Sentința civilă nr. 2906/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ ***
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2906
Ședința publică din 30 Aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. S.
- președintele Secției a II - a Civilă
G. ier: A. Ana C.
Pe rol fiind pronunțarea soluției la acțiunea, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), promovată de reclamanta L.
L. C.
, domiciliată în S. M., str. Al. I., nr. 54/4, județul M., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. M.
, cu sediul în B.
, A. S., nr. 2A, județul M. .
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din_, concluziile și susținerile reprezentantei reclamantei fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta, pronunțarea soluției s-a amânat la data de_ ,_ și respectiv data de azi când, în urma deliberării, s-a pronunțat hotărârea de mai jos:
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. ui M., Secția I Civilă sub dosar nr._ reclamanta L. L. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. M. următoarele: anularea Deciziei nr. 241/_ de încetare de drept a contractului de muncă;reintegrarea pe postul și funcția deținute anterior încetării raportului de muncă;obligarea pârâtei la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu_ și până la reintegrarea efectivă, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat următoarele:
În fapt, prin Dispoziția NR. 241/_ s-a dispus încetarea contractului de muncă al subsemnatei în baza art. 55 lit. a Codul Muncii - Legea nr. 53/2003 modificată - republicată, coroborate cu art. 56 alin 1 lit. i Codul Muncii, respectiv: "încetarea de drept a contractului de muncă la expirarea termenului contractului individual de muncă încheiat pe perioadă determinată";.
Raportat la dispoziția de încetare a raportului de muncă și la temeiul încetării de drept a contractului individual de muncă, consideră decizia atacată drept nelegală, având în vedere următoarele considerente:
În urma promovării concursului organizat pentru ocuparea postului de consilier juridic asistent clasa 1, pe perioadă determinată, la Compartimentul juridic - Administrația F.
P. S. M., în baza Deciziei nr. 231/_ și a contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 1025/_
, reclamanta a fost angajată de către DGFP M., pe postul de consilier juridic debutant, începând cu 01 mai 2008, pe durată determinată și până la organizarea concursului, fiind prevăzut expres în contractul de muncă " la expirarea perioadei de stagiu, persoana va susține examen pentru titularizare pe post, în cazul promovării examenului, contractul de muncă devine contract de muncă pe perioadă nedeterminată, salariatului i se va întocmi fișa postului";.
Prin Decizia 498/08 iulie 2009 emisă de către pârâta, avându-se în vedere raportul de stagiu, referatul întocmit de îndrumător și raportului de evaluare a perioadei de stagiu, calificativul de evaluare fiind corespunzător, începând cu_ reclamanta a fost promovată în gradul profesional superior debutantului, ocupând această funcție până la data de_ când, în baza deciziei atacate nr. 241/_, contractul individual de muncă a încetat de drept, la expirarea termenului prevăzut în contractul de muncă.
În ce privește procedura de încetare a raportului de muncă învederează instanței următoarele:
La data de_, fiind în concediu de odihnă, a primit preavizul înregistrat la DGFP M. cu nr. 16789/_ prin care îi este adusă la cunoștință acordarea unui preaviz de 20 de zile lucrătoare, conform art. 75 alin. 1 Codul Muncii, potrivit acestei adrese, raportul de muncă urmând să înceteze în temeiul art. 65 și 66 Codul Muncii, respectiv "concediere determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat";, iar prin Decizia atacată 241/_, s-a dispus încetarea de drept a contractului de muncă pentru expirarea termenului prevăzut în contract.
Potrivit art. 80 alin 2 Codul Muncii în vigoare la data încheierii contractului de muncă -_ - contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia doar în forma scrisă și numai cu precizarea expresă a perioadei pentru care se încheie, art. 82 din Codul Muncii prevăzând expres ca, contractul de muncă pe perioadă determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 24 luni";, art. 80 alin. 3 și 4 prevede posibilitatea prelungirii contractului individual de muncă, dar numai înăuntrul termenului de 24 de luni prevăzut de lege.
În ce privește concedierea menționată în adresa din preaviz, motivată de desființarea locului de muncă, potrivit Codului Muncii, rezultând ca toate posturile vacante au fost reduse, fiind aprobată prin Ordinul Președintelui ANAF 2305/2011 prin care se aprobă structura organizatorică și statul de funcții al DGFP
M., ori la data emiterii deciziei postul de consilier juridic exista în statutul de funcții aprobat prin ordinul ANAF 2305/2011, dovadă că pe acest post a și fost angajată o altă persoană.
Potrivit legii angajatorii sunt obligați să informeze salariații angajați cu contract individual de muncă pe perioadă determinată despre locurile de muncă vacante sau care vor deveni vacante, corespunzător pregătirii lor profesionale și să le asigure accesul la aceste locuri de muncă în condiții egale cu cele ale salariaților angajați cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, ceea ce nu s-a întâmplat, angajatorul neconformându- se prevederilor legale.
Lista cu posturile vacante i-a fost prezentată de către șeful instituției Administrația F. P. S. M., ocazie cu care reclamanta a optat în scris pentru postul de consilier juridic vacant în cadrul acestei instituții, însă prin adresa nr. 19101/_, i s-a comunicat ca nu poate opta pentru acel post, deoarece lista posturilor vacante nu i-a fost prezentată cu preavizul nr. 16789/2011, fiind angajată pe perioadă determinată, conform Codului Muncii.
În final pârâta în calitate de angajator nu a respectat art. 82 Codul Muncii referitor la termenul maxim pentru care o persoană poate fi angajată pe durată determinată, nu a respectat prevederile art. 80 Codul Muncii, în sensul că în acest acte nu a fost prevăzută în mod expres durata exactă pentru care a fost prelungit contractul individual de muncă.
Nefiind prevăzut un termen exact pentru care a fost prelungit contractul individual de muncă, în mod greșit prin dispoziția nr. 241/2011 s-a dispus încetarea raportului de muncă în temeiul dispozițiilor art. 55 lit. a și 56 alin. 1 lit. i Codul Muncii, respectiv data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată.
Mai mult, contractul individual de muncă al reclamantei trebuia să se transforme în contract pe durată nedeterminată la data promovării stagiului - iulie 2009 - ori în condițiile în care reclamanta a continuat executarea contractului și după perioada maximă de 24 de luni pentru care se putea încheia un contract de muncă pe durată determinată, consideră că natura reală a contractului individual de muncă al reclamantei este pe durată nedeterminată.
În drept: Codul Muncii - Legea 53/2003.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pentru următoarele considerente:
Reclamanta a fost angajată în funcția de consilier juridic debutant, pe perioadă determinată, conform Deciziei nr. 231/_, încheindu-se Contractul individual de muncă nr. 1025/_ .
Conform contractului de muncă reclamanta a fost angajată pe perioadă determinată începând cu data de_ până la organizarea concursului pe postul respectiv, neavând calitatea de funcționar public.
Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F NR. 2180/2011(comunicat la data de_ ) s-a modificat Ordinul nr. 375/2009 privind aprobarea structurii organizatorice a direcțiilor generale al finanțelor publice județene, noua structură organizatorică intrând în vigoare la data de_, ulterior acest termen fiind prorogat prin O.P.A.N.A.F. nr._ până la data de_ .
Potrivit art. III din O.P.A.N.A.F. NR. 2180/2011, modificat prin O.P.A.N.A.F. nr. 2365/2011:
" Dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. a), alin. (3),(4),(6) și (7)din Legea nr. 188/1999, republicată(2), cu modificările și completările ulterioare, sunt direct aplicabile unităților subordonate ale direcțiilor generale ale finanțelor publice județene care își încetează activitatea și nu se mai regăsesc în anexa menționată la art. I.";
O.P.A.N.A.F. nr. 2180/2011 prevede obligația comunicării de către conducerile direcțiilor generale județene a statelor noi de funcții care urmează a fi aprobat de către conducerea A.N.A.F.
În aplicarea prevederilor O.P.A.N.A.F. NR. 2180/2011 D. G. de Organizare și Resurse Umane din cadrul A.N.A.F. a comunicat Nota nr. 938.551/_ prin care se precizează că la întocmirea statelor de funcții care vor fi predate obligatoriu până la data de_ nu se vor lua în calcul posturile de execuție vacante existente la acea dată, posturile de execuție vacante fiind doar cele preluate de la unitățile desființate.
Rațiunea pentru care nu mai pot fi luate în considerare este aceea că nu sunt bugetate și că au fost reduse prin proiectul de Hotărâre a Guvernului pentru modificarea și completarea H.G. NR. 109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu modificările și completările ulterioare.
Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2262/_ s-a aprobat numărul maxim de posturi pentru direcțiile generale ale finanțelor publice județene, posturile repartizate și aprobate pentru D.G.F.P. M. fiind în număr de 489, nefiind incluse și posturile vacante, ocupate pe perioadă determinată de personalul contractual.
Astfel, având în vedere Nota nr. 938.551/_ la data de_ s-s acordat un preaviz de 20 zile lucrătoare conform art.75 alin.(1) din Legea nr. 53/2003 pentru personalul contractual:
"(1)Persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c) și d), al art. 65 și 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare";.
Concedierea reclamantei s-a făcut urmare reorganizării instituției, ocupând un post pe perioadă determinată (post vacanta), neavând calitate de funcționar public, post vacant care nu a mai fost cuprins în noul stat de funcții, lista posturilor vacante fiind puse doar la dispoziția funcționarilor publici nu si a persoanelor încadrate pe perioadă determinată conform prevederilor Codului Muncii.
Statul de funcții la data de 1 august 2011 a fost aprobat cu transformarea postului de execuție de consilier juridic asistent clasa I, acest post de execuție fiind prevăzut în lista funcțiilor publice vacante pusă la dispoziția funcționarilor publici ale căror funcții publice au fost supuse reorganizării, un funcționar public de execuție optând pentru acest post numit începând cu data de 1 august 2011.
Potrivit art. 65 alin .(1) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii:
"(1) Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.";
Astfel, având în vedere reorganizarea instituției, faptul că reclamanta a ocupat un post vacant (personal contractual) pe perioadă determinată, acesta fiind desființat prin O.P.A.N.A.F. NR. 2262/_, modificat ulterior prin O.P.A.N.A.F. nr. 2305/_, contractul individual de muncă a încetat de drept, nefiind posibilă reîncadrarea reclamantei.
D.G.F.P. M. nu a procedat la aceste concedieri conform actelor normative mai sus invocate din proprie inițiativă. Instituția noastră a respectat prevederile Ordinelor Președintelui A.N.A.F. cu privire la reorganizarea direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, excluzând posturile vacante (personal contractual) existente la acea dată.
Referitor la obligarea la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, partea care a pierdut procesul, poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli. Nici una din aceste condiții nu este îndeplinită, actele administrative contestate de reclamant fiind legale și temeinice.
Față de cele de mai sus solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea ca legală și temeinică a Deciziei nr. 241/_ a D.G.F.P. M. și respingerea cererii de reintegrare a reclamantei, întrucât postul ocupat anterior nu mai există urmare a reorganizării.
În drept, invocă prevederile art. 115 Cod procedură civilă, Legea nr. 53/2003, O.P.A.N.A.F. nr. 2180/20111, O.P.A.N.A.F. nr. 2261/2011, O.P.A.N.A.F. nr.2262/2011, O.P.A.N.A.F. nr. 2289/2011, O.P.A.N.A.F. nr. 2290/2011, O.P.A.N.A.F. nr.2305/2011, O.P.A.N.A.F. nr. 2365/2011, Nota nr.
938.551/_ .
La data de_ pârâta a formulat în scris excepția de necompetență a Secției I Civilă a T. ui M. arătând că în cauză reclamantul solicită anularea unui act administrative, invocând Legea nr. 554/2004.
Prin încheierea din_ Tribunalul Maramureș Secția I Civilă a
transpus cauza Secției a II - a Civilă de contencios adm inistrativ și f iscal,
Completului specializat de contencios adm inistrativ și fiscal nr. 11, cu termen
de judecată la data de_ .
La data de_ reclamanta L. L. C. a formulat acțiune în contencios administrativ, înregistrată sub dosar nr. _ pe rolul Secției a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu pârâta D.
a F. P. M. solicitând următoarele:anularea Deciziei nr. 23124/2011 și a Deciziei nr. 241/_ de încetare de drept a contractului de muncă;reintegrarea reclamantei pe postul și funcția de consilier juridic clasa I și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi (stimulente) de care ar fi beneficiat conform funcției pe care a promovat concursul, de la data promovării și până la reintegrarea efectivă.
În motivarea acțiunii în contencios administrativ reclamanta a arătat următoarele:
În fapt: prin Dispoziția nr. 241/_ s-a dispus încetarea contractului de muncă al reclamantei în baza art. 55 lit a) Codul Muncii - Legea nr. 53/2003 modificată - republicată, coroborate cu art. 56 alin. 1 lit. I) Codul Muncii, respectiv:";încetarea de drept a contractului de muncă la expirarea termenului contractului individual de muncă încheiat pe perioadă determinată";.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație la DGFP M., prin Decizia nr. 23.124/_ pârâta comunicându-i că măsura dispusă prin Decizia nr. 241/_ își menține aplicabilitatea, motivată de faptul că:
Reclamanta a fost angajată pe perioadă determinată.
Au fost reduse posturile de execuție vacante la data de_ .
Postul de consilier juridic asistent clasa I a fost înființat începând cu_ .
Raportat la concluziile intimatei, învederează instanței următoarele:
În baza Deciziei nr. 231/_ reclamanta a promovat concursul organizat pentru ocuparea postului de consilier juridic asistent clasa I fiind încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 1025/_, pe perioadă determinată, începând cu_ și până la organizarea concursului, fiind prevăzut expres în contractul de muncă"; la expirarea perioadei de stagiu, persoana va susține examen pentru titularizare pe post, în cazul promovării examenului, contractul de muncă devine contract de muncă pe perioadă nedeterminată, salariatului i se va întocmi fișa postului";, deținând funcția de execuție, cu atribuții de funcționar public.
Prin Decizia 498/08 iulie 2009 în baza raportului de stagiu, referatului întocmit de îndrumător și a raportului de evaluare a perioadei de stagiu, începând cu_ reclamanta a fost promovată în gradul profesional superior, ocupând această funcție până la data de_ când, în baza deciziei atacate nr. 241/_, contractul individual de muncă a încetat de drept, la expirarea termenului prevăzut în contractul de muncă.
În ce privește procedura de încetare a raportului de muncă învederează instanței următoarele:
La data de_, fiind în concediu de odihnă, a primit preavizul înregistrat la DGFP M. cu nr. 16789/_ prin care îî este adusă la cunoștință acordarea unui preaviz de 20 de zile lucrătoare, conform art. 75 alin. 1 Codul Muncii, potrivit acestei adrese, raportul de muncă urmând să înceteze în temeiul art. 65 și 66 Codul Muncii, respectiv "concediere determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat"; iar prin Decizia atacată 241/_, s-a dispus încetarea de drept a contractului de muncă pentru expirarea termenului prevăzut în contract.
Potrivit art. 80 alin 2 Codul Muncii în vigoare la data încheierii contractului de muncă -_ - contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia în formă scrisă și numai cu precizarea expresă a perioadei pentru care se încheie, art. 82 din Codul Muncii, prevăzând expres ca, contractul de muncă pe perioadă determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 24 de luni";, art. 80 alin. 3 și 4 prevede posibilitatea prelungirii contractului individual de muncă, dar numai înăuntrul termenului de 24 de luni prevăzut de lege.
La data expirării perioadei de stagiu, în baza raportului de stagiu și a Deciziei 489/08 iulie 2009, reclamanta a fost promovată în grad superior, situație în care conform contractului individual de muncă " la expirarea perioadei de stagiu, persoana va susține examen pentru titularizare pe post, în cazul promovării examenului, contractul de muncă devine contract de muncă pe perioadă nedeterminată, salariatului i se va întocmi fișa postului";.
În ce privește concedierea menționată în adresa din preaviz, motivată de desființarea locului de muncă, potrivit Codului Muncii, rezultând ca toate posturile vacante au fost reduse, fiind aprobată prin Ordinul Președintelui ANAF 2305/2011 prin care se aprobă structura organizatorică și statul de funcții al DGFP M., ori la data emiterii deciziei postul de consilier juridic exista în statutul de funcții aprobat prin ordinul ANAF 2305/2011, dovadă că pe acest post a și fost angajată o altă persoană.
Postul nu putea fi desființat deoarece potrivit notei 938551/2011 " posturile de execuție vacante vor fi doar cele preluate de la instituțiile desființate"; ori FP S. M. nu a fost desființată.
Persoana angajată pe un post de consilier juridic era angajată pe post de inspector la Activitatea de inspecție fiscală, nu era consilier juridic, situație în care consideră că putea să opteze doar pentru un post similar cu atribuții similare postului din care a plecat, indiferent de motiv.
Potrivit legii angajatorii sunt obligați să informeze salariații angajați cu contract individual de muncă pe perioadă determinată despre locurile de muncă vacante sau care vor deveni vacante, corespunzător pregătirii lor profesionale și să le asigure accesul la aceste locuri de muncă în condiții egale cu cele ale salariaților angajați cu contract individual de muncă pe perioadă
nedeterminată, ceea ce nu s-a întâmplat, angajatorul neconformându- se prevederilor legale.
Lista cu posturile vacante i-a fost prezentată de către șeful instituției Administrația F. P. S. M., ocazie cu care reclamanta a optat în scris pentru postul de consilier juridic vacant în cadrul acestei instituții, însă prin adresa nr. 19101/_, i s-a comunicat ca nu poate opta pentru acel post, deoarece lista posturilor vacante nu i-a fost prezentată cu preavizul nr. 16789/2011, fiind angajată pe perioadă determinată, conform Codului Muncii.
În concluzie pârâta în calitate de angajator nu a respectat art. 82 Codul Muncii referitor la termenul maxim pentru care o persoană poate fi angajată pe durată determinată, nu a respectat prevederile art. 80 Codul Muncii, în sensul că în acest acte nu a fost prevăzută în mod expres durata exactă pentru care a fost prelungit contractul individual de muncă.
Nefiind prevăzut un termen exact pentru care a fost prelungit contractul individual de muncă, în mod greșit prin dispoziția nr. 241/2011 s-a dispus încetarea raportului de muncă în temeiul dispozițiilor art. 55 lit. a și 56 alin. 1 lit. i Codul Muncii, respectiv data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată.
Mai mult, contractul individual de muncă al reclamantei trebuia să se transforme în contract pe durată nedeterminată la data promovării stagiului - iulie 2009 - ori în condițiile în care reclamanta a continuat executarea contractului și după perioada maximă de 24 de luni pentru care se putea încheia un contract de muncă pe durată determinată, consideră că natura reală a contractului individual de muncă al reclamantei este pe durată nedeterminată. Reclamanta pune la îndoială dreptul intimatei de a-și reorganiza activitatea, fie prin suprimarea unor posturi, fie prin înființarea altora noi și nici dreptul de a opera modificări în structura organizatorică și în sfera de
atribuțiuni pe care trebuia să le execute.
Dar schimbarea structurii organizatorice, a sferei de atribuții de atribuții a compartimentelor funcționale, a raporturilor de subordonare, nu putea conduce la concedierea ( eliberarea din funcție) a unor angajați atât timp cât nu s-a dovedit că măsura reorganizării a fost urmată de o reducere efectivă a numărului de personal și că titularul postului nu ar fi îndeplinit condițiile pentru ocuparea postului nou creat, în condițiile în care era singurul consilier juridic care deservea cu atribuții complete AFP S. M., AFP Vișeu de Sus, AFP Dragomirești și AFP Borșa, nu a existat un alt consilier juridic, ori intimata afirma că postul reclamantei a fost desființat, ceea ce conduce la concluzia că nu a mai existat și nu mai există post de consilier juridic al AFP S. M. . Însă acest post există, postul reclamantei fiind ocupat de o altă persoană care a optat pentru acest post, după concedierea reclamantei.
Ca atare, chiar dacă s-ar accepta că atribuțiile postului au fost modificate, ceea ce nu s-a dovedit, dacă se are în vedere că simpla însușire a unor atribuții nu echivalează cu o cuantificare a volumului, intimata nu era în
drept să o concedieze( elibereze din funcție), atât timp cât îndeplinea condițiile cerute pentru postul pretins nou înființat.
Reorganizarea, eficientizarea nu presupune îndepărtarea din funcții a angajaților existenți pentru ca pe posturile astfel vacantate să fie încadrate alte persoane.
Principiul stabilității în exercitarea funcției este un principiu fundamental pe care este construit sistemul administrației de stat, independent de statutele după care se conduc instituțiile publice, situație în care apreciază că practica administrativă de a se dispune eliberări din funcție prin reducerea unor posturi, cărora li se schimbă parțial denumirea și sfera de atribuții, este abuzivă, în realitate fiind vorba de o formulă mascată de îndepărtare a angajaților aflați în funcție pentru a permite reîncadrarea altor persoane.
Reclamanta deține calificarea și experiența necesară pentru ocuparea postului pretins nou înființat și situat în aceeași sferă largă de atribuții, intimata nu era în drept să o concedieze pentru a vacanta postul, principiul stabilității împiedicând instituțiile publice să îndepărteze personal, pe criterii mai mult sau mai puțin subiective, oro de câte ori se invocă chestiuni de management și de reorganizare ,, pentru eficientizarea activității";.
În drept: Legea contenciosului administrativ 554/2004, Legea 188/1999.
Ca urmare a cererii de conexare formulată de pârâtă, prin încheierea civilă nr. 632 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș, Secția a II-a
Civilă de Contencios Adm inistrativ și Fiscal s -a adm is excepția de conexitate , dosarul nr._ fiind conexat la dosarul nr_ *.
La termenul de judecată din_ din dosarul_ * reclamanta a precizat și completat acțiunea, solicitând următoarele: să se constate că în urma promovării concursului pentru ocuparea postului de consilier juridic asistent clasa I, începând cu_ reclamanta a deținut calitatea de funcționar public; să se constate că la data de_ contractul de muncă al reclamantei s-a transformat în contract de muncă pe perioadă nedeterminată; să se dispună anularea deciziei nr. 241/2011 de încetare de drept a contractului de muncă și a deciziei 23124/2011; să se dispună reintegrarea reclamantei pe postul și funcția de consilier juridic asistent clasa I; să oblige pârâta la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat conform funcției deținute.
În susținerea cererii precizatoare reclamanta a arătat următoarele: Potrivit art. 2 din Lege 188/1999 privind funcționarii publici,
"Funcționar public este persoana numită într-o funcție publică.";
În baza Deciziei 231/2008 reclamanta a promovat concursul pentru postul de funcționar juridic asistent clasa I, ocupând și exercitând potrivit fișei postului "; funcție publică de execuție"; fiind încheiat contract de muncă nr. 1025/2008.
Potrivit art. 8 din Legea 188/1999 " Funcționarii publici debutanți sunt persoanele care ocupă, în urma concursului sau a examenului, o funcție publică
până la definitivare, perioada de funcționar public debutant este de 6 luni, dar nu mai mare de 2 ani";.
Art. 52 din lege stabilește în mod expres " Candidații reușiți la concurs sunt numiți funcționari publici debutanți prin ordin sau prin dispoziție a conducătorului autorității ori instituției publice, durata perioadei de stagiu fiind de 12 luni pentru funcționarii din categoria A, 8 luni pentru cei din categoria B și 6 luni pentru cei din categoria C. Conform art. 53 " funcționarii publici debutanți pot fi definitivați numai după terminarea perioadei de stagiu, la terminarea căreia funcționarul public debutant redactează un raport de stagiu, fiind numit ca funcționar public definitive gradul 2, clasa a II-a, treapta a 3 - a în categoria corespunzătoare nivelului de studii absolvite sau, după caz, obligat să repete stagiul ori concediat pentru incompetență profesională.
În contractul de muncă al reclamantei se prevede expres "la finalul perioadei de stagiu persoana va susține examen de titularizare pe post, în cazul promovării examenului contractul de muncă devine contract de muncă pe perioadă nedeterminată";. Prin Decizia 498/2009 în baza reportului de stagiu și a referatului întocmit de îndrumător, a fost promovată în grad superior debutantului, deținând calitatea de consilier juridic pe un post de funcționar public, până în 2011, când s-a dispus încetarea raportului de muncă având în vedere că a expirat termenul prevăzut de contractul de muncă iar reclamanta nu deținea calitatea de funcționar public.
Potrivit prevederilor legale invocate și dispozițiilor din contractul de muncă consideră că contractul de muncă al reclamantei s-a transformat în contract de muncă pe perioadă nedeterminată începând cu 1 mai 2010, în condițiile în care concursul nu a mai fost organizat iar la expirarea perioadei de stagiu, examenul de titularizare pe post nu a mai avut loc, reclamanta continuând să ocupe același post de funcționar public, fără a se încheia un act adițional la contractul de muncă.
Temeiul de drept al susținerilor acestora este art. 80 alin. 2 Codul muncii în vigoare la data încheierii contractului de muncă, " contractul de muncă pe perioadă determinată poate fi încheiat pe perioadă determinată NUMAI cu precizarea expresă a perioadei pentru care se încheie, art. 82 Codul muncii stabilind că: nu poate fi încheiat pe perioadă mai mare de 24 luni";; "putând fi prelungit"; dar numai în interiorul termenului de 24 de luni prevăzut de lege";.
Ori reclamanta a fost angajată în_ și s-a dispus încetarea contractului de muncă pentru expirarea perioadei pentru care a fost încheiat la_ .
În drept: Legea 188/1999, Codul muncii, Legea 554/2004.
În urma transpunerilor reciproce între Secția a II - a Civilă (dosar nr._
*) și Secția I Civilă (dosar nr._ **), s-a întrerupt cursul judecății, incidentul fiind soluționat prin decizia Președintelui T. ui M. din_ care a stabilit competența funcțională de soluționare a cauzei în favoa rea
Secției a II - a Civilă, de contencios a dministrativ și fiscal
, cauza fiind din nou înregistrată sub dosar nr._ ***.
Analizând actele și lucrările dosarului T. reține următoarele:
Prin decizia nr. 231 din 30 aprilie 2008 emisă de Directorul executiv al Direcției Generale a F. P. a Județului M. s-a dispus angajarea, pe perioadă determinată, a reclamantei în calitate de consilier juridic debutat, începând cu_ la Compartimentul juridic al Administrației P. a municipiului S. M. (fila 8 din dosar nr._, Secția I Civilă).
În decizie s-a reținut că reclamanta a fost admisă la concursul organizat pentru ocuparea postului de consilier juridic asistent clasa I, pe perioadă determinată pe temeiul art. 80 - 82 din Codul muncii.
La aceeași dată s-a încheiat contractul individual de muncă nr. 1025 între DGFP M., în calitate de angajator și reclamantă, începând cu data de 1 mai 2008 și până la data organizării concursului inclusiv (filele 9 -13 din dosar nr._ Secția I Civilă).
Potrivit art. 2.4 din contractul individual de m uncă, la expirarea
perioadei de stagiu, persoana angajată va susține un exam en pentru
titularizarea pe post, iar în cazul prom ovării exam enului, contractul de m uncă
va deveni contract de m uncă pe o durată nedeterm inată.
Prin decizia nr. 498 din_ emisă de Directorul coordonator al pârâtei s-a dispus ca începând cu data de_ reclamanta ─ consilier juridic debutant în cadrul Compartimentului juridic al AFP S. M. ─ să promoveze în gradul profesional imediat superior debutantului, adică de consilier juridic gr. IV (fila 14 din dosar nr._ Secția I Civilă).
Prin decizia nr. 241 din_ emisă de Directorul executiv al pârâtei s- a dispus ca începând cu data de_, reclamantei, consilier juridic gr. II, gradația 2, angajată pe perioadă determinată în cadrul Compartimentului juridic al Administrației F. P. S. M., să îi înceteze contractul de muncă de drept ─ la expiarerea termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată conform art. 55 lit. a) coroborat cu art. 56 alin 1 lit i) din Codul muncii ─ (fila 55 din dosar nr._ Secția I Civilă).
În actul administrativ atacat s-a reținut că nota nr. 938.551/_ Direcției Generale de Organizare și Resurse Umane din cadrul Agenției de Administrașie Fiscală, din conținutul căreia rezultă că toate posturile de execuție vacante au fost reduse, precum și Ordinul președintelui ANAF nr. 2305/_ prin care s-a aprobat structura organizatorică și statul de funcții al Direcției Generale a Finațelor P. M., impun necesitatea încetării de drept a contractului individual de muncă al reclamantei.
Contestația formulată de reclamantă a fost respinsă, comunicându-i-se reclamantei soluția de respingere prin adresa nr. 23.124 din 31 august 2011 (fila 65 din dosar nr._ Secția I Civilă).
Practic, adresa nr. 23.124 are valoarea unui act administrativ (răspuns la plângerea prealabilă) care poate fi cenzurat pe calea contenciosului
administrativ, nefiind doar o simplă adresă de informare ci un act de autoritate prin care s-a confirmat decizia de încetare a contractului individual de muncă.
Motivele invocate în decizia de respingere au fost următoarele:
"
- prin nota Direcției Generale de Organizare și Resurse Umane din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 938.551/9 iunie 2011 au fost reduse posturile de execuție vacante existente la data de_ ;
- la solicitarea Direcției Generale a F. P. a Județului M. statul de funcții la data de 1 august 2011 a fost aprobat cu transformarea postului de conducere de șef administrație adjunct în funcție publică de execuție de consilier juridic asistent clasa I, acest post de execuție fiind prevăzut în lista funcțiilor publice vacante pusă la dispoziția funcționarilor publice ale căror funcții publice au fost supuse reorganizării; astfel, un funcționar public de execuție a optat pentru acest post, fiind numit în funcție începând cu data de 1 august 2011";.
Conform adresei nr. 30.726 din 4 octombrie 2012 a Biroului resurse umane și salarizare din cadrul Direcției Generale a F. P. M. (filele 11-12 dosar nr._ *** - în continuare prezentul dosar-), în anul 2008 în cadrul compartimentului juridic al AFP S. M. existau două funcții publice de execuție, una ocupată de domnul M. D. și una vacantă de consilier juridic clasa I, doamna L. L. C. fiind angajată pe perioadă determinată pe acest post vacant începând cu data de 1 mai 2008.
Se mai arată în respectiva adresă că domnul M. D. și-a încetat activitatea prin pensionare începând cu data de_, la Compartimentul juridic existând astfel 2 posturi vacante, iar prin Nota Direcției Generale de Organiza r e și Resurse Um ane d i n cad rul ANAF nr . 938 .551/9 i unie 2009 cel e 2 posturi vacante de consilier juridic au fost reduse, însă p entru a nu se blocaactivitatea compartimentului juridic, fiind reduse ambele posturi, la solicitarea DGFP M., prin adresa nr. 17.897/27 iunie 2011(anexată), statul de funcții la data de 1 august 2011(reorganizare) a fost aprobat cu transformarea
postului de șef adm inistrație adjunct - Activitatea de administrare a
veniturilor statului în funcția publică de execuție consi lier juridic asistent
clasa I, această funcție fiind ocupată în prezent.
În fine, s-a precizat în adresa de mai sus că la reorganizarea din anul 2011, la AFP S. M., au fost desființate 9 posturi astfel: 1 post de consilier superior, 1 post de inspector principal clasa I, 1 post de inspector asistent clasa I, 4 posturi de referent superior clasa III și 2 posturi de consilier juridic asistent clasa I .
Conform răspunsului la interogatoriul propus de reclamantă, pârâta a precizat că postul scos la concurs în anul 2008 a fost de consilier juridic asistent clasa I, iar postul ocupat de reclamantă era prevăzut în statul de funcții ca funcție publică de execuție de consilier juridic asistent clasa I (filele 45- 49 din prezentul dosar).
Acțiunile conexate form ulate de reclam antă sunt întem eiate parțial
pentru urm ătoarele considerente:
Problema esențială în speță este de a ști dacă reclamanta a avut calitatea de funcționar public sau de simplu salariat al pârâtei.
Conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome.
Funcționarul public este, conform alin. 2 al aceluiași articol, persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică.
Prin alin. 3 al art. 2 se enumeră limitativ activitățile prin intermediul cărora se realizează prerogative de putere publică.
Printre aceste activități este menționată la lit. g) și aceea de reprezentare a intereselor autorității sau instituției publice în raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din țară și străinătate, în limita competențelor stabilite de conducătorul autorității sau instituției publice, precum și reprezentarea în justiție a autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Se impune precizarea deosebit de importantă că toate atribuțiile stabilite de art. 2 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ca modalități de concretizare a puterii publice, nu pot fi exercitate decât de
funcționari publici și în nici un caz de salariații din cadrul unei autorități sau
instituții publice.
Așa se explică de ce art. 111 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici obligă autoritățile și instituțiile publice care au prevăzute în statele de funcții posturi de natură contractuală, care presupun exercitarea unor atribuții dintre cele prevăzute la art. 2 alin. 3, să stabilească funcții publice în condițiile art. 107.
Cu alte cuvinte, legea a instituit obligația transformării posturilor respective din posturi de natură contractuală în posturi cărora le sunt aferente funcții publice.
Pârâta a invocat în apărarea sa dispozițiile art. 9 alin. 2 din O.U.G. nr.
192/2002 privind reglem entarea dispozițiilor de natură salarială ale
funcționarilor publici
(în acest sens, răspunsul la întrebarea nr. 11 formulată de reclamantă în cadrul interogatoriului administrat în cauză, fila 37 și fila 47 din prezentul dosar).
În schimb, T. nu achiesează la teza pârâtei pentru simplul motiv că actul normativ invocat are aplicabilitate limitată în timp, neputând fi extins la alte situații neprevăzute.
Astfel, potrivit art.1 din actul normativ precitat, dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se aplică în anul 2003 funcționarilor publici din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau parțial de la bugetul de
stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale.
Pe de altă parte, o trăsătură caracteristică a funcției publice este legalitatea acesteia, art. 2 alin. 4 din Legea. nr. 188/1999 precizând că funcțiile publice sunt prevăzute în anexa la prezenta lege.
În anexa la Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cuprinzând lista funcțiilor publice, se regăsește la pct. I lit. c) subpunctul 1 și funcția publică de execuție de consilier juridic.
De asemenea, art. 14 alin 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici arată că sunt funcționari publici de execuție din clasa I, persoanele numite în următoarele funcții publice generale: consilier, consilier juridic, auditor expert, inspector, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acestora.
Prezintă relevanță în speța și jurisprudența Curții Constituționale a României, precum și a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Astfel, prin Decizia nr. 167 din 26 februarie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin (3) lit. g) teza finală din
Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici
, precum și ale art. 2 teza 1 și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, publicată în Monitorul Oficial nr. 204 din 17 martie 2008, Curtea Constituțională a statuat, printre altele, că
"
reglementarea cuprinsă în art. 2 alin (3) lit. g) teza finală din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici constă în definirea " funcției publice" în sensul că acesta "reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome";, precum și în enunțarea
activităților desfășurate de funcționarii publici, care im plică exercitarea prerogativelor de putere publică
(s. n.), între care și cea prevăzută de teza finală a lit. g) - criticate ca fiind neconstituționale - și anume "reprezentarea în justiție a autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea". Din cuprinsul acestor dispoziții nu rezultă încălcarea obligației de a respecta Constituția și legile țării și nici nesocotirea prevederii constituționale potrivit căreia "Nimeni nu este mai presus de lege ". Curtea constată, de asemenea, că textul de lege criticat, care dispune, așa cum s-a arătat, în legătură cu o categorie de personal - funcționarul public
(s. n.), nu are incidență cu prevederile constituționale ale art.15 alin.1 referitor la drepturile și libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi de care beneficiază cetățenii. Pentru aceleași rațiuni nu se poate reține nici contrarietatea dintre textele din Constituție menționate și art. 2 teza I și art. 3 alin (1) din Legea 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic întrucât ele stabilesc posibilitatea numirii în funcție a consilierului juridic, în condițiile legii, care are statutul funcționarului, potrivit funcției și categoriei acesteia";.
De asemenea, prin Decizia nr. 14 din 18 februarie 2008, pronunțată de jurisdicția supremă într-un recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 853 din 18 decembrie 2008, s-a făcut o netă distincție între calitatea de funcționar public și cea de salariat:
"
Potrivit art. 2 alin (2) din Legea nr. 188/1999, funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică.
Ca atare, funcționarii publici nu își desfășoară activitatea în tem eiul
unui contract de m uncă (s. n.), ei aflându - se în raporturi de serviciu rezultate din actul administrativ de numire în funcție (…).
Ceea ce particularizează raportul de muncă al funcției publice de raportul de muncă al salariatului este faptul că funcționarul public este purtător al puterii publice, pe care o exercită în limitele funcției sale.
Actul de numire în funcție a autorității publice împreună cu cererea
și/sau acceptarea postului de către viitorul funcționar public formează acordul de voință
(s. n.), contractul administrativ.
Între raportul de muncă al funcționarului public și raportul de muncă al salariatului diferența specifică rezidă atât în m odul în care se naște raportul
juridic în baza căruia se prestează m unca , cât și în faptul că funcționarul public este un agent al puterii publice, în timp ce salariatul nu
(s. n.).
Funcționarul public este o instituție a dreptului public, pe când salariatul este o instituție a dreptului muncii.
Funcționarilor publici li se aplică normele speciale cuprinse în Constituție, în Legea nr. 188/1999, în alte reglementări de drept administrativ și doar în completare normele de drept al muncii, numai în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice
(s. n.).";
.
În plus, T. observă că în speță sunt pe deplin aplicabile dispozițiile Cap. 6 - Cariera funcționarilor publici - din Legea nr. 188/1999 cu privire la ocuparea funcției publice (art. 55 - 57), perioada de stagiu (art. 60-
61) și numirea funcționarilor publici (art. 62).
Astfel, reclamanta a ocupat postul de consilier juridic asistent clasa I pe baza concursului organizat în anul 2008 (filele 13- 29 din prezentul dosar, răspuns la întrebarea nr. 16 din interogatoriu, fila 48 din prezentul dosar), iar prin decizia nr. 231/_ a fost numită consilier juridic debutant la Compartimentul juridic al AFP S. M., post care nu putea fi ocupat, potrivit legii, decât de un funcționar public.
Faptul că reclamanta a semnat și un contract individual de muncă nu are altă semnificație decât aceea a exprimării consimțământului acesteia pentru ocuparea funcției publice, așa cum rezultă foarte clar din considerentele Decizia nr. 14 din 18 februarie 2008 pronunțată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii.
Pe de altă parte, T. reține și comportamentul culpabil al pârâtei, fără rigoare juridică și generator de neclarități sub aspectul statutului
reclamantei, pârâta combinând dispoziții atât din Legea nr.188/1999 cât și din Codul muncii, creând astfel un lex tertia.
Astfel, în contractul individual de muncă s-a precizat la art. 2.3 din contract că acesta este pe perioadă determinată până la data de organizare a concursului inclusiv, iar art. 2.4. prevedea că la expirarea perioadei de stagiu persoana va susține un examen pentru titularizare pe post, iar în cazul promovării examenului, contractul de muncă devine contract de muncă pe o perioadă nedeterminată.
Este adevărat că, în mod excepțional, potrivit art. 4 alin. 3 lit. b) din Legea nr. 188/1999, funcțiile publice de execuție temporar vacante pe o perioadă de cel puțin o lună pot fi ocupate prin numire pe o perioadă determinată, prin concurs, în condițiile legii, în situația în care nu este posibilă redistribuirea.
Însă, după cum se observă, în decizia de numire nr. 231/2008 (act administrativ, conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 188/1999) nu se arată în concret care este perioada determinată în intervalul în care se va desfășura raportul de serviciu al reclamantei.
Iar sintagma "până la data de organizare a concursului inclusiv"; din contractul individual de muncă nu reprezintă o " precizare expresă a duratei pentru care se încheie" nici chiar în înțelesul art. 82 alin. 2 teza finală din Codul Muncii.
Mai mult, prin decizia nr. 498/2009 reclamanta a fost promovată în gradul profesional superior imediat debutantului, în baza referatului întocmit de îndrumător și a raportului de evaluare a perioadei de stagiu, urmându-se așadar procedura de evaluare a funcționarilor publici debutanți prevăzută de art. 86-101 din H.G. nr. 611/2008 privind aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici.
Or, în această situație, potrivit art. 61. alin. 1 lit. a) din Legea nr. 188/1999, la terminarea perioadei de stagiu, pe baza rezultatului evaluării realizate, funcționarul public debutant va fi numit funcționar public de execuție definitiv în clasa corespunzătoare studiilor absolvite în funcțiile publice prevăzute la art. 14, în gradul profesional existent.
În concluzie, reclamanta a avut calitatea de funcționar public (postul de consilier juridic presupune prerogative prin care se realizează puterea publică), iar raportul de serviciu s-a născut prin act administrativ de numire în care însă nu s-a precizat expres perioada în care se va exercita raportul de serviciu, nu prin contract individual de muncă, cum susține eronat pârâta.
Pe cale de consecință, așa cum a statuat ÎCCJ în decizia precitată, funcționarilor publici li se aplică normele speciale cuprinse în Constituție, în Legea nr. 188/1999, în alte reglementări de drept administrativ și doar în completare normele de drept al muncii, numai în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Calitatea de funcționar public definitiv a reclamantei atrage după sine o serie de consecințe juridice :
Prin Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010
referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I, pct. 1, art. I. pct. 6, art. I pct. 27 și ale art. I pct. 28 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, publicată în Monitorul oficial al României nr. 291 din_, Curtea Constituțională a statuat ca valoare de principiu că, în temeiul art. 16 alin 3 din Constituția României revizuită, accesul / ocuparea efectivă a funcțiilor publice trebuie să se facă prin concurs și nu prin alte modalități ce ar ocoli această cerință constituțională căci, în caz contrar, s-ar ajunge la situații de discriminare sub aspectul accesului la funcția publică.
Prin urmare, faptul că prin O.U.G. nr. 34/2009 ocuparea prin concurs a posturilor vacante a fost suspendată nu are relevanță juridică în speță câtă vreme în actul administrativ de numire nu s-a precizat care este perioada raportului de serviciu, iar, pe de altă parte, decizia de încetare a raportului de serviciu s-a făcut în contextul reorganizării din anul 2011 când trebuia să i se dea posibilitatea reclamantei să participe la concurs, dacă existau și alte opțiuni pentru postul respectiv.
Numai în acest fel principiul constituțional al departajării funcționarilor publici prin concurs nu era eludat.
Principiul ocupării/departajării funcțiilor publice prin examen (concurs) are și o consacrare legală.
Astfel, Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici prevede că în cazul reorganizării autorității sau instituției publice, dacă există mai mulți funcționari publici se organizează examen de către autoritatea sau instituția publică în cauză (art. 100 alin. 1 combinat cu alin.3 al aceluiași articol).
Aceste principii de ordin constituțional și legal au fost puse în practică de Ordinul președintelui ANAF nr. 2180/2011 cu modificările și completările aduse prin Ordinele nr._ /_ ,_ /2011 și 2194/2011 (filele 35-54 din dosar nr._ Secția I civilă, filele 67-75 din prezentul dosar).
Astfel, în anexa nr. 2 la Ordinul 2180/2011 s-a aprobat Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională pentru funcționarii publici din cadrul unităților subordonate direcțiilor finanțelor publice județene care nu se mai regăsesc în anexa nr. 1 la prezentul ordin (f.68- 70 prezentul dosar).
În acest sens, art. 6 alin 3 din Regulament prevedea că în situația în care pentru funcțiile publice menționate la alin. 2 au optat doi sau mai mulți funcționari publici, aceștia vor fi examinați în condițiile prezentului regulament, respectiv în condițiile art.7 prin susținerea unui examen scris și a unui interviu. Or, în speță, cele două posturi de execuție de consilier juridic din cadrul Compartimentului juridic al A.F.P. S. M. au fost reduse ─ pârâta invocând nota nr. 938.551/_ emisă de ANAF - D. G. de Organizare
și Resurse Umane care la rândul său se baza pe un proiect de hotărâre de guvern (fila 33 din dosar nr._ Secția I civilă).
În acest context se impune precizarea că nota invocată este un simplu act cu caracter intern sau pregătitor (act îndrumător), care nu produce efecte juridice față de terți, iar nu un act administrativ în sensul art.2 alin.1 lit. c) din Legea nr.554/2004 care să fie de natură să o vatăme pe reclamantă și care fie cenzurat de instanța de contencios administrativ.
La data de_ se emite decizia nr. 214 de încetare de drept a contractului individual de muncă al reclamantei pentru ca apoi, pe baza adresei nr. 17897/_ emisă de pârâtă, să se transforme postul de șef administrație adjunct - Activitatea de metodologie și administrare a veniturilor statului din cadrul Administrației F. P. a municipiului S. M. în consilier juridic clasa I (fila 30 din prezentul dosar).
Conform răspunsului la întrebarea nr. 13 din interogatoriu, un funcționar public de execuție a optat pentru postul nou înființat, fiind numit în funcție începând cu data de 1 august 2011 (fila 38, fila 47 prezentul dosar).
Se poate observa, cu ușurință, cum pârâta a încălcat în mod flagrant dispozițiile art. 100 alin. 5 din Legea 188/1999 potrivit cărora, în cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării.
Procedând astfel, pârâta a încălcat și principiul stabilității
funcționarului public
consacrat de art. 1 alin 2 din Legea nr. 188/1999, potrivit cu care funcționarilor publici nu le poate fi modificat raportul de serviciu decât în condițiile legii, iar suspendarea sau încetarea acestui raport va fi făcută doar pentru motivele prevăzute de lege.
Ocrotirea stabilității funcționarului public este importantă atât pentru funcționarea corespunzătoare a serviciului public cât și pentru funcționarul public care trebuie apărat de eventualele abuzuri la care ar putea fi supus și care ar putea consta în sancționarea transferului sau înlăturarea sa din funcție în mod abuziv.
De altfel, prin modalitatea de reorganizare aleasă de pârâtă s-au transgresat și dispozițiile art.100 alin.4 din Legea nr.188/1999 care condiționează reducerea unui post de modificarea în proporție de peste 50% a atribuțiilor aferente acestuia sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii.
Logico - juridic era ca pârâta, ab initio, să reducă mai întâi funcția publică de conducere șef administrație adjunct, precum și un post de consilier juridic și să păstreze un post de consilier juridic asistent clasa I care și-a vădit necesitatea (având în vedere volumul mare de activitate al AFP S. M., așa cum rezultă din chiar afirmația pârâtei, răspuns la întrebarea nr. 12 din interogatoriu, fila 47 din prezentul dosar.
Numai în această situație nu erau eludate dispozițiile imperative ale art.
100 alin. 5 din legea nr. 188/1999.
În raport de aceste considerente, T., în temeiul art. 18 alin 1 din Legea nr. 554/2004, va anula atât decizia de respingere cât și decizia de încetare de drept a contractului individual de muncă.
Constatând nulitatea actului administrativ prin care reclamanta a fost eliberată din funcția publică, T., în temeiul art. 106 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, va dispune pârâtei să o reintegreze pe reclamantă pe funcția publică de execuție consilier juridic asistent clasa I, conform art. 14 alin. 1 din Legea nr. 188/1999.
De asemenea, ca o consecință a anulării actului administrativ și a aplicării principiului repunerii în situația anterioară producerii încălcării, T.
, în temeiul art. 106 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, va obliga pârâta să plătească reclamantei despăgubiri materiale egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, calculate de la data încetării raportului de serviciu -_ - și până la reintegrarea efectivă.
Celelalte petite în constatare ale acțiunilor conexate sunt inadmisibile fiind incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate (art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004), reclamantei fiindu-i totodată recunoscut pe calea contenciosului administrativ dreptul pretins și reparată paguba ce i-a fost cauzată.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă de la 1865, T. o va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței depuse la dosar( fila 88 din prezentul dosar)
Așa fiind, T. va admite în parte acțiunile conexate, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunile conexate formulate de reclamanta L. L. C.
, domiciliată în loc. S. M., str. Al. I., nr. 54/4, jud. M., în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a Județului M. , cu sediul în B. M., A. S. nr. 2A, jud. M. .
Anulează decizia de respingere nr. 23.124/_, precum și decizia nr.
241/_ emise de pârâtă.
Dispune pârâtei să o reintegreze pe reclamantă pe funcția publică de execuție consilier juridic asistent clasa I.
Obligă pârâta să plătească reclamantei începând cu data de 18 iulie 2011 și până la reintegrarea efectivă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate,
majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta.
Respinge ca inadmisibile celelalte petite ale acțiunilor conexate.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
SA Ana C.
Red. A.S/_
Tred. A.O. /_ - 4 ex.
