârâtă.
Având în vedere soluția adoptată, precum și prevederile art. 453 Cod proc. Civilă, nu se vor acorda cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
N. .
Admite excepția inadmisibilității invocată de pârâta C. de A. de S. a Județului B.
Respinge, ca inadmisibil, capătul de cerere privind anularea Deciziilor de impunere nr.
2881.1/_, nr. 2881.2/_ și nr. 2881.3/_ .
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul L. A. , domiciliat în B., str. A. M., nr. 13, ap. 1, jud. B. -N., CNP 1., în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a Județului B. N. , cu sediul în B., str. G., nr.5, jud. B. -N., privind anularea Deciziei nr. 29/2013 emisă de pârâtă.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi,_, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. L. T. M. D.
Red/dact: BLT/HVA
_ /4ex
