Sentința civilă nr. 2599/2013. Contencios. Refuz soluționare cerere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2599
Ședința publică din 17 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. F. - judecător
G. ier: N. B.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii, având ca obiect refuz soluționare cerere, promovată de reclamantul R. C. M., cu domiciliul în B. M., str.
V. A., nr. 68, ap. 46, județul M., în contradictoriu cu pârâții U.
S. H. B., cu sediul în B., str. T. nr. 7, județul B. și M. E. ,
C., T. SI S., cu sediul în Bucrești, str. G. B. 28 - 20, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, din partea pârâtului M. E. Naționale, la data de_, întâmpinare la cererea de chemare în garanție.
Instanța având în vedere actele și lucrările dosarului invocă excepția de necompetență materială a T. ui M. și reține cauza în pronunțare asupra acesteia.
T.
Asupra cauzei de față constată următoarele,
Prin acțiunea formulată la data de_ și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_, reclamantul R. C. M. a chemat în judecată pe pârâții U. S. H. B. și M. E., C., T. SI S. solicitând obligarea primei pârâte să îi elibereze diploma de licență și a celei de-a doua pârâte să aprobe tipărirea formularelor tipizate în acest sens, sub sancțiunea obligării acesteia la plata penalităților, cu cheltuieli de judecată..
În motivare reclamantul arată în esență că este absolvent al facultății de management din cadrul Universității S. H., însă aceasta, refuză eliberarea diplomei de licență, deoarece pârâta M. E. nu aprobă tipărirea formularelor tipizate.
La data de_ pârâta M. E. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că din punctul ei de vedere și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege.
La data de_ pârâta U. S. H. a depus întâmpinare și cerere de chemare în garanție prin care solicită să se constate că și-a îndeplinit obligațiile față de reclamant în sensul că a eliberat acestuia adeverință de absolvire a studiilor valabilă un an, însă deși a solicitat pârâtei M. E. aprobarea tipăririi diplomelor, aceasta a refuzat, motiv pentru care, prin chemarea în garanție solicită obligarea acesteia din urmă la aprobarea tipăririi formularelor tipizate pentru eliberarea diplomelor de licență.
La termenul din data de_, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a T. ui M., excepția asupra căreia urmează să se pronunțe cu prioritate, conform art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă.
Astfel, potrivit art. 2 alin. 1 lit. d Cod procedură civilă T. judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel.
Potrivit art. 3 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă Curțile de apel judecă în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
De asemenea, potrivit art. 10 alin. 1 din Legea 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
În acest sens, ținând cont de obiectul cauzei, modul și cadrul în care reclamantul a înțeles să învestească instanța, nu se poate reține că petitul formulat împotriva pârâtei M. E. ar fi subsecvent în ecuația cauzei, cu atât mai mult cu cât din unele susțineri făcute de părțile cauzei și care urmează a fi analizate pe fond de instanța competentă, reiese că tocmai M. E. refuză aprobarea tipăririi formularelor tipizate, reieșind că principalul aspect în urma căruia s-a impus introducerea prezentei acțiuni în instanță este tocmai presupusa atitudine a acestei pârâte.
Pe de altă parte, urmând firul logic în realizarea obiectului prezentei cauze, respectiv intrarea diplomei de licență în posesia reclamantului și ținând cont de susținerile și apărările părților, este logic că primul pas în acest scop se cere a fi făcut de către pârâta M. E. prin aprobarea tipăririi formularelor tipizate.
Astfel, chiar dacă în economia acțiunii introductive, primul pârât și primul petit este trecut ca fiind obligarea Universității S. H. la eliberarea diplomei, este fără putință de tăgadă că petitul inițial și totodată principal este cel vizând obligarea M. ui E. la aprobarea tipăririi formularelor tipizate.
De altfel, ar fi și imposibil de imaginat și realizat, ținând cont de cursul firesc și legal, obligarea pârâtei U. S. H. la eliberarea diplomei de licență către reclamant, fără ca mai întâi, pârâta M. E. să fie obligată
la aprobarea tipăririi formularelor specifice, sens în care, și prin prisma acestui argument se impune considerarea petitului principal ca fiind cel îndreptat împotriva M. ui E., organ central ce atrage competența Curții de Apel.
Privind problema din alt registru, chiar în urma unei analize de ansamblu a dispozițiilor legale privind partajarea competenței între Curtea de Apel și Tribunal, reiese fără putință de tăgadă că scopul avut în vedere de legiuitor este acela ca orice cauză în cadrul căreia se pun în discuție acte administrative emise de autorități publice centrale sau obligarea acestora la a avea o anumită conduită, să fie judecată de Curțile de Apel în primă instanță.
În acest sens, întrucât în prezenta cauză nu se poate reține caracterul subsecvent al petitului vizând obligarea M. ui E. la adoptarea unei anumite conduite, instanța apreciază că, potrivit dispozițiilor legale incidente, competența de soluționarea a prezentei cauze aparține Curții de Apel C. .
Potrivit art. 159 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă necompetența materială este de ordine publică, motiv pentru care, instanța, în temeiul art. 158 alin. 3 Cod procedură civilă, urmează să admită excepția de necompetență a T. ui M., cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență materială a T. ui M. .
Declină, în favoarea Curții de Apel C., competența de soluționare a cererii promovate de reclamantul R. C. M., cu domiciliul în B. M., str.
V. A., nr. 68, ap. 46, județul M., în contradictoriu cu pârâții U.
S. H. B., cu sediul în B., str. T. nr. 7, județul B. și M. E. ,
C., T. SI S., cu sediul în Bucrești, str. G. B. 28 - 20, sector 1.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de azi 17 Aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
V. F. | N. | B. |
Red. V.F./Tred. N.B.
_ -2 ex.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
DOSAR NR. _
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Către, Curtea de Apel C.
Secția Contencios Administrativ și Fiscal
Vă înaintăm alăturat dosarul nr._ cusut și numerotat,
conținând
file, în conformitate cu dispozițiile Sentinței civile nr. 2599
pronunțată la data de_ în acest dosar de către instanța noastră, potrivit căreia s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea dumneavoastră, a cererii formulată de reclamantul R. C. M., cu domiciliul în B. M., str. V. A., nr. 68, ap. 46, județul M., în contradictoriu cu pârâții U. S. H. B., cu sediul în B., str. T. nr. 7, județul B. și M. E., C., T. SI S., cu sediul în Bucrești, str. G. B. 28 - 20, sector 1, având ca obiect refuz soluționare cerere.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. F. N. B.
