Sentința civilă nr. 2136/2013. Contencios. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 2136/2013
Ședința publică din data de 22 noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE A. P. M. GREFIER ANA-C. A.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul S. I. împotriva pârâtului I. J. de P. B. -N. , având ca obiect pretenții.
Prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 15 noiembrie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din sentința ce se va pronunța și a cărei pronunțare a fost amânată pentru acest termen, când:
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul S. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I. de P. al Județului B. -N., să se constate refuzul nejustificat al pârâtei privind plata daunelor morale solicitate de reclamant, înregistrat sub nr. 133.338/_ și plata către reclamant a sumei de 250.000 lei cu titlu de daune morale.
În motivare, reclamantul a arătat că a avut calitatea de polițist în cadrul M.A.I. - I. J.
B. -N. o perioadă de timp de aproape 26 ani, fiind pensionat la data de_, la vârsta de 48 ani, datorită unei boli grave apărute "în timpul și din cauza serviciului în poliție", astfel cum rezultă din certificatul - decizia medicală nr. A-307/2 din_ .
Din cauza acestei boli, reclamantul este încadrat în grad de handicap accentuat, fiind în imposibilitate să mai ducă o viață normală.
Această boală, intervenită în timpul și din cauza serviciului în poliție, după cum rezultă din certificatul medical menționat, are efecte deosebit de grave asupra persoanei reclamantului, fiindu-i afectată integritatea funcțională, dar și viața socială.
Având în vedere împrejurările relevate, solicită acordarea unei sume de 250.000 lei cu titlu de despăgubiri morale, drept compensație pentru neajunsurile pe care este nevoit să le suporte, boala fiind incurabilă.
Mai menționează că a adresat I. ui de P. al Județului B. -N. o solicitare în sensul celor de mai sus, însă cererea a fost respinsă cu motivația că pârâtei nu-i revine nicio culpă în ceea ce privește apariția bolii, afirmație care este contrazisă de certificatul medical.
În drept, s-au invocat art.78 din L.nr.360/2002 (în forma în vigoare la data pensionării), art.117 din L.nr.188/1999, art.253 al.(l) din L.nr.53/2003, art.253 al.4 C.civ., art.8 din L.nr.554/2004.
Pârâtul I. de P. J. B. -N.
a depus la dosar întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat că raportat la conținutul solicitării, reclamantului i-a fost comunicat răspunsul prin adresa nr. 133.338/_ în care s-a arătat că pentru riscurile pe care le presupune exercitarea profesiei de polițist au fost acordate drepturile compensatorii prevăzute de normele legale, plata daunelor morale solicitate se poate dispune numai în cazul existenței culpei pentru o faptă generatoare de prejudicii morale, iar în privința modului de calculare a drepturilor de pensie, competența revine Casei de Pensii a M.A.I. și nu I. ui de P. J. B. -N. .
În conformitate cu art. 253 alin. (I) din Legea nr. 53/2003 republicată, text invocat de reclamant, angajatorul este obligația, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material
sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciu. Norma prevede expres condiția culpei angajatorului, culpă care nu a fost probată și nu există. Sintagma "Boală apărută în timpul și din cauza serviciului în poliție", înscrisă în Certificatul
- Decizie medicală nr. A-307/2 din_ nu probează culpa, așa cum eronat opinează reclamantul, din motivele pe care le vom dezvolta după ce vom preciza poziția noastră privind normele aplicabile unor astfel de solicitări formulate de polițiști.
Incidența dispozițiilor Codului Muncii în privința funcționarilor publici este reglementată de art. 117 din legea nr. 188/1999 republicată, care dispune: Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice. La rândul său, Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public se aplică în mod limitat polițiștilor, conform art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, care dispune: Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative* în vigoare aplicabile funcționarului public, în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifica polițistului.
Legislația specifică polițistului reglementează acordarea unor despăgubiri polițiștilor prin HG nr. 1083/2008 și O.M.A.I. nr. 24/2009. Existând reglementări privind acordarea de despăgubiri în legislația specifică polițiștilor, nu se aplică prevederile Legii nr. 188/1999 și, pe cale de consecință, nici cele ale Legii nr. 53/2003. prin urmare condițiile de acordare a eventualelor despăgubiri sunt cele prevăzute de legislația specifică, respectiv HG nr. 1083/2008 și O.M.A.I. nr. 24/2009 și nu cele arătate la art. 253 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 republicată.
În conformitate cu art. 1 din HG nr. 1083/2008, (1) Despăgubirile prevăzute la art. 28 alin.
(1) lit. m) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, se realizează în condițiile prezentei hotărâri. (2) Despăgubirile prevăzute la alin. (1) implică acordarea unor sume de hani pentru polițiști sau, în cazul decesului, pentru familiile acestora. în situația producerii riscurilor specifice activității de poliție. Alineatul (I) reafirmă aplicabilitatea acestui act normativ în privința despăgubirilor polițiștilor, concluzie la care se ajunge și prin analiza textului art. 78 din Legea nr. 360/2002 republicată. Textul art. 1 alin. (2) din HG nr. 1083/2008 introduce condiția producerii riscurilor specifice activității de poliție - fiind excluse, prin urmare, vătămările care au alte cauze decât riscurile specifice activității de poliție.
Art. 2 litera "c" din HG nr. 1083/2008 lămurește înțelesul expresiei "polițist invalid", pentru care se pot acorda despăgubirile în cuantumul prevăzut de art. 4, în funcție de gradul de invaliditate. Conform art. 7. modalitatea de acordare a despăgubirilor se stabilește prin ordin al ministrului Administrației și Internelor, sens în care a fost emis O.M.A.I. nr. 24/2009.
Art. 8 alin. (1) litera "b" din O.M.A.I. nr. 24/2009 prevede că, pentru acordarea despăgubirilor, polițistul solicitant trebuie să depună certificatul-decizie medicală emis de comisiile de expertiză medicală și evaluare a capacității de muncă din spitalele Ministerului Administrației și Internelor sau comisiile medico-militare din spitalele militare ale Ministerului Apărării Naționale, avizat de Comisia centrală de expertiză medicală și evaluare a capacității de muncă din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, în copie legalizată, din care să rezulte că încadrarea intr-un grad de invaliditate și, implicit, clasarea ca inapt pentru serviciul polițienesc este urmarea faptului că polițistul a fost supus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, independent de voința lui, efectelor unor cauze vătămătoare, acestea afectându-i integritatea anatomică și/sau funcțională a organismului.
Este necesar, așadar, să fie identificate cauze vătămătoare concrete la care să fi fost supus polițistul, independent de voința sa, obligat de exercitarea serviciului în poliție, iar între cauzele respective și afectarea integrității anatomice și/sau funcționale a organismului există o legătură de cauzalitate certă.
Revenind la Certificatul - Decizie medicală nr. A-307/2 din_ . se solicită a se observa că menționarea evazivă a faptului că boala ar fi fost produsă în timpul și din cauza serviciului în poliție nu stabilește nicio culpă a I.P.J. B. -N. și nu îl îndreptățește pe reclamant să obține, conform normei speciale sau pe calea dreptului comun, nicio despăgubire.
Nu au fost identificate nici condițiile concrete vătămătoare și nici legătura de cauzalitate cu boala diagnosticată, nefiind efectuate nici un fel de investigații în acest sens.
Reclamantul a fost încadrat la I.P.J. B. -N. în data de_ . Până în data de_ a lucrat ca ofițer operativ de economic la Poliția Orașului N., între_ și_ ocupând o funcție similară la Poliția Orașului Beclean. între_ și_ a ocupat funcții de ofițer de economic (operativ 1, specialist II și specialist III) la Poliția Orașului N. iar între_ și_ a lucrat ca ofițer de cercetare penală la Poliția Orașului N. . începând cu data de_ _ a fost șeful P. i Orașului N. iar din data de_ până la încetarea raporturilor de serviciu a fost Șeful P. i Orașului Sîngeorz Băi. Pentru niciuna din funcțiile ocupate nu au fost identificate cauze vătămătoare la care să fi fost expus reclamantul și care să fi declanșat boala pentru care a fost încadrat în gradul II de invaliditate.
Poliartrita reumatoidă seronegativă face parte din categoria bolilor autoimune. Conform etiologici, știința medicală nu a reușit să identifice cauzele apariției acestei boli, astfel că orice afirmație privind apariției bolii din cauza serviciului în poliție este lipsită de fundament științific. Rezultă că, în lipsa identificării unor cauze vătămătoare la care polițistul să fi fost expus fără voia sa și pentru exercitarea profesiei de polițist și în lipsa stabilirii legăturii acestor cauze vătămătoare cu boala care a determinat încadrarea în gradul de handicap nu există temei pentru acordarea unor despăgubiri.
Din aceleași considerente, nu ar exista temei nici pentru acordarea despăgubirilor conform art. 253 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 Republicată întrucât lipsa identificării condițiilor vătămătoare, la care reclamantul să fi fost expus independent de voința sa dar obligat de natura serviciului, condiții care să determine declanșarea bolii, nu există culpă a angajatorului.
În drept, se invocă prevederile art. 1 C.proc.civ., art. 253 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 Republicată, art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, art. 1. art. 2 litera "c" și art. 7 din HG nr. 1083/2008, art. 8 alin. (1) litera "b" din O.M.A.I. nr. 24/2009.
În cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar, reclamantul a susținut inaplicabilitatea prevederilor HG nr. 1083/2008, apreciind, în esență, că acestea sunt incidente doar ipotezelor strict determinate în cuprinsul hotărârii și care impun condiția rănirii reclamantului, ceea ce nu este cazul în speță. Totodată, apreciază că despăgubirile prevăzute de actul normativ menționat se acordă în cazul prejudiciilor produse polițistului de către terți, și nu ipotezei în care aceste prejudicii au fost produse de chiar angajator.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Așa cum atestă și pârâtul în cadrul întâmpinării formulate în cauză, reclamantul S. I. a fost încadrat la I.P.J. B. -N. în data de_, desfășurând activități după cum urmează: până în data de_ a lucrat ca ofițer operativ de economic la Poliția Orașului N., între_ și_ a ocupat o funcție similară la Poliția Orașului Beclean, între_ și_ a ocupat funcții de ofițer de economic (operativ 1, specialist II și specialist III) la Poliția Orașului N. iar între_ și_ a lucrat ca ofițer de cercetare penală la Poliția Orașului N. . Ulterior a fost șeful P. i Orașului N., iar din data de_ până la încetarea raporturilor de serviciu a fost numit Șef al P. i Orașului Sîngeorz Băi.
Prin certificatul - decizia medicală nr. A-307/2 din_ emis de Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Militar de Urgență "Constantin Papilian"; C. -Napoca (f. 6 dosar), reclamantul a fost încadrat în grad de invaliditate II, fiind declarat inapt pentru serviciul în poliție cu scoaterea din evidență, ca urmare a stabilirii diagnosticului de Poliartrită reumatoidă seronegativă std. III funcțional, intens activă, cardiopatie ischemică silențioasă, hipercolesterolemie corectată sub tratament, litiază veziculară și anemie ușoară secundară. În ceea ce privește legătura cauzală a bolii cu îndeplinirea obligațiilor militare, s-a consemnat următoarea mențiune: "boală apărută în timpul și din cauza serviciului în poliție";.
Ulterior, prin Decizia nr. 1. emisă de Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor s-a stabilit dreptul reclamantului la pensie de serviciu anticipată, cu începere din data de 0_ (f. 8, 9 dosar).
Demersul judiciar inițiat de reclamant în prezenta cauză vizează atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului angajator pentru prejudiciul moral pretins a-i fi produs acestuia ca urmare a declanșării bolii cu care a fost diagnosticat reclamantul și care a determinat încadrarea sa în grad de handicap, "în timpul și din cauza serviciului";.
În acest scop, anterior sesizării instanței de judecată, reclamantul a solicitat pârâtului IPJ B.
-N., prin cererea formulată la data de_ (f. 4 dosar), acordarea despăgubirilor în sumă de
250.000 lei cu titlu de daune morale suferite ca urmare a contractării bolii de poliartrită reumatoidă în timpul și din cauza serviciului în poliție însă, prin adresa nr. 133.338/_ (f. 5), pârâtul a refuzat acordarea acestora, motivând că în perioada în care reclamantul a activat ca polițist, acesta a beneficiat de drepturile compensatorii prevăzute d enormele legale pentru riscurile pe care le presupune exercitarea acestei profesii.
Examinând cu prioritate, conform prevederilor art. 137 C.pr.civ., excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de IPJ B. -N.,
tribunalul constată că aceasta nu se fondează și urmează a fi respinsă câtă vreme obiectul acțiunii în contencios administrativ exercitată de reclamant în prezentul dosar, analizat prin prisma prevederilor art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, este reprezentat de refuzul exprimat de pârâtul Î. de
P. J. B. -N. față de cererea formulată de reclamant în vederea dezdăunării sale, refuz asimilat actului administrativ de prevederile art. 2 alin. 2 din aceeași lege a contenciosului administrativ, astfel încât, este neîndoios că în cadrul analizei legalității refuzului astefl exprimat de autoritatea pârâtă, aceasta din urmă este legitimată a sta în judecată în această calitate.
Analizând pe fond cauza, tribunalul reține că temeiul de drept invocat de reclamant pentru antrenarea răspunderii pârâtului este reprezentat de art. 253 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, text legal care prevede că "angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul";.
Totodată, reclamantul înțelege a se prevala și de textul art. 253 cod civil care, reglementând mijloacele de apărare a drepturilor nepatrimoniale, prevede în alin. 4 că "persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. În aceste cazuri, dreptul la acțiune este supus prescripției extinctive";.
Este real că prevederile art. 78 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, în forma în vigoare la momentul încetării raporturilor de muncă prin pensionare, prevedea că
"Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public, în situația în care dom eniile respectiv e nu sunt
reglementate în legislația specifică polițistului."; ,
iar la rândul său, Legea nr. 188/1999, în art. 117, invocat de asemenea de către reclamant, prevede că "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice";.
Așadar, contrar opiniei exprimate de reclamant, tribunalul constată că în privința despăgubirii solicitate de reclamant pentru prejudiciul produs acestuia ca urmare a producerii riscurilor specifice activității de poliție, riscuri printre care se numără și invaliditatea de grad II, sunt aplicabile prevederile speciale conținute de legislația specifică polițistului, respectiv art. 28 alin. 1 lit. m din Legea nr. 360/2002, așa cum au fost acestea modificate de OUG nr. 153/2008, normele de drept comun ale legislației muncii fiind aplicabile, conform textului legal mai sus citat invocat de însuși reclamant, doar în ipoteza în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului, condiție ce nu se verifică în speță.
În atare context legislativ, tribunalul apreciază că, în condițiile în care reclamantul urmărește obligarea autorității pârâte la desdăunarea sa ca și consecință a bolii grave apărute "în timpul și din cauza serviciului în poliție"; și în virtutea prevederilor de principiu vizând rolul activ al judecătorului și a obligațiilor impuse acestuia prin art. 129 alin. 4 din codul de procedură civilă ("cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare";), ceea ce presupune și obligația judecătorului de a pune în discuția părților calificarea juridică a cererii, este neîndoios că în cauză sunt incidente prevederile legii speciale, respectiv cele ale art. 28 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.
Astfel, potrivit prevederilor art. 28 al. 1 lit. m din Legea nr. 360/2002, așa cum a intrat aceasta în vigoare la data de_, polițistul avea dreptul la asigurare de sănătate și bunuri în condițiile stabilite printr-o hotărâre a guvernului. Așadar, potrivit acestui text de lege, polițiștii, ca și funcționari publici cu statut special, dacă aveau încheiate contracte de asigurare de sănătate ori bunuri, independent de achitarea asigurărilor sociale de sănătate către bugetul de stat, beneficiau din fonduri bugetare de decontarea primelor de asigurare pentru sănătate și bunuri, dacă sănătatea și bunurile le erau afectate în exercitarea atribuțiilor de serviciu ori în legătură cu acestea.
Aceste prevederi legale, care confereau polițiștilor dreptul de a le fi decontate primele de asigurare achitate în cazul încheierii unor contracte de asigurare de sănătate sau de bunuri din fonduri bugetare în cazul producerii riscului asigurat, adică în cazul afectării sănătății și bunurilor în exercițiul atribuțiilor de serviciu ori în legătură cu atribuțiile de serviciu, s-au aplicat tuturor categoriilor de riscuri asigurate produse pe perioada cât a fost acest text în vigoare, respectiv de la data de_, până la data de_, când a intrat în vigoare OUG 153/2008, prin care s-au modificat prevederile art. 28 al. 1 lit. m din Legea nr. 360/2002.
Potrivit textului legal al art. 28 al.1 lit. m din Legea nr. 360/2002, așa cum au fost acestea modificate de OUG nr. 153/2008, "polițistul are dreptul la asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri în condițiile stabilite prin hotărâre a guvernului".
Prin prevederile HG nr. 1083/2008 privind asigurarea despăgubirilor de viață, de sănătate și bunuri ale polițiștilor, care a intrat în vigoare la data de_, s-au stabilit condițiile în care se acordă despăgubirile prevăzute de art. 28 al. 1 lit. m din Legea nr. 360/2002, așa cum au fost acestea modificate de OUG nr. 153/2008, în situația producerii riscurilor specifice activității de poliție.
Astfel, potrivit art. 3 lit. c din acest act normativ, s-a stabilit că în cazul producerii riscului constând în invaliditatea de grad II, cum e cazul reclamantului, polițiștilor li se acordă despăgubiri constând într-o sumă de bani în cuantum de 8.000 euro, echivalentul în lei la data plății.
Instanța reține că din coroborarea prevederilor legale mai sus arătate reiese faptul că, în situația producerii riscurilor specifice activității de poliție, riscuri printre care se numără și invaliditatea de grad II, începând cu data intrării în vigoare a OUG nr. 143/2008 (începând cu luna noiembrie 2008), polițiștii beneficiau, prin efectul legii, de despăgubiri al căror cuantum a fost stabilit la echivalentul în lei a 8000 euro.
Așadar, dacă în cazul riscurilor specifice activității de poliție constând în vătămarea sănătății și bunurilor, în legătură ori în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, produse anterior intrării în vigoare a OUG nr. 153/2008, polițiștii beneficiau de decontarea primelor de asigurare plătite ca urmare a încheierii unui contract de asigurare de sănătate și bunuri, în cazul riscurilor specifice activității de poliție constând în rănirea polițistului, invaliditatea de grad I, invaliditatea de grad II, invaliditatea de grad III, decesul și prejudiciile aduse bunurilor, așa cum sunt acestea stabilite de prevederile art. 3 din HG nr. 1083 din 2008, produse după intrarea în vigoare a OUG nr. 153 din 2008 polițiștii beneficiau de despăgubiri constând într-o suma al cărei cuantum era stabilit de HG nr. 1083/2008 raportat și la riscul produs.
Or, H.G. 1083/2008, configurând cadrul în care se acordă despăgubirile prevăzute în art. 28 alin. 1 lit. m din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, definește în art. 2 lit. c noțiunea de
"polițist invalid";
ca fiind "polițistul rănit clasat inapt pentru serviciul polițienesc de către comisiile de expertiză medicală și evaluare a capacității de muncă";.
Dispozițiile legale sus-citate se completau, la momentul încadrării reclamantului în grad de invaliditate și cu prevederile speciale ale art. 29 alin. 1 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, text legal în vigoare la acel moment și potrivit cu care "despăgubirile acordate personalului militar, personalului navigant de marină, elevilor și studenților instituțiilor de învățământ militar și militarilor în rezervă concentrați, pentru cazurile de invaliditate sau deces produse în timp de pace, ca urmare a accidentelor, catastrofelor sau a altor asemenea evenimente, intervenite in timpul și din cauza îndeplinirii serviciului militar, se acorda și polițiștilor aflați în situațiile respective, ca urmare a îndeplinirii serviciului polițienesc";.
Cum din probele administrate în cauză - acte medicale depuse la dosar, precum și din concluziile raportului de expertiză-medico-legală întocmit în cauză, nu rezultă că boala contractată, care îl încadrează pe reclamant în gradul II de invaliditate, s-a produs ca urmare a unor evenimente soldate cu răniri în timpul unor acțiuni specifice activității de polițist, se impune respingerea, ca
neîntemeiată, a acțiunii formulate de reclamant, întrucât aceasta nu se încadrează în categoria beneficiarilor despăgubirilor pe care le solicită.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
-N.
.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de I. J. de P. B.
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S.
I.
, domiciliat în N., str. M. C., bl. /ABC, sc. B, ap. 9, jud. B. -N., în contradictoriu cu pârâtul I. J. de P. B. -N., c
u sediul în B., str. N. B. nr. 1-3, județ B. -
.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. M. Ana-C. A.
Red/dact: MAP/HVA
_ /2 ex
