Sentința civilă nr. 2585/2013. Contencios. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
cod op. 4204
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2585
Ședința publică din 17 aprilie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: I. V. - judecător
G. ier: P. I.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii precizate de reclamantul H. V.
în contradictoriu cu pârâta A. J. pentru P. și I. S. M. .
La apelul nominal lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 3 aprilie 2013, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea fiind amânată pentru 10 aprilie 2013, respectiv pentru 17 aprilie 2013, când după deliberare s-a pronunțat următoarea hotărâre.
T.
Asupra acținii de față,
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul H. V. a chemat în judecată pe pârâta A. J. pentru P. și I. S. B. și A.
J. pentru P. și I. S. M. solicitând instanței să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 600 lei lunar pentru perioada_ -_ reprezentând indemnizație suplimentară pentru creșterea copiilor din sarcină gemelară pentru minorul H. Alexandru Petre.
În motivare a arătat că din căsătoria cu numita H. V. au rezultat minorii gemelari H. A. Gheorghe și Alexandru Petru, născuți la 20 august 2007 iar indemnizația pentru creșterea copilului a fost acordată doar pentru minorul A. Gheorghe în baza Deciziei nr. 9335 din 3.XII.2007.
Reclamantul a susținut că prin Decizia nr. 26 din dosarul nr. 21 din 2011 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că "mamele care au născut după data de 17 iunie 2009 au primit și primesc indemnizație suplimenară pentru creșterea copiilor din sarcină gemelară prin aplicarea corespunzătoare a legii și nu este necesar nici un fel de demers în instanță. Mamele care au născut înainte de 17 iunie 2009 vor primi retroactiv
indemnizația suplimentară pentru creșterea copiilor dintr-o sarcină gemelară conform deciziei I.C.C.J. numai în baza unei decizii în instanță cu caracter individual";, iar reclamantului i s-a acordat doar pe o perioadă de două luni, respectiv din_ până la data de_ indemnizația suplimentară pentru creșterea celui de-al doilea minor geamăn H. Alexandru Petre prin emiterea Deciziei nr. 1. din_ . Astfel, pe seama celui de-al doilea minor geamăn H. Alexandru Petre nu s-a beneficiat de indemnizație suplimentară pentru creșterea copiilor din sarcina gemelară pentru perioada_ până la data de_ în cuantum de 600 lei lunar.
În drept a invocat Decizia nr. 26 pronunțată în dosarul nr. 21 din 2011 a
I.C.C.J. art. 11 OUG nr. 148 din 2005.
Prin întâmpinare, pârâta A. N. Pentru P. și I. S. B. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii având în vedere lipsa plângerii prealabile prevăzute de art. 7 al. 1 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Pârâta a susținut că dreptul la acțiune este prescris, raportat la dispozițiile art. 11 al. 1 din aceeași lege, conform cărora cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni, termen pe care reclamantul nu l-a respectat.
Pârâta A. N. de P. și I. S. B. a mai arătat că nu are calitate procesuală pasivă ținând seama că potrivit art. 16 din Statutul propriu de organizare și funcționare al A.N.P.I.S., aprobat prin H.G. nr. 151/2012, cu modificările și completările ulterioare, A.J.P.I.S. M. are ca scop gestionarea prestațiilor sociale pentru județul M. .
Pe fond, pârâta a învederat instanței că reclamantul a beneficiat de indemnizația de creștere a copilului ce a fost achitată în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la momentul plății și nu poate veni să ceară indemnizația pentru al doilea copil în baza Deciziei din 14.XI.2011 pronunțată de I.C.C.J., aceasta fiind valabilă doar pentru viitor.
A mai susținut că indemnizația de creștere și îngrijire copil nu se poate raporta la numărul copiilor proveniți dintr-o naștere, ci numai la naștere, întrucât indemnizația este un drept ce se cuvine părintelui pentru a-și putea crește copilul/copiii, fapt ce rezultă din conținutul art. 1 din OUG nr. 148/2005, care condiționează acordarea indemnizației de realizarea de venituri profesionale supuse impozitului pe venit timp de 12 luni, anterior nașterii copilului.
Exprimându-și poziția procesuală cu privire la acțiune, prin întâmpinare, pârâta A. J. pentru P. și I. S. M. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și a prescripției dreptului la acțiune, pentru lipsa plângerii prealabile și depășirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Pe fond a arătat că indemnizația de creștere și îngrijire copil nu se poate raporta la numărul copiilor proveniți dintr-o naștere, ci numai la naștere,
întrucât această indemnizație este un drept ce se cuvine părintelui pentru a-și putea crește copilul/copiii, care are caracterul unui venit de înlocuire al venitului salarial pe perioada cât părintele se află în concediu pentru creșterea copilului și nu se poate acorda în cuantum dublu sau triplu în cazul în care s-au născut gemeni sau tripleți.
Pârâta a susținut că nu a cauzat reclamantului nici un prejudiciu printr-o faptă ilicită. În acest sens, în baza solicitării și a actelor depuse s-a constatat dreptul social privind indemnizația pentru creșterea copilului potrivit legislației în vigoare. Plata indemnizației pentru creșterea copilului s-a făcut de către agenția teritorială, în calitate de organ emitent al constatării dreptului și aprobării, ce avea rolul de a aplica legislația privind acordarea și plata prestațiilor sociale, așa cum era în vigoare la data solicitării dreptului social iar Decizia dată de către I.C.C.J. în 14.XI.2011 nu are efect asupra părților.
Pe de altă parte, instanțele judecătorești nu au competență de a crea, abroga ori modifica dispozițiile unui act normativ prin soluțiile pronunțate, devenind astfel un legislator pozitiv și nici nu se pot substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi sau modificarea celor deja existente, întrucât sunt încălcate dispozițiile art. 61 alin. 1 din Constituția României, republicată, care stabilesc că unica autoritate legiuitoare a țării este Parlamentul României.
Prin concluziile depuse la filele 44 - 47 reclamantul a solicitat obligarea doar a pârâtei A. J. pentru P. și I. S. M. să-i recunoască reclamantului dreptul de a beneficia de indemnizația pentru creșterea celui de- al doilea copil H. Alexandru Petre, în cuantum de 600 lei pe lună pentru perioada_ -_ și să fie obligată pârâta să-i plătească reclamantului această indemnizație.
Reclamantul a învederat instanței că acțiunea sa nu vizează anularea unui act administrativ ci recunoașterea dreptului legal, în sensul că se impune aplicarea principiului egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă sau gemelară, OUG nr. 148/2005 reglementând susținerea familiei în vederea creșterii copiilor, drepturile raportându-se în primul rând la interesul copilului și nu la contribuțiile părințiilor la asigurările sociale, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție.
Examinând cu prioritate, în conformitate cu art. 137 Cod pr. civilă, excepțiile invocate de pârâtă, tribunalul constată că acestea sunt nefondate.
Din cererea depusă la fila 47 expediată prin poștă la_ reiese că reclamantul a solicitat pârâtei A. J. pentru P. și I. S. M. să- i restituie suma de 12.600 lei ce reprezintă indemnizația suplimentară pentru creșterea copilului H. Alexandru Petre, rezultat dintr-o sarcină gemelară, de câte 600 lei lunar pentru perioada_ -_ .
Față de această situație, nu poate fi primită excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, în sensul dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată.
Cât privește excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța reține că potrivit art. 10 lit. d din OUG nr. 148/2005, drepturile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se cuvin și se plătesc de la data depunerii cererii, pentru toate celelalte situații decât cele enumerate la lit. a, c, inclusiv pentru cazul în care cererea a fost depusă peste termenele prevăzute la lit. a, b și c.
Așa fiind și reținând că la 15.X.2009 pârâta a emis decizia de plată parțială a indemnizației, instanța apreciază că dreptul material la acțiune al reclamantului nu este prescris și excepția invocată de pârâtă este nefondată.
Analizând acțiunea prin prisma susținerilor reclamantului, din coroborarea apărărilor pârâtei, a probelor existente la dosar, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul a invocat prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, conform cărora orice persoană care se consideră vătămată în drepturile sale printr-un act administrativ se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Din decizia nr. 9335 emisă de pârâtă la 31.XII.2007, rezultă că se acordă indemnizația pentru creșterea copilului în vârstă de 0-2(3 ) ani în cuantum de 600 lei, pentru domnul H. V. în calitate de titular pentru unul dintre gemeni, respectiv H. A., începând cu_ iar încetarea drepturilor se face la_ (f.6, 8).
Prin Legea nr.239/2009 pentru modificarea art. 2 din OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, s-a majorat cu 600 lei cuantumul indemnizației pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de sarcină.
Urmare intrării în vigoare a acestei legi, pârâta a emis decizia nr. 1. din 15.X.2009 conform căreia reclamantului i s-a aprobat plata indemnizației pentru creșterea copilului H. Alexandru, începând cu_ până la_ (f.7).
Această decizie ce vizează indemnizația parțială acordată pentru minorul
H. Alexandru nu a fost atacată în instanță, situație în care reclamantul nu poate solicita plata cu același titlu a altor sume suplimentare raportat la dispozițiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ, ce constituie temeiul de drept al acțiunii deduse judecății.
În considerarea celor descrise anterior, acțiunea precizată de reclamant este nefondată și va fi respinsă în baza art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările ulterioare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile invocate de pârâta A. J. pentru P. și I. S.
M. .
Respinge acțiunea precizată de reclamantul H. V. domiciliat în comuna Ocna Șugatag sat B. nr. 242 în contradictoriu cu pârâta A. J. pentru P. și I. S. M. cu sediul în B. M. P. P. nr. 10.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de zi, 17 aprilie 2013.
Președinte, G. ier,
V. I. I. P.
Red.I.V_ .
T.red.P.I/_ . 5 ex.
