Sentința civilă nr. 718/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 718/2013
Ședința publică din data de 10 Mai 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. GREFIER I. D. M.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de reclamantul O. A. D. împotriva pârâtelor D. G. A F. P. B. -N., A. F. P. B., având ca obiect contestație act administrativ fiscal restituire taxă poluare.
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din 3 mai 2013 dată la care pronunțarea hotărârii a fost amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de azi 10 mai 2013.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul O. A. D. a chemat în judecată pârâtele D. G. a F. P. B. -N. și A. F. P. B. solicitând anularea adresei nr. 5153/_ și restituirea taxei speciale de poluare pentru autoturisme in suma de 2437 lei cu plata dobânzilor legale calculată de la data plății și până la data restituirii efective.
În motivare, se arată în esență că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand dintr- un stat membru al Uniunii Europene pentru înmatricularea căruia a fost obligat să achite taxa solicitată prin acțiune.
A formulat cerere pentru restituirea acestei taxe, însă organul fiscal a refuzat, motivat de faptul că taxa s-a perceput legal.
Consideră că refuzul de a i se restitui suma achitată este nelegal, taxa percepută fiind contrară normelor comunitare, deoarece este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, orientând astfel cumpărătorii spre autoturisme second-hand deja înmatriculate în România. Astfel, se instituie o discriminare între mașinile identice, în funcție de locul unde a avut loc prima înmatriculare, în condițiile în care TUE interzice categoric astfel de discriminări. Rezultă că faptul generator al acestei taxe este prima înmatriculare pe teritoriul statului român.
Pârâta D. G. a F. P. B. -N.
a formulat întâmpinare, în nume propriu și pentru pârâta A. F. P. B.,
prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a celor două pârâte iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare se susține că taxa achitată a fost stabilită de către organul fiscal în conformitate cu dispozițiile cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și în Normele metodologice de aplicare.
Potrivit reglementărilor mai sus menționate taxa de poluare se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, atât în cazul celor noi cât și în situația celor rulate.
Întrucât din punctul de vedere al dreptului comunitar taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
Taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criterii obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
1
Curtea Europeană de Justiție (CJCE) a arătat că o consecință a dreptului comunitar este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehicule un sistem de taxă al cărei cuantum creste progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv.
Jurisprudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase nearmonizată incorporată într-un autovehicul național similar.
Cât privește o comparație cu privire la autovehicule deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat în sensul că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 din tratat nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente.
Dacă autovehiculele deja existente în parcul auto național nu sunt și ele supuse noii taxe nu reprezintă o discriminare sub aspectul dreptului comunitar.
În speță se impune a se stabilii dacă adoptarea O.U.G. nr. 50/2008 este conformă cu tratatul precum și cu jurisprudența CJCE.
Referitor la art. 110 din tratat, CJCE a apreciat că acest text de lege trebuie interpretat ca interzicând o taxă pe poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atât timp cât valoarea taxei, determinate exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceste excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Din analiza dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că determinarea taxei pe poluare se realizează pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrica) și clasificarea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4, astfel încât exigentele stipulate de CJCE sunt respectate. Prin urmare se poate retine că taxa pe poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008 nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 110 din tratat.
Textul art. 25 din tratat interzice între statele membre taxele vamale la import și export sau taxele cu efect echivalent, inclusiv cu privire la taxele vamale cu caracter fiscal.
Cu privire la natura taxei pe poluare CJCE s-a pronunțat, statuând că o taxă care nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul acelui stat membru, în vedere punerii în circulație nu constituie o taxă vamală în sensul art. 25 din tratat ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și trebuie examinată în lumina art. 90 din tratat. Susținerea reclamantului privind încălcarea art. 25 din tratat este nefondată întrucât taxa pe poluare este datorată pentru punerea în circulație a autovehiculului, astfel că nu se poate susține cu temei că este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru.
În cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de stat membru, derulată la nivelul instituțiilor Uniunii Europene, Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei, așa cum a fost reglementată de Codul fiscal, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul, în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, recomandarea comisiei constând în reducerea taxei pe măsura ce valoarea autoturismului scade. Opinia comisiei are în vedere faptul că înainte de toate taxa specială reglementată de Codul fiscal nu este una fiscală, scopul urmărit prin adoptarea ei a fost acela de a proteja mediul față de emisiile poluante.
Prin urmare dispozițiile cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008 au fost adoptate în concordanță cu reglementările comunitare, cu prevederile actului de aderare.
Reclamantul a solicitat obligarea la restituirea taxei de poluare, precum și a dobânzii, la nivelul penalităților percepute pentru creanțele bugetare.
Se consideră că cererea reclamantului este nefondată și nelegală, acordarea dobânzilor contravine art. 9, din O.G. nr. 13/2011, unde se prevede că "dobânzile percepute sau plătite de Banca Naționala a României, de bănci, de Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A., de organizațiile cooperatiste de credit și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice".
2
Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal.
În drept se invocă disp. art. OUG nr. 50/2008 și OG nr. 92/2003.
De asemenea DGFP B. -N. a formulat cerere de chemare în garanție, în nume propriu și pentru pârâta A. F. P. B., a Administrației F. pentru M. prin care a solicitat obligarea chematului în garanție la plata sumei solicitate de reclamant, a dobânzilor solicitate, precum și a cheltuielilor de judecată, în cazul în care instanța admite acțiunea introductivă.
În motivare se arată că art. 1, alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 prevede că "prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de A.
F. pentru M. ";.
Chemata în garanție A. F. pentru M. nu a depus la dosar întâmpinare și nu și-a delegat reprezentat în instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Examinând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele DGFP B. -N. și A. F. P. B., cu prioritate, conform art.137 al. 1 Cod procedură civilă
, tribunalul reține că reclamantul a solicitat restituirea sumei de 2437 lei, achitată cu titlu de taxă pe poluare.
Reclamantul a formulat acțiunea în contencios fiscal doar în contradictoriu cu DGFP B. -
N. și AFP B., însă date fiind disp. art.33 alin.1 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, organul fiscal competent în administrarea impozitelor și taxelor în ceea ce îl privește pe reclamant este AFP L., neavând relevanță aspectul că suma a fost plătită prin Trezoreria B., organizată ca serviciu în cadrul AFP B. .
De altfel, refuzul restituirii sumei achitate cu titlu de taxă pe poluare, refuz ce reprezintă fundamentul demersului judiciar inițiat de reclamant, este exprimat de AFP L., în cuprinsul adresei nr. 20084/2011 (f. 6 dosar).
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de cele două pârâte, cu consecința respingerii acțiunii împotriva pârâtelor DGFP B. N. și AFP B., ca fiind introdusă față de persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Dată fiind soluția adoptată, raportat la prevederile art.274 C.pr.civ., se va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
În aceste condiții, nefiind întrunite cerințele art.60 C.pr.civ., respectiv obligarea la plata sumei de bani pretinsă de reclamantă se va respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție formulată de pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor A. F. P. B. și
D. G. a F. P. B. -N.
, ambele cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud. B.
-N. invocată de pârâte și, în consecință, respinge acțiunea formulată de reclamantul O. A.
, domiciliat în L., nr. 379, jud. B. -N., împotriva acestor pârâte ca fiind introdusă față de persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtele A. F. P. B. și DGFP B-N împotriva Administrației F. pentru M., cu sediul în B., S. I., nr. 294, corp A, sector 6, ca nefondată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. M. I. D. M.
3
