Sentința civilă nr. 2671/2013. Contestație act administrativ fiscal

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B. -N.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

SENTINȚA CIVILĂ nr. 2671/2013

Ședința publică din data de 23 D. 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: D. E. L. GREFIER: M. DP

Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC E. LS în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. B. -N., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

Cauza s-a judecat în fond la data de 10 decembrie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.

T R I B U N A L U L

Deliberând constată;

Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta SC E. LS în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. B. -N., a solicitat anularea dispozițiilor cuprinse la punctul nr.2 din dispozitivul Deciziei nr.11/_ emisa de D. G. a F. P. a Județului

B. -N., prin care a fost soluționata contestația a si, in consecința, admiterea contestației și anularea deciziei de impunere nr. F-BN 783/_ și a Raportului de I. Fiscala nr. F-BN 467 din_, emise de către pârâtă cu privire la următoarele sume: 115.148 lei taxa pe valoarea adăugata stabilita suplimentar; 13.546 lei reprezentând dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA stabilita suplimentar; 17.272 lei reprezentând penalități de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar. Suma totală contestata este de: 145.966 lei, cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

În motivare s-a arătat că în perioada_ -_ s-a efectuat o inspecție fiscală de către inspectorii Direcției Generale a F. P. a Județului B. -N. .

Inspecția fiscala a fost suspendată în perioada_ -_, în baza referatului de suspendare nr. 1988.

Perioada supusa verificării este cuprinsă între data înființării societății și data de_ .

In urma efectuării inspecției s-a întocmit raportul de inspecție fiscală F-BN467/_ înregistrat la D. G. a F. P. B. -N. sub nr. 3790 din_ . Pe baza raportului de inspecție fiscală s-a întocmit și decizia de impunere nr.F-BN783/_ . Raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere au fost expediate contestatoarei prin poștă la data de_ și au ajuns la destinație la data de_ .

Inspecția fiscală a stabilit următoarele obligații de plată suplimentare: 13.918 lei, reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar; 885 lei, reprezentând dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar; 2.088 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar; 138.752 lei, reprezentând TVA stabilită suplimentar; 16.338 lei, reprezentând dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar; 20.813 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar.

Împotriva Deciziei de impunere nr.783/_ privind obligațiile fiscale stabilite suplimentar de plata de inspecția fiscală și a raportului de inspecție fiscală a formulat contestație, care a fost soluționata prin Decizia nr.11/_, comunicată prin poștă la data de_ .

Organul care a soluționat contestația a decis după cum urmează: "7. Suspendarea soluționării contestației formulate de S.C. E. LSR.L. D. pentru suma totala de 42.715 lei constând in impozit pe profit in suma de 13.918 lei, accesorii aferente impozitului pe profit (dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 885 lei, penalități de întârziere în sumă de 2088 lei), taxa

pe valoarea adăugata în sumă de 20.314, accesorii aferente taxei pe valoarea adăugata (dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 2.463 lei, penalități de întârziere în sumă de 3.047 lei) până la pronunțarea unei soluții definitive pe latură penală, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea, în condițiile legii.

Respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate de S.C. E. LSR.L. D. pentru suma totală de 145.966 lei, constând în taxa pe valoare adăugată în sumă de 115.148 lei și accesorii aferente taxei pe valoare adăugată în cuantum de 30.818 lei (dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 13.546 lei, penalități de întârziere în sumă de 17.272 lei) și, pe cale de consecință, menținerea măsurilor dispuse prin Decizia de impunere nr. F-BN 783/_ emisă de către Activitatea de I. Fiscala B. -N., pentru această sumă."

Pentru a pronunța decizia de suspendare a soluționării contestației pentru sumele menționate la pct. 1 din dispozitivul deciziei, organul care a soluționat contestația a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 214 alin. 1 litera a) din Codul de procedură fiscală.

La pct. III.2., pag. 15-18 din decizie s-a analizat contestația în legătură cu livrările intracomunitare efectuate către S.C. Fitch Kereskedelmiies Szolgaltatao KFT Ungaria și s-a reținut că această contestație ar fi neîntemeiată.

In motivarea deciziei s-a menționat că livrările de bunuri efectuate în luna decembrie 2011, în valoare de 479.784 lei, din care taxa pe valoare adăugată este în sumă de 115.148 lei, nu îndeplinesc condițiile de scutire de TVA prevăzute la art. 143 alin. 2 litera a) din Codul fiscal si art. 10 din Ordinul 2222/_ astfel cum acesta a fost modificat.

Întrucât prin decizia nr.11/_ a fost soluționată contestația doar cu privire la taxa pe valoare adăugată stabilită suplimentar urmare livrărilor efectuate in decembrie 2011 de către

S.C. E. LSR.L. către S.C. Fitch Kereskedelmiies Szolgaltatao KFT Ungaria, precum și cu privire la accesoriile aferente taxei pe valoare adăugată în sumă de 115.148 lei stabilită suplimentar, acțiunea din prezentul dosar se refera doar la aceste aspecte, urmând ca după soluționarea contestației în legătură cu celelalte sume să formuleze acțiune, dacă va fi cazul.

Prin urmare, nu se solicită anularea punctului nr.1 din dispozitivul deciziei nr. 11/_, ci doar a măsurilor dispuse la punctul nr.2 din dispozitivul deciziei (pag. 20).

In contextul expus mai sus, se susține că sunt nelegale Decizia nr.11/_, Raportul de I. Fiscala nr. F-BN 467 din_ si Decizia de impunere F-BN 783/_, cu privire la următoarele sume: 115.148 lei taxa pe valoarea adăugata stabilita suplimentar; 13.546 lei reprezentând dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA stabilita suplimentar; 17.272 lei reprezentând penalități de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar.

La soluționarea contestației, precum si la stabilirea obligațiilor de plata suplimentare, prin Decizia de impunere F-BN 783/_ si raportul de inspecție fiscala nr. F-BN 467 din_ s-a făcut o greșita aplicare a prevederilor art. 143 alin. 2 din Codul fiscal si a art. 10 din instrucțiunile aprobate prin Ordinul nr. 2222/2006, astfel cum acesta a fost modificat si completat ulterior adoptării lui.

Potrivit art. 143 alin. 2 din Codul fiscal "(2) Sunt, de asemenea, scutite de taxă următoarele:

livrările intracomunitare de bunuri către o persoană care îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de autoritățile fiscale din alt stat membru, cu excepția:
- livrărilor intracomunitare efectuate de o întreprindere mică, altele decât livrările intracomunitare de mijloace de transport noi;
- livrărilor intracomunitare care au fost supuse regimului special pentru bunurile second- hand, opere de artă, obiecte de colecție și antichități, conform prevederilor art. 152A2;
- livrările intracomunitare de mijloace de transport noi către un cumpărător care nu îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA;
- livrările intracomunitare de produse accizabile către o persoană impozabilă sau către o persoană juridică neimpozabilă care nu îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, în cazul în care transportul de bunuri este efectuat conform art. 7 alin. (4) și (5) sau art. 16 din Directiva 92/12/CEE a Consiliului, din 25 februarie 1992, privind regimul general, depozitarea, circulația și controlul produselor supuse accizelor, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 76 din 23 martie 1992, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția:

livrărilor intracomunitare efectuate de o întreprindere mică;
livrărilor intracomunitare supuse regimului special privind bunurile second-hand, opere de artă, obiecte de colecție și antichități, conform prevederilor art. 152*2;

d) livrările intracomunitare de bunuri, prevăzute la art. 128 alin. (10), care ar beneficia de scutirea prevăzută la lit. a) dacă ar fi efectuate către altă persoană impozabilă, cu excepția livrărilor intracomunitare supuse regimului special privind bunurile second-hand, opere de artă, obiecte de colecție și antichități, conform prevederilor art. 152 ind.2."

La art. 10 din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul nr. 2222 din_ a Ministrului F.

privind aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operațiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a) - i), art. 143 alin. (2) și art. 144 ind.1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, se prevede ca: "(1) Scutirea de taxă pentru livrările intracomunitare de bunuri prevăzute la art. 143 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, cu excepțiile de la pct. 1 și 2 ale aceleiași litere a), se justifică pe baza următoarelor documente:
1. factura care trebuie să conțină informațiile prevăzute la art.155 alin. (19) din Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și în care să fie menționat codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit cumpărătorului în alt stat membru;
2. documentul care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru;
  și, după caz,
3. orice alte documente, cum ar fi: contractul/comanda de vânzare/cumpărare, documentele de asigurare.

în cazul livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi către un cumpărător care nu comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, prevăzute la art. 143 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, scutirea de taxă se justifică prin:
- factura care trebuie să conțină informațiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, sau, dacă furnizorul nu este o persoană impozabilă, prin contractul de vânzare-cumpărare;
- documentul care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru sau, după caz, prin dovada înmatriculării mijlocului de transport, nou în statul membru de destinație.
în cazul livrărilor intracomunitare de produse accizabile prevăzute la art. 143 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, cu excepțiile de la pct. 1 și
2 ale aceleiași litere c), către o persoană impozabilă sau către o persoană juridică neimpozabilă care nu îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, în cazul în care transportul de bunuri este efectuat conform art. 7 alin. (4) și (5) ori art. 16 din Directiva Consiliului 92/12/CEE din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor și deținerea, circulația și controlul acestor produse, scutirea de taxă se justifică prin:
- factura care trebuie să conțină informațiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, mai puțin codul de înregistrare în scopuri de TVA al cumpărătorului în alt stat membru;
- documentul care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru; și, după caz,
- orice alte documente, cum ar fi: contractul/comanda de vânzare/cumpărare, documentele de asigurare.
în cazul livrărilor intracomunitare asimilate de bunuri prevăzute la art. 128 alin. (10) din Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, respectiv transferurile de bunuri, scutirea de taxă prevăzută la art. 143 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, se justifică, cu excepțiile prevăzute la același alineat, pe baza următoarelor documente:
- autofactura prevăzută la art. 155 alin. (8) din Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, în care să fie menționat codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit în alt stat membru al persoanei care realizează transferul din România;
- documentul care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru.
în situația livrărilor intracomunitare de bunuri prevăzute la alin. (1), dacă inspecția fiscală a constatat că pe factură este înscris eronat codul de TVA al beneficiarului, pentru acordarea scutirii de TVA se va permite în timpul controlului corectarea facturii de către furnizor și se va verifica validitatea codului de TVA al beneficiarului de către organele de inspecție fiscală. Această factură va fi atașată de către furnizor facturii inițiale, fără să genereze înregistrări în decontul de taxă al perioadei fiscale în care se operează corecția."

După cum rezultă din prevederile legale redate mai sus, pentru a beneficia de scutire de taxa pe valoare adăugata in cazul livrărilor de bunuri intracomunitare, trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 143 alin. 2 din Codul fiscal si art. 10 din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul 2222/2006.

Inspecția fiscala si organul care a soluționat contestația au reținut ca nu beneficiază de scutire de la plata TVA-ului pe considerentul ca anterior livrărilor efectuate către S.C. Fitch Kereskedelmiies Szolgaltatao KFT Ungaria, nu a obținut dovada existentei unui cod valid de TVA, dobândit de aceasta societate de la autoritatea competente din Ungaria.

Aspectul reținut este eronat, fiind contrazis chiar de mențiunile cuprinse in paginile 12 si 18 din Decizia nr. 11/_, din care rezulta ca:

- anterior începerii livrărilor efectuate de SC E. LS, respectiv din luna iulie 2010,

S.C. Fitch Kereskedelmiies Szolgaltatao KFT Ungaria avea codul de înregistrare fiscala HU 14521344, cod care a fost comunicat reclamantei si in baza căruia s-au făcut livrările;

- S.C. Fitch Kereskedelmiies Szolgaltatao KFT Ungaria avea cod valid începând cu data de

_ .

Condiția impusa de legiuitor este ca anterior livrărilor cumpărătorul sa comunice

furnizorului codul valid de TVA, condiție care a fost îndeplinită.

Reclamanta a îndeplinit si celelalte condiții prevăzute la art.143 alin. 2 din Codul fiscal, precum si cele prevăzute la art. 10 din Instrucțiuni, aprobate prin Ordinul nr. 2222/2006, emițând facturile in conformitate cu dispozițiile art. 155 din Codul fiscal.

Existenta acestor operațiuni a fost recunoscuta si de către parata, fiindcă a stabilit obligațiile fiscale suplimentare pornind de la premisa efectuării livrărilor, iar datele privitoare la livrări au fost obținute chiar din documentele prezentate de reclamanta.

In condițiile in care programul informatic al unităților fiscale n-a indicat încetarea valabilității codului de TVA al S.C. Fitch Kereskedelmiies Szolgaltatao KFT Ungaria, cu ocazia depunerii declarațiilor informative privind schimburile intracomunitare, iar aceste declarații au fost acceptate inclusiv pe lunile noiembrie și decembrie 2011, rezulta ca autoritățile din Ungaria nu au operat in lunile noiembrie și decembrie 2011 schimbările intervenite cu privire la codul de TVA al cumpărătorului.

Câtă vreme datele furnizate de autoritățile Statului Român in perioada in care s-au efectuat livrările probau faptul ca exista un cod valid de TVA al cumpărătorului, este aplicabil principiul "error communis facit jus", neputând fi imputată reclamantei culpa autorităților în actualizarea programului informatic.

Este de observat că și autoritățile Statului Roman au obținut informații despre faptul ca S.C. Fitch Kereskedelmiies Szolgaltatao KFT Ungaria nu mai are cod valid abia prin adresele nr. 178/_ și 519/_, adică la multe luni după ce reclamanta a efectuat livrările.

Reclamanta nu avea altă posibilitate de a obține informații despre situația cumpărătorului decât cele oferite de programul informatic al unităților fiscale din România, din aceste informații rezultă că în perioada în care reclamanta a efectuat livrări, cumpărătorul avea cod valid de TVA emis de autoritățile competente din Ungaria.

Autoritățile fiscale din România au procedat, la data depunerii declarațiilor, conform prevederilor art. 143 alin. 2 din Codul fiscal, reținând ca S.C. Fitch Kereskedelmiies Szolgaltatao KFT Ungaria avea cod valid de TVA.

Încetarea valabilității codului de TVA a fost constatata de autoritățile Statului Roman la câteva luni după efectuarea operațiunilor economice, insa acest aspect nu poate conduce decât la concluzia bunei-credințe a reclamantei și a legalității regimului de scutire de plata TVA-ului de care a beneficiat.

Actele atacate nu respecta unele din dispozițiile si principiile din Codul de procedura fiscala.

La întocmirea deciziei de soluționare a contestației, a deciziei de impunere si a raportului de inspecție fiscala, organul fiscal nu a respectat prevederile art. 6 din Codul de procedura fiscala, potrivit cărora: "Organul fiscal este îndreptățit să aprecieze, în limitele atribuțiilor și competențelor ce îi revin, relevanța stărilor de fapt fiscale și să adopte soluția admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză".

Nu s-a ținut seama de situația existenta la data depunerii Declarațiilor de informare nr. 390, de datele furnizate de programul informatic la data livrărilor, masurile dispuse fiind adoptate pe baza unor informații obținute la câteva luni de la data efectuării operațiunilor comerciale, informații care nu erau accesibile contribuabilului si organului fiscal la momentul de referința.

In soluționarea contestației nu s-a ținut cont nici de prevederile art. 7 alin. 2 teza finala din Codul de procedura fiscala, potrivit cărora: "în analiza efectuată organul fiscal va identifica și va avea în vedere toate circumstanțele edificatoare ale fiecărui caz."

S-au încălcat și dispozițiile cuprinse la art. 49 alin. 2 din Codul de procedura fiscala ("(2) Probele administrate vor fi coroborate și apreciate ținându-se seama de forța lor doveditoare recunoscută de lege"), precum si cele cuprinse la art. 12 din același cod: "Relațiile dintre contribuabili și organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună credință, în scopul realizării cerințelor legii.".

La soluționarea contestației și la întocmirea deciziei de impunere nu s-a respectat principiul in dubio contra fiscum, cunoscut uneori și sub forma in dubio pro libertate civium, potrivit căruia orice dubiu asupra existenței faptului impozabil, asupra naturii acestuia sau asupra normei aplicabile, susceptibilă de interpretări ambigue sau multiple, profită contribuabilului.

In drept, s-au invocat disp. art. 1, 8, 10 si 18 din Legea nr. 554/2004; art. 148, 194, 199 si

451 din Codul de procedura civila aprobat prin Legea nr. 1134/2010; art. 6, 7 alin. 2, art. 12, 49 alin. 2, art. 218 alin. 2 din Codul de procedura fiscala; art. 143 alin. 2 din Codul fiscal.

Pârâta D. G. a F. P. B. -N.

a depus la dosar întâmpinare,

prin care în principal a invocat excepția inadmisibilități capătului de cerere vizând anularea Raportului de I. Fiscală nr. 467/_,

iar în subsidiar a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.

În motivare, cu privire la excepția inadmisibilității capătului de cerere vizând anularea Raportului de inspecție Fiscala F-BN nr.467/_, emis de către Activitatea de I. Fiscala B.

N. se arată că reclamanta a înțeles să conteste parțial Raportul de I. Fiscala F-BN nr.467/_ în calea administrativa de atac (188.681 lei), si tot parțial si in fata instanței de contencios administrativ (145.966 lei).

In ceea ce privește contestația formulată împotriva Raportului de I. Fiscala F-BN nr.467/_, reclamanta a înțeles a uza de calea administrativa de atac, unul dintre cele doua categorii de mijloace pentru a se plânge împotriva actelor ce le considera vătămătoare a drepturilor si intereselor sale .

Cu privire la acest aspect mai sus semnalat, se apreciază că instanța trebuie să aibă în vedere următoarele :

Cele două categorii de mijloace pentru ca persoanele particulare să se plângă împotriva actelor ce le vatămă drepturile și interesele sunt: recursul administrativ si recursul jurisdicțional.

In principiu aceste două mijloace mai sus enunțate sunt independente, însă în cazul actelor administrativ-fiscale, legea condiționează exercitarea recursului jurisdicțional de exercitarea in prealabil a recursului administrativ sau conferă recursului administrativ, dacă este efectuat efecte juridice în planul recursului jurisdicțional.

In speța dedusă judecații, se apreciază că cele două cai de atac, recursul administrativ si recursul jurisdicțional nu pot fi organizate independent una de alta, ci trebuie să fie legate printr-un raport de succesiune. Astfel recursul jurisdicțional neputând fi deschis decât în contra actelor administrative definitive prin epuizarea căilor de atac administrative.

Astfel, atâta vreme cât nu există o soluție administrativă definitivă pronunțată de către organul emitent al actului atacat (Activitatea de I. fiscala) cu privire la Raportului de I. Fiscala F-BN nr.467/_, se apreciază că reclamanta nu are deschisă calea jurisdicțională cu privire la contestarea acestui act administrativ.

Potrivit dispozițiilor art.205 alin.(1) C. procedură fiscală împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii.

Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se considera lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, in condițiile legii.

Conform aceleași legi procedurale fiscale (art.209 alin.(2) ), contestația formulată în calea administrativă este soluționată de organul emitent prin decizie sau dispoziție, după caz, iar conform art.218 alin.(2) C. procedură fiscală, deciziile emise in soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competente.

Ca atare contribuabilul sau partea ce se pretinde vătămată în drepturile ori interesele sale legitime este obligată ca prealabil sesizării instanței de contencios administrativ să urmeze procedura prealabilă a contestației reglementată de art.205 si următoarele din C. procedură fiscală și abia apoi emiterii unei decizii de soluționare a contestației administrative poate supune conflictul in fața jurisdicției judiciare.

Că este așa s-a decis și în practica pertinentă a jurisdicției de contencios constituțional. Astfel, prin Decizia nr.409 din 12 octombrie 2004, publicată în monitorul Oficial al

României, Partea I, nr.1.063/_, instanța de contencios constituțional a stabilit in soluționarea unei excepții privind dispozițiile art.174-187 din C. procedură fiscală (care include si pe cele analizate in prezenta cauza,date fiind modificările succesive si republicarea legii procesual fiscale), că aceste texte de lege … reglementează proceduri de recurs administrativ prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra masurilor luate sau de a le redimensiona in limitele prevăzute de lege".

Cu același prilej Curtea Constituționala a mai reținut că actele de soluționare de către organele administrative a contestațiilor, respectiv a reclamațiilor formulate potrivit dispozițiilor din

C. procedură fiscală, nu sunt așadar acte de jurisdicție ci acte administrative supuse cenzurii instanței de judecată".

Din această perspectivă s-a constatat că nu se poate reține încălcarea prin textele de lege analizate, a dispozițiilor constituționale ale art.21 privind accesul la justiție si ale art.52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

Față de cele mai sus expuse, se poate conchide că dreptul la justiție al reclamantei este asigurat, doar că aceasta este obligată să parcurgă efectiv procedura administrativă prealabilă instituită de prevederile art.205 si următoarele C. procedură fiscală.

Drept urmare, nu se poate susține cu temei că instanța de contencios administrativ s-ar putea substitui organului fiscal în rezolvarea contestației administrative chiar în ipoteza tăcerii organului de soluționare a contestațiilor .

Se mai arată că legea contenciosului administrativ român nu reglementează la nivel de principiu contenciosul de plină jurisdicție, mai precis nu reglementează posibilitatea ca jurisdicția judiciară de contencios administrativ să se substituie autorității administrative iar conflictul să fie tranșat prin adoptarea unei hotărâri judecătorești prin care să fie rezolvat de o manieră directă și completă raportul juridic de conflict.

Așadar solicitarea de a implica instanța de contencios administrativ în rezolvarea unui astfel de raport de conflict poate viza obținerea unei hotărâri judecătorești de constatare a refuzului nejustificat de îndeplinire a operațiunii administrative ori de răspuns la cerere, iar nu de a rezolva conflictul de o manieră care ar presupune substituirea autorității publice, aceasta din urmă nefiind o soluție legală.

De altfel, procedura de înfăptuire a justiției nu înseamnă imixtiunea jurisdicției în activitatea altor puteri statale ci sancționarea actelor și conduitelor ilicite și corectarea acestora în spiritul și litera legii.

In speța dedusă judecații deși reclamanta a înțeles să urmeze procedura prealabilă fiscală prevăzută de art.205 C. procedură fiscală cu privire la Raportul de I. Fiscala F-BN nr.467/_

, față de momentul implicării instanței de contencios in soluționarea conflictului cu privire la acest act administrativ capătul de cerere este inadmisibil, raportat si la considerentele de fapt si de drept evocate.

Pe fondul cauzei

se arată că dată fiind contestarea parțială a Deciziei nr.11/_ privind soluționarea contestației administrative (pct. nr.2 din dispozitiv) si prin urmare parțial supusa cenzurii jurisdicționale și Decizia de impunere F-BN nr.783/_, apărările vor viza doar aspecte ce țin de temeinicia si legalitatea actelor administrativ si administrativ fiscale atacate cu privitoare

la suma totala de 145.066 lei, reprezentând taxa pe valoarea adăugată în sumă de 115.148 lei și accesorii aferente taxei pe valoarea adăugată în cuantum de 30.818 lei (dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 13.546 lei, penalități de întârziere în sumă de 17.272 lei).

In fapt, se susține că atât Decizia nr.11/_ privind soluționarea contestației formulata in cafea administrativa de atac, emisa de către D. G. a F. P. B. N. - Biroul de Soluționare a Contestațiilor, cat si Decizia de impunere F-BN nr. 783/_ respectiv, Raportul de

I. Fiscala F-BN nr.467/_, emise de către Activitatea de I. Fiscala B. N. sunt temeinice si legale sub toate aspectele.

Consideră că în mod corect si legal organul de soluționare a contestațiilor de la nivelul Direcției Generale a F. P. B. -N. prin Decizia nr.11/_ privind soluționarea contestației administrative, a dispus:

Suspendarea soluționării contestației pentru suma totală de 42.715 lei constând în impozit pe profit în sumă de 13.818 lei, accesorii aferente impozitului pe profit (dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 885 lei, penalități de întârziere în sumă de 2.088 lei), taxa pe valoarea adăugată în sumă de 20.314, accesorii aferente taxei pe valoarea adăugată (dobânzi/majorări de întârziere în sumă de

2.463 lei, penalități de întârziere în sumă de 3.047 lei), până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea, în condițiile legii.

Respingerea ca neîntemeiată a contestației pentru suma totală de 145.966 lei constând în taxa pe valoarea adăugată în sumă de 115.148 lei și accesorii aferente taxei pe valoare adăugată în cuantum de 30.818 lei (dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 13.546 lei, penalități de întârziere în sumă de 17.272 lei) și pe cale de consecință, menținerea măsurilor dispuse prin Decizia de impunere nr. F-BN 783/_ emisă de către Activitatea de I. Fiscală B. - N., pentru această sumă.

In adoptarea unei astfel de soluții, s-au reținut si avut in vedere următoarele:

Privitor la livrările intracomunitare efectuate de către reclamanta către SC Fitch Kereskedelmies Szolgaltatao KFT Ungaria în valoare totală de 479.784 lei din care taxa pe valoarea adăugată în sumă de 115.148 lei, organele de inspecție fiscală au constatat că în luna decembrie 2011 societatea reclamanta a emis către aceasta din urma un număr de 10 facturi de livrare bunuri (făină), in condițiile in care codul de TVA "HU-14521344" al societății din Ungaria, nu mai era valid,așa cum rezultă din răspunsul Compartimentului de schimb informații nr. 178/_, respectiv nr.519/_, aceasta având termenul de valabilitate în perioada_ -_ .

Date fiind constatările si reținerile de mai sus cu privire la validitatea codului de TVA al societății SC Fitch Kereskedelmies Szolgaltatao KFT Ungaria, organele de inspecție fiscală au considerat că livrările intracomunitare de bunuri efectuate în luna decembrie 2011 de către reclamanta, nu îndeplinesc condițiile de scutire de TVA prevăzute la art. 143 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, nu dețin informațiile prevăzute de art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, astfel fiind nerespectate condițiile prevăzute la art.10 din Ordinul nr. 2421/2007, Ordinul nr. 3424/2008, Ordinul nr.3419/2009, pe cale de consecință fiind stabilite in sarcina reclamantei prin Decizia de impunere nr. F-BN 783/_, obligații fiscale suplimentare la taxa pe valoarea adăugate în sumă de 115.148 lei și accesorii aferente taxei pe valoarea adăugată în cuantum de 30.818 lei (dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 13.546 lei, penalități de întârziere în sumă de 17.272 lei). Organul administrativ jurisdicțional de la nivelul Direcției Generale a F. P. B. N.

, analizând cauza prin prisma motivelor invocate de către reclamanta, a documentației depuse la dosar si incidența dispozițiilor legale aplicabile spetei, a supus analizei dacă pentru livrările intracomunitare de bunuri efectuate în luna decembrie 2011, în sumă totală de 479.784 lei, societatea reclamanta beneficiază de scutirea de taxă pe valoarea adăugată, în condițiile în care codul cumpărătorului înscris pe facturile în cauza nu era valabil în scop de TVA începând cu data de_ .

S-a reținut astfel ca in materia scutirii de taxa pe valoarea adăugată în drept sunt incidente dispozițiile art. 143 alin (2) lit. a) și art. 143 alin. (3) din Codul fiscal.

Cât privesc dispozițiile art. 143 alin.(3) din Codul fiscal, se arată că in conformitate cu acestea a fost emis Ordinul Ministrului F. P. nr. 2222/_ privind aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operațiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a) - i), art. 143 alin. (2) și art. 144 ind.1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul

fiscal, instrucțiuni completate cu Ordinele nr._ /_, 349/2009 și 2230/2011, denumite în continuare "Instrucțiuni".

Referitor la speța supusa analizei, modalitatea de justificare, procedura și condițiile care trebuie îndeplinite pentru aplicarea scutirilor de taxă pe valoarea adăugată vizând asemenea operațiuni este reglementată de art. 1 alin.1, 2 si 9, respectiv art. 10 alin.1 lit. a, b si c din Instrucțiuni, care stipulează:

Art. 1 alin.1, 2 si 9 din Instrucțiuni: "(1) Prin prezentele instrucțiuni se reglementează modul de justificare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată cu drept de deducere pentru operațiunile prevăzute la ari: 143 alin. (1) lit. a)- i), art. 143 alin. (2) și art. 144 ind.1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Codul fiscal.

(2) Justificarea scutirilor prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)- i), art. 143 alin. (2) și art. 144 ind.1 din Codul fiscal se face de către persoana impozabilă care poate avea calitatea de furnizor/prestator sau, după caz, de beneficiar. Scutirea de taxă pe valoarea adăugată se aplică numai în situația în care locul operațiunii se consideră a fi în România, conform prevederilor art. 132 și 133 din Codul fiscal.

(9) Scutirile cu drept de deducere sunt aplicate în măsura în care persoanele impozabile pot justifica scutirea cu documentele prevăzute de prezentele instrucțiuni. Aplicarea regimului de taxare pentru operațiuni scutite cu drept de deducere de către persoanele impozabile nu va fi sancționată de organele de inspecție fiscală".

Art. 10, alin.1 lit. a, b și c din Instrucțiuni:

" (1) Scutirea de taxă pentru livrările intracomunitare de bunuri prevăzute la art. 143 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, cu excepțiile de la pct. 1 și 2 ale aceleiași litere a), se justifică pe baza următoarelor documente:

a) factura care trebuie să conțină informațiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și în care să fie menționat codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit cumpărătorului în alt stat membru; b) documentul care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru; și, după caz, c) orice alte documente, cum ar fi: contractul/comanda de vânzare/cumpărare, documentele de asigurare."

In lumina dispozițiilor legale mai sus antecitate, rezultă că justificarea scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru livrări intracomunitare se face de către persoana impozabilă care are calitatea de furnizor, scutirea aplicându-se numai în situația în care locul operațiunii se consideră a fi în România.

Documentele în baza cărora furnizorul poate justifica scutirea sunt redate la art. 10 din Instrucțiuni, printre acestea regăsindu-se factura în conținutul căreia trebuie să fie menționat și codul de înregistrate în scopuri de TVA cu care se identifică cumpărătorul în celălalt stat membru. Referitor le acest cod, se precizează că scutirea de TVA se aplică numai dacă beneficiarul livrării îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare, atribuit de autoritățile fiscale din alt stat membru, așa cum explicit prevede art. 143 (2) lit. a) din Codul fiscal.

Prin urmare, numai în baza unor coduri de înregistrare în scopuri de TVA valabile, sunt scutite de taxă livrările intracomunitare, valabilitatea codului fiind condiție specială și imperativă pentru ca operațiunea să fie scutită cu drept de deducere.

Analizând documentele existente la dosarul cauzei, organul de soluționare a contestațiilor a constatat si reținut ca reclamanta a emis în perioada lunii decembrie 2011 un număr de 10 facturi (filele nr. 48-57, vol. II, dosar administrativ) privind livrarea unor bunuri către clientul din Comunitatea Europeană (SC Fitch Kereskedelmies Szolgaltatao KFT Ungaria), în valoare totală de 479.874 lei, facturi în care era înscris codul de înregistrare fiscală al cumpărătorului, respectiv HU 14521344.

Organele de inspecție fiscala procedând la exercitarea prerogativelor conferite de legiuitor prin dispozițiile legale, au întreprins măsuri de verificare a valabilității codului înscris pe cele 10 facturi emise în luna decembrie, astfel că potrivit datelor transmise de către Compartimentul de schimb internațional de informații, rezultă că din informațiile furnizate de baza de date constituită în conformitate cu prevederile art.17 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 904/2010 privind cooperarea administrativă și combaterea fraudei în domeniul TVA, codul de TVA "HU-14521344" a fost valabil în perioada_ -_ (filele 3-8, vol. II dosar administrativ), astfel ca începând cu data de 18 noiembrie 2011 acest cod nu mai este valabil în scopuri de TVA si prin urmare livrările

intracomunitare efectuate în luna decembrie 2011, așa cum sunt reflectate în cele 10 facturi, nu pot fi scutite de TVA.

Organul de soluționare a contestațiilor făcând uz de dispozițiile art.7 C. procedura fiscala, in sensul exercitării rolului activ conferit de legiuitor, a solicitat reclamantei prin adresele nr. 29565 din_ și respectiv din_ (filele nr. 129-130 și 133-134, vol.I, dosar administrativ), sa prezinte documente care să justifice scutirea de TVA, însă reclamanta nu a înțeles a se conforma până la data emiterii deciziei de soluționare a contestațiilor.

Față de considerente mai sus expuse se apreciază că în mod corect si legal organul de soluționare a contestațiilor a reținut si statuat ca organele de inspecție fiscală au stabilit in mod că livrările de bunuri facturate în luna decembrie 2011, în sumă totală de 479.784 lei nu sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere, drept pentru care reclamanta SC E. LS datorează TVA suplimentară în sumă de 115.148 lei

Respingându-se contestația administrativa cu privire la suma de 115.148 lei reprezentând TVA, pe cale de consecința in virtutea principiului de drept potrivit căruia "accesorium sequitur principale", contestația administrativă în mod corect a fost respinsă cu privire la accesoriile aferente taxei pe valoarea adăugată în sumă de 30.818 lei .

Referitor la susținerile reclamantei potrivit cărora, modificarea situației de la_, dată de la care partenerul extern nu mai are cod valid de TVA, nu i-a fost comunicată în termen util, motiv pentru care s-au efectuat livrări până la data de_, respectiv faptul că reclamanta nu are acces la sursele de informare de care beneficiază organele de inspecție fiscală prin Compartimentul de schimb informații, se apreciată ca acestea in mod corect au fost înlăturate de către organul de soluționare a contestațiilor reținându-se că reclamanta printr-un minim de diligență putea accesa atât site-ului Ministerului F. P., cât și site-ului Agenției Naționale de Administrare Fiscală de unde se pot obține informații despre partenerii de afaceri cu privire la valabilitatea codului de înregistrare în scopuri de TVA, informații actuale, la data consultării (VIES - Verificarea codului TVA și VIES - Solicitare verificare cod TVA ), toate acestea in vederea realizării de către reclamanta a unor relații comerciale prudente.

In drept, s-au invocat prevederile art.205-208 Cod procedură civilă și toate actele normative și normele juridice enunțate în text.

SC E. LS

a depus la dosar "răspuns la întâmpinare";,

prin care a solicitat respingerea ca nefondată a excepției inadmisibilității capătului de cerere vizând anularea raportului de inspecție fiscala nr. F-BN 467 din_ .

In cadrul contestației depuse la D. G. a F. P. a Județului B. -N., s-a solicitat, între altele și anularea raportului de inspecție fiscală, context în care a fost îndeplinită cerința prevăzută la art.205 din Codul de procedură fiscală și art.7 din Legea nr. 554/2004.

Pârâta nu poate invoca inadmisibilitatea acțiunii pe considerentul că a refuzat sau a omis să soluționeze capătul de cerere vizând anularea raportului de inspecție fiscala, deoarece potrivit dispozițiilor art.213 din Codul de procedura fiscala, precum și ale prevederilor Ordinului președintelui ANAF nr.2137/2011, in vigoare la data formulării contestației, D. G. a F.

P. a Județului B. -N. avea obligația să soluționeze toate capetele de cerere cuprinse in contestație, obligație care derivă și din prevederile art.70 din Codul de procedură fiscală.

Pârâta nu poate trage foloase invocându-și propria culpa, respectiv nesoluționarea capătului de cerere cu care a fot investită, fiind aplicabil adagiul latin nemo auditur propriam turpitudinem allegans, precum si prevederile art. 178 alin. 2 - teza finala din Noul Cod de procedura civila: "(2) Nulitatea relativă poate fi invocată numai de partea interesată și numai dacă neregularitatea nu a fost cauzată prin propria faptă."

Orice persoana vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim este îndreptățită să se adreseze instanței de judecată competente, conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, negarea unui astfel de drept fiind in contradicție cu prevederile art. 21 din Constituția României.

Sunt neîntemeiate argumentele si apărările referitoare la fondul cauzei, cuprinse la punctul nr. 2 din întâmpinare, pag. 5-10.

In condițiile in care, prin decizia nr.11/_ a fost soluționata contestația doar cu privire la taxa pe valoare adăugata stabilita suplimentar urmare livrărilor efectuate in decembrie 2011 de către

S.C. E. LSR.L. către S.C. Fitch Kereskedelmiies Szolgaltatao KFT Ungaria, precum si cu privire la accesoriile aferente taxei pe valoare adăugată în suma de 115.148 lei stabilită suplimentar,

prin acțiune a solicitat anularea deciziei doar cu privire la aspectele soluționate în urma contestației depuse.

Se susține că decizia de soluționare a contestației, precum si celelalte acte prin care s-au stabilit obligațiile de plata suplimentare în sarcina reclamantei sunt nelegale, pentru ca:

Inspecția fiscală și organul care a soluționat contestația au aplicat greșit prevederile art. 143 alin. 2 din Codul fiscal (redate in pag. 3 din acțiune), precum si dispozițiile art. 10 din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul nr.2222/_ a M.F.P., dispoziții redate in pag. 4 din cererea de chemare in judecata.

Pentru a beneficia de scutire de taxa pe valoare adăugată în cazul livrărilor de bunuri intracomunitare trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 143 alin. 2 din Codul fiscal si art. 10 din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul 2222/2006.

Inspecția fiscală și organul care a soluționat contestația au reținut că nu beneficiază de scutire de la plată TVA-ului pe considerentul că anterior livrărilor efectuate către S.C. Fitch Kereskedelmiies Szolgaltatao KFT Ungaria, nu a obținut dovada existenței unui cod valid de TVA, dobândit de aceasta societate de la autoritățile competente din Ungaria.

Aspectul reținut este eronat, fiind contrazis chiar de mențiunile cuprinse in paginile 12 si 18 din Decizia nr. 11/_, din care rezulta ca:

- anterior începerii livrărilor efectuate de SC E. LS, respectiv din luna iulie 2010,

S.C. Fitch Kereskedelmiies Szolgaltatao KFT Ungaria avea codul de înregistrare fiscală HU 14521344, cod care a fost comunicat reclamantei si in baza căruia s-au făcut livrările;

S.C. Fitch Kereskedelmiies Szolgaltatao KFT Ungaria avea cod valid începând cu data de

_ .

Condiția impusă de legiuitor este ca anterior livrărilor cumpărătorul să comunice

furnizorului codul valid de TVA, condiție care a fost îndeplinită.

Reclamanta a îndeplinit și celelalte condiții prevăzute la art.143 alin.2 din Codul fiscal, precum si cele prevăzute la art. 10 din Instrucțiuni, aprobate prin Ordinul nr. 2222/2006, emițând facturile in conformitate cu dispozițiile art. 155 din Codul fiscal.

Existenta acestor operațiuni a fost recunoscuta și de către pârâtă, fiindcă a stabilit obligațiile fiscale suplimentare pornind de la premisa efectuării livrărilor, iar datele privitoare la livrări au fost obținute chiar din documentele prezentate de reclamanta.

In condițiile in care programul informatic al unităților fiscale n-a indicat încetarea valabilității codului de TVA al S.C. Fitch Kereskedelmiies Szolgaltatao KFT Ungaria, cu ocazia depunerii declarațiilor informative privind schimburile intracomunitare, iar aceste declarații au fost acceptate inclusiv pe lunile noiembrie și decembrie 2011, rezultă că autoritățile din Ungaria nu au operat în lunile noiembrie si decembrie 2011 schimbările intervenite cu privire la codul de TVA al cumpărătorului.

Câtă vreme datele furnizate de autoritățile Statului Roman în perioada în care s-au efectuat livrările probau faptul că exista un cod valid de TVA al cumpărătorului, este aplicabil principiul "error communis facit jus", neputând fi imputată reclamantei culpa autorităților în actualizarea programului informatic.

Autoritățile fiscale din România au procedat, la data depunerii declarațiilor, conform prevederilor art. 143 alin. 2 din Codul fiscal, reținând ca S.C. KFT Ungaria avea cod valid de TVA.

Încetarea valabilității codului de TVA a fost constatată de autoritățile Statului Roman la câteva luni după efectuarea operațiunilor economice, însă acest aspect nu poate conduce decât la concluzia bunei-credințe a reclamantei și a legalității regimului de scutire de plata TVA-ului de care a beneficiat.

Actele atacate nu respectă unele din dispozițiile și principiile din Codul de procedură fiscală.

La întocmirea deciziei de soluționare, a contestației, a deciziei de impunere si a raportului de inspecție fiscală, organul fiscal nu a respectat prevederile art. 6 din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora: "Organul fiscal este îndreptățit să aprecieze, în limitele atribuțiilor și competențelor ce îi revin, relevanța stărilor de fapt fiscale și să adopte soluția admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză.".

Nu s-a ținut seama de situația existentă la data depunerii Declarațiilor de informare nr. 390, de datele furnizate de programul informatic la data livrărilor, măsurile dispuse fiind adoptate pe baza unor informații obținute la câteva luni de la data efectuării operațiunilor comerciale, informații care nu erau accesibile contribuabilului și organului fiscal la momentul de referință.

In soluționarea contestației nu s-a ținut cont nici de prevederile art. 7 alin. 2 teza finală din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora: "în analiza efectuată organul fiscal va identifica și va avea în vedere toate circumstanțele edificatoare ale fiecărui caz."

S-au încălcat și dispozițiile cuprinse la art. 49 alin. 2 din Codul de procedura fiscala ("(2) Probele administrate vor fi coroborate și apreciate ținându-se seama de forța lor doveditoare recunoscută de lege."), precum și cele cuprinse la art.12 din același cod: "Relațiile dintre contribuabili și organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credință, în scopul realizării cerințelor legii.".

In drept, s-au invocat disp. art. 201 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin Decizia nr.11/_ emisă de Biroul de soluționare contestații din cadrul Direcției Generale a F. P. B. -N. privind soluționarea contestației administrative depuse de reclamanta SC E. LS împotriva măsurilor dispuse prin Decizia de impunere F-BN nr.783/_, privind obligațiile fiscale stabilite suplimentar de către organele de control ale AIF

B. -N. în sumă totală de 192.794 lei, s-a dispus la pct.2 al dispozitivului respingerea ca neîntemeiată a contestației pentru suma totală de 145.966 lei constând în taxa pe valoarea adăugată în sumă de 115.148 lei și accesorii aferente taxei pe valoare adăugată în cuantum de 30.818 lei (dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 13.546 lei, penalități de întârziere în sumă de 17.272 lei) și pe cale de consecință, menținerea măsurilor dispuse prin decizia de impunere menționată.

În justificarea acestei soluții, la pct. III.2. al deciziei, referitor la livrările intracomunitare efectuate de către reclamantă către SC Fitch Kereskedelmies Szolgaltatao KFT Ungaria în valoare totală de 479.784 lei din care taxa pe valoarea adăugată în sumă de 115.148 lei, s-a relevat că organele de inspecție fiscală au constatat că în luna decembrie 2011 societatea contestatoare a emis un număr de 10 facturi de livrare bunuri (făină) către partenerul din Ungaria, însă pentru perioada în cauză societatea din Ungaria nu mai avea codul de TVA valid începând cu data de_, așa cum rezultă din răspunsul Compartimentului de schimb informații nr.178/_, respectiv nr.519/_

În acest context, organele de inspecție fiscală au considerat că livrările intracomunitare de bunuri efectuate în luna decembrie 2011 de către reclamantă, nu îndeplinesc condițiile de scutire de TVA prevăzute la art. 143 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, nu dețin informațiile prevăzute de art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, nerespectând condițiile prevăzute la art.10 din Ordinul nr. 2421/2007, Ordinul nr.3424/2008, Ordinul nr.3419/2009, și pe cale de consecință, au stabilit, prin Decizia de impunere nr. F-BN 783/_, obligații fiscale suplimentare - TVA în sumă de 115.148 lei și accesorii aferente TVA în cuantum de 30.818 lei (dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 13.546 lei, penalități de întârziere în sumă de 17.272 lei).

Pornind de la dispozițiile art. 143 alin (2) lit. a) și art. 143 alin. (3) din Codul fiscal, art. 1 alin.1, 2 și 9, art.10 alin.1 lit. a, b și c din Ordinul Ministrului F. P. nr.2222/_ privind aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operațiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a) - i), art. 143 alin. (2) și art. 144 ind.1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, instrucțiuni completate cu Ordinele nr._ /_, 349/2009 și 2230/2011, reținute ca fiind incidente speței, organul de soluționare a contestației a reținut că justificarea scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru livrări intracomunitare se face de către

persoana impozabilă care are calitatea de furnizor, scutirea aplicându-se numai în situația în care locul operațiunii se consideră a fi în România, iar documentele în baza cărora furnizorul poate justifica scutirea sunt cele redate la art.10 din Instrucțiuni, printre acestea regăsindu-se factura în conținutul căreia trebuie să fie menționat și codul de înregistrate în scopuri de TVA cu care se identifică cumpărătorul în celălalt stat membru. Referitor le acest cod, s-a precizat că scutirea de TVA se aplică numai dacă beneficiarul livrării îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare, atribuit de autoritățile fiscale din alt stat membru, așa cum explicit prevede art. 143 alin.2 lit. a) din Codul fiscal. Prin urmare, numai în baza unor coduri de înregistrare în scopuri de TVA valabile, sunt scutite de taxă livrările intracomunitare, valabilitatea codului fiind condiție specială și imperativă pentru ca operațiunea să fie scutită cu drept de deducere.

Din analiza documentelor existente la dosarul cauzei, s-a constatat că reclamanta a emis în perioada lunii decembrie 2011 un număr de 10 facturi (filele nr. 48-57, vol. II, dosar administrativ) privind livrarea unor bunuri către clientul din Comunitatea Europeană (SC Fitch Kereskedelmies Szolgaltatao KFT Ungaria), în valoare totală de 479.874 lei, facturi în care era înscris codul de înregistrare fiscală al cumpărătorului, respectiv HU-14521344, însă măsurile de verificare a valabilității codului înscris pe aceste facturi și întreprinse prin Compartimentul de schimb internațional de informații, au evidențiat că acest cod a fost valabil în perioada_ -_ (filele 3-8, vol. II dosar administrativ), condiții în care începând cu data de 18 noiembrie 2011 acest cod nu mai este valabil în scopuri de TVA și, prin urmare, livrările intracomunitare efectuate în luna decembrie 2011 nu pot fi scutite de TVA, subliniindu-se că reclamanta putea obține informații despre partenerii de afaceri cu privire la valabilitatea codului de înregistrare în scopuri de TVA, informații actuale, la data consultării (VIES - Verificarea codului TVA și VIES - Solicitare verificare cod TVA ), prin accesarea atât a site-ului Ministerului F. P., cât și site-ului Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Referitor la excepția inadmisibilității invocată de D. G. R. a F. P. C. - Napoca, care s-a subrogat în drepturile și obligațiile procesuale ale pârâtei D. G. a F. P.

B. -N., conform prevederilor OUG nr.74/2013 și HG nr.520/2013, în ceea ce privește solicitarea de anulare a Raportului de inspecție fiscală nr. F-BN 467/_, excepție ce se impune a fi analizată cu prioritate, conform art.248 alin.1 C.pr.civ., instanța o apreciază ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, în condițiile în care prin contestația administrativă depusă la D. G. a F. P. a Județului B. -N. și înregistrată la data de_, s-a solicitat și anularea raportului de inspecție fiscală, alături de decizia de impunere și dispoziția de măsuri, fiind de necontestat că, privit singular, actul administrativ fiscal în discuție putea fi contestat în condițiile art.209 alin.2 din Codul de procedură fiscală (contestațiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale fiind în competența de organelor fiscale emitente), contestațiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situației emise în conformitate cu legislația în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziție de măsuri, precum și împotriva deciziei de reverificare soluționându-se de către structura specializată de soluționare a contestațiilor din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, potrivit art.209 alin.1 lit.a din același cod. În speța dedusă judecății, la soluționarea contestației "structura specializată de soluționare a contestațiilor"; nu s-a pronunțat și sub aspectul anulării RIF, ca act premergător emiterii deciziei de impunere și dispoziției privind măsurile stabilite, competența în această situație revenindu-i, interpretare care este în acord și cu textul pct.5.3 ind.1 din Ordinul președintelui ANAF nr.2137/2011, privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în vigoare începând cu data de 9 aprilie 2013: ";în situația în care obiectul unei contestații îl reprezintă raportul de inspecție fiscală fără ca contestatarul să se îndrepte și împotriva deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală/deciziei de nemodificare a bazei de impunere emise în baza raportului de inspecție fiscală contestat, competența de soluționare a contestației este cea prevăzută la art. 209 alin. (2) din Codul de procedură fiscală";, astfel că a susține inadmisibilitatea și a paraliza demersul judiciar al reclamantei indiferent că s-a refuzat sau s-a omis soluționarea cererii vizând anularea raportului de inspecție fiscală, echivalează cu invocarea propriei culpe, ceea ce nu este permis.

Pe fond,

tribunalul reține că art.143 din Legea nr.571/2003 intitulat - Scutiri pentru exporturi sau alte operațiuni similare, pentru livrări intracomunitare și pentru transportul internațional și intracomunitar, prevede la alin.2 că sunt, de asemenea, scutite de taxă( adică TVA) și ";a) livrările intracomunitare de bunuri către o persoană care îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de autoritățile fiscale din alt stat membru…";,

cu mențiunea că la alin.3 se prevede că "prin ordin al ministrului finanțelor publice se stabilesc, acolo unde este cazul, documentele necesare pentru a justifica scutirea de taxă pentru operațiunile prevăzute la alin. (1) și (2) și, după caz, procedura și condițiile care trebuie îndeplinite pentru aplicarea scutirii de taxă";, reclamanta depunând declarația 390 VIES, la data de_ pentru perioada de raportare 2011, luna 12, vizând suma totală de 529.033 lei, din care 479.784 lei aferentă operațiunii intracomunitare "T";- livrare în cadrul unei operațiuni triunghiulare,

către SC Fitch Kereskedelmes KFT din Ungaria, cod operator 14521344 - fila 34 dosar, organele de inspecție fiscală, după cum reiese din pagina 12 a Raportului de I. Fiscală F-BN nr.467/_, relevând că agentul economic a prezentat două contracte încheiate cu acest partener extern - livrările menționate în facturile aflate la filele 57-48, vol. II dosar administrativ, fiind justificate de contractul încheiat la data de_ pe o perioadă de 12 luni, până la data de_, încasarea facturilor prin casă fiind evidențiată de chitanțele depuse la filele 47-42 vol. II, dosar administrativ.

Potrivit art.10 alin.1 lit. a - c din Ordinul nr. 2222 din 22 decembrie 2006 privind aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operațiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a) - i), art. 143 alin. (2) și art. 144^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, forma în vigoare începând cu data de 13 iulie 2011: "; Scutirea de taxă pentru livrările intracomunitare de bunuri prevăzute la art. 143 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, cu excepțiile de la pct. 1 și 2 ale aceleiași litere a), se justifică pe baza următoarelor documente: a) factura care trebuie să conțină informațiile prevăzute la art.155 alin.(5) din Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și în care să fie menționat codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit cumpărătorului în alt stat membru; b) documentul care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru; și, după caz, c) orice alte documente, cum ar fi: contractul/comanda de vânzare/cumpărare, documentele de asigurare";.

Actele dosarului administrativ înaintat instanței evidențiază cu prisosință că data sfârșit a valabilității codului de TVA a partenerului din Ungaria a fost _, modificarea în situația codului de identificare în scopuri de TVA fiind operată la_, fila 4, vol. I, dosar administrativ, nefiind conturată deci premisa scutirii de taxă pentru societatea reclamantă, neputând fi primite susținerile acesteia sub aspectul neindicării încetării valabilității codului de TVA de programul informatic al unităților fiscale câtă vreme de corectitudinea datelor înscrise răspunde nu organul fiscal, ci titularul declarației căruia îi incumba o minimă diligență în a proceda cel puțin la momentul depunerii declarației 390 la verificarea valabilității codului de TVA, prin simpla accesare a site-ului ANAF, prima pagină, în care figurează, incontestabil, ferestrele VIES - Verificarea codului TVA și VIES - Solicitare verificare cod TVA, iar raportat la momentul depunerii declarației 390 -_, este firesc ca organul fiscal să fi procedat la verificarea impusă de art.17 și urm. din Regulamentul CE nr.904/2010 din 7 octombrie 2010 privind cooperarea administrativă și combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată, fiecare stat membru stocând informații într-un sistem electronic, printre care și

( "datele privind numerele de identificare în scopuri de TVA pe care le-a eliberat și care nu mai sunt valabile, precum și datele la care aceste numere au devenit nevalabile";, fiind cert că față

) de prevederile art.19 - 20, 23 din regulament, statele membre se asigură că informațiile disponibile în sistemul electronic menționat la articolul 17 sunt actualizate, complete și exacte, introducându-se fără întârziere în sistemul electronic, mai mult persoana al cărei număr de identificare TVA apare ca invalid în sistemul electronic are dreptul de a dovedi existența unei activități economice prin alte mijloace, dovadă care nu s-a produs în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, raportat și la prevederile art.1, 8 și 10 din Legea nr.554/2004, coroborat cu art.218 C.pr.civ., tribunalul apreciază acțiunea reclamantei ca fiind neîntemeiată, astfel că o va respinge.

Față de soluția adoptată și dispozițiile art.453 C.pr.civ., se va respinge, în consecință,

cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția inadmisibilității invocată de D. G. R. a F. P. C. - Napoca, care s-a subrogat în drepturile și obligațiile procesuale ale pârâtei D. G. a F. P.

B. -N., conform prevederilor OUG nr.74/2013 și HG nr.520/2013, în ceea ce privește solicitarea de anulare a Raportului de inspecție fiscală nr. F-BN 467/_, ca neîntemeiată.

Respinge acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC E. L.

S.,

cu sediul în D., nr.101, comuna Spermezeu, jud. B. -N., nr. ORC J_ CIF RO 26352698, în contradictoriu cu D. G. R. a F. P. C. -Napoca,

cu sediul în C. - Napoca, Piața Avram Iancu, nr. 19, jud. C., ca neîntemeiată.

Respinge, în consecință, cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul B. -N., sub sancțiunea nulității, conform art.490 alin.1 din Codul de procedură civilă.

Pronunțată astăzi, 23 decembrie 2013, prin punerea soluției la dispoziția părților, conform art.396 alin.2 Codul de procedură civilă.

PREȘEDINTE, GREFIER,

D. E. L. M. DP

Red/dact: DEL/HVA

_ / 4 ex

Sentința civilă nr. 2671/2013. Contestație act administrativ fiscal

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 2671/2013. Contestație act administrativ fiscal