Sentința civilă nr. 3246/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILA Nr. 3246/2013
Ședința publică de la 22 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. T.
Grefier I. -M. P.
Pe rol este judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant SC E. PHARMA S. și pe pârât M. F. P. A. N. DE A. F. D. G. A F. P. A JUD.C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că mersul dezbaterilor și concluziile părților asupra fondului au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de_, încheiere prin care s-a dispus și amânarea de pronunțare pentru data din_ și, ulterior pentru_ ,_ și_, încheierile de la termenele menționate făcând parte integrantă din prezenta sentință.
Cauza este reținută în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată
formulată de către reclamanta SC E. P. S. în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. a Județului C., s-a solicitat instanței să dispună anularea Deciziei nr.562/_ de soluționare a contestației
reclamantei, să dispună anularea Deciziei de impunere
nr.1185/_ și să dispună anularea Raportului de inspecție fiscală
nr.1099/_ .
În motivarea cererii
, reclamanta a arătat că în urma unei inspecții fiscale s-a stabilit că reclamanta are obligații suplimentare față de bugetul de stat, fiind emisă decizia de impunere pe care a atacat-o cu contestație, apreciindu-se suma ca nedatorată. Contestația însă a fost respinsă, astfel încât reclamanta s-a văzut nevoită a ataca în justiție obligațiile fiscale reținute în sarcina sa.
A precizat reclamanta că organele fiscale au interpretat greșit dispozițiile cuprinse in art.134 și 1341pct.6 din Legea nr. 571/2003 în baza cărora s-a modificat baza de impunere.
A mai precizat reclamanta, că a edificat un imobil cu locuințe, încheind cu terții beneficiari contracte de vânzare-cumpărare cu plata prețului în rate, ultima rată a prețului urmând a fi achitată de beneficiari, în conformitate cu dispozițiile contractuale, la data transmiterii dreptului de proprietate.
Datorită unor modificări constructive, a fost necesară în cauză emiterea unei noi autorizații de construire, apartamentele contractate neputând fi întabulate în cartea funciară, chiar dacă acestea au fost terminate și predate cumpărătorilor. Prin urmare, în lipsa întabulării, nu a fost posibilă încheierea formelor legale de transfer al dreptului de proprietate.
Predarea apartamentelor nu poate echivala cu transferul dreptului de proprietate care nu s-a făcut nici până în prezent, prin urmare, nu a existat din punct de vedere contractual posibilitatea ca reclamanta să încaseze și ultima rată a prețului.
În consecință, în opinia reclamantei, în mod greșit organele fiscale au apreciat ca dată de transfer a dreptului de proprietate data predării apartamentelor și în raport cu această dată au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale față de bugetul de stat.
În drept
s-au invocat prevederile Codului fiscal, Codului de procedură fiscală și Legea nr. 554/2004.
În probațiune
, s-a anexat Decizia nr.562/2012, Decizia nr.1185/2011, Decizia de modificare a bazei de impunere, copia Raportului de inspecție fiscală 1099/2011.
Nu s-a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând cererea formulată, în raport cu probele administrate, instanța reține că aceasta este întemeiată.
Astfel, instanța reține că prin actele administrative atacate au fost stabilite obligații fiscale suplimentare în sarcina reclamantei, în valoare de 649.800 lei, compuse din TVA în sumă de 508.891 lei, dobânzi de întârziere în sumă de 92.983 lei și penalități în sumă 47.926 lei.
Au reținut organele fiscale că reclamanta a realizat operațiuni impozabile constând în venituri din dezvoltare imobiliară, respectiv vânzarea unor apartamente construite conform Autorizației de construire nr.467/2005.
În cursul anilor 2005, 2006 și 2007,între reclamantă și terți beneficiari, au fost încheiate contracte de vânzare-cumpărare cu plata prețului în rate, în baza acestora fiind facturate și încasate avansuri de la beneficiari.
Organul de inspecție fiscală a constatat că în perioada_ -_ reclamanta nu a facturat diferențele de preț in conformitate cu antecontractele încheiate, deși a predat beneficiarilor apartamentele.
Nici după data de_ reclamanta nu a facturat cu TVA diferențele de preț, apreciindu-se că astfel,s-au încălcat prevederile art.1341alin. 6 din Legea nr. 571/2003, în vigoare cu_ .
Ca urmare a acestor constatări, organele fiscale au modificat baza de impunere și au reținut în sarcina reclamantei obligațiile suplimentare față de bugetul de stat, menționate anterior.
Reclamanta susține că organele fiscale au procedat in mod greșit, deoarece ultima rată din preț nu a putut fi pretinsă și prin urmare facturată, înainte de data transferului dreptului de proprietate.
Transferul dreptului de proprietate nu s-a putut efectua datorită imposibilității înscrierii construcției in cartea funciară.
Chiar dacă apartamentele au fost predate în fapt beneficiarilor, conform dispozițiilor contractuale, reclamanta nu putea să ceară diferența de preț decât la data transferului dreptului de proprietate, prin urmare, nu avea motive să întocmească facturi cu TVA și să plătească TVA către bugetul de stat.
Având în vedere starea de fapt și de drept supusă analizei instanței, instanța va reține că este întemeiat punctul de vedere al reclamantei.
Astfel, în sensul art.1341alin.3 din Legea nr. 571/2003, în vigoare până la data de_, instanța va reține, în legătură cu faptele generatoare pentru livrări de bunuri și prestări servicii [ … ] pentru livrările de bunuri imobile, că faptul generator intervine la data la care sunt îndeplinite formalitățile legale pentru transferul titlului de proprietate de la vânzător la cumpărător.
După 1 ianuarie 2010 au devenit incidente prevederile art.1341alin.6 care prevăd că pentru livrările de bunuri corporale, inclusiv bunuri imobile, data livrării este data la care intervine transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar. Prin excepție, în cazul contractelor care prevăd că plata se efectuează in rate, sau al oricărui alt tip de contract care prevede că proprietatea este atribuită cel mai târziu în momentul plății ultimei sume scadente, data livrării este data la care bunul este predat beneficiarului.
Prin urmare, raportat la dispozițiile legale menționate, instanța reține că faptul generator, prin care sunt realizate condițiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei, în raport de care se stabilește obligația de plată către buget este data predării bunului care din punctul de vedere al bunurilor imobile nu poate fi decât data transferului dreptului de proprietate .
Chiar dacă după_ legea face referire la data predării, această predare din punctul de vedere al bunurilor imobile, predarea nu poate fi considerată finalizată fără încheierea contractului autentic de vânzare- cumpărare care transferă dreptul de proprietate.
Dreptul de proprietate are in conținutul său atributele de posesie, folosință și dispoziție, ori nu se poate reține că s-a predat un imobil către beneficiar atâta timp cât s-a predat doar posesia și folosința, în mod legal dispoziția neputând fi predată decât în momentul încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare.
În cauză însă, contractul autentic de vânzare-cumpărare nu a putut fi încheiat deoarece imobilul nu a putut fi întabulat in cartea funciară, in lipsa întabulării, nefiind posibilă încheierea contractelor autentice de vânzare- cumpărare.
Nefiind posibil transferul dreptului de proprietate, reclamanta nu era îndreptățită să ceară de la beneficiari și să factureze diferențele de preț, chiar dacă termenul prevăzut în contractele cu beneficiarii era expirat.
Expirarea acestui termen nu este opozabilă organelor fiscale, doar beneficiarii ar fi putut invoca în favoarea lor beneficiile termenului,angajând răspunderea contractuală a reclamantei. În această situație, organele fiscale nu pot considera întemeiat că în cauză diferența de preț ar fi trebuit încasată de către reclamantă și facturată,modificând baza de impunere.
Pentru motivele arătate, instanța va admite cererea formulată și va dispune anularea actelor atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite acțiunea în contencios fiscal formulată de către reclamanta SC
P. S., cu sediul în C. -N., str.Mihai V. nr.28, jud.C. în
contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a Județului C., cu sediul în C. -N., P-ța A. I. nr.19, jud.C., și în consecință:
Anulează Decizia de soluționare a contestației nr. 562/_, Decizia de impunere F-CJ nr. 1185 /_ și Raportul de inspecție fiscală nr. 1099
/_ .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
M. T.
Grefier,
-M. P.
Red.MT/tehn.MG 4 ex. 25.03.13
