Decizia civilă nr. 5613/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dos.nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.5613/2013
Ședința publică din data de 13 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.
V. G. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta-reclamantă SC
G. C. SRL, împotriva sentinței civile nr. 4928 din data de 4 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. G. a F. P. a J. S., având ca obiect contestație act administrativ fiscal continuare judecată în dosarul nr._ .
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la al treilea termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Lichidatorul judiciar I & O I. S. a depus întâmpinare, din care rezultă indirect și însușirea recursului, și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4928/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta SC G. C. SRL, în contradictoriu cu pârâta A. - D. G. A F. P. A J. S., privind anularea Deciziei 61/2010 și 539/2009 și actele ce au stat la baza emiterii lor.
A fost obligată reclamanta la plata sumei de 2400 lei contravaloarea expertizei către d-l expert Albert P. .
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că prin contestația formulată de SC G. C. SRL Z. în contradictoriu cu ANAF- D. G. A F. P. S. se solicită a se dispune anularea Deciziei nr.61/_, anularea Deciziei de impunere nr. 539/_ și a actelor ce au stat la baza emiterii acesteia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, se arată că în sarcina sa s-au stabilit o serie de obligații fiscale suplimentare, mare parte din ele fiind eronat calculate de organele fiscale.
Împotriva deciziei de impunere s-a formulat contestație care însă a fost respinsă.
Consideră soluția greșită deoarece în ce privește impozitul pe profit art.21 din L.571/2003 stabilește ,, Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile";.
Mobilierul cumpărat de societate în 2006, reprezintă obiecte de inventar necesar amenajării punctelor de lucru producătoare de venit impozabil.
Potrivit art.21, alin 4,litera f din Legea 571/2003, nu sunt deductibile fiscal "cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor"
Conform art. 6 din Legea contabilității "Orice operațiune economico- financiară efectuată se consemnează in momentul efectuării ei intr-un document care sta la baza înregistrărilor in contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ."
În ce privește constatarea organului de control conform căreia Societatea efectuează lucrări de investiții pentru modernizarea spatiilor existente - cheltuielile cu aceste lucrări si materialele de construcții sunt înregistrate direct pe conturile de cheltuieli . Se invoca prevederile art. 24 din Legea 571/2003, conform căruia, aceste cheltuieli s-ar trece pe costuri prin deducerea amortizării si prin urmare se consideră nedeductibila suma de 44.231 lei .
Organul de control in mod greșit a retras deductibilitatea pentru cheltuielile de reparații si întreținere in cuantum de 44.231 lei, apreciind ca acestea se încadrează in prevederile art. 24, aliniat 3 din Legea 571/2003 .
Articolul de lege mai sus precizate, arata ca "investițiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma de cheltuieli ulterioare, realizate in scopul îmbunătățirii parametrilor tehnici inițiali, si care conduc la obținerea de beneficii economice viitoare prin majorarea mijlocului fix" sunt considerate mijloace fixe amortizabile .
Astfel tocmai din baza legala indicată de către organul de control, reiese ca lucrările executate de către contribuabil nu se încadrează in lucrări de investiții, deoarece prin acestea, nu s-au îmbunătățit parametrilor tehnici inițiali. Lucrările s-au efectuat in scopul păstrării parametrilor tehnici inițiali, fiind lucrări de reparații curente si întreținere.
Referitor la vânzarea de automobile, organul fiscal reține că in anul 2006, contribuabilul a vândut doua automobile si a trecut pe cheltuieli deductibile valoarea neamortizata a acestora la data vânzării, in cuantum de
41.339 lei.
Apreciază că aceste cheltuieli nu sunt deductibile fiscal deoarece vânzarea nu s-a făcut prin unități specializate sau prin licitație organizata potrivit legii. Baza legala invocate este art. 24, alin 15 din Legea 571/2003 .
În realitate decizia organului de control privind nedeductibilitatea fiscala a cheltuielilor de 22.263 lei, reprezentând partea neamortizata la data vânzării, trecuta pe costuri la aceea data, pe motive ca vânzarea nu s-a făcut prin unități specializate sau prin licitație organizata potrivit legii este eronata.
Articolul 24, alin 15 din Legea 571/2003 prevede "Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă. Câștigurile sau pierderile rezultate din vânzarea ori din scoaterea din funcțiune a acestor mijloace fixe se calculează pe baza
valorii fiscale a acestora, diminuată cu amortizarea fiscală. Pentru mijloacele fixe cu valoarea contabilă evidențiată în sold la data de 31 decembrie 2003, amortizarea se calculează în baza valorii rămase neamortizată, pe durata normală de utilizare rămasă, folosindu-se metodele de amortizare aplicate până la această dată".
Nicăieri nu se prevede obligativitatea vânzării acestor bunuri prin "unități specializate" sau prin "licitație organizată", în consecință vânzarea acestor autovehicule este legal (nefiind încălcată nici o dispoziție legală) și înregistrările contabile aferente acestei operațiuni au fost de asemenea legal efectuate.
În ce privește TVA- organul de control a constatat că în perioada verificată societatea deduce TVA aferent achizițiilor unor articole care nu concura la realizarea de venituri impozabile - gazete matematice, materiale instalații sanitare, mobilier .
Organul de control arata ca agentul economic nu recepționează aceste bunuri, nu tine evidenta la obiectele de inventar si le înregistrează direct pe costuri-cheltuieli cu materiale nestocate. TVA- ul aferent acestor bunuri este de 10.929 lei si este considerat de organul fiscal nedeductibil .
Aceste concluzii sunt de asemenea eronate, în ceea ce privește condițiile de exercitare a dreptului de deducere Codul fiscal prevede la art.
146. Legiuitorul nu a prevăzut dreptul de deducere a TVA ului condiționat de existenta recepției si a bonului de consum .
Mobilierul cumpărat de societate în anul 2006, reprezintă obiecte de inventar necesare amenajării puncte de lucru producătoare de venit impozabil.
De asemenea, materialele de instalații sanitare au fost cumpărate de societate pentru repararea si întreținerea instalațiilor sanitare la punctele de lucru.
Pentru toate aceste considerente, se solicită admiterea contestației și anularea celor două decizii.
Pârâta D. G. a F. P. depune întâmpinare solicitând respingerea ca nefondată a contestației și menținerea celor două decizii.
Astfel se menționează că în timpul controlului societatea In timpul controlului societatea nu a prezentat evidenta contabila de gestiune a mobilierului achiziționat, acesta fiind înregistrat direct pe costuri ( contul 604 " Cheltuieli privind materiale nestocate, influențând in felul acesta profitul impozabil.
Conform Legii Contabilității, Legea nr. 82/1991, si a reglementarilor contabile privind directivele europene - privind gestiunea stocurilor, mobilierul reprezintă - obiecte de inventar ce trebuiesc justificate in momentul consumului, in acest caz - darii in folosința (recepție pentru intrare in gestiune, evidențiate ca obiecte de inventar sau mijloace fixe de natura obiectelor de inventar, inventariate cel puțin o data pe an).
Lipsa documentelor care sa justifice intrarea in gestiune a acestor bunuri de natura obiectelor de inventar precum si darea in folosința pe magazine, pe gestionari, lipsa inventarelor anuale a acestora, etc - ca condus la imposibilitatea de a se stabili realitatea operațiunilor
In perioada ianuarie-august 2007, societatea a achiziționat de la SC PS Intex SA Timișoara materiale reprezentând instalații sanitare in suma de
37.005 lei pe care nu le-a recepționat si nu le-a dat în consum fiind înregistrate direct pe cheltuieli (contul 604 Cheltuieli privind materialele nestocate") influențând astfel profitul impozabil. Aceste materiale nu au fost
considerate de către organul de control investiții așa cum in mod greșit s-a specificat în contestația depusa de SC G. C. SRL.
Agentul economic a justificat, verbal, utilizarea materialelor la reparații curente la punctele de lucru - fără a justifica necesitatea si realitatea acestor cheltuieli. Organele de control ar fi putut considera aceste cheltuieli deductibile daca frecventa achizițiilor si numărul acestor piese ar fi fost mai mici . Chiar agentul economic a corectat modul de înregistrare in evidenta contabila a pieselor de genul materialelor de instalații sanitare începând cu luna septembrie 2008.
Aprovizionarea s-a făcut in continuare la aceeași frecventa si de la același furnizor dar in evidenta contabila s-au înregistrat ca mărfuri pe contul 371" Mărfuri " si s-au trecut pe cheltuieli pe măsura vânzărilor si scăderii din gestiune.
b) În legătura cu, constatarea potrivit căreia societatea nu a putut prezenta documente justificative privind necesitatea achiziționării si a consumului materialelor de instalații, a utilizării lor efective în scopul realizării de venituri in valoare de 37.005 lei, așa cum s-a arătat si cum s-a explicat si in timpul controlului, consumul acestor materiale s-a efectuat în scopul reparării si înlocuirii parțiale a unor părți de instalații sanitare de apa si căldura in magazinele societății in conformitate cu cerințele DSV sau de mediu, ele nereprezentând investiții in sensul legii (neconstituind un activ
independent sau folosirea lor sa schimbe structural mijlocul fix). Lucrările au fost de reparații curente si nu de reparații capitale (investiție )cum susține organul de control.
Si aceste cheltuieli concura indirect al realizarea de venituri fiind evident necesare.
În baza celor arătate nu se justifica retragerea deductibilității fiscale pentru valoarea de 55982 lei.
Din raportul de inspecție fiscala s-a reținut că, societatea a efectuat
lucrări de^ investiții pentru modernizarea spatiilor existente - cheltuielile cu aceste lucrări si materiale de construcții fiind înregistrate direct pe conturile de cheltuieli.
Pentru aceste lucrări, agentul economic a făcut cheltuieli in suma totala de 44.231 lei. Materialele de construcții au fost achiziționate de către societate, iar lucrările efective au fost făcute de societăți specializate de construcții. Organul de inspecție fiscală a constatat că, cheltuiala în suma de 44.231 lei nu este deductibila la calculul impozitului pe profit.
Se redau dispozițiile art. 24 alin. (1) si (3) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.
Ca urmare a analizei cheltuielilor pentru care organul de control nu a acordat deductibilitate la calculul profitului impozabil respectiv cheltuieli generate de achiziționarea de tâmplărie PVC, geam termopan, renovare acoperiș, materiale de construcție, s-a constatat că ele reprezintă investiții efectuate la mijloace fixe.
Astfel investițiile efectuate, în valoare de 44.231 lei, conform prevederilor art. 24 alin. (3) litera d), sunt considerate mijloace fixe amortizabile si trebuiau înregistrate în contabilitatea societății în contul de mijloace fixe corespunzător, la recepționarea lucrărilor, în conformitate cu reglementările contabile în materie, mijloace fixe care potrivit prevederilor alineatului 1 al aceluiași articol se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării.
Astfel fără a pune la îndoială faptul că "Reparațiile au concurat la exercitarea obiectului de activitate si indirect la realizarea de venituri" având
în vedere faptul că, cheltuielile efectuate sunt cheltuieli cu investițiile înregistrarea lor ca si cheltuieli nu justifică deducerea lor directă ca si cheltuieli aferente veniturilor realizate, urmând să fie recuperate așa cum s- a arătat din punct de vedere fiscal pe calea amortizării.
Referitor la TVA dedusă se invocă prevederile art.145 din Codul fiscal. Consideră intimata că orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată are dreptul să deducă taxa doar în situația în care bunurile si serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile. Așa cum s-a arătat la capătul de cerere referitor la impozitul pe profit în cursul anilor 2006- 2008 ( anexa 1 a raportului de inspecție ) societatea a evidențiat în contabilitate cheltuieli în sumă de 81434 lei, cheltuieli pentru care nu a putut proba că au fost efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.
Pentru toate aceste considerente se solicită respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca fiind nefondată.
În ședința publică din 2 decembrie 2010 reclamanta a invocat excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea cauzei raportat la valoarea acesteia care depășește suma de 500.000 lei.
Prin sentința civilă nr. 653/3 februarie 2011 instanța a admis această excepție și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de A. C. secția contencios administrativ.
La rândul său, Curtea de A. C. și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului S. .
În cauză s-a reținut că demersul juridic al reclamantei privește impozite și taxe ale căror cuantum este inferior sumei de 500.000 lei astfel că, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului S. .
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență iar ÎCCJ - secția contencios administrativ a stabilit prin Decizia 2823/_ că Tribunalului
îi revine competența de soluționare a cauzei.
După investirea legală a instanței, reclamanta a făcut cereri în probațiune solicitând efectuarea în cauză a unui raport de expertiză contabilă. Acesta a fost efectuat dar reclamanta nu s-a mai achitat niciodată de obligația de a plăti contravaloarea acesteia.
A mai reținut tribunalul că obiectul prezentei acțiuni este anularea Deciziei 61/_ și a Deciziei de impunere nr.539/_ și a tuturor actelor ce au stat la baza emiterii acesteia.
Pentru a-și dovedi acțiunea reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize contabile depunând încă de la termenul din data de_ obiectivele expertizei.
De asemenea, la termenul din 2 martie 2012 a depus și avansul solicitat de instanță de 200 lei (f.35).
Cu toate că expertul a finalizat raportul de expertiză contabilă și l-a depus la Biroul local de expertiză reclamanta nu și-a mai achitat diferența de 2400 lei deși, a fost citată cu această mențiune.
Potrivit art. 170 (1) Cod procedură civilă, când s-a încuviințat o cercetare locală, expertiză sau dovadă cu martori, partea care a propus-o este obligată ca, în termen de 5 zile de la încuviințare, să depună suma statornicită de instanță pentru cheltuielile de cercetare, drumul și despăgubirea martorilor sau plata expertului; recipisa se va depune la grefa instanței.
De asemenea la alin.3 se menționează că neîndeplinirea acestor obligații atrage decăderea, din dovada încuviințată.
Instanța a constatat că reclamanta nu s-a conformat obligației de a achita expertiza, fiind considerată decăzută din probă și în consecință a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantă privind anularea Deciziei 61/2010 și 539/2009 și actele ce au stat la baza emiterii lor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. G. C.
S. Z., solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului S., cu obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește motivele de casare, invocă recurenta neregulata citare a reclamantei la soluționarea cauzei; se învederează faptul că față de reclamantă, la data de_, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței prin încheierea civilă nr. 814/C/_, pronunțată în dosar nr._ . Totodată a fost numit lichidator societatea de practicieni în insolvență I.&O.
I. SRPL cu sediul în Z., str. Unirii, nr. 13, et. l, județul S. .
Astfel începând cu data de_ reclamanta era reprezentată de administrator judiciar I&O I. S. cu sediu în Z., str. Unirii, nr. 13, et. 1, județul S. .
De asemenea conform art.87 C.pr.civ., în cauză trebuia citat administratorul judiciar, respectiv I & O I. S. "Art. 87. - Vor fi citați: 5. cei supuși procedurii reorganizării judiciare și a falimentului prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar;"
Astfel se impunea citarea în cauză a administratorului judiciar numit, respectiv I&O I. S.P.R.L.
Reclamanta a fost reprezentată în acest litigiu de Cabinet de Avocat Crihan Tudor, care însă nu a asigurat reprezentarea până la finalizarea litigiului și nici nu a învederat instanței faptul că subscrisa este supusă procedurii de insolvență.
De asemenea, reclamanta nu a mai primit citații de la instanța de fond, iar în lipsa asigurării reprezentării de către cabinetul de avocatură, practic a aflat direct de soluționarea litigiului prin comunicarea Sentinței Civile nr. 4928/_ .
Întrucât reclamanta nu a fost legal citată prin administratorul judiciar și întrucât nu a fost reprezentată la soluționarea litigiului (nici de administratorul judiciar și nici de avocatul care a asigurat iniția reprezentarea), se impunea citarea în cauză a administratorului judiciar numit.
Soluționând cauza cu neobservarea dispozițiilor de mai sus, instanța de fond a pronunțat o soluție netemeinică și nelegală.
Recurenta mai invocă și necercetarea fondului cauzei, în sensul că instanța a decăzut reclamanta din proba cu expertiză pentru motivul că nu a fost achitată contravaloare expertizei.
Instanța de fond nu a cercetat în nici un mod fondul cauzei, ci a dispus respingerea contestației numai din cauza decăderii de probă, fără a analiza în nici mod susținerile reclamantei cu sau fără proba cu expertiză și fără a analiza ce influență ar avea din punct de vedere probator celelalte înscrisuri de la dosar sau întreg ansamblul susținerilor reclamantei (care nu au fost cercetate în nici un mod).
Astfel în mod practic (dar nelegal) instanța de fond a pus semnul egal între decăderea reclamantei din probă și netemeinica contestației.
Decăderea din probă nu este și nu poate fi singura rațiune prin prisma căreia instanța dispune asupra fondului dedus judecății, ci valoarea unei probe (sau lipsa acesteia) se apreciază întotdeauna prin prisma motivelor invocate de către reclamant care pot fi întemeiate sau nu. De fapt probele și raționamentul juridic de analiza a motivelor invocate de părți sunt mijloacele
prin care instanța ajunge să pronunțe o soluție sau alta. Reclamanta nu consideră că respingerea unei probe (sau decăderea dintr-o probă) poate constituie ca motiv de sine stătător singurul argument pentru respingerea acțiunii.
Pe de altă parte, decăderea din probă este deja o sancțiune procedurală dispusă în sarcina părți având consecința neluării în considerarea de către instanța a probei la mecanismul de formarea a deciziei.
Ori, dacă instanța nu a luat proba în considerare și nu a analizat în nici un al mod susținerile părților, recurenta se întreabă ce anume a stat la baza luării deciziei de respingere a contestației (nu există nici o motivarea enunțată de către instanța de fond).
Ori în lipsa unei motivări clare și explicite instanța de control nu poate realiza un control efectiv asupra raționamentului juridic care a stat la baza pronunțării soluției instanței de fond, cu atât mai mult dacă acea motivare lipsește instanța de recurs nu va putea exercita rolul de control asupra fondului cauzei.
Astfel, atât părțile, cât și instanța de recurs sunt în imposibilitate de a analiza sau "controla" în nici un mod soluția cu privire la fondul cauzei din moment ce motivarea lipsește cu desăvârșire și singura rațiune pentru respingerea acțiunii este: "decăderea din proba".
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta D. G. a F.
P. a județului S. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de recurenta SC G. SRL și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
În motivarea întâmpinării se arată că în prezentul dosar s-a ivit un conflict negativ de competenta, soluționat de Î. Curte de C. si Justiție in favoarea Tribunalului S. .
In urma stabilirii competentei de soluționarea a dosarului in favoarea Tribunalului S., s-a stabilit un prim termen de judecata pentru data de _
.
La data de_ in dosar nr._, deci ulterior primului termen de judecata in prezentul dosar, s-a dispus deschiderea procedurii de faliment fata de către reclamanta.
Pe tot parcursul soluționării in fond a prezentului dosar reclamanta a fost reprezentata legal in fata instanțelor de judecata de către un avocat ales, care a si făcut apărarea in cauza.
Întrucât, la judecarea in fond a cauzei, reprezentantul legal care cunoștea situația juridica a reclamantei nu a înțeles sa solicite si citarea in cauza a lichidatorului judiciar, consideră ca neîntemeiata susținerea recurentei cu privire la invocarea de către aceasta a nelegalității citării acesteia in fața instanței de judecata, având in vedere ca acest aspect nu a
fost cunoscut de către instanța de fond.
Prin reprezentantul legal reclamanta recurenta a avut in cunoștința toate termenele de judecata, amânate succesiv (pentru 7 termene de judecata) de către instanța pentru finalizarea expertizei contabile, inclusiv termenul acordat pentru finalizarea expertizei contabile dispusa in cauza de către instanța.
Mai mult, întrucât la termenul de judecata din data de_, reprezentantul legal nu a fost prezent, instanța a acordat un nou termen pentru citarea reclamantei cu mențiunea de a achita contravaloarea expertizei efectuata in cauza, insa reclamanta recurenta nu a înțeles sa o achite.
Conform art.170 alin.1 si 3 C.pr.civ., "când s-a încuviințat o .... expertiza partea care a propus-o este obligata ca in termen de 5 zile de la încuviințare sa depună ... plata expertului .... Neîndeplinirea acestor obligații atrage decăderea, pentru acea instanța, din dovada încuviințata."
Prin urmare, întrucât reclamanta a fost legal citata de către instanța cu mențiunea de a achita diferența onorariului stabilit pentru efectuarea expertizei contabile, iar reclamanta nu a înțeles sa îndeplinească aceasta obligație, instanța a trecut la pronunțarea unei hotărâri judecătorești fara a tine seama de expertiza efectuata in cauza.
Intimata considera ca fiind neîntemeiate susținerile recurentei cu privire la nelegala citare a acesteia in cauza.
Pe fondul cauzei, intimata susține pe larg legalitatea actului administrativ fiscal atacat.
Prin întâmpinarea formulată de către lichidatorul I&O I. S. la recursul formulat de administratorul special la SC G. S., s-a solicitat admiterea recursului si trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Sălaj. În motivarea întâmpinării se arată că societatea G. SRL a intrat in procedura de faliment prin încheierea civila 814/C/_ pronunțata in
dosarului_ si a fost desemnat lichidator judiciar I&O I. S. .
Pe tot parcursul judecării cauzei la instanța de fond, lichidatorul nu a fost citat si nu a participat la ședințele de judecata, cu toate ca după deschiderea procedurii de faliment reprezenta legal societatea in fata instanței, neavând cunoștința de obligația debitoarei de a achita expertiza in cauza si prin urmare, nu a fost dispusă plata acestei expertize, societatea fiind decăzuta din proba.
Este foarte important stabilirea adevărului de către instanța sens in care, pentru judecarea prezentei cauze este esențiala proba cu expertiza.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 87 pct. 5 C. pr. civ., vor fi citați: 5. cei supuși procedurii reorganizării judiciare și a falimentului prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar;"
Societatea reclamantă G. SRL a intrat in procedura de faliment prin încheierea civilă nr. 814/C/_ pronunțata in dosarului_ al Tribunalului S., prin încheiere fiind desemnat lichidator judiciar I&O I.
S. .
Față de acest text expres de lege, art. 87 pct. 5 C. pr. civ., începând cu_, se impunea citarea în cauză a lichidatorului judiciar desemnat, respectiv I&O I. S.P.R.L. În speță, după acest moment, lichidatorul nu a fost citat si nu a participat la ședințele de judecata, cu toate ca după deschiderea procedurii de faliment reprezenta legal societatea in fata instanței.
În conformitate cu art. 107 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 85/2006, printre efectele intrării în faliment este ridicarea dreptului de administrare al debitorului, cu relevanță inclusiv în plan procesual, în sensul că după ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de lichidator (art. 18 alin. 1 din Legea nr. 85/2006).
În prezenta cauză s-a ivit un conflict negativ de competenta, soluționat de Î. Curte de C. si Justiție in favoarea Tribunalului S. . În urma stabilirii competentei de soluționarea a dosarului in favoarea Tribunalului S.
, s-a stabilit un prim termen de judecata pentru data de_ . Ulterior acestui prim termen, având în vedere deschiderea procedurii de faliment fata de către reclamantă, citarea lichidatorului judiciar și reprezentarea reclamantei prin lichidator erau obligatorii.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. pr. civ., Curtea urmează să admită recursul, să caseze în întregime hotărârea atacată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta S. G. C. S. prin administratorul special, însușit de lichidatorul judiciar, împotriva sentinței civile nr. 4928 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului
S. pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din _ | . | ||
A. | PREȘEDINTE A. M. S. L. R. V. G. | JUDECĂTORI |
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 3 ex./_
Jud.fond: R.M.P.
