Decizia civilă nr. 11476/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 11476/2013
Ședința publică din data de 27 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR D. M. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de reclamanta SC C. L. SRL împotriva deciziei nr. 4758 din data de_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata D.
G. A F. P. A J. M., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare este legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei, conform dovezii depusă la fila 18 și timbru judiciar de 0,30 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ și ulterior la data de_ intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 319 al. 1 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 4758/_, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._, a fost respins ca neîntemeiat recursul declarat de SC C.
L. SRL împotriva SC nr. 5707/_ a tribunalului M. . Pentru a dispune astfel, Curtea a avut în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 1 Cod fiscal, la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înțelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției.
Aceste dispoziții legale au fost utilizate de către intimata D. G. a
F. P. a jud. M. în emiterea deciziei de impunere nr. 701/_ .
Practic, problema de drept care trebuie lămurită vizează aplicarea acestui text legal, prin prisma calificării actelor adiționale încheiate de societatea recurentă cu proprii salariați ca fiind acte prin care s-a dispus detașarea
acestora sau acte de delegare, cu consecințe în sfera deductibilității cheltuielilor cu diurnele externe acordate salariaților.
În acest context, Curtea constată că recurenta, în calitate de antreprenor, a încheiat cu SC Edil Stil SRL, cu sediul în Italia, în calitate de client, contractul de antrepriză din data de_, obiectul contractului fiind următorul: clientul dă în antrepriză/subantrepriză antreprenorului execuția următoarei lucrări, care va fi efectuată cu materialele antreprenorului: lucrări de tencuire și construcție pereți, punere de marmură și ceramică la clădirea amplasată în localitatea Milano, str. Corso Matteotti";.
De asemenea, la art. 6 din contract s-a prevăzut că antreprenorul se obligă să folosească la execuția lucrărilor de la clădirea clientului doar muncitori înscriși în propriul registru matricol.
Prin urmare, recurenta s-a obligat, prin contractul de antrepriză menționat anterior, să execute lucrările specificate în Italia, localitatea Milano, cu propriile materiale și cu proprii angajați.
Având în vedere acest aspect, este evident că actele adiționale încheiate de recurentă cu proprii salariați nu pot fi calificate ca fiind acte prin care se dispune detașarea acestora, de esența detașării fiind schimbarea temporară a locului de muncă din dispoziția angajatorului la un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia (art. 45-47 Codul muncii), ceea ce nu se regăsește în speța de față, în care salariații și-au schimbat doar locul muncii, continuând, însă, să lucreze pentru același angajator și în interesul acestuia, în realitate fiind în prezența unei delegări (art. 43 Codul muncii).
Instanța de fond a reținut în mod corect dispozițiile art. 21 Cod fiscal, potrivit cărora cheltuielile deductibile sunt cele efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, precum și pe cele ale art. 21 alin. 3 lit. b, care consideră deductibile cheltuielile cu indemnizația de deplasare acordată salariaților pentru deplasări în România și în străinătate în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituțiile publice.
Prin urmare, contrar susținerilor recurentei, intimata D. G. a F.
a jud. M. avea posibilitatea recalificării actelor adiționale încheiate la contractele individuale de muncă din perspectivă dispozițiilor art. 11 Cod fiscal, fiind evident că are relevanță din punct de vedere fiscal calificarea corectă ce trebuie dată acestor acte, în cazul delegării, astfel cum este în cazul de față, recurenta putând deduce cheltuielile efectuate cu deplasarea salariaților doar în limita dispozițiilor art. 21 alin. 3 lit. b din Codul fiscal, care le consideră cheltuieli cu deductibilitate limitată.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamanta recurentă
, solicitând anularea ei cu consecința admiterii recursului și a acțiunii principale așa cum a fost formulată.
În esență, a arătat că în urma controlului de inspectie fiscala generala, aferenta anilor fiscali 2008-2009, s-a imputat societatii un impozit pe profit suplimentar in suma de 35.136 lei, majorari de intarziere in suma de 9.498 lei, deoarece salariatii nostri au fost delegati in alta tara, respectiv Italia.
Echipa de inspectie a luat in calcul diurna salariatilor ca fiind o delegare a lor si nu o detasare, confor contractelor de subantrepriza incheiat cu EDIL STIL SRL.
In raportul de inspectie fiscala, la cap. ID.2 este specificat ca: "documentele care stau la baza inregistrairii in evidenta contabila a sumelor mai sus mentionate sunt contractele individuale de munca, actele aditionale la contratul individual de munca inregistrate la ITM M. ., nota de detasare, statele de plata a personalului angajat si detasat pe teritoriul Italiei, precum si tabelele
centra1izatoare a persoanelor detasare" si nu delegatiile care sunt valabile doar cu stampila societatii unde au fost delagati.
Organele de inspectie fiscala au procedat la calcularea cheltuielilor cu diurna acordata salariatilor, deductibile din punct de vedere fiscal.
În urma controlului efectuat, echipa de control era obligata sa consemneze in Registrul Unic de Control, lucru pe care nu l-au facut.
Decizia Curții este criticabila pentru ca a invocat in sprijinul motivarii sale dispozitiile alt. 11 alin.l Cod Fiscal.
Instanta face o interpretare larga si in neconformitate cu realitatea juridica a cauzei deduse judecatii. Astfel, interpretul defineste termenul de tranzactie prevazut de art. 11 alin. l Cod fiscal in sensul ca acesta ar trebui sa aiba un efect fiscal. Tranzactia este "Conventia între două sau mai multe părti, prin care se transmit anumite drepturi, se face un schimb comercial", mai departe se motiveaza prin faptul ca se arata printr-o interpretare proprie a instantei, care ar putea sa fie critica, sau care ar putea fi utilizata in opera de recalificare a tranzactiei.
In sprijinul sustinerilor reclamantei, cu privire la termenul de tranzactie, vin si dispozitiile alin. 2 din acelasi articol, alt. II Cod Fiscal: "2) În cadrul unei tranzactii între persoane române și persoane nerezidente afiliate, precum și între persoane române afiliate, autoritătile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane, după cum este necesar, pentru a reflecta pretul de pistă al bunurilor sau al serviciilor fumizate în cadrul tranzactiei. La stabilirea pretului de piață al tranzactiilor între persoane afiliate se folosește cea mai adecvată dintre următoarele metode:
metoda comparării preturilor, prin care pretul de piață se stabileste pe baza preturilor plătite altor persoane care vând bunuri sau servicii comparabile către persoane independente;
metoda cost-plus, prin care pretul de piată se stabilește pe baza costurilor bunului sau serviciului asigurat prin tranzactie, majorat cu marja de profit corespunzătoare;
metoda pretului de revânzare, prin care Pretul de piată se stabileste pe baza pretului de revânzare al bunului sau serviciului vândut unei persoane independentei diminuat cu cheltuiala cu vânzarea, alte cheltuieli ale contribuabilului și o marjă de profit
orice altă metodă recunoscută în liniile directoare privind preturile de transfer emise de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. ""
Apreciază aceasta interpretare, motivare, ca fiind atat de relativa, "in modul cel mai normal", expresia, motivarea, cum ca "operatiunea sa nu se incheie in modul cel mai normal posibil" conduce la o instabilitate si o nesiguranta juridica a actelor juridice. Da posibilitatea autoritatilor fiscale de a interpreta prin liberul arbitru orice act emis de catre contribuabili.
Articolul invocat de catre instanta de fond are o referire cat mai exacta, anume "doar la o tranzactie", de unde rezulta ca sa nu fie luata in considerare sau sa-i reincadreze forma acesteia.
In speta dedusa judecatii, avem de a face, in mod evident, cu contracte de antrepriza/subantrepriza incheiate intre o societate din Romania si una din Italia.
Aceste contracte au fost, fapt dovedit de catre cele doua expertize judiciare dispuse in cauza, generatoare de profit, de unde rezulta profit net impozabil. Ca orice contracte de natura economica, comerciala, acestea au avut si cheltuieli din partea prestatorului de servicii SC C. L. SRL.
Instanta de fond interpreteaza toata probatiunea administrata in cauza pe ideea ca salariatii societatii reclamante nu ar fi fost detasati, ci delegati.
Având în vedere că prin actele aditiona1e incheiate s-a precizat in mod expres localitatea unde urmau sa-si desfasoare activitatea angajatii, acest lucru reprezinta in mod implicit si o detasare, pentru care au fost și întocmite note de detașare.
Contractele de munca si actele aditionale au fost inregistrate la ITM M. conform dispozitiilor legale.
De asemenea, este eronată și sustinerea conform careia cheltuielile cu diuma nu ar fi fost realizate in scopul realizarii de venituri, si prin urmare, nu sunt deductibile fiscal.
Ambele expertize au dovedit, ba chiar si organul fiscal, ca contractul incheiat intre societatea din Italia a fost profitabila pentru SC C. L. SRL.
Instanta de fond se contrazice in mod vadit deoarece din chiar cuprinsul sentintei rezulta ca in anul 2009, societatea reclamantă a incasat venituri din contractele de antrepriza in suma de 515.352,69 lei, avand cheltuieli cu diurna in cuantum de 352.619,31 lei, adica un plus de peste 160.000 le.
Mai mult, cu privire la anul 2008, societatea reclamantă a avut cheltuieli cu diurna in suma de 385.533,58 lei fara ca sa fi avut si venituri din contractul de antrepriza incheiat cu societatea din Italia.
Din nou instanta este in eroare, pentru ca rezultatele din expertize arata faptul ca recurenta a incasat sau va urma sa incaseze suma de 216.359 euro.
Veniturile realizate pe 2008 au fost in suma de 7.896.587 lei, rezulta din raspunsul dat de catre Serviciul de I. Fiscala nr. 2 Viseu de Sus catre DGFP
M. .
În drept au fost invocate prevederile art. 307 și urm. Cod proced. civilă.
Intimata DGRFP CLUJ-NAPOCA, legal citată, a depus întâmpinare
solicitând respingerea contestației ca inadmisibilă în condițiile în care nu sunt incidente dispozițiile art. 317, 318 Cod proced. civilă.
Analizând contestația în anulare astfel cum a fost formulată, Curtea reține următoarele:
Contestatoarea critică, pe calea contestației în anulare, decizia nr. 4758/_ a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr._, invocând ca temeiuri de drept dispozițiile art. 307 și urm. Cod proced. civilă.
Calea extraordinară de atac uzitată de contestatoare este reglementată la art. 317-321 Cod proced. civilă, legiuitorul enumerând în mod limitativ, la art. 317, 318 ipotezele în care poate fi primită contestația în anulare respectiv: nelegala îndeplinire a procedurii de citare pentru ziua în care s-a judecat pricina, încălcarea dispozițiilor cu privire la competență, greșeala materială respectiv necercetarea unui motiv de modificare sau anulare.
Contestatoarea nu face vorbire despre nici unul dintre aceste motive, făcând trimitere, dimpotrivă, la reglementările exprese din calea de atac a recursului și reiterând prin demersul său aceleași argumente susținute cu prilejul recurării sentinței instanței de fond.
În aceste circumstanțe, Curtea constată că, în fapt, contestatoarea a promovat un ,,recurs la recurs,, ceea ce face ca demersul său să fie inadmisibil.
Nu se poate reține săvârșirea de către instanța de recurs a vreunei greșeli materiale, eventuala greșită apreciere a probelor necircumscriindu-se prevederilor legale anterior enunțate după cum nu se poate reține nici o eventuală nepronunțare asupra motivelor de recurs - aspect de altfel neinvocat de către contestatoare.
Față de aceste considerente, în baza art. 320 Cod proced. civilă, Curtea va respinge contestația în anulare declarată de contestatoarea SC C. L. SRL împotriva deciziei civile nr. 4758 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare declarată de contestatoarea SC C. L. SRL împotriva deciziei civile nr. 4758 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, F. T. | Judecător, M. H. | Judecător, D. M. |
Grefier, D. C. |
Thred./M.H. 2 EX./_
