Sentința civilă nr. 2665/2013. Contencios. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 2665/2013
Ședința publică din data de 20 decembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE A. P. M. GREFIER ANA-C. A.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamanta S. G. M. S. în contradictoriu cu pârâtele C. de A. de S. B. -N. și C. N. de A. de S. , având ca obiect pretenții.
Prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 13 decembrie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, a cărei pronunțare a fost amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru termenul de azi, când:
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus reclamanta S. Farmacia G. M. S. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. B. -N. și C. N. de A. de S., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 24550,49 lei reprezentând contravaloarea medicamentelor eliberate pe prescripții medicale în anul 2010 în baza contractului încheiat cu pârât și neachitate, actualizate cu rata inflației la data plății.
În motivare s-a arătat că potrivit contractului încheiat între C. de asigurări de sănătate B.
-N. și reclamantă, Contractul de furnizare de medicamente cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu, precum și a unor materiale sanitare specifice care se acordă pentru tratamentul în ambulatoriu al bolnavilor incluși în unele programe naționale de sănătate cu scop curativ, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate reclamanta a livrat medicamente așa cum rezultă din facturile anexate cererii de chemare în judecată.
Din totalul facturilor emise, pârâtele au efectuat doar plăți parțiale, diferențele de preț neachitate fiind recunoscute de pârâta CAS B. -N. prin adresa nr. 6722/_ .
În temeiul prevederilor art. 25 din contractul încheiat de părți, reclamanta a formulat plângere prealabilă, iar pârâta CAS B-N i-a comunicat că deși a efectuat demersuri către CNAS în vederea obținerii de credite de angajament, nu s-au obținut creditele necesare pentru achitarea sumei.
În drept s-au invocat prevederile art. 1, 8 și 12 din Legea nr. 554/2004 și art. 25 din contractul nr. 32/2010.
Pârâta C. de A. de S. B. -N. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că în baza contractului pentru furnizare medicamente cu si fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu precum și a unor materiale sanitare specifice care se acordă pentru tratamentul în ambulatoriu al bolnavilor incluși în unele programe naționale de sănătate cu scop curativ, C. de asigurări de sănătate B. -N. ( CAS BN ) a încheiat cu reclamanta raporturi contractuale în temeiul cărora, părțile s-au obligat la furnizarea de medicamente cu și fără contribuție personală de către furnizorul medical și respectiv, decontarea de către CAS B. -N. a contravalorii acestora în condițiile contractului-cadru aprobat prin HG.262/2010 și Normelor de aplicare ale acestuia aprobate prin ordin comun MSF/CNAS nr. _
, în limita fondurilor aprobate cu această destinație.
La art.25 din contract se stipulează: " (1) Litigiile născute in legătura cu încheierea, executarea, modificarea si încetarea ori alte pretenții decurgând din prezentul contract vor fi supuse unei proceduri prealabile de soluționare pe cale amiabila. (2) Litigiile nesoluționate conform art.(l)
sunt de competenta Comisiei de arbitrai sau, după caz, a instanțelor de judecata", motiv pentru care invocă excepția de necompetență a Tribunalului B. -N. investită cu soluționarea cauzei pe care o susține în temeiul următoarelor argumente:
Potrivit Art. 298 (1) din L.95/2006 a reformei in domeniul sănătății, "litigiile dintre furnizorii de servicii medicale sau farmaceutice și casele de asigurări de sănătate pot fi soluționate, la solicitarea uneia dintre părți, pe calea arbitrajului în condițiile și procedurile dreptului comun.
Potrivit alin.(3) al aceluiași articol, in vederea asigurării activității de arbitraj, pe lângă CNAS se înființează și funcționează Comisia de arbitraj, iar organizarea și funcționarea Comisiei de arbitraj se stabilesc prin ordin comun al ministrului sănătății publice și al președintelui CNAS, respectiv Ordin_, Comisia fiind condusă de un consiliu de conducere format din reprezentanți ai Ministerului Sănătății Publice, Casei Naționale de A. de S., Colegiului Medicilor din România, Colegiul Farmaciștilor din România si ai Medicilor dentiști din România, având drept scop organizarea si administrarea soluționării unor litigii dintre furnizorii medicali si casele de asigurări de sănătate.
In considerarea celor mai sus menționate solicită admiterea excepției și în consecință declinarea competentei de soluționare în favoarea Comisiei Centrale de Arbitraj de pe lângă C. N. de A. de S. B., instituție care, în temeiul hotărârii de declinare va lua măsurile necesare în vederea soluționării cauzei arbitrale.
In cazul în care instanța apreciază că în cauză nu operează prevederile Titlului II "Convenția arbitrala" din Noul Cod de procedura civila, in subsidiar solicită să se constate necompetența materială a tribunalului ca instanță de contencios administrativ investită cu soluționarea cauzei, având in vedere următoarele:
Potrivit art.246(l) din L.95/2006 a reformei in domeniul sănătății, relațiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale și casele de asigurări sunt de natură civilă și se stabilesc, se desfășoară pe bază de contract. În situația în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor, acestea sunt negociate și stipulate în acte adiționale. Potrivit art.94 pct.l lit.j din NCPC Judecătoria judecă în primă instanță "orice alte cereri evaluabile in bani in valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști ori neprofesioniști
In consecința solicită declinarea cauzei si trimiterea acesteia la Judecătoria Bistrița care este instanța de drept comun in soluționarea litigiului.
Pe fond se arată că în temeiul art.247, 249, 250 din Legea.95/2006 a reformei în domeniul sănătății, C. de asigurări de sănătate B. -N. a încheiat cu reclamanta contract pentru furnizarea de medicamente în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, care respectă modelul de contract prevăzut în normele metodologice de aplicare a contractului-cadru, în cuprinsul contractului putând fi prevăzute și alte clauze suplimentare, negociate, în limita prevederilor legale în vigoare.
Contractul de furnizare cuprinde drepturile și obligațiile părților legate de derularea în condiții optime a clauzelor contractuale, precum și clauze care să reglementeze condițiile de plată a serviciilor furnizate până la definitivarea unui nou contract între părți, pentru perioada următoare celei acoperite prin contract.
Art.252 (2) din legea 95/2006 precizează ca modalitatea de decontare a medicamentelor furnizate se stabilește prin contractul-cadru, iar conform art.6 din HG 262/2010 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010, obligațiile de plata ale CAS BN nu pot depăși limita fondurilor alocate cu aceasta destinație, angajamentele legale din care rezultă obligații neputând depăși creditele de angajament și creditele bugetare aprobate - aceste limite fiind impuse de lege.
In același sens, art.99 lit.r si art.100 lit.a) din Anexa la HG.262/2010 prevede in cadrul secțiunii "drepturile si obligațiile furnizorilor de medicamente" ca pentru medicamentele eliberate, decontarea se face cu încadrarea in fondul aprobat la nivelul casei de asigurări de sănătate, aceste precizări fiind inserate și în contractul încheiat intre părți, prin mențiunile de la obligațiile furnizorului medical la art.7 pct.18 precum si la art.8 alin.(2) modalități de plată. Fiind vorba de limitări impuse de lege, nu se poate deroga de la acestea.
In acest context s-a încheiat cu reclamanta, contractul depus la dosar de către reclamantă, în temeiul căruia reclamanta a furnizat medicamente iar CAS BN a decontat contravaloarea acestora în limita fondurilor aprobate, rămânând de achitat suma pentru care nu s-a obținut suplimentarea de
fonduri de la C. N. de A. de S. B., cu toate diligentele care s-au depus în acest scop.
Se precizează că în raport de clauzele contractuale asumate si conform prevederilor legale menționate, decontarea acestei sume de către CAS BN apare ca o obligație sub condiția încadrării in fondurile alocate cu aceasta destinație, până la a cărei îndeplinire, creditorul nu poate cere executarea obligației pentru care CAS BN a depus toate diligențele de care era capabilă potrivit legii. Din acest motiv, până la alocarea în bugetul CAS BN a sumelor cu destinație specifică, suma pretinsă nu poate fi achitată. Totodată nu se pot percepe dobânzi, întrucât până la momentul realizării condiției alocării fondurilor, obligația de plată încă nu există.
Se precizează că la data încheierii contractului, nu se puteau anticipa nici medicamentele care urmau să se elibereze, având în vedere specificul materiei asigurărilor sociale neștiind în concret ce servicii medicale vor fi prestate in viitor, iar în consecință, nici sumele care urmau să fie decontate, nici fondurile care urmau să fie cheltuite în raport cu bugetul aprobat, ori după caz, sumele necesare de suplimentat pentru decontarea medicamentelor eliberate, în condițiile actelor normative aplicabile.
In drept s-au invocat disp. art.205 NCP, art.247, 249, 250, 252 din L.95/2006, HG.262/2010 si Ordin al MS/CNAS._ .
Analizând actele și lucrările dosarului
instanța reține că, raportat la prevederile art. 248 C.pr.civ adoptat prin Legea 134/2010, se impune examinarea prioritară a excepției necompetenței generale
în soluționarea cauzei, invocată în cuprinsul întâmpinării de către pârâtă conform art. 130 alin. 2 C.pr.civ., sub primul aspect relevat, respectiv acela al competenței soluționării cauzei de către Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă casa N. de A. de S. B., cu mențiunea că, în raport de conținutul prevederilor art. 129 alin. 2 pct. 1 C:pr.civ., aceasta a fost greșit intitulată de către pârâtă necompetență materială.
Totodată, excepția necompetenței generale a instanței judecătorești, prevăzută de art. 129 alin. 2 pct. 1 C.pr.civ., premerge excepției necompetenței materiale prevăzute de pct. 2 al aceluiași text legal, sens în care cea dintâi enunțată se impune a fi supusă analizei instanței cu precădere.
Astfel, verificând competența de soluționare a prezentei cauze în raport de prevederile legale incidente în cauză, tribunalul apreciază că excepția necompetenței generale a instanței în soluționarea cauzei se fondează, pentru următoarele considerente:
Litigiul dedus judecății se grefează pe executarea contractului de furnizare de medicamente cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu, precum și a unor materiale sanitare specifice care se acordă pentru tratamentul în ambulatoriu al bolnavilor incluși în unele programe naționale de sănătate cu scop lucrativ, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate, contract încheiat în cursul anului 2010 de societatea comercială farmaceutică reclamantă cu pârâta C. de asigurări de sănătate a județului B. -N. .
Potrivit art. 2 din contract, furnizarea medicamentelor și a materialelor sanitare specifice se face cu respectarea reglementărilor Contractului -cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010, aprobat prin HG nr. 262/2010, precum și a reglementărilor normelor metodologice de aplicare a contractului-cadru și a reglementărilor normelor tehnice de realizare a programelor naționale de sănătate în anul 2010, prevederi în acest sens regăsindu-se și în art. 252 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu prevederile art. 4 din HG nr. 262/2010, (1) Casele de asigurări de sănătate/C. N. de A. de S. au/are obligația să deconteze contravaloarea serviciilor medicale, a medicamentelor și a unor materiale sanitare în tratamentul ambulatoriu, precum și a dispozitivelor medicale destinate recuperării unor deficiențe organice sau funcționale în ambulatoriu, precum și a celor acordate în cadrul programelor naționale de sănătate, conform contractelor încheiate cu furnizorii.
(2) Refuzul caselor de asigurări de sănătate/Casei Naționale de A. de S. de a încheia contracte sau de a deconta unele servicii raportate ca realizate se poate face numai prin prezentarea în scris a cauzelor care au condus la acesta, cu precizarea temeiului legal care a stat la baza refuzului, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data solicitării pentru intrarea în contract, respectiv de la data depunerii documentelor justificative de plată.
(3) Litigiile dintre furnizori și casele de asigurări de sănătate/C. N. de A. de S. se soluționează de către Comisia de arbitraj care funcționează pe lângă C. N. de A. de S.
, organizată conform reglementărilor legale în vigoare, sau, după caz, de către instanțele de judecată.
Reglementări privind soluționarea litigiilor decurgând din raporturile contractuale născute între furnizorii de servicii farmaceutice și casele de asigurări de sănătate se regăsesc în Legea nr. 95/2006, relevante în acest sens fiind cele ale art. 298 și respectiv ale art. 300 din lege, care statuează următoarele:
Art. 298
(1) Litigiile dintre furnizorii de servicii medicale sau farmaceutice și casele de asigurări de sănătate pot fi soluționate, la solicitarea uneia dintre părți, pe calea arbitrajului în condițiile și procedurile dreptului comun.
Comisia de arbitraj este formată din câte un arbitru desemnat de fiecare parte și unul desemnat de Consiliul de conducere al Comisiei de arbitraj.
În vederea asigurării activității de arbitraj, pe lângă CNAS se înființează și funcționează Comisia de arbitraj. Comisia nu are personalitate juridică.
Organizarea și funcționarea Comisiei de arbitraj se stabilesc prin ordin comun al ministrului sănătății publice și al președintelui CNAS. Comisia este condusă de un consiliu de conducere format din reprezentanți ai Ministerului Sănătății Publice, CNAS, CMR, CFR, CMDR.
ART. 300
(1) Regulamentul de soluționare a cauzelor arbitrale, aprobat prin ordin al ministrului justiției, se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Trimiterile exprese la prevederile Codului de procedură civilă aduc în discuție aplicabilitatea prevederilor art. 541 și urm. conținute de Cartea a IV-a din menționatul cod, referitoare la arbitraj.
Astfel, în cauză, tribunalul reține că părțile au convenit, în cuprinsul clauzei inserate la pct.
XII, art. 25 din contract următoarele:
"(1) Litigiile născute în legătură cu încheierea, executarea, modificarea și încetarea ori alte pretenții decurgând din prezentul contract vor fi supuse unei proceduri prealabile de soluționare pe cale amiabilă, iar în cazul litigiilor nesoluționate pe cale amiabilă.
(2) Litigiile nesoluționate conform alin. 1 sunt de competența Comisiei de Arbitraj sau, după caz, a instanțelor de judecată.";
Sub aspectul regimului juridic aplicabil, aceste prevederi contractuale materializează o convenție arbitrară sub forma clauzei compromisorii, așa cum este aceasta reglementată de art. 549 și 550 C.pr.civ.
Or, potrivit art. 553 C.pr.civ., "încheierea convenției arbitrare exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competența instanțelor judecătorești";.
Totodată, art. 554 din același cod impune instanței judecătorești sesizată cu o cauză cu privire la care s-a încheiat o convenție arbitrară, să-și verifice propria competență și să se declare necompetentă numai dacă părțile sau una dintre ele solicită aceasta, invocând convenția arbitrară, ipoteză legală incidentă în speță atâta timp cât pârâta C. de asigurări de sănătate B. -
N. a înțeles să se prevaleze de convenția arbitrară în motivarea excepției de necompetență invocată în cauză.
Totodată, art. 542 alin. 2 C.pr.civ. prevede în mod expres că "statul și autoritățile publice au facultatea de a încheia convenții arbitrare numai dacă sunt autorizate prin lege sau prin convenții internaționale la care România este parte.";
Sub acest aspect, tribunalul reține că legitimarea pârâtei casă de asigurări de sănătate de a încheia convenția arbitrară decurge din prevederile art. 298 din Legea nr. 95/2006, mai sus citate.
Așadar, caracterul de jurisdicție privată a arbitrajului nu exclude participarea persoanelor juridice de drept public, respectiv a statului și a autorităților publice.
Prin urmare, cum în cauză convenția arbitrară vizează soluționarea litigiilor de către Comisia de arbitraj înființată de C. N. de A. de S., atrăgând incidența prevederilor legale referitoare la arbitrajul instituționalizat conținute de Titlul VII al Cărții a IV-a din codul de procedură civilă (art. 616 și urm.), tribunalul, în temeiul prevederilor art. 544 alin. 1 din același cod, va admite excepția necompetenței generale de soluționare a cauzei, invocată de pârâtă, cu consecința declinării acesteia în favoarea Comisiei Centrale de Arbitraj de pe lângă C. N. de
A. de S. B., reținând totodată că în cauză nu sunt date ipotezele de excepție, în care instanța reține procesul spre soluționare, prevăzute de alin. 2 al art. 554 C.pr.civ.
În condițiile admiterii excepției necompetenței generale a instanței, tribunalul este dispensat de obligația analizării celorlalte aspecte invocate de pârâtă, în subsidiar, cu privire la necompetența materială de soluționare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței generale de soluționare a cauzei, invocată de pârâtă și, în consecință:
Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta S. Farmacia G. M.
,
cu sediul în orașul N., B-dul G., nr. 24, jud. B. -N., nr. ORC J_, CUI RO575726, cont_ R000006000200Raiffeisen Bank N., în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. B. -N.,
cu sediul în B., str. G., nr. 5, jud. B. -N., CF 11320078, în favoarea Comisiei Centrale de Arbitraj de pe lângă C. N. de A. de S. B.
, cu sediul în B., C. C., nr. 248, bl. S19, sector 3.
Fără cale de atac.
Pronunțată în condițiile art. 396 alin. 2 C.P.C, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. M. Ana-C. A.
