Sentința civilă nr. 2236/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI A. SOCIALE
SENTINTA CIVILA Nr. 2236/2013
Ședința publică de la 08 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. -M. B.
Grefier M. -M. C.
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant B. LS și pe pârât C. DE A. DE S. A J. C., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamant av. B. Violeta, lipsă fiind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 6 februarie 2013 s-a înregistrat scriptul intitulat " răspuns la întâmpinare";.
La data de 6 februarie 2013 s-a depus la dosar taxa judciiară de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în sumă de 0, 15 lei.
La data de 7 februarie 2013 s-a înregistrat de pârâtă actele care au stat la baza emiterii Deciziei nr.760/_, din care un exemplar se comunică cu reprezentanta reclamantului.
Reprezentanta reclamantului învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune .
Nemaifiind cereri de formulat, instanța declară închise dezbaterile judiciare și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul B. LS a contestat în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de A. de S. C. deciziile de impunere emise pe numele său.
În motivarea cererii s-a arătat că nu este legal să fie obligat la plata acestor contribuții. S-a mai invocat excepția prescripției dreptului de a constata creanțe fiscale conform art. 91 C.pr. fiscală pe perioada 2003-2007. Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 4 lei și s-
au depus timbre judiciare de 0,3 lei.
Prin întâmpinarea depusă pârâta C. de A. de S. a județului
C. a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și a arătat că după semnarea Protocolului dintre CNAS și ANAF nr. P5282/_ /95896/_
, CAS C. a fost abilitată să emită decizii de impunere privind obligațiile de plată la FNUASS, în baza informațiilor primite. Emiterea deciziilor de impunere pentru stabilirea contribuției este legală și conformă cu dispozițiile art. 85-88 din O.G. nr. 92/2003 și în aplicarea art. 35 din Ordinul nr. 617/2007. Contestatorul avea obligația de a depune la CAS C. declarații
privind obligațiile față de fond, conform art. 215 alin. 3 și datorită faptului că nu s-a conformat pârâta a emis din oficiu deciziile contestate. Cu privire la obligația de informare a contribuabilului, pârâta a subliniat că până la încheierea protocolului nu deținea informații cu privire la persoanele care realizează venituri din activități independente, iar obligația de plată se naște la data realizării venitului și reclamantul nu poate fi ținut numai la plata datoriei principale, curgerea accesoriilor fiindu-i de asemenea imputabilă.
În drept, au mai fost invocate și dispozițiile art. 216, art. 208 alin. 3 din Legea nr.95/2006.
În cauză, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarele:
Începând cu anul 2003, reclamantul B. LS realizează venituri din activități independente, aspect necontestat în cursul prezentului proces. Recunoscut este și faptul că, în această calitate, reclamantul nu a depus la C. de A. de S. a județului C. nicio declarație cu privire la veniturile realizate.
Ca urmare a parafării Protocolului dintre CNAS și ANAF nr. P5282/_
, respectiv nr. 95896/_, CAS C. a identificat veniturile realizate de reclamant și a emis pe seama acestuia Decizia de impunere 9367/_ pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS pe perioada 2003- 2007, aceasta privind accesoriile datorate FNUASS până în_ .
Contestația formulată de reclamant și înregistrată sub nr. 26943/_ (fila 8) a fost respinsă prin Decizia nr. E 760 emisă de pârâtă la data de_ (filele 8-11).
Potrivit art. 208 alin. 3 lit. b și e din Legea nr. 95/2006, actualizată, privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări de sănătate se realizează pe baza principiilor de solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor, respectiv cu participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
În acest sens, art. 215 alin. 3 din lege stabilește în sarcina persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente obligația de a depune la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond.
Apoi, legea statuează că în caz de neachitare la termen a contribuțiilor datorate fondului, casele de asigurări procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere (art. 216).
Pe de altă parte, art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, actualizat, stabilește în mod expres faptul că decizia de impunere emisă de organul competent al CAS constituie titlu de creanță și poate fi emisă de organul competent al CAS pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Din lectura acestor dispoziții legale reiese în mod cert că persoanele fizice care realizează venituri din activități independente au obligația de a contribui la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, iar omisiunea de a depune declarații în acest sens dă dreptul caselor de
asigurări de a emite din oficiu deciziile de impunere, cărora legea le conferă caracterul de titluri de creanță.
Pe de altă parte, referitor la statutul de angajat, potrivit al. 3 art. 257 din Legea 95/2006, chiar dacă în această calitate reclamantului i s-a calculat contribuția la FNUASS, acesta datorează contribuție la FNUASS și asupra veniturilor realizate din activități independente.
Cu referire la excepția prescripției dreptului de a constata creanțe fiscale pe perioada 2003-2007, vom constata ca aceasta este fondată pentru perioada 2003-2006 în condițiile în care conform art. 91 C.pr.fiscală al. 2, termenul de prescripție a dreptului prevăzut la al. 1 începe să curgă de la data de 01 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală. Prin urmare, pentru accesoriile calculate până la_, termenul de prescripție este împlinit pentru anii 2003 - 2006, nu însă și pentru anul 2007, termenul de prescripție pentru acest an începând să curgă la data de_ .
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 218 alin. 2 din O.G. nr.
92/2003, tribunalul va respinge acțiunea reclamantului.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va obliga pârâtul la 350 lei cheltuieli de judecată., reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. LS , cu domiciliul în comuna F., str. Sub
C. nr. 3 G, ap. 1 jud. C., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A JUDEȚULUI C. , cu sediul în C. -N., str. C., nr. 5, jud.
și-n consecință :
Admite exceptia prescriptiei pentru anii 2003-2006 si anuleaza Decizia E 760/_ si Decizia 9367/_ pentru sumele datorate pentru acești ani.
Constata legal emise cele doua decizii pentru anii 2007-2008.
Obliga parata la 350 lei cheltuieli de judecata in favoarea reclamantului.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 08 Februarie 2013.
Președinte,
-M. B.
Grefier,
M. -M. C.
Red/dact AMB/_
