Sentința civilă nr. 319/2013. Contencios. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 319/2013
Ședința publică din data de 15 Martie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. GREFIER I. D. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta D.
G. A F. P. B. -N., împotriva pârâtei S. L. A. SA, având ca obiect pretenții .
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din 8 martie 2013 dată la care instanța a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția de necompetență materială, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea hotărârii fiind amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de 8 martie 2013 și respectiv 15 martie 2013.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Cererea ce face obiectul prezentului dosar a fost disjunsă prin încheierea din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., dosar în cadrul căruia SC L. A. SA a formulat o cerere de restituire a cauțiunii în temeiul prevederilor art. 723 ind. 1 C.pr.civ.
Astfel, în cadrul întâmpinării formulate de D. G. a F. P. B. -N. privitor la cererea de restituire a cauțiunii depuse de SC L. A. SA, organul fiscal a înțeles a formula și o cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, în sensul dispunerii de către instanță, ca suma achitată de reclamantă cu titlu de cauțiune în dosarul civil nr._, să fie plătită în contul bugetului de stat pentru acoperirea prejudiciul creat prin întârzierea executării silite.
În motivarea acestei cereri se arată că, fiind o sumă de bani ce trebuie depusă de una dintre părțile procesului, cu titlu de garanție pentru a acoperi eventualele pagube ce ar rezulta din luarea unor măsuri la cererea sa, împotriva celeilalte părți, cauțiunea se întemeiază pe ideea de risc a părții care solicită și obține din partea instanței luarea unor măsuri privind executarea, măsuri luate în favoarea sa și de garanție anticipată pentru cealaltă parte căreia i se pune la dispoziție un mijloc sigur în vederea acoperii pagubelor pe care le-ar fi suferit în ipoteza în care măsurile luate împotriva sa vor fi cele din urmă desființate.
Din cele sus menționate și din economia textului art. 723 ind. 1 al. 3 Cod procedură civilă, rezultă că suma de bani cu titlu de cauțiune se depune pentru suspendarea ce are ca efect întârziere executării.
În speța dedusă judecății, executarea silită a debitoarei a fost suspendată pe perioada_ -_ și pentru perioada_ și în continuare, prin pronunțarea hotărârii din dosarul civil nr._ al Tribunalului B. -N., astfel încât se poate prezuma că creditoarea DGFP B. -N. a suferit o pagubă ce rezultă din întârzierea executării (timp de 5 ani și în continuare), în sensul art. 723 ind. 1 al. 3 Cod procedură civilă și drept urmare se apreciază că cererea este întemeiată pentru plata de despăgubiri cauzate prin întârzierea punerii în executare a Deciziei de impunere nr. 963/_, în acest sens învederând instanței că reclamanta la data de_ potrivit fișei sintetice, figurează cu obligații fiscale neachitate bugetului general consolidat, în sumă totală de 1. lei, reprezentând dobânda (1. lei), din care neconfirmați 66189 lei, penalități de întârziere (2660 lei), din care 2660 lei neconfirmați și amenda în cuantum de 100 lei.
În drept, s-au invocat disp. art. 723 ind. 1 al. 3 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de_, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea cererii de despăgubire formulată de DGFP B. -N. .
1
Analizând actele dosarului prin prisma excepției invocate,analizată cu prioritate conform prevederilor art. 137 C.pr.civ., instanța reține următoarele:
Chestiunea de drept supusă analizei în raport de excepția invocată din oficiu vizează stabilirea instanței competente material și teritorial să soluționeze acțiunea în despăgubiri din valoarea cauțiunii, promovată de persoana îndreptățită și întemeiată în drept pe dispozițiile art. 723 ind. 1 alin. 3 C.pr.civ.
Deși aserțiunea reclamantei DGFP B. -N. cu privire la scopul și funcțiile cauțiunii astfel cum este reglementată în art. 723 ind.1 C. proc. civ., de garanție pentru creditor în ceea ce privește eventualele daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite și totodată de prevenire sau limitare a abuzurilor debitorilor rău platnici, sunt corecte, concluzia pe care încearcă să o acrediteze prin formularea cererii reconvenționale în cadrul procesual al soluționării cererii de restituire a cauțiunii, în sensul că instanța investită cu soluționarea cererii de restituire a cauțiunii este competentă să soluționeze și acțiunea în despăgubiri din cuantumul cautiunii, este vădit gresită, neavând nici un fundament în dispozițiile legale pertinente în această materie.
Aceasta întrucât ipoteza reglementată prin art. 723 C. proc. civ. este o aplicare a principiului general consacrat în art. 998 si 999 vechiul cod civil, respectiv art. 1.357 și urm. Noul Cod Civil, conform căruia oricine cauzează un prejudiciu este obligat a-l repara, cu mențiunea că răspunderea civilă antrenată de aplicarea dispozițiile art. 723 ind. 1 C. proc. civ. impune cerința dovedirii abuzului de drept procesual.
Prin urmare, acțiunea în despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite prin exercitarea cu rea-credință sau din greșeală gravă a unei cereri de suspendare a executării silite este o acțiune patrimonială având un obiect evaluabil în bani, competența de soluționare în primă instanță a unei astfel de cereri fiind supusă dispozițiilor generale cuprinse în Cartea I Titlul I - Competenta după materie și Titlul II Competența teritorială din Codul de procedură civilă.
Asimilarea realizată de organul fiscal între instanța competentă să dispună restituirea cauțiunii și instanța competentă să soluționeze cererea de despăgubiri din valoarea cauțiunii formulată de persoana îndreptățită, este lipsită de temei legal, deoarece nici o dispoziție din cuprinsul art. 723 ind.1 C. proc. civ. nu justifică o astfel de concluzie, distinct de faptul că în materie de competență a instanțelor judecătorești funcționează principiul legalității, competența fiind determinată prin lege, iar în materie de competență materială sau de atribuțiune normele care o reglementează au un caracter imperativ.
Competența în materia eliberării cauțiunii este statuată în art. 332 cu referire la art. 723 ind.1
C. proc. civ. și implică într-adevăr numai verificări formale sub aspectul îndeplinirii condițiilor prescrise de textul de lege, cererea având un caracter necontencios.
Cererea în despăgubire din valoarea cauțiunii este o cerere contencioasă, care presupune examinarea elementelor răspunderii civile delictuale, sub aspectul exercițiului abuziv al acțiunii, al prejudiciului produs și al legăturii de cauzalitate dintre paguba pricinuită și conduita procesuală a părții, competența de soluționare a unei astfel de acțiuni patrimoniale, fiind reglementată de dispozițiile generale cuprinse în Cartea I din Codul de procedură civilă, sens în care, constatând incidența prevederilor art. 1 pct. 1 (vechiul cod de procedură civilă), tribunalul urmează ca în temeiul art. 158 și art. 159 alin. 1 pct. 2 din același cod, să admită excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei B. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cererii în despăgubire formulată de reclamanta D.
a F. P. B. -N.,
cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud. B. -N., în contradictoriu cu pârâta SC L. A. SA,
cu sediul în B., C. U., nr. 462, jud. B. -N.
, în favoarea Judecătoriei B. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi,_ .
2
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. M. I. D. M.
Red/dact: MAP/HVA
_ /4ex
3
