Sentința civilă nr. 351/2013. Contencios. Anulare act administrativ
Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECTIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 351/2013
Ședința publică din 18 Ianuarie 2013 Instanța constituită din: Președinte: Ț. D. B.
Grefier: S. I.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, acțiunea formulată de reclamantul
G. D.
, cu domiciliul în Z., str. A. B., nr. 5, bl. P6, sc. A, ap. 12, județul
S., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. S. , cu sediul în localitatea Z., P. I. M., nr. 15, județul S., având ca obiect anulare act administrativ - contestație decizie de impunere..
Mersul dezbaterilor, precum și concluziile părților pe fondul cauzei, sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 11 ianuarie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de astăzi.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului S. la data de_, sub nr._, reclamantul G. D. a formulat, inițial,în contradictoriu cu D. G. a F. P. a J. S., contestație la Decizia nr.241 din data de 30 septembrie 2011 emisă de D. G. a F. P. S., privind soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei de impunere nr.6359/1 din_, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, emisă în baza Raportului de inspecție fiscală înregistrat la Activitatea de Inspecție Fiscală S. sub nr.6359/_, pe care o consideră netemeinică și nelegală.
Reclamantul a arătat că motivele contestației le va depune la dosarul cauzei până la primul termen de judecată (f.1).
În probațiune, au fost depuse la dosar înscrisuri (f.2-16).
Reclamantul și-a motivat acțiunea la data de_, arătând motivele care au stat la baza atacării Deciziei de impunere nr.6359/I din_ emisa de Agenția Naționala de Administrare Fiscală - Activitatea de Inspecție Fiscala S., solicitând modificarea acesteia, în sensul diminuării TVA de plată și implicit a accesoriilor calculate aferente acestei taxe, având in vedere următoarele aspecte:
Activitatea desfășurată a constat în modificarea mansardei de la blocul A-14 din Z., str. A. Tineretului nr.3, jud. S., în sensul transformării acesteia în
apartamente de locuit care ulterior au fost vândute unor persoane fizice în baza unor contracte de vânzare cumpărare în forma autentică. Aceste lucrări de apartamentare a mansardei au necesitat cheltuieli cu achiziționarea de diverse materiale de la agenți economici cu obiect de activitate în domeniul comerțului cu materiale de construcții, în prețul de achiziție intrând și TVA.
Reclamantul a arătat că, la data efectuării tranzacțiilor ca persoană fizică, nu a avut cunoștință de modificările aduse Codului fiscal prin care depășirea plafonului de 35.000 euro reprezentând venituri obținute din aceste acte si fapte de comerț, atrage obligația și pentru persoanele fizice a declarării ca plătitor în scopuri de TVA și, implicit, colectarea și virarea la bugetul de stat a TVA de plată datorată. Reclamantul consideră că TVA de plată se determină ca diferența între TVA colectată, aferentă încasărilor din tranzacțiile imobiliare, și TVA deductibilă, aferentă materialelor de construcții cumpărate în scopul executării lucrărilor în vederea modificării mansardei în apartamente. Reclamantul a recunoscut că, neștiind că avea obligația să se declare la organele fiscale plătitor de TVA, nu a păstrat documentele de aprovizionare cu materiale de construcții, pentru a putea face dovada plații TVA aferente acestora la momentul achiziției lor.
Prin urmare, reclamantul a solicitat recalcularea TVA datorată bugetului de stat,prin luarea în considerare de către organele fiscale a cheltuielilor efectuate cu ocazia transformării mansardei blocului în apartamente de locuit si, implicit, a TVA deductibilă aferentă, prin estimare (pornind de la prețul de piață a materialelor utilizate si suprafața apartamentată), ceea ce ar reduce în mod considerabil TVA de plată si accesoriile calculate si stabilite în sarcina sa prin actul administrativ fiscal emis si care face obiectul cauzei.
Reclamantul a mai menționat că aceasta ar fi o soluție justă, având în vedere că TVA colectată a avut la baza TVA deductibilă care a și fost achitată furnizorilor, prin urmare TVA de plată ar trebui să o reprezinte diferența dintre aceste doua taxe (TVA colectata - TVA deductibilă) și nu valoarea integrală a TVA colectată, la care s-a adăugat si o sumă substanțială reprezentând majorări de întârziere si penalități.
În probațiune, reclamantul a mai depus la dosar înscrisuri (f.28-44).
La termenul din data de_, reclamantul și-a precizat din nou acțiunea,arătând că înțelege să conteste Decizia de impunere nr. 6359/1 din_ emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin care a fost obligat la plata a 21.240 lei TVA, 4978 lei majorări de întârziere și 3186 lei penalități și, implicit, contestă decizia nr. 241 din data de_, care este răspunsul dat de Agenția Națională de Administrare Fiscală la contestația sa împotriva aceleiași Decizii de impunere 6359/1, depusă la Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Totodată, reclamantul a formulat o cerere în probațiune, solicitând să se evalueze, de către un expert tehnic în arhitectură, materialele necesare construcției imobilului situat în Z., str. A. Tineretului, bl.A14, întrucât TVA-ul plătit de el pe aceste materiale folosite trebuie scăzut din TVA-ul stabilit prin Decizia nr. 6359/I/_ a ANAF, altfel s-ar ajunge la o dublă impunere fiscală.
La termenul din data de_, reclamantul și-a precizat din nou acțiunea, arătând că solicită următoarele: anularea deciziei de impunere nr. 6359/1 din _
și a raportului deciziei inspecției fiscale cu nr. 6359 din_, cu consecința anularii actelor de executare, pentru următoarele motive: Raportul de inspecție fiscală i-a încălcat drepturile, încadrând greșit construcția veche peste care a mansardat, structura clădirii nu a fost afectată, acoperișul nu este structură,astfel că a solicitat proba cu expertiza evaluatorie, prin care să dovedească faptul că mansarda reprezintă mai puțin de 50% din valoarea totală a clădirii, care este o construcție veche scutită de la plata TVA-ului. Reclamantul susține nu a modificat structura clădirii, ci a mansardat acoperișul, care nu face parte din structura clădirii, aceasta a fost încadrată greșit de către Fisc, conform art. 141 alin. 2 litera F, din Codul Fiscal. Normele de aplicare ale art. 127, respectiv alin. 2 ind. 1, nu au reglementat expres obligativitatea persoanelor fizice care înstrăinează imobile proprietate personală, de a plăti TVA aferent acestor operațiuni decât de la data de 01 Ianuarie 2010, atunci când OUG 109/2009 a modificat Codul Fiscal, astfel cum a statuat I. în decizia 1829 din dosar_, încălcându-se astfel principiul certitudinii impunerii, conform căruia contribuabilul trebuie să poată urmări sarcina fiscală care îi revine.
În baza art.2 din Directiva 112/2006, a Comunității Europene, nu i s-a respectat dreptul de deducere a TVA-ului, încălcându-se Tratatul României de aderare la Uniunea Europeană. Dreptul de deducere prevăzut la art. 167 și următoarele din Directiva 112/2006, nu poate fi limitat, acesta exercitându-se imediat pentru totalitatea taxelor efectuate in amonte (cauza 368/09 a Curții Europene de Justiție obligatorie pentru România).
Reclamantul solicită, așadar, instanței anularea deciziei de impunere nr. 6359 /I din_ și a raportului de inspecție fiscala nr. 6359 din_, cu consecința anulării actelor de executare.(f.102).
La același termen de judecată,reclamantul a formulat o "completare la precizarea cererii de chemare în judecată";, solicitând anularea deciziei de impunere nr. 6359/I din_ si a raportului deciziei inspecției fiscale cu nr. 6359 din_, cu consecința anularii actelor de executare și arătând următoarele :
Ca urmare a deciziei de impunere nr. 6359/I din_ emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr.6359 din_, s-a stabilit obligații de plată la bugetul de stat în sumă totală de 29.404 lei reprezentând: TVA- 21.240 lei, majorări de întârziere aferente -4.978 lei si penalități de întârziere aferente -3.186 lei; reclamantul a menționat faptul că a formulat contestație împotriva actelor mai sus menționate, dar prin Decizia nr. 241 din_ a fost respinsă de către ANAF.
Reclamantul a mai precizat următoarele: pentru impozitele pe venit reținute la sursă, persoana fizica nu are obligații fiscale conform art.95 din Cod procedură fiscală; în condițiile în care ANAF a procedat la verificarea sa, acest lucru nu se putea face decât în urma reîncadrării formei unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției; până la momentul respectiv, ANAF nu a reîncadrat nici o tranzacție pentru reclamant și nu a emis nici o decizie de impunere care să fie premisa unei baze de impunere care să genereze controlul fiscal; decizia de impunere trebuie să includă baza de impunere, dar persoana fizică nu are obligația să depună declarații de venit, baza de impunere nu poate fi determinată legal;neexistând prevedere legală pentru o bază de impunere cerută
legal, nu se poate face nici calculul legal al TVA-ului, în cazul unei reclasificări, neexistând baza de impunere și deci neexistând evidență fiscală; vânzările de imobile sunt reglementate de Codul civil care stabilește impozitele; până la data rămânerii definitive a reclasificării, nu exista baza de impunere pentru persoana fizică, care vinde un imobil; aplicându-se principiul bunei credințe de la art. 12 Cod procedură fiscală si al respectării interpretării legii de la art. 13 Cod procedură fiscală, momentul constituirii bazei de impunere este termenul legal după contestarea contribuabilului si rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești si este precedat de acte de procedură fiscală obligatorii.
Reclamantul a mai arătat că se interpretează și se aplică greșit art. 72 din Cod procedură fiscală, deoarece pentru tranzacțiile imobiliare care implică notarul nu există obligația de declarare conform art. 95 din Cod fiscal; nu se definește continuitatea în Cod fiscal și, ca atare, interpretarea organului fiscal este abuzivă; inspecția fiscală poate avea ca subiect de control numai persoanele care întocmesc declarații fiscale, deci nu și persoanele care nu au obligația legală de a depune declarații fiscale pentru înstrăinarea de imobile. S-a mai invocat și faptul că ANAF nu l-a informat corect pe reclamant asupra obligațiilor sale fiscale cu privire la persoanele impozabile. Normele de aplicare ale art. 127 respectiv alin. 2 ind. 1, nu au reglementat expres obligativitatea persoanelor fizice care înstrăinează imobile proprietate personală, de a plăti TVA aferentă acestor operațiuni decât de la data de 01 Ianuarie 2010. Din precizările făcute de ANAF în Decizia de Impunere nr. 6359/1 din_ reiese faptul că reclamantul a efectuat un număr de 6 tranzacții imobiliare, respectiv un număr de 5 apartamente si o magazie, cele 5 apartamente provin din mansardarea blocului A14 din Z., strada A. Tineretului nr. 3, iar magazia, fiind considerată construcție veche, nu intră în discuția la plată TVA. Reclamantul a precizat faptul că cele 5 apartamente au fost vândute pe parcursul anului 2009, ultima tranzacție având loc în data de_ ; reclamantul a subliniat faptul că, pentru o analiză aprofundată a cauzei de față, trebuie avute în vedere modificările succesive ale Codului fiscal, modificări esențiale intervenite în perioada_ -_ si care nu au fost avute în vedere de organele de inspecție fiscală. Art. 141 alin. 2 lit. f. Cod fiscal este un articol special care trebuie citit prin prisma modificărilor în timp aduse Codului Fiscal. Verificările autorităților fiscale se referă la modificări importante an de an, care nu sunt luate în considerare de verificarea fiscală din cauză, prestată pe o perioadă mai mare de anul în curs.
Reclamantul a solicitat instanței să ia în considerare fiecare schimbare a Codului Fiscal, deci fiecare perioadă fiscală trebuie încadrată legislației în vigoare la data vânzării, (ultima sa tranzacție având loc la data de_ ), legislația nefiind reglementată expres decât la data de_ atunci când prin OUG 109/2009 se modifică art. 127 din Cod fiscal, adăugându-se un nou paragraf (2 ind.1), cu următorul conținut:" situațiile în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile sunt explicitate prin norme."
Trebuie observat că această prevedere este una nouă, intrată în vigoare la_, prevedere în baza căreia au fost date norme de aplicare consistente (aprobate prin H.G. 1620/2009) prin care se rezolvă, practic, dilema existentă anterior si fac clare obligațiile contribuabililor, dar si dreptul acestora.
Nu este vorba de norme date în aplicarea unor articole deja existente, deci nu se poate susține ca normele clarifică unele obligații anterioare, ceea ce înseamnă că prevederile din norme pot fi aplicate doar începând de la_, și în nici un caz retroactiv,de asemenea, cum a statuat I. în decizia 1829 din dosar_, încălcându-se astfel principiul certitudinii impunerii, conform căreia contribuabilul trebuie sa poată urmări sarcina fiscală care îi revine.
În al doilea rând, susține reclamantul, raportul de inspecție fiscală i-a încălcat drepturile, încadrând greșit construcția veche peste care el a mansardat, structura clădirii nu a fost afectată, acoperișul nu este structură, astfel că G. D. a solicitat proba cu expertiza evaluatorie, pentru a dovedi că mansarda reprezintă mai puțin de 50% din valoarea totală a clădirii, care este o construcție veche scutită de la plata TVA ului .Conform art. 141 alin. 2 litera f, din Codul Fiscal, el nu a modificat structura clădirii, ci a mansardat acoperișul, care nu face parte din structura clădirii, aceasta a fost încadrată greșit de către Fisc.
Drept pentru care reclamantul solicită instanței acceptarea cererii astfel formulate, anularea deciziei de impunere nr. 6359 /I din_ și a raportului de inspecție fiscala nr. 6359 din_, cu consecința anularii actelor de executare.
În probațiune, reclamantul a mai depus la dosar înscrisuri (f.106-126).
La termenul de judecată din data de_ ,reclamantul a învederat instanței că renunță la cererea în probațiune privind efectuarea unei expertize în cauză, nu solicită administrarea altor probe, apreciind că la dosar există suficiente dovezi în susținerea afirmațiilor sale. De asemenea, reclamantul a precizat că solicită anularea Deciziei nr. 241/_, a Decizie de impunere nr. 6359/I/_ și a Raportului de inspecție fiscală, în privința obligării sale la plata sumelor stabilite în sarcina sa pentru vânzările efectuate, întrucât apreciază că nu avea obligația de a plăti TVA la data vânzării imobilelor (f.132).
Prin întâmpinarea depusă la dosar, D. G. a F. P. S. a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii în contencios administrativ formulată de G. D. și menținerea Deciziei nr. 241 din_ emisă de D. G. a F.
a J. S., ca temeinică și legală.
În motivare s-a arătat că, în fapt, G. D. a formulat contestație împotriva Deciziei de impunere nr. 6359/I din_ prin care s-au stabilit ca obligații de plată la bugetul de stat în sumă totală de 29.404 lei reprezentând TVA - 21.240 lei, majorări de întârziere aferente - 4.978 lei și penalități de întârziere aferente - 3.186 lei, decizie emisă in baza RIF nr. 6359/_ .
Prin Decizia nr. 241 din_ emisă de către DGFP S. s-a respins ca neîntemeiată contestația reclamantului.
După cum rezultă din Raportul de Inspecție Fiscală nr. 6359/_ contribuabilul G. D. a fost verificat din punct de vedere fiscal, obiectul controlului fiind verificarea TVA-ului din tranzacțiile imobiliare, pentru perioada_ -_ .
Din documentele depuse la dosarul cauzei și din RIF rezultă că în perioada 2007-2009, reclamantul a efectuat în total 6 tranzacții imobiliare - a vândut 5 apartamente si o magazie cu o suprafață de 53 mp, pentru care s-au încheiat contracte autentice.
Din aceleași documente rezultă faptul că tranzacțiile efectuate de către reclamant nu au avut un caracter ocazional, ele fiind efectuate în vederea realizării de venituri cu caracter de continuitate așa cum este prevăzut la art. 127 alin. 2 din Codul fiscal coroborate cu normele date în aplicarea acestui articol, domnul G.
D. devenind persoană impozabilă conform prevederilor alin.1 al aceluiași articol. Este eronată solicitarea reclamantului de a se recalcula TVA-ul prin estimare, atâta vreme cât există toate documentele în baza cărora s-a putut determina exact cuantumul corect al acestuia. Potrivit art. 67 din OG nr. 93/2003 R, privind Codul de procedură fiscală, metoda estimării se utilizează numai in
cazul in care nu exista deloc documente justificative .
Prin urmare, cererea reclamantului în sensul celor de mai sus nu se mai justifică întrucât există contracte de vânzare cumpărare în formă autentică și declarația 208 depusă de către notarii publici organele fiscale.
Conform prevederilor art. 152, alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare,"(1) Persoana impozabilă stabilită în România, a cărei cifră de afaceri anuală declarată sau realizată este inferioară plafonului de 35.000 euro, al că echivalent în lei se stabilește la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României la data aderării se rotunjește la următoarea mie poate solicita scutirea de taxă numită în continuare regim special de scutire, pentru operațiunile prevăzute la art. 126 alin. (1), cu excepția livrării intracomunitare de mijloace de transport noi,scutite conform art. 143 alin.(2) lit. b).
(2) Cifra de afaceri care servește drept referință pentru aplicarea alin. (1) este constituită din valoarea totala a livrărilor de bunuri si a prestărilor de servicii care ar fi taxabile dacă nu ar fi desfășurate de o mică întreprindere, efectuate de persoana impozabilă în cursul unui an calendaristic, incluzând si operațiunile scutite cu drept de deducere si pe cele scutite fără drept de deducere, prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. a), b), e) si f), dacă acestea nu sunt accesorii activității principale, cu excepția următoarelor:
livrările de active fixe corporale sau necorporale, astfel cum sunt definite la art. 1251 alin.(1)pct. 3, efectuate de persoana impozabilă;
livrări intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit.b).
Totodată, potrivit art. 127 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, " ... Constituie activitate economica exploatarea bunurilor corporale sau necorporale in scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate" si pct. 3.(1) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal " In sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personala sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale, nu va fi considerata activitate economica, cu excepția situațiilor in care se constata ca activitatea respectiva este desfășurata in scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate in sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal...".
Conform art. 127 alin. (1) din Codul fiscal" Este considerata persoana impozabila orice persoana care desfășoară de o maniera independenta si indiferent
de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. 2, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități".
Fata de textele de lege enunțate mai sus, rezulta ca pentru activitățile de vânzare a construcțiilor prezentate in Raportul de inspecție fiscala, se constata ca reclamantul este persoana impozabila.
In aceste condiții, la calculul plafonului de scutire se iau in considerare veniturile realizate din vânzarea construcțiilor.
In fapt, în perioada 2007-2009, domnul G. D. a efectuat un număr de 6 tranzacții imobiliare, respectiv a vândut un număr de 5 apartamente si o magazie cu o suprafața de teren de 53 mp pentru care s-a încheiat contracte autentice. Cele 5 apartamente au provenit din apartamentarea mansardei de la blocul A-14 din Z.
, Str. A. Tineretului nr.3 care s-a efectuat in baza Autorizației de construcție nr. 896 din data de 18 decembrie 2007.
Situația tuturor tranzacțiilor imobiliare efectuate de domnul G. D. in perioada 2007-2009 este prezentata in Anexa nr.1 a Raportului de inspecție fiscala.
Urmare celor trei tranzacții efectuate în luna mai 2009 în suma de 2. lei, la data de_, valoarea veniturilor obținute depășește plafonul de scutire prevăzut la art.152 alin. (1) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare.
Potrivit art. 152 alin. (6) trebuia să solicite înregistrarea în scopuri de TVA conform art.153 în termen de 10 zile de la data atingerii sau depășirii plafonului.
In scopul combaterii evaziunii fiscale în tranzacțiile imobiliare, s-a stabilit ca în România și persoanele fizice trebuie sa plătească TVA pentru tranzacțiile imobiliare care depășesc valoarea de 35.000 euro făcute în scop comercial. Aceasta pentru că persoanele fizice sunt mai tentate decât companiile sa facă evaziune fiscala in tranzacțiile imobiliare deoarece in cazul companiilor TVA-ul poate fi dedus.
Prevederea legala a fost preluata de Codul fiscal dintr-o directiva europeana.
Conform prevederilor Legii 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare: ART. 152, alin. (6),"Persoana impozabila care aplica regimul special de scutire si a cărei cifra de afaceri, prevăzuta la alin. (2), este mai mare sau egala cu plafonul de scutire în decursul unui an calendaristic, trebuie sa solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153, în termen de 10 zile de la data atingerii sau depășirii plafonului. Data atingerii sau depășirii plafonului se considera a fi prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care plafonul a fost atins sau depășit. Regimul special de scutire se aplica pana la data înregistrării în scopuri de TVA, conform art. 153. Daca persoana impozabila respectiva nu solicita sau solicita înregistrarea cu întârziere, organele fiscale competente au dreptul sa stabilească obligații privind taxa de plata si accesoriile aferente, deja data la care ar fi trebuit sa fie înregistrata în scopuri de taxa, conform art. 153.""
Reclamantul nu a respectat prevederile legale si nu s-a înregistrat ca plătitor de TVA ca urmare a depășirii plafonului stabilit de lege, motiv pentru care organul de inspecție fiscala in mod legal a procedat, in conformitate cu pct. 62, alin. 2, lit.a) din Hotărârea nr. 44 / 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, dat în aplicarea art. 152 din Legea 571/2003 care prevede:
"(2) In sensul art. 152 alin. (6) din Codul fiscal, in cazul in care persoana impozabila a atins sau a depășit plafonul de scutire si nu a solicitat înregistrarea conform art. 153 din Codul fiscal, in termenul prevăzut de lege, organele fiscale competente vor proceda după cum urmează:
în cazul în care nerespectarea prevederilor legale este identificată de organele fiscale competente înainte de înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art. 153 din
Codul fiscal, acestea vor solicita plata taxei pe care persoana impozabila ar fi trebuit sa o colecteze daca ar fi fost înregistrata normal în scopuri de taxa conform art. 153 din Codul fiscal, pe perioada cuprinsa între data la care persoana respectiva ar fi fost înregistrata în scopuri de taxa daca ar fi solicitat în termenul prevăzut de lege înregistrarea si data identificării nerespectării prevederilor legale. Totodată, organele de control vor înregistra din oficiu aceste persoane în scopuri de taxa conform art. 153 alin. (7) din Codul fiscal;".
In concluzie, dl. G. D. avea obligația să solicite organului fiscal înregistrarea în scopuri de TVA urmând ca de la data de_ să devină plătitor de TVA.
După data de_, data de la care ar fi trebuit sa fie înregistrat în scopuri de TVA dl. G. D. vinde un număr de două imobile cu o valoare totală de 120.787 lei din care 1 (un) apartament in valoare de 9.000 lei. poz.5 din Anexa 1 care nu se încadrează la plata TVA conform prevederilor art. 141, alin. 2 lit. F din Codul fiscal, deoarece este construcție veche.
Având in vedere ca dl. G. D. nu s-a înregistrat ca plătitor de TVA, potrivit punctului 62 alin 2 din Normele de aplicare a Legii 571/2003, s-a procedat la stabilirea taxei pe valoarea adăugată datorata pentru livrarea apartamentului în valoare de 111.787 lei. La stabilirea TVA-ului suplimentar s-a avut în vedere și art. 137 din Codul Fiscal care precizează: "(1) Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugata este constituita din: a) pentru livrări de bunuri si prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la lit. b) si c), din tot ceea ce constituie contrapartida obținută sau care urmează a fi obținută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni;";
După data de_ dl. G. D. a livrat 1(un) apartament nou situația fiind redata in Anexa nr.2 la Raportul de inspecție fiscala.
Contravaloarea obținută din livrarea unui apartament nou este de 111.787
lei.
TVA-ul stabilit suplimentar aferent livrării unui apartament nou este de
21.240 lei.
Situația privind TVA-ul stabilit suplimentar este redata in Anexa nr. 2 la
RIF.
Pentru neachitarea în termen a taxei pe valoarea adăugată în sumă de 21.240
lei, in baza art. 119 si art.120 alin 2 si 7 din OG92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, s-a procedat la calculul majorărilor de întârziere. Majorările de
întârziere s-au calculat având in vedere perioada fiscală trimestrială de raportare pentru anul 2009. Majorările de întârziere în sumă de 4.978 lei si penalitățile în suma de 3.186 au fost calculate până la data de_ .
Situația analitica privind calculul majorărilor de întârziere este redată în Anexa nr. 3 a Raportului de inspecție fiscală.
Livrarea de bunuri este o operațiune cuprinsă în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată reglementată prin art. 128 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare.
Astfel, potrivit art. 128 alin.(1) "Este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca si un proprietar".
Articolul 1341din același act normativ reglementează faptul generator
pentru livrările de bunuri astfel: "Faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor, cu excepțiile prevăzute în prezentul capitol." si la aliniatul 3 stipulează: pentru livrările de bunuri imobile, faptul generator intervine la data la care sunt îndeplinite formalitățile legale pentru transferul titlului de proprietate de la vânzător la cumpărător.
Potrivit prevederilor art. 1342 alin.(1) din Legea 571/2003 privind Codul
fiscal, cu modificările si completările ulterioare:" Exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator."
Având în vedere prevederile legale citate mai sus, se retine că exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervine la data la care are loc faptul generator, iar faptul generator în cazul stipulat prin lege privind livrările de bunuri imobile intervine la data la care sunt îndeplinite formalitățile legale pentru transferul titlului de proprietate de la vânzător la cumpărător.
Totodată, potrivit alin.(2) al art. 1342prevede: "Prin derogare de la prevederile alin. (1), exigibilitatea taxei intervine: a) la data emiterii unei facturi, înainte de data la care intervine faptul generator; b) la data la care se încasează avansul, pentru plățile în avans efectuate înainte de data la care intervine faptul generator. Fac excepție de la aceste prevederi avansurile încasate pentru plata importurilor si a taxei pe valoarea adăugată aferente importului, precum si orice
avansuri încasate pentru operațiuni scutite sau care nu sunt impozabile. Avansurile reprezintă plata parțială sau integrală a contravalorii bunurilor si serviciilor, efectuată înainte de data livrării sau prestării acestora;"
Din analiza clauzelor contractului de vânzare cumpărare încheiat între dl G.
D. în calitate de vânzător si P. Alin -Bogdan si soția în calitate de cumpărători, se retine că prețul vânzării este de 26000 euro, din care suma de 1500 euro a fost achitată vânzătorului la data de_ suma de 24500 euro urmând a fi achitată vânzătorului până cel târziu la data de_ .
De asemenea, se retine că "Cumpărătorii intră în stăpânirea de drept si de fapt asupra apartamentului azi data autentificării acestui contract, fiindu-le predate toate actele originale ale imobilului cheile si deplina folosință a acestuia ..." data autentificării fiind data de_ .
În ceea ce privește transferul dreptului de proprietate, acesta este stipulat astfel: "Subsemnatul vânzător consimt ca dreptul de proprietate asupra imobilului înstrăinat să se întabuleze în Cartea Funciară pe numele cumpărătorilor, ca bun
comun, cu titlu de cumpărare, fără a solicita înscrierea în CF a dreptului meu de privilegiu prevăzut de art. 1737 Cod civil....".
Din analiza constatărilor raportului de inspecție fiscală în baza căruia s-a emis decizia de impunere, se retine că domnul G. D. avea obligația să se înregistreze ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată începând cu data de_ .
De asemenea, valoarea totală a livrărilor în anul 2009 a fost de 498.087 lei, drept urmare perioada fiscală de raportare pentru anul 2009 este trimestrul calendaristic, așa cum este reglementat la art. 1561din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
Potrivit art. 1562Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si
completările ulterioare:";(1) Persoanele înregistrate conform art. 153 trebuie să depună la organele fiscale competente, pentru fiecare perioadă fiscală, un decont de taxă, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se încheie perioada fiscală respectivă."
Prin urmare, organele de inspecție fiscală au stabilit în mod legal taxa pe valoarea adăugată aferentă livrării imobilului care a făcut obiectul contractului nr.1562 din data de_ deoarece transferul dreptului de proprietate a intervenit până la data de_ așa cum este prevăzut în contract.
În ceea ce privește exigibilitatea plătii taxei, aceasta reprezintă data la care o persoană are obligația de a plăti taxa la bugetul statului, conform prevederilor art. 157 alin. (1). Această dată determină si momentul de la care se datorează majorări de întârziere pentru neplata taxei.
Potrivit art. 157 Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare:";(1) Orice persoană trebuie să achite taxa de plată organelor fiscale până la data la care are obligația depunerii unuia dintre deconturile sau declarațiile prevăzute la art. 1562si 1563.";
Astfel, având în vedere prevederile legale enunțate, contestatarul, în calitate de plătitor de taxă pe valoarea adăugată, avea obligația să declare si să plătească taxa pe valoarea adăugată în sumă de 21.240 lei, până la data de_, dată de la care au fost calculate majorările si penalitățile de întârziere în sumă totală de 8.164 lei.
Prin urmare, având în vedere cele precizate mai sus, documentele existente la dosarul cauzei si prevederile legale în materie, rezultă că organul de inspecție fiscală a calculat taxa pe valoarea adăugată si a stabilit data plătii acesteia corect.
Referitor la susținerile reclamantului din acțiunea formulata, s-a menționat că nu au nici o relevanța in prezenta cauză atâta vreme cat textul de lege prevede in mod imperativ faptul ca obligația de înregistrare în scopuri de TVA urmata de obligația de plata TVA intervine din momentul in care s-a atins plafonul de scutire de 35.000 de euro.
Având în vedere aspectele prezentate, coroborate cu prevederile legale mai sus citate, considerăm că în mod legal organul de control a stabilit de plată taxa pe valoarea adăugată în sumă de 21.404 lei,majorări de întârziere aferente in suma de 4.978 lei si penalități in suma de 3.186 lei.
Referitor la majorările si penalitățile de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată, stabilite prin Decizia de impunere nr. 6359/I din data de_ ,
calculate conform prevederilor legale si contestate de către dl. G. D., s-a menționat faptul că stabilirea acestora reprezintă o măsura accesorie în raport cu debitul si, întrucât contestația referitoare la taxa pe valoarea adăugată în sumă de
21.240 lei a fost respinsa in mod legal, drept consecința, s-a respins si capătul de cerere referitor la majorările si penalitățile de întârziere în suma de 8.164 lei.
Având în vedere actele normative la care s-a făcut trimitere în prezenta întâmpinare, pârâta consideră că în mod legal a respins contestația formulată de reclamant împotriva Deciziei de impunere nr. 6359/1/_ privind taxa pe valoarea adăugata stabilita suplimentar de plata de inspecția fiscala pentru persoane fizice care desfășoară tranzacții imobiliare, în cuantum de 21.240 lei si accesorii aferente in suma de 8.164 lei.
În concluzie, pentru motivele inserate mai sus, s-a solicitat instanței respingerea acțiunii formulate de G. D. ca nefondată și menținerea ca temeinică și legală a Deciziei nr. 241 din_ emisă de D. G. a F. P. a J.
S. .
În drept, au fost invocate actele normative la care s-a făcut referire în întâmpinare.
În probațiune, s-au depus la dosar înscrisuri(f.). În cauză nu au fost invocate excepții.
Asupra fondului cauzei, instanța reține următoarele:
În baza raportului de inspecție fiscală nr. 6359/_, pârâta a emis decizia de impunere nr. 6359/I/_ .
Prin decizia de impunere nr. 6359/I/_ emisă în baza constatărilor cuprinse în Raportul de inspecție fiscală nr.6359/_ încheiat de către organele de inspecție fiscala din cadrul Activității de Inspecție Fiscala S. -Activitatea Inspecție Fiscală persoane fizice, a fost stabilită în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei totale de 29.404 lei reprezentând TVA, accesorii aferente și penalități.
Pentru a decide astfel, Inspecția fiscală a reținut că reclamantul,în calitate de persoană fizică, a desfășurat activități economice constând în vânzări de imobile si a devenit persoană impozabilă din punct de vedere al TVA începând cu data de_, prin depășirea plafonului de scutire.
În perioada 2007-2009, reclamantul G. D. a efectuat un număr de 6 tranzacții imobiliare, respectiv a vândut un număr de 5 apartamente si o magazie cu o suprafață de teren de 53 mp, pentru care s-au încheiat contracte autentice. Cele 5 apartamente au provenit din apartamentarea mansardei de la blocul A-14 din Z., Str. A. Tineretului nr.3, care s-a efectuat în baza Autorizației de construcție nr. 896 din data de 18 decembrie 2007.
Trei tranzacții imobiliare, în sumă de 2. lei, au fost efectuate în luna mai 2009, apreciindu-se, de către organele fiscale, că la data de_, valoarea veniturilor obținute a depășit plafonul de scutire prevăzut la art.152 alin. (1) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare.
După data de_, dată de la care s-a apreciat de către organele fiscale că ar fi trebuit să fie înregistrat în scopuri de TVA, reclamantul a vândut două imobile, cu o valoare totală de 120.787 lei, din care 1 (un) apartament, în valoare
de 9.000 lei, apreciindu-se că nu se încadrează la plata TVA conform prevederilor art. 141, alin. 2 lit. f din Codul fiscal, deoarece este construcție veche.
Având în vedere că reclamantul G. D. nu s-a înregistrat ca plătitor de TVA, potrivit punctului 62 alin 2 din Normele de aplicare a Legii 571/2003, s-a procedat la stabilirea taxei pe valoarea adăugată datorată pentru livrarea apartamentului în valoare de 111.787 lei, iar pentru neachitarea în termen a taxei pe valoarea adăugată în sumă de 21.240 lei, s-a procedat la calculul majorărilor de întârziere, avându-se în vedere perioada fiscală trimestrială de raportare pentru anul 2009. Majorările de întârziere în sumă de 4.978 lei și penalitățile în sumă de
lei au fost calculate până la data de_ .
În Raportul de inspecție fiscală nr.6359/_ ,s-a mai reținut că, întrucât contribuabilul nu a depus la termen, la organul fiscal, declarația privind solicitarea înregistrării ca plătitor de taxa pe valoarea adăugata, fapta constituie contravenția prevăzută la art. 219, alin. (1), litera a din O.G. nr. 92/2003 rep., sancționată conform art. 219, alin. (2), litera d din același act normativ, cu amendă de la 500 lei la 1000 lei. S-a încheiat, astfel, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria A nr. 0186421/_, stabilindu-se în sarcina contribuabilului o amendă în sumă de 1.000 lei.
Reclamantul a depus contestație împotriva Deciziei de impunere nr.6359/I/_ și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. 6359/_, solicitând anularea acestora ca fiind netemeinice și nelegale.
La data de _ , D. G. a F. P. S. a emis Decizia nr. 241/2011 privind soluționarea contestației nr. 2958/_ , prin care s-au hotărât următoarele:
Respingerea în totalitate, ca neîntemeiată, a contestației formulată de G.
D. împotriva Deciziei de impunere nr.6359/I/_ emisă în baza Raportului de Inspecție Fiscală nr. 6359/_, reiterându-se, de fapt, aceleași argumente transpuse în raportul de inspecție fiscală nr. 6359/_ pe care îl critică reclamantul.
2.În ceea ce privește contestația împotriva amenzii de 1.000 lei, stabilită de plată în sarcina contribuabilului prin Procesul-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor seria A nr. 0186421/_, DGFP S., prin Compartimentul de soluționare a contestațiilor, D. G. a F. P. S. a apreciat că nu se poate investi cu soluționarea acesteia, întrucât, conform dispozițiilor legale, competența de soluționare aparține instanței judecătorești.
3. S-a declinat competența de soluționare a contestației referitoare la Dispoziția nr. 6359/11 din_ privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală, organului emitent al acesteia respectiv Activității de Inspecție Fiscală.
Împotriva Deciziei nr. 241/_ ,ce i-a fost comunicată la data de_ (f.2,66-67), G. D. a formulat în termen, la data de_, contestație la instanța de contencios administrativ și fiscal.
Față de starea de fapt reținută și față de precizările efectuate pe parcursul procesului, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cu privire la cadrul juridic național consacrat taxei pe valoare adăugată, reglementările naționale au cunoscut o evoluție în perioada 2004-2009, modificările aduse textelor cuprinse in Codul Fiscal (Legea nr. 571/2003) și Normele metodologice ale Codului Fiscal (HG nr. 44/2004) au fost efectuate ca urmare a obligațiilor asumate de România în faza de pre-aderare la Uniunea Europeană (2004-2006) și după data aderării (2007-2009) .
Analizând reglementările naționale aplicabile în România, în perioada 2004
- 2009 (art. 127 C. fisc. și Normele metodologice corespondente), se poate constata că determinarea sferei noțiunii de "persoană impozabilă" a cunoscut o anumită evoluție.
Pentru perioada pre-aderării la Uniunea Europeană (2004 - 2006), textele comunitare cuprinse în Directiva a 6-a în materie de TVA nu erau, formal, obligatorii pentru statul român și nu se impuneau nici atenției particularilor.
Prin urmare, singurele dispoziții relevante care trebuie avute în vedere sunt cele ale art. 127 C. fiscal, și Normele metodologice asociate. În acest sens, trebuie precizat că dispozițiile art. 127 alin. 2 C. fiscal, prevedeau faptul că reprezintă o
"activitate economică"
exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în sensul obținerii de venituri cu caracter de continuitate. Totuși, legislația română permitea, în această perioadă, excluderea expresă din sfera "activităților economice" a vânzărilor de locuințe proprietate personală efectuate de către persoane fizice sau a altor bunuri folosite de către acestea pentru scopuri personale, conform art. 1511
pct. 2 din Normele metodologice.
În aceste condiții, având în vedere formula legislativă menționată, practic toate vânzările de locuințe sau terenuri proprietate personală, efectuate de persoane fizice în perioada 2004 - 2006, sunt excluse din rândul "activităților economice" menționate de art. 127 alin. 2 C. fisc. Acest lucru conduce și la concluzia că persoanele fizice care au efectuat asemenea livrări de bunuri în perioada 2004 - 2006 nu aveau calitatea de "persoane impozabile"și, prin urmare, nu aveau obligația de a se înregistra ca plătitori de TVA și nici obligația de a colecta TV A.
Totodată, se impune a fi reținut și faptul că Normele de aplicare ale art. 127 din Cod Fiscal în vigoare până la data de 1 ianuarie 2007 precizau expres faptul că nu are caracter de continuitate obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personală.
Regulile destinate determinării "persoanelor impozabile" din legislația fiscală națională nu au cunoscut modificări semnificative în perioada 2007 - 2009, ulterioară aderării la Uniunea Europeană. Textul art. 127 C. fiscal, a rămas neschimbat, fiind adusă doar o minimă modificare Normelor metodologice (art. 1521pct. 3), când s-a indicat că excepția de la regula existenței unei "activități economice" (situația în care se vând locuințe proprietate personală sau alte bunuri folosite în scopuri personale) devine regulă atunci când "se constată că activitatea respectivă este desfășurată în scopul obținerii de venituri cu caracter de
continuitate, în sensul art. 127 alin. 2 C. fisc " .
Dispozițiile art. 141 alin. 2 lit. f) C. fisc. și Normele metodologice aferente au suferit modificări și la începutul anului 2008. Aceste modificări sunt în principal următoarele: din textul art. 141 alin. 2 lit. f) C. fisc. a fost eliminată
condiția referitoare la exercitarea sau posibilitatea exercitării dreptului de deducere al TVA pentru achiziția, construcția sau transformarea imobilului în discuție.
În norme, s-a prevăzut expres faptul că excepția instituită de art. 141 alin. 2 lit. f) C. fisc., prevăzută mai sus, se aplică numai în cazul "persoanelor impozabile" în sensul art. 127 Cod fiscal.
De la 1 ianuarie 2010, legislația națională în materie de TVA a dobândit noi valențe, în sensul că forma actuală a art. 127 Cod fiscal și a normelor metodologice corespondente permite oricărui contribuabil să cunoască și să înțeleagă, în cea mai mare parte, condițiile în care legea consideră că ne aflăm în prezența unei "activități economice" și a unei "persoane impozabile", cu obligații consecutive de înregistrare ca plătitor de TVA și colectare a TVA pentru tranzacțiile efectuate.
Astfel, pentru prima dată, s-a introdus un art. 127 alin. 21C. fisc., în sensul căruia "Situațiile în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile sunt explicitate prin norme". Acest text este un text accesibil și previzibil, care notifică contribuabilii asupra existenței unui set de reguli destinat să le regleze comportamentul fiscal din punct de vedere al TVA, în cazul în care efectuează tranzacții de acest tip.
Analizând normele metodologice corespondente (art. 1521pct. 3), se pot observa următoarele:
pentru prima dată, prin trimiterea la jurisprudența Curții de Justiție Europene, se explică faptul că noțiunea de "activitate economică" este una extrem de largă, incluzând practic orice tip de tranzacții , indiferent de forma lor juridică, datorită faptului că trebuie respectat principiul neutralității fiscale a TVA (art. 1521din norme, pct. 3, alin. 1).
în cazul construirii de bunuri imobile, s-a precizat faptul că activitatea
economică este considerată începută în momentul în care persoana fizică intenționează să realizeze o activitate de construire de imobile în vederea vânzării și poate fi probată prin raportare la anumite elemente obiective, de pildă faptul că persoana fizică începe să efectueze cheltuieli și/sau să facă investiții pregătitoare inițierii activității economice (art. 1521din norme, pct. 3, alin. 4).
Această concepție va permite deducerea, de către persoanele fizice în cauză, a TVA achitate anterior începerii activității economice propriu-zise, aceea de construcție a bunurilor imobile (de pildă, TVA achitată pentru achiziționarea terenului sau pentru lucrările de cadastru).
pentru situația vânzărilor de terenuri și construcții anterior achiziționate în scopul (re) vânzării, normele metodologice oferă explicații cuprinzătoare și exemple practice (art. 1521din norme, pct. 3, alin. 5). În principiu, regulile sunt următoarele: activitatea nu are caracter de continuitate dacă se realizează o singură tranzacție anual (adică se vinde un teren, o construcție sau o construcție cu terenul aferent, dintre cele achiziționate anterior în scopul revânzării). Practic, se consideră că o singură tranzacție anual are un caracter ocazional. Dacă persoana fizică în cauză derulează deja construcția unui bun imobil în vederea vânzării, nicio tranzacție nu va mai putea fi considerată ocazională.
De asemenea, trebuie observat faptul că inspecția fiscală în materie de TVA aferentă tranzacțiilor cu bunuri imobile efectuate de reclamant a fost demarată și
efectuată după data de_ , deci după publicarea normelor fiscale interpretative, dar perioada supusă verificării a fost _ -_ .
Ori, până la data de 01 ianuarie 2010, Codul fiscal român nu a reglementat expres obligativitatea persoanelor fizice care înstrăinează imobile proprietate
personală de a plăti TVA-ul aferent acestor operațiuni, o asemenea obligație fiind reglementată expres doar prin dispozițiile art. 1271din Cod fiscal intrat în vigoare la 1 ianuarie 2010, deși, în perioada 1 ianuarie 2005 - 1 ianuarie 2010, Codul fiscal și Normele metodologice referitoare la tranzacțiile purtătoare de TVA în materia tranzacțiilor imobiliare au mai suferit modificările legislative mai sus menționate, fără relevanță în prezenta cauză.
Cu toate acestea, inspectorii fiscali au aplicat aceste reguli,în vigoare de la data de_, unor situații juridice din perioada_ -_ .
Ori, o situație juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei (tempus regit actum), iar legea civilă nu retroactivează. Aceste principii sunt expres consacrate în art. 6 din Codul civil, ("Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Ea nu are putere retroactivă.";), precum și în art. 15 alin. 2 din Constituția României ("Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.";), constituind factori de stabilitate ai circuitului civil.
Față de prevederile legale menționate,se constată că modificările Codului Fiscal privind obligativitatea persoanelor fizice care înstrăinează imobile de a plăti TVA produc efecte de la data intrării în vigoare -_, și nu pentru trecut.
De asemenea, potrivit art. 3 Cod fiscal, impozitele și taxele reglementate de prezentul cod se bazează pe următoarele principii:
certitudinea impunerii
, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;
eficiența impunerii
, prin asigurarea stabilității pe termen lung a prevederilor Codului fiscal, astfel încât aceste prevederi să nu conducă la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice și juridice, în raport cu impozitarea în vigoare la data adoptării de către acestea a unor decizii investiționale majore.
Chiar și în jurisprudența recentă a Î. s-a reținut, de altfel, că, anterior datei de_, dispozițiile legale în materia TVA erau cel puțin susceptibile de interpretări, încălcând astfel principiul certitudinii impunerii, conform căruia legiuitorului - atunci când elaborează norma fiscală și autorității - atunci când aplică norma pentru determinarea sarcinii fiscale, le revine sarcina să nu ajungă la interpretări arbitrare, ci să stabilească în mod precis termenele, modalitatea și sumele de plată pentru fiecare plătitor, astfel încât aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale. În dreptul fiscal funcționează principiul de interpretare in dubio contra fiscum, conform căruia prevederile legale incerte se interpretează în contra autorităților fiscale ( dec. civ. nr. 4349/_, dec. civ. nr. 1829 /_ ).
Așadar,prin raportare în primul rând la cadrul legal aplicabil în materia taxei pe valoare adăugată, se poate reține că aplicarea normelor pentru determinarea sarcinii fiscale față de reclamant încalcă principiile certitudinii impunerii și eficienței impunerii.
Cum creanța fiscală pretinsă de autorități rezultă dintr-o obligație legală neclară, se constată că în sarcina reclamantului nu se poate reține o culpă de natură a justifica obligarea acestuia la accesorii și penalități de întârziere, întrucât nu se poate reține în sarcina sa neîndeplinirea ori îndeplinirea cu întârziere a unei obligații legale.
Astfel fiind, instanța urmează să admită cererea precizată a reclamantului G.
D. și să dispună anularea în parte Deciziei nr. 241/_ emisă de DGFP - S.
,punctul 1 al deciziei, respectiv - în privința obligațiilor fiscale în sumă de 29.404 lei (21.240 lei TVA,4.978 lei accesorii și 3.186 lei penalități) stabilite în sarcina acestuia.
Se va dispune anularea în parte actului contestat, întrucât, pe de o parte, reclamantul nu a contestat în totalitate decizia (precizând acest aspect la ultimul termen de judecată), iar pe de altă parte, punctele 2 și 3 ale Deciziei nr. 241/_ fac referire la amenda contravențională aplicată reclamantului, pentru care competența de soluționare nu aparține pârâtei și pentru care s-a dispus declinarea contestației.
Pentru aceleași motive mai sus precizate,ca o consecință a anulării Deciziei nr. 241/_ emisă de DGFP - S., se va dispune anularea în parte și a Raportului de inspecție fiscală nr.6359/_ - tot în privința obligațiilor fiscale în sumă de 29.404 lei stabilite în sarcina reclamantului, iar nu și în privința amenzii contravenționale. Totodată, va fi anulată în tot Decizia de impunere nr. 6359/I/_ emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr.6359/_, anularea actelor contestate urmând a avea drept consecință exonerarea reclamantului de la plata obligațiilor fiscale menționate.
Instanța mai reține că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I, H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite acțiunea precizată a reclamantului G. D., cu domiciliul în Z., A.
B. nr. 5,bl.P6,sc.A,ap.12, jud. S., în contradictoriu cu D. G. a F.
P. a J. S. - Activitatea de Inspecție Fiscală,cu sediul în Z., P-ța I. M., nr. 15, județul S. și în consecință:
Anulează în parte Decizia nr. 241/_ emisă de DGFP - S., anulează în parte Raportul de inspecție fiscală nr.6359/_ și anulează în tot Decizia de impunere nr. 6359/I/_, prin care s-au stabilit,în sarcina reclamantului, obligații fiscale în sumă de 29.404 lei (21.240 lei TVA,4.978 lei accesorii și 3.186 lei penalități).
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_, la sediul Tribunalului S. . Președinte Grefier
Ț. D. B. S. I.
Red.Ț.D.B./_
Dact.S.I./ _
Ex.4/com.2 ex./
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.