Sentința civilă nr. 2446/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
SENTINȚA CIVILĂ NR.2446
PREȘEDINTE: C. | G. | -judecător |
GREFIER: V. | G. | S. |
Ședința publică din 10 aprilie 2013 Instanța constituită din:
Pe rol fiind pronunțarea soluției în cauza contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul M. I., cu domiciliul ales în B. M., str.G.C.
, nr.30/35, județul M., în contradictoriu cu pârâta M. F. P. -A.
-D. G. A F. P. M., cu sediul în B. M., A. S., nr.2A, județul M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Se constată că dezbaterea cauzei a fost consemnată în încheierea ședinței din data de 27 martie 2013, încheiere care face parte integrantă din hotărâre. Pronunțarea soluției a fost amânată pentru data de 3 aprilie 2013 și apoi pentru data de azi, când instanța a pronunțat următoarea hotărâre.
T.
Prin acțiunea înregistrată sub nr._, reclamantul M. I. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - D. G. a F. P. M.
, să dispună:
anularea deciziei nr. 202 din 9.XII.2009,
anularea deciziilor de calcul accesorii nr. 2. din_ privind datoria de 178 lei și nr. 2. din_ privind datoria de 5.639 lei și
anularea titlului privind transferul de titluri de valori deținute al cărui număr și dată nu o cunoaște, evidențiat în Situația analitică debite plăți, solduri la nivelul sumei de 32.561 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că decizia nr. 209 din 9.XII.2009 este nelegală, întrucât potrivit art. 205 Cod pr. fiscală, contestația se depune în termen de 30 zile de la comunicarea actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii, ori
atâta timp cât nu i s-au comunicat titlurile de creanță, termenul de contestare nu poate fi considerat depășit, astfel cum greșit s-a reținut prin acest act.
În cuprinsul deciziei se indică, în mod cu totul eronat, că obiectul acestora îl reprezintă doar deciziile de plată accesorii, emise pentru suma de 5.817 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente despăgubirilor civile stabilite de Judecătoria Baia Mare prin Sentința penală nr. 988/_ .
Obiect al contestației înregistrate la organul fiscal l-a reprezentat și Titlul privind transferul de titluri de valori deținute al cărui număr și dată nu se cunoaște, evidențiat în Situația analitică debite plăți solduri prin care s-ar fi stabilit în sarcina contestatorului suma de 32.561 lei.
Reclamantul a mai arătat că prin sentința penală nr. 988 din_, pronunțată în dosar nr. 5179/2000 al Judecătoriei B. M., contestatorul a fost obligat la plata sumei totale de 133.998.949 lei, din care suma de 48.606.868 lei reprezintă impozit pe profit și TVA, iar diferența reprezintă majorări aferente și că debitul de 48.606.868 lei a fost achitat la_, iar începând cu acea dată orice calcul de majorări de întârziere și penalități este nelegal.
Titlul privind transferul de titluri de valori deținute al cărui număr nu îl cunoaște evidențiat în Situația analitică debite plăți solduri, prin care s-a stabilit în sarcina contestatorului un debit la nivelul sumei de 32.561 lei nu a fost comunicat reclamantului, astfel că nu știe ce reprezintă acesta.
Sub alt aspect, a solicitat suspendarea actelor administrativ fiscale atacate până la soluționarea în mod definitiv și irevocabil a prezentei acțiuni, întrucât în dosarul execuțional deschis de organul fiscal pe numele reclamantului a fost începută executarea silită asupra imobilelor pe care contestatorul le deține în localitatea Șomcuta M. .
În drept a invocat dispozițiile art. 205 Cod pr. fiscală.
Prin întâmpinare, pârâta D. G. a F. P. M. a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant arătând că actele administrativ fiscale atacate sunt temeinice și legale.
Pârâta a susținut că prin înștiințarea de plată nr. 23595/_, Administrația Fionanțelor P. B. M. îi comunica domnului Gîrboan I. că figurează cu obligații fiscale restante reprezentând despăgubiri civile în sumă de 13.400 lei, majorări de întârziere aferente în sumă de 6.930 lei, calculate până la_ și cheltuieli judiciare în sumă de 8 lei.
În urma primirii înștiințării de plată nr. 23595 din_, Gîrboan I. a solicitat prin adresa înregistrată la Administrația F. P. B. M. sub nr. 24704/_, eșalonarea plății debitului în sumă de 13.400 lei și a majorărilor aferente, datorate conform sentinței penale nr. 998/_, în zece rate lunare începând cu luna aprilie 2003, afirmând că în acel moment nu avea nici o posibilitate de plată a acestor sume întrucât nu lucra nicăieri, luându-și angajamentul nr. 11275 din_ prin care se obligă să plătească anual suma de 3200 lei, începând cu anul 2004.
Cu adresa nr. 31123 din_, Administrația F. P. B. M. transferă dosarul de executare silită privind pe numitul M. I. (fost Gîrboan) către Administrația F. P. Șomcuta M., precizând că s-a reușit doar încasarea parțială a creanței, rămânând o restanță de 15.540 lei, la care au fost calculate majorări de întârziere în sumă de 5817 lei pentru perioada 20.XII.2005 - 31.XII.2006, fiind emise deciziile în acest sens.
Cu adresa nr. 2947 din_, Administrația F. P. Șomcuta M. i-a comuniacat contestatorului faptul că Administrația F. P. B. M. a transferat cu adresa nr. 31123 din_ către Administrația F. P. Șomcuta M. dosarul de executare silită privind pe numitul M. I. (fost Gîrboan).
Cu aceeași adresă, Administrația F. P. Șomcuta M. i-a transmis reclamantului și situația analitică cuprinzând sumele datorate la data de _
, respectiv debitul în sumă de 15.450 lei transferat de la Administrația F. P.
B. M. și majorările de întârziere în sumă de 17.111 lei, calculate de Administrația F. P. Șomcuta M. pentru perioada_ -_ comunicată la adresa din B. M. str. George C. nr. 30/35, fiind primită de reprezentantul acesteia în data de_ așa cum rezultă din confirmarea de primire anexată în copie la dosarul contestației.
Raportat la faptul că reprezentantul contestatorului a depus contestația abia la 28.X.2009, depășind termenul de 30 zile prevăzut de art. 207 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicată, pârâta a respins contestația ca nedepusă în termen, fără să procedeze la analiza pe fond a acesteia (f.32 - 35).
În probațiune s-au depus actele administrativ fiscale și documentația care a stat la baza emiterii acestora, s-a încuviințat efectuarea unei expertize financiar-contabile.
Prin sentința nr.780 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al
T. ui M. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâta Ministerul Finanțelor Publice - A. - D. G. a F. P. M. .
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că prin decizia nr. 202 din 9.XII.2009, Biroul Soluționarea Contestațiilor din cadrul D.G.F.P. M. a respins contestația ca nedepusă în termen reținând că a fost încălcat termenul de 30 zile reglementat de art. 207 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, conform căruia împotriva actului administrativ fiscal se poate face contestație care se va depune în termen de 30 zile de la comunicarea acestuia, sub sancțiunea decăderii, actele fiind comunicate la_ iar contestația a fost înregistrată abia la 28.X.2009 (f.11 - 14).
Verificând data comunicării somației și titlului executoriu, instanța a constatat că acestea i-au fost comunicate contestatorului la_, aspect ce reiese din confirmarea de primire existentă la fila 45 și recunoscută de debitorul urmărit prin contestația depusă la dosar la filele 38 - 40.
Potrivit prevederilor art. 213 al. 5 din Codul de procedură fiscală, organul de soluționare competent se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, iar când acestea sunt întemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei.
De asemenea, în conformitate cu art. 217 al. 1 din același cod, dacă organul de soluționare constată neîndeplinirea unei condiții procedurale cum ar fi nedepunerea în termen a contestației, contestația a fost respinsă fără a se proceda la analiza pe fond a cauzei.
Din perspectiva celor descrise anterior și reținând că debitorul urmărit a înregistrat contestația abia la 28.X.2009, tribunalul a constatat că decizia atacată a fost emisă în condițiile legii iar împrejurarea că reclamantul atacă și actele administrativ fiscale subsecvente nu are relevanță în cauză.
Curtea de Apel C., prin decizia nr. 5097 din data de 06 iunie 2012, a admis recursul declarat de reclamantul M. I. împotriva sentinței civile nr. 780 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., a casat hotărârea și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe
, reținând faptul că reclamantului i-au fost comunicate somația de plată nr.244080008126252 și titlul executoriu nr.244080006305427 ce menționează ca natura a obligației transfer titluri valoare deținută, iar ca document prin care s-au fi evidențiat suma de plată deciziile de calcul accesorii nr.2. din_ și nr.2. din_ (f.17 dosar).
În contextul înștințării menționate atestă actele că recurentul s-a adresat autorității pentru a-i comunica ce reprezintă sumele în condițiile în care la_ a achitat suma cu titlu de datorie (f18 dosar).
Prin răspunsul adresat se comunică recurentului că: dosarul de executare AFP Somcuta a fost transferat de la AFP B. M. ; în dosar se află sentința penală 988/2011 prin care este obligat la despăgubiri; debitul la transferare a ajuns la suma de 15.450 datorită majorărilor pentru neplata la termen; suma achitată reprezintă imputații fără majorări, plățile făcute nu au nimic comun cu debitul privind despăgubirile prin sentința arătată iar alăturat se înaintează situația analitică a debitelor (f.22 dosar). Situația analitică înaintată evidențiază ca obligații transfer titluri valoare și sume.
Din actele arătate și depuse la dosar nu rezultă că recurentului i-au fost comunicate deciziile de calcul accesoriu ce au generat executarea iar atare acte de comunicare nu au fost depuse nici ulterior. Ori în lipsa unor acte care să ateste comunicarea titlurilor de creanță - decizii accesorii nu se poate vorbi de o depășire a termenului de contestare.
Susține însă intimatul că la data de_ potrivit confirmărilor depuse a comunicat recurentului situația. Susținerea nu poate fi primită întrucât situația analitică depusă ce relevă evidențierea unor obligații constând în transfer valori deținute și sume, nu face referire la deciziile accesorii prin care s-au evidențiat sume de plată potrivit titlului executoriu. Această situație nu poate înlocui decizia ce a statuat obligații accesorii. Nefiind așadar evidențiate și
comunicate deciziile evocate în titlul executoriu nu se poate reține că data comunicării ar fi_ și că raportat la aceasta termenul de contestare ar fi depășit.
Astfel sesizată în rejudecare, cauza înregistrându-se sub nr._ *, tribunalul, din actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Deciziile de impunere atacate în speță și emise de organul administrativ fiscal, reprezintă acte administrative fiscale și contestarea actelor trebuie făcută în limita termenelor și a procedurii speciale prev. de art. 205 alin. 1, 206, 207 și 209 cod procedură fiscală, în termen de 30 de zile de la comunicarea actului.
Întrucât actele atacate de către reclamant conform art.207 al.1 din O.G. nr.92/2003, nu i-au fost comunicate acestuia, astfel cum s-a reținut și prin decizia nr. 5097 din data de 06 iunie 2012 a Curții de Apel C., rezultă că în mod nelegal DGFP M., prin Decizia nr. 202/_, a respins ca nedepusă în termen contestația reclamantului, astfel că tribunalul va dispune anularea acestei decizii.
Interpretarea prevederilor din legislația națională într-un mod care să concorde cu garanțiile dreptului la un proces echitabil consacrat în art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cu precădere termenul rezonabil în derularea procedurilor administrative și judiciare - face ca posibilitatea instanței de contencios administrativ de a rezolva fondul litigiului, impunând măsuri care să înlăture complet și efectiv consecințele vătămătoare ale conduitei administrative nelegale sau ale pasivității administrației, să nu fie exclusă de plano, în toate situațiile în care autoritatea fiscală nu a soluționat contestația administrativă pe fondul său.
Ținând seama de succesiunea actelor emise în procedura administrativă din speță, de temeiurile de fapt și de drept ale acestora, de natura și complexitatea verificărilor efectuate, precum și de intervalul de timp scurs între data emiterii deciziilor de impunere atacate (2005 și 2006) vechimea dosarului (2010) și, respectiv data soluționării prezentei cauze (2013), tribunalul reține că circumstanțele cauzei sunt de natură ca instanța să rezolve fondul litigiului, având în vedere și decizia instanței de control judiciar care a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în condițiile art.20 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, se reține că prin sentința penală nr. 998/2001 a Judecătoriei B.
M., rămasă definitivă la data de_ (f.25-29 dosar), reclamantul a fost obligat, în temeiul art. 998 cod civ, la plata către D.G.F.P. M., a sumei de 133.998.949 lei cu titlu de despăgubiri civile, cu 0,15 % penalități aferente de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri și până la achitare, despăgubiri ce reprezintă, potrivit considerentelor sentinței penale, impozit pe profit și TVA de 48.606.868 lei, iar diferența reprezentând majorări aferente. Totodată, reclamantul a fost obligat și la plata sumei de 80.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Conform art. 415 cod pr.penală (în vigoare la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 998/2001 a Judecătoriei B. M. ), hotărârile instanțelor penale devin executorii la data când au rămas definitive, iar potrivit art.443 din același cod, dispoziția din hotărârea penală privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat se pune în executare potrivit art. 442 alin. 2, respectiv prin trimiterea unui extras de pe acea parte din dispozitiv care privește aceste cheltuieli organului care, potrivit legii, execută amenda penală. Art. 446 cod pr.penală prevedea că dispozițiile din hotărârea penală privitoare la despăgubirile civile și la cheltuielile judiciare cuvenite părților se execută potrivit legii civile.
În baza acestei sentințe penale, D.G.F.P. M. emite în baza art.23 alin.1 din O.G. nr. 11 / 1996 (în vigoare la acel moment), o înștiințare de plată nr. 23595/_, prin care i se notifică acestuia suma de plată datorată, respectiv suma de 133.998.949 lei și 69.304.257 lei majorări de întârziere calculate până la data de_ .
La data de_, s-a emis prima somație și titlu executoriu nr. 24704 ce conțin cuantumul și natura sumelor datorate, respectiv despăgubirile de 133.998.949 lei și majorări de întârziere de 69.304.257 lei la care se adaugă cheltuielile judiciare de 80.000 lei, acte primite de reclamant la data de_ .
Conform art.4 lit.h și j din O.G. nr. 11 / 1996 (în vigoare la acel moment), în cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare și al altor creanțe bugetare stabilite, potrivit legii, de instanța judecătorească, titlul de creanță este dispozitivul hotărârii instanței judecătorești, iar în cazul în care asupra unei obligații de plată privind creanțele bugetare, dintre cele prevăzute la art. 1 din această ordonanță, s-a pronunțat o instanță judecătorească, suma datorată este
cea stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă
. Totodată, potrivit art.26 din O.G. nr. 11 / 1996 "Titlurile executorii, astfel cum sunt definite de reglementările legale în vigoare, emise de organele competente, care privesc creanțe bugetare, se transmit în termen de 30 zile de la emitere, spre executare silită, potrivit legii, organelor prevăzute la art. 24, în a căror rază teritorială își are sediul sau domiciliul debitorul ori unde acesta este luat în evidență fiscală.";
Aceste dispoziții au fost menținute și în art.4 lit.g și i și art.48 din O.G. nr.61/2002, dar și în art.110 alin.3 lit.h și art.141 alin.6 din O.G. nr.92/2003
De menționat că O.G. nr. 11 / 1996 a fost abrogat de O.G. nr.61/2002 (care a intrat în vigoare la data de_, conf.art.170 din ordonanță) iar conform art. 166 din acest ultim act normativ, executările silite în curs la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se vor continua potrivit dispozițiilor acesteia, actele îndeplinite anterior rămânând valabile. La rândul său O.G. nr.61/2002 a fost abrogată de art.1 din Legea nr. 174/2004 (M.Of. din25 mai 2004) de aprobare și modificare a OG nr.92/2003-care a intrat în vigoare la data de_ .
Astfel, în baza acestor dispoziții, suma datorată de către reclamant este cea stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, respectiv suma de 133.998.949 lei cu titlu de despăgubiri civile, cu 0,15 % penalități aferente de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri și până la achitare la care se adaugă cheltuielile judiciare de 80.000 lei.
Însă, la data pronunțării acestei hotărâri, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert Pușcaș I. ce se coroborează cu considerentele sentinței penale, suma de 133.998.949 lei acordată cu titlu de despăgubiri civile era compusă din:
- 48.606.868 lei, din care 19.961.235 lei impozit pe profit și 28.645.633 lei TVA
- 85.391.981 lei cu titlu de majorări de întârziere calculate până la data de_ .
Deși sentința penală a acordat în mod global despăgubirile, respectiv TVA, impozit pe profit, cumulat cu majorările de întârziere, în condițiile în care majorările de întârziere reprezintă taxe calculate conform dispozițiilor fiscale și se datorează de contribuabil având la bază răspunderea fiscală în temeiul titlului de creanță fiscală prevăzut de art.4 lit.h și j din O.G. nr. 11 / 1996, intimata a procedat în faza de executare silită la calcularea separată a accesoriilor (majorările de întârziere), acestea fiind calculate în continuare conform dispozițiilor fiscale, raportat la debitul principal de 48.606.868 lei
( compus din suma de 19.961.235 lei impozit pe profit și 28.645.633 lei TVA), iar nu prin aplicarea penalităților de 0,15% stabilite de instanță, aspect ce rezultă și din expertiza efectuată în cauză.
Printr-un calcul matematic, majorările de întârziere aferente debitului principal de 48.606.868 lei, pentru perioada următoare, respectiv pentru perioada_ -_, este în cuantum de 62.979.918,8 lei.
(Istoricul cotelor de majorari de intarziere pentru neplata în termen a obligatiilor fiscale _
-_ :
_ -_ = 423 zile * 48606868 lei * 0.15% (majorari de intarziere prev. de HG nr.564/2000 ) = 30.841.057,7 lei
_ -_ = 307 zile * 48606868 lei * 0.1% (majorari de intarziere prev. de HG nr.1043/2001 )= 14.922.308,5 lei
- _ -_ = 122 zile * 48606868 lei * 0.07%(majorari de intarziere prev. de HG nr.874/2002 ) = 4.151.026,53 lei
- _ -_ = 448 zile * 48606868 lei * 0.06% (majorari de intarziere prev. de HG nr.1513/2002 și HG nr.67/2004 ) =13.065.526,1 lei
Total = 62.979.918,8 lei)
Prin chitanțele liberatorii nr. 2430010007169/_ și nr. 2430010006946/_ emise de AFP B. M., petentul achită suma totală de 48.606.868 lei, făcându-se imputația acestor plăți, în sensul că s-a menționat pe chitanțe natura debitului stins, respectiv "imputații fără majorări";.
Evident, conform imputației, prin aceste plăți, nu s-au avut în vedere debitul datorat de către petent cu titlu de majorări de întârziere, astfel că, prin acestea s-a stins debitul principal de 48.606.868 lei, ce reprezintă, potrivit
considerentelor sentinței penale, despăgubiri cu titlu de impozit pe profit și TVA.
Astfel, urmând raționamentul intimatei de calcul al majorărilor de întârziere aferent debitului principal de 48.606.868 lei, la data plății conform chitanțelor arătate mai sus, respectiv la data de_, datoria petentului era compusă din :
85.391.981 lei cu titlu de majorări de întârziere calculate până la data de_ .
62.979.918,8 lei cu titlu de majorări de întârziere calculate pentru perioada_ - _
80.000 lei cheltuieli judiciare statului,
respectiv, suma totală de 148.451.900 lei( respectiv 14.845 ron).
Cu adresa nr. 31123/_, AFP B. M. transferă dosarul de executare silită privindu-l pe petent, la AFP Șomcuta M., iar conform situației analitice din evidențele AFP B. M., la data acestui transfer, petentul figura cu suma de 15450 ron, despăgubiri civile, sumă care include și majorările de întârziere cumulate până la data transferului.
AFP Șomcuta M., a calculat majorări de întârziere aferente acestui debit, emițând următoarele decizii în acest sens:
Decizia nr. 2. /_, pentru suma de 178 lei majorări de întârziere aferente perioadei_ -_
;
Decizia nr. 2. /_, pentru suma de 5639 lei majorări de întârziere aferente perioadei_ -_ ;
Decizia nr. 2440805179039/_, pentru suma de 5639 lei majorări de întârziere aferente perioadei_ -_ .
Decizia nr. 2440809122050/_, pentru suma de 5655 lei majorări de întârziere aferente perioadei_ .-_
În condițiile în care majorările de întârziere aferente impozitului pe profit și TVA reprezintă taxe calculate conform codului fiscal și se datorează de contribuabil, reclamantul devenind contribuabil în baza titlului de creanță reprezentat de hotărârea judecătorească, tribunalul apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 119 alin. (2) din OG. nr. 92/2003 care prevede în mod expres că
"nu se datorează majorări de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de obligații fiscale accesorii";. Rezultă și de aici concepția legiuitorului de a considera dobânzile o sancțiune fiscală, ele neaplicându-se asupra sumelor provenite din alte sancțiuni, dându-se relevanță, pe această cale, principiului non bis in idem, care funcționează în materia răspunderii juridice, neputându-se aplica două sancțiuni pentru aceeași faptă.
Așadar, legea interzice obligarea unei persoane la plata unor sume de bani cu titlu de majorări de întârziere calculate la o sumă datorată cu același titlu, de majorări de întârziere.
Astfel, în mod greșit s-au calculat majorări de întârziere, în condițiile în care debitul de achitat de către petent, la data transferului dosarului de
executare silită de la AFP B. M. la AFP Șomcuta M., era format tocmai din majorări de întârziere.
În aceste condiții, Decizia nr. 2. /_ și Decizia nr. 2. /_
, atacate în speță de către petent, sunt lovite de nulitate, tribunalul admițând acțiunea formulată și în consecință dispune anularea acestor decizii.
Situația analitică aferentă anului fiscal 2008 ce evidențiază solduri la nivelul sumei de 32.561, depusă la dosar la fila 58, criticată de reclamant în acțiune, relevă evidențierea unor obligații constând în transfer valori deținute, situație ce nu poate înlocui deciziile ce au statuat obligații accesorii, invocate mai sus, nefiind un act juridic producător de efecte juridice și care să fie supus controlului judiciar, reprezentând doar o evidență a intimatei.
Astfel, cererea reclamantului de a se dispune anularea titlului privind transferul de titluri de valori deținute al cărui număr și dată nu o cunoaște, evidențiat în Situația analitică debite plăți, solduri la nivelul sumei de 32.561 lei, în lipsa vreunui astfel de titlu, respectiv a unui act administrativ, apare ca fiind neîntemeiată, instanța respingând-o ca atare.
Pentru aceste motive și în baza dispozițiilor legale invocate, instanța a admis în parte acțiunea reclamantului, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiune formulată de reclamantul M. I., cu domiciliul ales în B. M., str.G.C., nr.30/35, județul M., în contradictoriu cu pârâta M. F. P. -A. -D. G. A F. P.
M., cu sediul în B. M., A. S., nr.2A, județul M. și în consecință:
Anulează Decizia nr.202/_ emisă de pârâtă în soluționarea contestației formulată de reclamant.
Anulează decizia nr.2. /_ /_, referitoare la obligațiile de plată accesorii emise de A., privind suma de 178 lei.
Anulează decizia nr.2. /_ /_ /_, referitoare la obligațiile de plată accesorii emisă de A.N.A.F, privind suma de 5639 lei.
Respinge cererea privind anularea "Titlului privind transferul de titluri de valori deținute";";.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi 10 Aprilie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. G. V. G. -S.
în concediu medical semnează grefier șef secție
Red.C.G./_
T.red.C.G./_
4 ex.
