Sentința civilă nr. 1596/2013. Contencios. Refuz soluționare cerere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1596/2013
Ședința publică din data de 23 Septembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. GREFIER I. D. M.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de reclamantul L. A. împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA N. PENTRU P. C., având ca obiect refuz soluționare cerere.
Cauza s-a dezbătut în fond la data de 20 septembrie 2013, consluziile reclamantului fiind consemnate în scris în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul L. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. N. pentru P. C., obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii pentru refuzul acesteia de a executa o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
În motivare, reclamantul arată că prin decizia nr. 860/_ pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, s-a respins recursul declarat de pârâtă împotriva unei hotărâri judecătorești prin care această autoritate fusese obligată să-i răspundă unei petiții. În atare condiții, având în vedere că pârâta încalcă dispozițiile hotărârii judecătorești, reclamantul a înțeles ca în temeiul prevederilor Decretului nr. 31/1954 să solicite obligarea acesteia la plata daunelor cominatorii, în vederea asigurării executării obligației dispuse prin dispozitivul hotărârii, începând cu data de_, data rămânerii irevocabile a sentinței judecătorești.
În conținutul precizările ulterioare depuse la dosar, reclamantul cuantifică daunele cominatorii solicitat la suma de 1000 lei, adăugând un nou temei juridic al cererii de sale, sens în care, în vederea executării obligației de a face impusă în sarcina pârâtei prin sentința nr. 473 din_ pronunțată de Tribunalul Prahova, invocă prevederile art. 22 alin. 2 din Legea nr. 544/2001 (f. 13). Totodată, lasă la latitudinea instanței stabilirea cuantumului amenzii la care urmează a fi obligată pârâta în vederea executării hotărârii judecătorești.
În probațiune, reclamantul depune înscrisuri.
Pârâta A. N. pentru P. C. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată și neîntemeiată.
La primul termen de judecată, procedând la verificarea din oficiu a competenței de soluționare a cauzei conform art. 131 C.pr.civ., tribunalul a invocat, din oficiu, potrivit art. 132 C.pr.civ., excepția necompetenței teritoriale exclusive în soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate din oficiu, instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr. 860 din_ pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. _
/a1 (f. 23), s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta A. N. pentru P. C. împotriva sentinței nr. 473 din_ pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul L. A., sentință prin care pârâta fusese obligată să comunice reclamantului răspunsul la cererea înregistrată sub nr. 6393/_ și la plata către stat a onorariului de avocat pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru reclamant în cadrul soluționării cererii de ajutor public judiciar.
După rămânerea irevocabilă a sentinței pronunțate de Tribunalul Prahova, reclamantul a sesizat instanța, solicitând în cadrul cererii ce formează obiectul prezentului dosar, obligarea pârâtei
1
la plata daunelor cominatorii și a amenzii în vederea asigurării executării hotărârilor judecătorești mai sus menționate.
În primul rând, se impune a se menționa faptul că Decretul nr. 31/1954, invocat inițial de către reclamant drept temei al cererii de stabilire a daunelor cominatorii, a fost abrogat expres de art. 230 lit. n din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
În ceea ce privește incidența art. 22 din Legea nr. 544/2001, de care reclamantul a înțeles de asemenea a se prevala în motivarea în drept a cererii, instanța constată că acestea se referă la obligarea autorității care a refuzat comunicarea informațiilor de interes public la repararea prejudiciului moral și /sau patrimonial produs solicitantului, cererea ce se judecă în cadrul litigiului având ca obiect plângerea exercitată de persoana care se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute de Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.
Or, în cauză, reclamantul se află în situația neexecutării unei hotărâri judecătorești pronunțate deja în cadrul soluționării plângerii exercitate în temeiul art. 22 din Legea nr. 544/2001, sens în care, în virtutea prevederilor de principiu vizând rolul activ al judecătorului și a obligațiilor impuse acestuia prin art. 22 alin. 2 și 4 din codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010 rep. ("cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare";, respectiv "Judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă";), instanța a pus în discuția reclamantului, la primul termen de judecată, calificarea juridică a cererii de chemare în judecată, din perspectiva aplicării în cauză a prevederilor art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Astfel, soluționarea plângerii exercitate în temeiul prevederile art. 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public este dată în competența instanței de contencios administrativ, sens în care natura raportului juridic care se naște între solicitantul informațiilor și autoritatea deținătoare este, incontestabil, circumscrisă sferei contenciosului administrativ, aplicabile cu privire la executarea hotărârilor judecătorești prin care "autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative";, fiind prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. De altfel, însăși Curtea de Apel Ploiești, în motivarea respingerii recursului declarat de pârâtă, face trimitere, în paragraful 20, la dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2001.
Așadar, în condițiile în care reclamantul urmărește constrângerea autorității pârâte la executarea hotărârii judecătorești prin care aceasta a fost obligată a efectua o anumită operațiune (în speță comunicarea răspunsului la petiție), este neîndoios că în cauză sunt incidente prevederile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 potrivit cu care în cazul în care termenul (30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii sau a termenului prevăzut în cuprinsul hotărârii, în care autoritatea este obligată a executa hotărârea n.r.) nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la penalități, în condițiile art. 894 din Codul de procedură civilă.";
În continuare, art. 25 din Legea contenciosului administrativ prevede că sancțiunea și despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă, de instanța de executare, la cererea reclamantului, iar noțiunea de instanță de executare este definită de art. art. 2 alin. 2 lit. ț din aceeași lege, ca fiind instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ.
Or, cum în cauză instanța de executare este, potrivit criteriului legal mai sus enunțat, Tribunalul Prahova, norma legală instituind, sub aspect teritorial, o competență exclusivă, excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu de către instanță apare ca întemeiată, sens în care, în conformitate cu prevederile art. 132 alin. 3 C.pr.civ., va admite excepția și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, aceasta fiind instanța care a soluționat fondul litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
2
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, invocată din oficiu și, în consecință:
Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul L. A. , CNP 1.
, în prezent aflat în stare de detenție la Penitenciarul Bistrița, în contradictoriu cu pârâta A. N. pentru P. C. , cu sediul în B., Bvd-ul A., nr. 72, sector 1, în favoarea Tribunalului Prahova.
Fără cale de atac.
Pronunțată în condițiile art. 396 alin. 2 Cod procedură civilă prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi,_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | ||
A. P. M. | I. | D. | M. |
Red/dact: MAP/HVA
_ / 4 ex
3
