Decizia civilă nr. 6132/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 6132/2013
Ședința publică din data de 27 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. JUDECĂTOR: C. P. GREFIER :V. D.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de pârâta A. DE P. ȘI I. PENTRU A. - C. J. S., împotriva sentinței civile nr. 5825 din_ pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului S., în contradictoriu cu intimații P. C. I. și SC G. SRL, având ca obiect anulare act administrativ - dosarul cu nr._ casat cu trimitere spre rejudecare.
În data de_, după închiderea dezbaterilor în cauză, s-a înregistrat la dosar din partea recurentei un înscris la care s-au anexat dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate, în original .
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.5825 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului S. s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. C. I. în contradictoriu cu pârâta A. DE P. ȘI I. PENTRU A. - SUCURSALA S. și cu chemata în garanție S.C. G. S.R.L. și s-a anulat procesul verbal de constatare nr. 2118 din_, cu privire la debitul în valoare de 991,29 lei precum și decizia nr.130 din_, de soluționare a contestației nr.121/_ formulată împotriva procesului verbal de constatare, menținând decizia nr.2662509 din_ .
S-a respins cererea de chemare în garanție, formulată de pârâta A. DE
P. ȘI I. PENTRU A. - SUCURSALA S., în contradictoriu cu chemata în garanție S.C. G. S.R.L. și reclamantul P. C. I. .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul, în rejudecare, a reținut că potrivit art.
315 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului iar după casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.
Pe de altă parte, art.129 alin.1 Cod procedură civilă, prevede că "părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în
condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite
drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările";. În același timp, art. 129 alin.1 Cod procedură civilă dispune că "judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc";.
Față de aceste norme procedurale, tribunalul a reținut că, în speță, înscrisurile depuse la dosar, în primul ciclu procesul, nu sunt edificatoare în ce privește temeinicia măsurii dispuse prin actele administrative atacate de reclamant în instanță, fiind necesară lămurirea acesteia de către pârâtă, eventual prin administrarea de noi probe; această împrejurare a fost pusă în discuție, în prezența reprezentantei instituției pârâte, la termenul din data de_, primul termen de judecată, în al doilea ciclu procesual.
Pârâta APIA- C.J- S., formulând întâmpinare, a învederat instanței că procedura de verificare și autorizare a cererilor de plată este una deosebit de complexă, bazată pe prevederile legale naționale și comunitare în materie și că a gestionat în mod corect cererea reclamantului privind acordarea sprijinului financiar pe suprafață în campania 2008, conform manualelor de proceduri auditate de organismele naționale și comunitare în domeniu.
Explicând această procedură, pârâta arată - printre altele - că pentru campania de cereri depuse în anul 2008, primul an de aplicare a controlului prin teledetecție, acest control s-a aplicat în județul S. la un eșantion de circa 6.000 de fermieri, fiind inclusă și localitatea Măieriște, unde este amplasat terenul reclamantului. Acest control de natură tehnică, prin teledetecție, se efectuează la nivel național de către SC. G. SRL T., datele obținute în urma măsurătorilor efectuate prin satelit de către această societate, fiind operate în sistemul electronic IACS de către APIA București. Controlul prin teledetecție se bazează pe captarea radiațiilor emise de plante în spectrul vizibil și invizibil, în mai multe benzi spectrale care sunt transmise către detectori specifici amplasați pe platforme satelitare. Semnalele electromagnetice captate sunt înregistrate și apoi transmise la sol. Fiecare tip de cultură are răspuns diferit, o anumită ";semnătură";, în funcție de zona spectrală cercetată iar pe hărțile de fotoimprimare, fiecare cultură apare într-o culoare specifică. Deci,- concluzionează pârâta - probabilitatea de eroare este redusă în cazul în care fermierul a identificat corect pe schițele întocmite de el, parcelele pe care le exploatează.
În cursul acestei proceduri, sunt furnizate de către prestatorul SC. G. SRL, în sistemul IACS, informații preliminare de control iar fermierii care sunt identificați cu neconformități, sunt solicitați de către APIA să facă clarificări cu privire la aceste rezultate, deoarece autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare au - potrivit prev.art.8 din H.G. nr.1306/2007, de aprobare a N. M. de aplicare a O.G. nr.79/2003 - obligația urmăririi cu strictețe a modului de acordare a plăților efectuate din bugetul U.E, precum și a identificării neregulilor prin toate mijloacele administrative, luând în considerare și sesizările interne sau externe. Astfel, cererile fermierilor sunt supuse unui proces de verificare administrativă și tehnică care se poate derula chiar pe parcursul mai multor campanii, în vederea identificării tuturor neregulilor care persistă în dosarul fermierului. După etapa de clarificare cu fermierii, noile informații prezentate de aceștia sunt introduse în baza de date IACS și sunt exportate de APIA Central, către contractorul serviciilor de teledetecție SC. GAUS SRL, în vederea reinterpretării informațiilor satelitare.
Conform art. 30 alin.1 din Regulamentul CE nr. 796/2004 ";determinarea suprafeței parcelelor agricole se face se face prin orice mijloc corespunzător, definit de autoritatea competentă și care garantează o exactitate a măsurătorilor cel puțin echivalentă cu cea necesară pentru măsurătorile oficiale prevăzute de dispozițiile interne"; iar art. 50 din același Regulament, statuează următoarele: în cazul în care se stabilește că suprafața determinată este mai mare decât suprafața declarată într-o cerere de ajutor, pentru calculul ajutorului se ia în considerare suprafața declarată iar în cazul în care se stabilește că suprafața determinată este mai mică decât suprafața declarată într-o cerere de ajutor, pentru calculul ajutorului se ia în considerare suprafața determinată.
Modul de aplicare a sancțiunilor pentru declararea necorespunzătoare a suprafețelor, este stabilit de art.138 alin.(1) din Regulamentul C.E nr.1973/2004, care prevede următoarele: "Cu excepția cazurilor de forță majoră sau a circumstanțelor excepționale (…), atunci când în urma unui control administrativ sau a unui control la fața locului s-a constatat că diferența stabilită între suprafața declarată și suprafața determinată (…) este mai mare de 3%, dar mai mică sau egală cu 30% din suprafața stabilită, din cuantumul care trebuie acordat pentru schema de plată unică pe suprafață, se deduce, pentru anul în cauză, de două ori diferența constatată";.
Referitor la reclamantul din prezenta cauză, acesta a fost inițial autorizat la plată cu suma de 1902,45 lei, însă în urma reinstrumentării dosarului, s-a stabilit conform raportului final de control prin teledetecție, faptul că suprafața determinată a terenului a fost de 5,57 ha, față de 6,32 ha, cât a fost solicitată și plătită, rezultând procente de supradeclarare de 13,465% pentru Schema de plată la suprafață (SAPS) și respectiv de 29,06% pentru Schema de plată pe grup de cultură (PNDC), fiindu-i astfel plătită în plus suma totală de 991, 29 lei, astfel cum s-a stabilit prin Procesul verbal de returnare nr.2118/2010 (f.21-25).
Aceste explicații din partea pârâtei au fost apreciate de instanță ca fiind lămuritoare în ce privește procedura internă de acordare a unui sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori, în conformitate cu Regulamentul C.E nr.796/2004, însă nu se face referire în nici un fel la mijloacele suplimentare de probațiune, în contextul în care, atât reclamantul cât și instanța de control judiciar au apreciat că documentația pusă la dispoziție nu este relevantă, respectiv raportul de teledetecție nu indică perimetrele parcelelor, cu lungimea fiecărei laturi a
poligonului și cu inventarul coordonatelor punctelor de intersecție a laturilor - aspecte de fapt esențiale pentru justa soluționare a cauzei în rejudecare - pentru a se putea astfel stabili atât suprafața de teren declarată cât și suprafața de teren efectiv cultivată,
Totodată, prin cerere de chemare de chemare în garanție - depusă odată cu întâmpinarea - pârâta a considerat că este oportun să cheme în garanție pe prestatorul SC. G. SRL - T., pe motiv că această societate este responsabilă, - în conformitate cu prev. art. 9.15, din Contractul de prestări servicii nr.45/2008 - de efectuarea controlului prin teledetecție, APIA, ca agenție de plăți și intervenții pentru agricultură fiind, în concepția pârâtei, doar o
instituție care preia rezultatele controlului efectuat de către această firmă și în baza cărora se emit deciziile de plată sau se constată și individualizează creanțe în sarcina debitorilor. Cum în speță, sancțiunea recuperării sprijinului financiar acordat necuvenit reclamantului - datorită procentului de supradeclarare, rezultat ca urmare a diferențelor de suprafață existente între cea declarată și cea confirmată prin măsurători - are la bază raportul de teledetecție emis de prestatorul SC. G. SRL, care, prin art. 9.7 din Contract, s-a obligat să despăgubească achizitorul APIA-București, împotriva oricăror reclamații și
acțiuni în justiție, prin plata de daune interese, pârâta solicită admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea prestatorului de servicii recte SC. G. SRL, la plata către APIA- C.J- S., a unei despăgubiri egală cu suma pentru care ar putea cădea în pretenții față de reclamant, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în proces (f.13-15).
Răspunzând acestui demers procesual din partea pârâtei, la următorul termen de judecată, din data de_, chemata în garanție SC. G. SRL, a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în garanție, pentru următoarele considerente:
Pe cale de excepție s-a invocat mai întâi lipsa calității procesuale de chemat în garanție, pe motiv că în acest cadru procesual, chemarea în garanție nu se poate întemeia pe disp. art. 60 C.p.c. Chemarea în garanție, în cadrul contenciosului administrativ, are o reglementare expresă, prin dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că persoana fizică care a elaborat, a emis sau a încheiat actul administrativ atacat ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, chemată în judecată în condițiile art. 16 alin. (1) din lege, pentru plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere, poate chema în garanție pe superiorul său ierarhic, de la care a primit ordin scris să elaboreze sau să nu elaboreze actul. Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile și interesele lor
legitime, pe de altă parte, precum și cu procedura reglementată de legea contenciosului administrativ, compatibilitatea aplicării unor norme ale Codului de procedură civilă urmând a fi stabilită de instanță (în acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr.2830 din 31 mai 2007).
Astfel, chemarea în garanție a "subscrisei"; nu este compatibilă cu procedura specială, derogatorie de la dreptul comun, a contenciosului administrativ, întrucât litigiile de această natură pot avea ca scop și finalitate, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004 - cu excepția ipotezei prevăzute expres de art. 16 alin. (2) același act normativ - doar statuarea asupra raporturilor dintre persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, și autoritatea publică în cauză. Prin urmare nu se poate statua, prin folosirea mijlocului procedural al chemării în garanție în fața
instanței de contencios administrativ, în ipoteza admiterii acțiunii în contencios administrativ a reclamantului, asupra pretențiilor care derivă din efectele actului administrativ atacat pe această cale, acestea putând fi valorificate în contradictoriu cu alte persoane care nu figurează ca parte în raportul de drept dedus controlului judecătoresc, numai printr-o acțiune introdusă pe cale principală, la instanța competentă după natura cauzei.
Cererea de chemare în garanție
formulată de pârâta APIA, în prezentul dosar este inadmisibilă deoarece "subscrisa"; nu are calitate procesuală de chemat in garanție,
nefiind legați in nici un fel de raportul juridic dedus judecații. Potrivit art. 60 din Codul de procedură civilă, "partea poate sa cheme in garanție o alta persoana împotriva căreia ar putea sa se îndrepte, in cazul cand ar cădea in pretențiuni cu o cerere in garanție sau in despăgubire".
Așa cum a fost subliniat constant în literatura de specialitate, una din condițiile de admisibilitate a cererii de chemare în garanție se referă la existența unei legături suficiente între cererea principală și cererea de chemare în garanție, în sensul că trebuie să fie o legătură
de dependență și subordonare între cele două cereri, așa încât soluția ce se va da cu privire la cererea principală să poată influența soluția ce se va pronunța asupra cererii de chemare în garanție. De aici se desprinde concluzia logică că nu orice raport juridic conex celui dedus judecății poate fi izvor de garanție, în sensul art. 60 Cod proc. civ., ci este imperios necesar ca unul din cele două rapoarte supuse judecății să fie în relație de subordonare celuilalt raport, ceea nu este cazul în speță.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată, din următoarele motive:
"În fapt, "subscrisa societate"; s-a obligat prin contract să efectueze, la nivelul câtorva sit-uri, controlul prin teledetecție a veridicității declarațiilor fermierilor, obligați prin efectul legii să formuleze declarații cu privire la suprafața cultivată, amplasamentul acesteia și natura culturilor. Stabilirea din punct de vedere tehnic a veridicității se face pe baza unei serii de imagini satelitare, capturate în perioade diferite ale anului și interpretate ulterior, prin diferite metode, de către "subscrisa societate";. Procedura legală prevede expedierea tuturor imaginilor la APIA, care are, de altfel, posibilități proprii să verifice corectitudinea interpretării. Aceeași procedură prevede posibilitatea fermierilor de a face contestații, ceea ce în speță s-a și realizat. Programul de teledetecție lucrează cu variabile care sunt stabilite în funcție de cele declarate de fermieri și înregistrate de personalul APIA. Mulți dintre fermieri nu cunosc amplasamentul exact al suprafețelor cultivate, astfel încât pot apărea erori și la nivelul rezultatelor teledetecției. Erorile care sunt înregistrate față de un subiect se pot datora declarațiilor necorespunzătoare ale altor subiecți.
Față de motivarea cererii de chemare în garanție, a solicitat a se constata că susținerile pârâtei cu privire la răspunderea SC G. SRL sunt scoase din context. In speță, nu sunt întrunite condițiile de atragere a răspunderii civile contractuale a "subscrisei"; față de pârâta APIA, astfel că cererea de chemare în garanție este neîntemeiată. Acest raționament logico-juridic se impune cu forța evidenței având în vedere natura juridică a cererii de chemare în garanție, adică o veritabilă cerere de chemare în judecată. Așadar, în continuare dorim să arătăm
instanței că o cerere de chemare în judecată introdusă de pârâtă pe cale principală fiind nefondată, a fortiori și cererea de chemare în garanție trebuie respinsă.
În fapt, condițiile răspunderii contractuale a "subscrisei"; față de pârâta
A.P.I.A. se desprind din clauzele art. 9 și 13 din contractul nr. 45/_ . Așa cum corect a observat și pârâta în cererea de chemare în garanție, aceste obligații privesc "executarea serviciilor prevăzute în contract cu profesionismul și promptitudinea cuvenite angajamentului asumat și în conformitate cu propunerea tehnică", executarea serviciilor "conform cu graficul de prestare convenit", precum și răspunderea "subscrisei"; pentru siguranța tuturor operațiunilor și metodelor de prestare utilizate, cât și pentru calificarea personalului folosit, pe toată durata contractului". Toate aceste obligații contractuale au fost îndeplinite în mod ireproșabil pe toată durata derulării contractului menționat, iar beneficiarul nu a dovedit culpa contractuală a
"subscrisei"; societăți. De altfel, profesionalismul, promptitudinea și calitatea serviciilor nu au fost puse la îndoiala nici în prezenta cerere de chemare în garanție, nici anterior introducerii acesteia. Având în vedere natura operațiunilor implicate în executarea obligației contractuale, arătarea culpei noastre contractuale nu s-ar putea întemeia decât pe concluziile unei expertize judiciare.
Totodată, s-a subliniat faptul că nu ne-am obligat să despăgubim APIA pentru orice acțiune în justiție, în sprijinul acestei afirmații redăm textul articolului 9.7 din contract, care prevede următoarele: acțiunile în justiție pentru
care SC G. SRL se obligă să despăgubească APIA sunt numai cele "care rezultă din încălcarea unor drepturi de proprietate intelectuală (brevete, nume, mărci înregistrate), legate de echipamentele, materialele, instalațiile sau utilajele pentru sau în legătură cu produsele achiziționate."
Mai mult, art. 21.1 din Contract, impune părților obligația de a face toate eforturile pentru rezolva pe cale amiabilă, prin tratative directe, orice neînțelegere sau dispută care se poate ivi între ei în cadrul sau în legătură cu îndeplinirea contractului. Această cale nu a fost abordată până în prezent de către APIA, neexistând nici un temei pentru răspunderea contractuală invocată de pârâtă.
Pe de altă parte, obiectul contractului încheiat cu pârâta constă în prestarea de servicii de control prin teledetecție. Limita superioară a obiectului contractului este marcată de predarea către APIA a raportului de control. Toate activitățile ulterioare pe care APIA le desfășoară în legătură cu acel raport au loc în afara raportului contractual încheiat cu "subscrisa";. Modul în care pârâta înțelege să aplice Regulamentele CE, asupra rapoartelor de teledetecție înaintate, privește doar PERSONALUL APIA și modul de lucru al acestuia. În speță, reclamantul a solicitat anularea actului administrativ emis de APIA, ca urmare a aplicării unor sancțiuni în virtutea reglementărilor legale în vigoare. În acest proces administrativ intern, APIA este singura care a avut posibilitatea reală să aplice o sancțiune reclamantei, raportat la aplicarea regulamentelor CE asupra situațiilor
faptice rezultate din raportul întocmit de "subscrisa";.
S-a solicitat, de asemenea, a se constata că pârâta nici nu contestă corectitudinea efectuării Raportului de control prin teledetecție, pentru campania 2008 și nu contestă rezultate înregistrate în urma acestui raport. Altfel spus, pârâta nu invocă îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale asumate de "subscrisa";, singura situație în care aceasta ar fi fost îndreptățită să solicite obligarea subscrisei societăți la plata despăgubirilor ce vor fi egale cu suma pentru care APIA ar cădea în pretenții. Obligațiile contractuale asumate de
"subscrisa"; se referă la acordarea de sprijin din punct de vedere tehnic pentru răspunsurile la sesizările și reclamațiile ulterioare ale fermierilor, cum în mod corect a indicat și pârâta în cererea de chemare in garanție. Acest sprijin a fost acordat la cererea pârâtei în cadrul contestației și nu este contestat prin chemarea în garanție. "Oportunitatea" chemării in garanție, astfel cum se exprimă pârâta, nu poate genera obligarea "subscrisei"; la plata despăgubirilor ce vor fi egale cu suma pentru care va cădea în pretenții. Chemarea în garanție rezidă, cel mult, în faptul că, pe parcursul judecării contestației formulate de fermier, "subscrisa"; să își exercite obligațiile contractuale de a sprijini din punct de vedere tehnic interpretarea rezultatelor, dimensiunea parcelelor sau alte aspecte tehnice care pot aduce atingere drepturilor la plată ale fermierilor]";.
Tribunalul, trecând la soluționarea cauzei, pe baza înscrisurilor depuse la dosar, a susținerilor formulate de părți și a prevederilor legale în materie, a constatat de la bun început că actele administrative atacate de reclamant, sunt vădit nelegale și netemeinice.
Astfel, conform art. 2 din Legea nr.1/2004 (denumită în continuare Lege), privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de P. și I. pentru
(APIA):
Începând cu luna iulie 2005 A. este instituția publică responsabilă cu gestionarea unor forme de sprijin destinate susținerii agriculturii, finanțate de la bugetul de stat în conformitate cu prevederile de instituire a acestora.
Până la data aderării României la Uniunea Europeană A. va pregăti structura instituțională pentru gestionarea fondurilor europene pentru agricultură, iar de la data aderării A. va fi responsabilă cu derularea și gestionarea acestor fonduri privind:
plățile directe și măsurile de piață;
unele măsuri finanțate din fonduri europene pentru agricultură, dezvoltare rurală și pescuit, stabilite prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.
Conform art. 3 din Lege, A. are - printre altele - ca atribuții principale
:
asigură verificarea cererilor de plată primite de la beneficiari
;
autorizează plata către beneficiari în urma verificării cererilor de plată sau îi înștiințează pe aceștia cu privire la eventualele nereguli sesizate, în vederea soluționării acestora;
elaborează și implementează procedurile privind aplicarea sistemului de intervenție pentru produsele agricole;
este autoritatea publică responsabilă cu implementarea S. ului Integrat de Administrare și Control;
o) elaborează manuale de proceduri și metodologii în vederea implementării corespunzătoare a atribuțiilor care îi revin;
ș) realizează și întreține sistemul de identificare a parcelelor agricole;
u) fundamentează și emite decizii de recuperare financiară pe baza verificărilor efectuate în cadrul controlului operațiunilor care fac parte din sistemul de finanțare prin Fondul European de Garantare Agricolă și notifică rezultatul final
ui Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Comisiei Europene;
Conform art. 2 din O.U.G nr.125/2006, pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, schemele de plăți directe care se acordă începând cu anul 2007, ca mecanisme de susținere a producătorilor agricoli, sunt următoarele:
Schema de plată unică pe suprafață (SAPS);
plăți naționale directe complementare (PNDC) în sectorul vegetal;
plăți naționale directe complementare (PNDC) în sectorul zootehnic;
Schema de plată pentru culturi energetice;
Schema de plată separată pentru zahăr.
Potrivit art. 1 din Regulamentul CE nr.885/2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului C.E nr.1209/2005, privind autorizarea agențiilor de plăți și a altor entități, precum și lichidarea conturilor FEGA și FEADAR, pentru a fi autorizată orice agenție de plată (…), trebuie să aibă o structură administrativă și un sistem de control intern (…), referitoare la: a) mediul intern b) activitățile de control c) informarea și comunicarea d) monitorizarea.
Din aceste norme legale comunitare, rezultă cu claritate că o condiție esențială pe care Statul Român trebuie să o îndeplinească pentru a putea absorbi fondurile U.E, pentru plăți directe în agricultură este - așa cum arată și pârâta prin întâmpinare - crearea, în cadrul unei agenții de plată, a unui sistem care să asigure administrarea și controlul riguros al cererilor de plată ale fermierilor. Un astfel de sistem, agreat pe plan european este, conform art. 17-20 din Regulamentul C.E nr.1782/2003, S. ul Integrat de Administrare și Control (IACS) -- iar crearea, implementarea și gestionarea lui pe plan intern intră, potrivit art. 3 lit. m din Lege, în atribuțiile Agenției de P. și I. pentru A. (APIA). În acest sens, art.31din Lege, prevede că:
S. ul Integrat de Administrare și Control este instrumentul tehnic de gestionare și control, care se aplică anumitor scheme de plăți, în conformitate cu prevederile de instituire a acestora, reprezintă un ansamblu de norme și proceduri de organizare instituțională, infrastructură IT și resurse umane și cuprinde următoarele elemente:
o bază de date electronică;
un sistem de identificare a parcelelor agricole
;
un sistem de identificare și înregistrare a drepturilor la plată;
cererile de sprijin;
un sistem integrat de control
;
un sistem unic de identificare a fiecărui agricultor care a depus cererea de sprijin;
un sistem de identificare și înregistrare a animalelor.
Cu alte cuvinte, S. ul Integrat de Administrare și Control, este un instrument tehnic complex, de gestionare și control, format din mai multe subsisteme de gestionare și prelucrare a datelor, în baza unor aplicații informatice, pentru identificarea parcelelor agricole, a agricultorilor care au depus cereri de sprijin și a drepturilor la plată, precum și un sistem integrat de control, administrate bineînțeles de personal calificat, toate acestea funcționând însă, potrivit legii, sub răspunderea și autoritatea Agenției de P. și I. pentru A. (APIA) definită de Lege, ca instituția publică responsabilă cu gestionarea unor forme de sprijin destinate susținerii agriculturii.
Pe de altă parte, potrivit art. 3 lit. g din O.U.G nr.125/2006, sistemul de identificare a parcelelor agricole, este definit ca o componentă a S. ului integrat de administrare și control, cuprinzând: aplicații informatice constituite pe baza ortofotoplanurilor, hărților, documentelor cadastrale sau a altor referințe cartografice. Tehnicile utilizate se bazează pe un sistem de informații geografice computerizat care asigură identificarea unică a fiecărui bloc fizic, cuprinzând de preferință ortoimagini aeriene sau satelitare, cu norme omogene care să garanteze o precizie cel puțin egală celei cartografice, la scara 1:10.000 și să permită identificarea în cadrul blocurilor fizice a parcelelor agricole din cererile de sprijin. Același text de lege mai prevede că "suprafețele înscrise în S. ul de identificare a parcelelor agricole, constituie referința pentru procesul de control și efectuarea plăților"; însă, dacă operațiunea de control tehnic prin teledetecție, nu este în măsură să ofere date exacte în ce privește identificarea acestora, trebuie apelat în mod obligatoriu la alte forme de control pur administrativ (pe bază de documente și hărți cadastrale) și/sau controlul la fața locului, în vederea expertizării, necesare atât pentru clarificarea situației cât și pentru constituirea de probe în cazul unei contestații, din partea persoanei controlate. Dealtfel, după cum s-a arătat în precedent, în cadrul S. ul Integrat de Administrare și Control există un "sistem integrat de control"; ceea ce presupune existența mai multor forme de control și nu doar a unui control tehnic prin teledetecție.
Aceste prevederi legale privind organizarea și funcționarea sistemului de identificare a parcelelor agricole, nu fac decât să transpună în legislația internă normele obligatorii de drept comunitar- ce trebuie avute în vedere și aplicate cu prioritate - cum sunt și dispozițiile art. 30 alin.1 din Regulamentul CE nr. 796/2004, conform cărora ";determinarea suprafeței parcelelor agricole se face se face prin orice mijloc corespunzător, definit de autoritatea competentă și care garantează o exactitate a măsurătorilor cel puțin echivalentă cu cea necesară pentru măsurătorile oficiale prevăzute de dispozițiile interne";. Este adevărat că potrivit art. 32 alin.(1) din același Regulament, "pentru controalele care vizează eșantionul menționat la art.26 alin.1, statele membre pot opta pentru teledetecție în locul metodelor tradiționale de control la fața locului (…)";, - dacă sunt îndeplinite anumite condiții care să răspundă cerințelor mai sus arătate -, însă, în ce privește condițiile și modul de aplicare a sancțiunilor, pentru declararea necorespunzătoare a suprafețelor, art.138 alin.(1) din Regulamentul C.E nr.1973/2004, face referire în mod expres și exclusiv la un "control administrativ"; și/sau a unui "control la fața locului";, care poate să stea la baza sancțiunii pecuniare aplicate. Cu alte cuvinte, dacă în ce privește determinarea
suprafețelor agricole, poate fi utilizat orice mijloc corespunzător, inclusiv sau exclusiv, controlul tehnic prin teledetecție, în ce privește verificarea declarațiilor necorespunzătoare ale agricultorilor, în baza cărora au fost stabilite deja anumite drepturi, aceasta se poate face doar în baza unui control administrativ (evident în situația în care agricultorul mu recunoaște existența altor suprafețe decât cele inițial declarate, așa cum este cazul în speță).
În acest context este bine să reamintim faptul că, potrivit art. 1 din Regulamentul CE nr.885/2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului C.E nr.1209/2005, privind autorizarea agențiilor de plăți și a altor entități, precum și lichidarea conturilor FEGA și FEADAR, pentru a fi autorizată "orice agenție de plată (…), trebuie să aibă o structură administrativă și un sistem de control intern (…), referitoare la: a) mediul intern b) activitățile de control c) informarea și comunicarea d) monitorizarea";, instrumente care să trebuie să asigure administrarea și controlul riguros al cererilor de plată ale fermierilor. În speță, reclamanta susținând, prin cererea de chemare în garanție, că la încheierea perioadei de depunere a cererilor, după introducerea acestora în baza de date IACS, are loc un "control administrativ, care se realizează automat în software"; pentru "verificarea corectitudinii și completitudinii datelor din cereri și în principal o verificare încrucișată a tuturor cererilor de plată cu baza de date LPIS"; nu face altceva decât se confunde activitatea de control administrativ cu operațiunile tehnice de prelucrare automată a datelor electronice în sistemul unic de identificare a fiecărui agricultor care a depus cererea de sprijin, și tot la fel, susținând că "SC. G. SRL, este responsabilă de efectuarea controlului prin teledetecție, APIA fiind cea care preia rezultatele controlului efectuate de această societate în vederea gestionării cererilor fermierilor"; asimilează raportul de control prin teledetecție, care este un document tehnic (ce a fost avut în vedere și la emiterea Deciziei nr.130/2010), cu un act administrativ generator de efecte
juridice directe, inversând raporturile juridice existente între pârâtă și prestatorul de servicii și totodată, denaturând, adevăratele raporturi juridice existente între pârâtă și prestatorul de servicii, pe de o parte, respectiv între pârâtă și reclamant, pe de altă parte.
Corespunde adevărului că potrivit art.21din Lege, A. poate delega către alte organisme din atribuțiile prevăzute în "prezenta lege";, însă numai în situația îndeplinirii de către acestea a următoarelor condiții:
responsabilitățile și obligațiile acestor organisme, în special privind controlul și verificarea conformității cu regulile comunitare, să fie clar definite
;
organismele dispun de sisteme eficiente pentru asigurarea îndeplinirii responsabilităților lor;
A. este informată în mod regulat și la timp asupra rezultatelor controalelor efectuate, astfel încât caracterul suficient al acestor controale să fie luat în considerare în gestionarea unei cereri.
Nu este însă cazul în situația de față, chiar dacă între pârâta APIA și chemata în garanție "SC. G. SRL";, a intervenit contractul de servicii de control prin teledetecție nr.45/_, între cele două entități juridice neavând loc un transfer de atribuții și cu atât mai puțin de responsabilități, în ce privește gestionarea cererilor de ajutor formulate de către agricultori. În realitate este vorba de un contract administrativ, încheiat între o autoritate publică și o societate comercială, având ca obiect prestarea unor servicii privind controlul prin teledetecție, în baza unor rapoarte tehnice de specialitate și care pot fi folosite ulterior de pârâtă în activitatea proprie, pentru gestionarea și actualizarea bazei de date, precum și în activitatea de control ulterior, fie ca probă directă fie ca indiciu, în vederea îndeplinirii propriilor atribuții. Oricum, interpretarea oficială a rapoartelor tehnice de control, prin teledetecție aparține în exclusivitate
pârâtei APIA, singura autoritate care poate să le dea eficiență administrativă, prin emiterea actelor prevăzute de lege.
Cu alte cuvinte raporturile de drept administrativ privind gestionarea fondurilor europene de către APIA, pentru sprijinirea agriculturii din țara noastră și plata acestora către agricultori, se desfășoară în mod direct între această instituție și persoanele beneficiare, astfel că, raportat la cadrul procesual dedus judecății precum și motivele invocate în apărare pe cale de excepție, cererea de chemare în garanție, formulată împotriva prestatorului de servicii SC. G. SRL, nu va putea fi primită de instanță. Desigur, dacă pârâta consideră că această societate nu și-a îndeplinit sau și-a îndeplinit în mod necorespunzător obligațiile contractuale, are deschisă calea unei acțiuni separate în contencios administrativ.
Pe bună dreptate s-a susținut de către chemata în garanție că toate activitățile ulterioare pe care APIA le-a desfășurat în legătură cu raportul tehnic de control prin teledetecție, pus la dispoziție de către SC. G. SRL, au avut loc în afara raportului contractual încheiat cu această societate. Modul în care pârâta înțelege să aplice Regulamentele CE, asupra rapoartelor de teledetecție înaintate, privește doar PERSONALUL APIA și modul de lucru al acestuia. În speță, reclamantul a solicitat anularea actului administrativ emis de APIA, ca urmare a aplicării unor sancțiuni în virtutea reglementărilor legale în vigoare. În acest proces administrativ intern, APIA este singura care a avut posibilitatea reală (mai precis, legală-n.n) să aplice o sancțiune reclamantei, raportat la aplicarea regulamentelor CE, asupra situațiilor faptice rezultate din raportul întocmit de SC. G. SRL. Dealtfel, însăși pârâta recunoaște prin întâmpinare că datele electronice furnizate de către SC. G. SRL, în sistemul IACS, sunt informații preliminare de control iar fermierii care sunt identificați cu neconformități, sunt solicitați de către APIA să facă clarificări cu privire la aceste rezultate, deoarece autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare au obligația urmăririi cu strictețe a modului de acordare a plăților efectuate din bugetul U.E, precum și a identificării neregulilor prin toate mijloacele administrative, luând în considerare și sesizările interne sau externe. Astfel - arată pârâta în continuare - cererile fermierilor sunt supuse unui proces de verificare administrativă și tehnică care se poate derula chiar pe parcursul mai multor campanii, în vederea identificării tuturor neregulilor care persistă în dosarul fermierului.
Prin urmare, în speță, este vădit faptul că procesul - verbal de constatare nr. 2118/_, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului P. C. I., un debit în valoare de 991,29 lei, a fost întocmit exclusiv în baza unui raport de
"control tehnic prin teledetecție";, din care nu rezultă elementele de identificare a celor două parcele, considerate ca neconforme cu declarația dată inițial și în baza căreia i-au fost stabilite reclamantului, drepturile de sprijin pentru agricultură, prin Decizia nr. 2662509/_ . Suprafețele înscrise în S. ul de identificare a parcelelor agricole, constituie într-adevăr o bază referință pentru procesul de control și efectuarea plăților, însă dacă sistemul de teledetecție, nu este în măsură să ofere date exacte în ce privește măsurarea parcelelor, această modalitate nu are un caracter suficient pentru controlul ulterior, și ca atare autoritatea administrativă trebuie să apeleze la controlul administrativ (pe bază de documente și hărți cadastrale) și/sau controlul la fața locului, pentru a se putea emite ulterior decizia de recuperare a sumelor bănești nedatorate.
Este apoi de principiu, în raporturile de drept administrativ, că autoritatea trebuie să-și fundamenteze orice decizie nu doar pe lege ci și pe o stare de fapt bine stabilită la momentul emiterii unui act administrativ, deoarece un astfel de act poate fi cenzurat de instanță sub ambele aspecte: atât al legalității cât și al temeiniciei. Raportat la specificul acestor raporturi și cum, în cazul de față, - așa
cum rezultă din prevederile legale comunitare precum și cele interne, mai sus enunțate - stabilirea stării de fapt existente la data emiterii celor două acte administrative atacate în instanță, revenea fără nici un dubiu pârâtei APIA-S., este inutil a se mai cerceta de către instanță ";post factum";, situația celor două terenuri în cursul anului 2008, chiar dacă reclamantul s-a oferit să facă proba cu martori și să suporte cheltuielile legate de efectuarea în cauză a unui raport de expertiză tehnică topografică. Asemenea mijloace de probă nu puteau fi desigur refuzate reclamantului în ipoteza în care raportul de teledetecție (sau alt înscris doveditor depus la dosar de pârâtă) făcea dovada unor coordonate de identificare a terenurilor și a suprafețelor cultivate, iar reclamantul dorea să dovedească contrariul, prin contraprobă - ceea ce nu este cazul în speță - altfel, sarcina probei privind temeinicia actelor administrative atacate, revine, în acest cadru procesual, organului administrativ emitent iar instanța nu poate să intervină, pentru că s-ar substitui unui organ care aparține puterii executive, cu încălcarea normelor generale de competență dintre cele trei puteri ale statului: legislativă, executivă și judecătorească.
În concluzie, actele administrative atacate în instanță, sunt netemeinice și nelegale, atâta vreme cât nu se fundamentează pe o stare de fapt care să poată fi constatată și verificată pe calea controlului judecătoresc (contenciosul special) astfel că, tribunalul, având în vedere toate aspectele mai sus inserate, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. C. I., în contradictoriu cu pârâta A. de P. și I. pentru A. - Sucursala S. și cu chemata în garanție S.C. G. S.R.L., și în consecință s-a anulat procesul verbal de constatare nr. 2118 din_, cu privire la debitul în valoare de 991,
29 lei, precum și decizia nr.130 din_, de soluționare a contestației nr.121/_ formulată împotriva procesului verbal de constatare, menținând decizia nr.2662509 din_ .
Pe de altă parte, s-a respins cererea de chemare în garanție, formulată de pârâta A. de P. și I. pentru A. - Sucursala S., în contradictoriu cu chemata în garanție S.C. G. S.R.L. și reclamantul P. C. I. .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. de P. și I. pentru A.
- C. J. S., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii reclamantei și să se constate temeinicia și legalitatea Procesului - verbal nr.2118/2010 al APIA C. J. S. și a Deciziei nr.l30/2010 a Comisiei de soluționare a contestațiilor
.
În motivele de recurs se arată că în ceea ce privește motivarea făcută de instanța de fond, raportat la susținerile părților și la probatoriul administrat, hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată printr-o interpretare greșită atât a legislației naționale, cât și a reglementărilor comunitare aplicabile în materia acordării schemelor de plăți directe și a plăților naționale directe complementare pentru agricultură.
Arătă că în conformitate cu prevederile OUG nr. 125/2006, fermierii au obligația să declare întreaga suprafață de teren pe care o exploatează. însă dreptul de plată se acordă numai pentru parcele de minimum 0,30 ha, sau în cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor și arbuștilor fructiferi, pentru parcelele de minimum 0,1 ha* cu condiția ca totalul suprafeței percelelor să însumeze minimum 1 ha.
Prin urmare și parcelele sub limita de eligibilitate se identifică în cerere, însă acestea nu se iau în calcul la stabilirea plății și nu influențează modul de soluționare a cererii fermierului.
Precizează că prin cererea nr.2494/_, depusă la C. Local Șimieu- Silvaniei al APIA,reclamanta a solicitat acordarea sprijinului financiar pentru suprafața totală de 6,48 ha teren,din care eligibilă la plată fiind 6,32 ha, teren
situat pe raza comunei Măeriște și defalcat în cerere într-un număr de 14 de parcele agricole.
Pentru campania de cereri depuse în anul 2008, la controlul prin teledetecție desfășurat în județul S. pentru un eșantion ce circa 6.000 de fermieri, a fost
inclusă și localitatea Măeriște, unde este amplasat terenul reclamantei.
Menționează faptul că acest control de natură tehnică, prin teledetecție, se efectuează la nivel național de către SC G. SRL T. . Datele rezultate in urma
interpretării făcute de această societate asupra măsurătorilor prin satelit, sunt importate în sistemul electronic IACS și sunt operate de către APIA București.
Potrivit rezultatelor raportului de control prin teledetecție preliminar, generat de către SC G., pentru reclamanta din prezenta cauză au rezultat o serie de neconcordanțe între suprafețele declarate în cererea de sprijin, precum și între amplasamentul parcelelor pe care solicitanta le-a indicat pe hărțile aferente blocurilor fizice și cel determinate la control.
Astfel, potrivit Raportului nr.1945/_ de teledetecție si clarificare cu fermierul - campania 2008 au fost identificate mai multe parcele (respectiv parcelele nr.14, 11, 5, 7, 4, 13, 1,2, 12 și 10) care nu au corespuns ca și mărime ori ca și poziționare pe hartă, cu situația determinată la controlul prin satelit; sau parcele cu suprafețe mai mici ori mai mari decât cele declarate de fermier ca fiind exploatate; sau culturile declarate de fermier nu au fost identificate.
Conform procedurii stabilite pentru această situație, solicitantul este invitat să facă clarificările cuvenite cu privire la datele rezultate în urma controlului și pentru a se confrunta acestea cu susținerile solicitantului.
Cu această ocazie, reclamantul și-a menținut informațiile din cererea inițială, atât în ceea ce privește amplasamentul parcelelor declarate, cât și referitor la mărimea suprafețelor acestora și cultura existentă pe teren.
Aceste aspecte sunt relevate în cuprinsul Raportului nr.1945/_ de teledetecție si clarificare cu fermierul- campania 2008; în coloana "Clarificări aduse de fermier" completată prin scriere olografă..
Având in vedere considerentele expuse in întâmpinare si faptul ca in fond reclamantul contesta Raportul de teledetecție in urma căruia s-au stabilit sancțiunile, instanța nu a solicitat firmei prestatoare SC G. SRL T. modalitățile de realizare a controlului precum si explicarea modului in care s-a ajuns la rezultatele implementate in sistemul electronic IACS.
Pentru considerentele anterioare, solicită instanței admiterea recursului, modificarea în tot a Sentinței nr. 5825 /2012 a Tribunalului S. și pe cale de consecință, constatarea temeiniciei și legalității Procesului - verbal nr.2118/2010 al APIA C. J. S. și a Deciziei nr.130/2010 a Comisiei de soluționare a contestațiilor.
SC G. SRL, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în fața Tribunalului S. .
Analizând recursul declarat de către pârâta APIA - C. J. S. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041CPC, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Fără a relua starea de fapt descrisă de prima instanța precum și reglementările interne și comunitare incidente speței expuse pe larg în hotărârea recurată, Curtea apreciază că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, demersul judiciar al reclamantului vizează anularea procesului verbal de constatare a debitului stabilit în condițiile OG nr.79/2003 (în vigoare la acel moment) precum și a deciziei prin care s-a soluționat contestația în procedura administrativă.
Potrivit art.2 și 3 din actul normativ amintit mai sus, obiectul constatării existentei creanțelor bugetare îl constituie stabilirea neregulilor, prejudiciilor si/sau a persoanelor juridice ori fizice debitoare, ca urmare a nerespectării legalității, conformității si regularității utilizării si administrării fondurilor comunitare si a fondurilor de cofinanțare aferente iar actul/documentul de constatare, stabilire si individualizare a obligațiilor de plata privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum si accesoriile acestora si costurile bancare constituie titlu de creanță.
Fiind un titlu de creanță, contestarea acestuia este posibilă în condițiile art.205 și următoarele din codul de procedură fiscală iar cenzurarea actului administrativ fiscal se poate realiza doar în condițiile și potrivit regulilor acolo stabilite.
Altfel spus, procesul verbal de constatare încheiat la data de_ precum și decizia nr.130 din data de_ pot face obiect de analiză a instanței de contencios administrativ fiscal reținând că ne aflăm în prezența unor acte administrativ fiscale.
Ca atare, Curtea reamintește că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate și că acest act administrativ constituie el însuși titlu executoriu (prezumția de autenticitate presupune că actul administrativ are forță probantă deplină, el este un act autentic iar prezumția de veridicitate presupune că actul administrativ este prezumat a spune adevărul, prezumția fiind una relativă)
Prezumția de legalitate este, însă, una relativă care poate fi răsturnată în cazul în care se face dovada contrară; sarcina probei nu revine, însă, emitentului actului (asupra căruia operează prezumția) ci persoanei care pune la îndoială legalitatea actului administrativ.
În speță, Curtea constată că prezumția de legalitate a actului administrativ fiscal contestat nu a fost înlăturată, nefiind administrată nici o probă din care să rezulte nelegalitatea acestuia. Mai mult, prima instanță a nesocotit prevederile art. 315 CPC și nu a procedat la administrarea probațiunii indicate drept necesare de către instanța de control judiciar, probațiune menționată în decizia de casare, însă, nici reclamantul nu a solicitat administrarea acesteia.
Chiar dacă prima instanță afirmă că reclamantul putea face proba contrară nu există nici o mențiune în actele procedurale întocmite de instanță din care să rezultă o astfel de solicitare astfel încât probele să poată fi administrate eventual în fața instanței de recurs.
Așa fiind, Curtea constată că reclamantul nu a înlăturat prezumția de legalitate a actelor contestate și în baza probelor administrate în cauză se poate
susține cu temei că actele administrativ fiscale contestate sunt temeinice și legale.
La adoptarea acestei soluții, Curtea reține că aceste acte sunt emise cu respectarea condițiilor de fond și formă impuse de legiuitor. Astfel, procesul verbal de constatare a fost întocmit în forma scrisă, de către autoritatea competentă respectiv pârâta (competența acesteia fiindu-i stabilită prin Legea nr.1/2004) pentru a asigura respectarea prevederilor legale adică a OUG nr.125/2006 și OG nr.79/2003; înscrisurile depuse în probațiune de către pârâtă, în lipsa altor probe, sunt în măsură să confirme împrejurarea că actul administrativ fiscal contestat a fost întocmit pe baza constatărilor chematei în garanție căreia i-a fost delegată atribuția de efectuare a controlului prin teledetecție.
Curtea constată din actele depuse de pârâtă și chemata în garanție că a avut loc o activitate de măsurare a terenurilor din localitatea în care și reclamantul are terenuri și care sunt menționate în cererea de sprijin, că terenurile reclamantului nu corespund suprafețelor indicate în cerere și astfel, fiind în prezența unor nereguli, în înțelesul OG nr.79/2003, aplicarea sancțiunii se impune, limitele acesteia încadrându-se în cele prevăzute de legiuitor.
Întrucât la dosar nu există nici o altă probă (o expertiză tehnică, eventual, care să identifice terenurile în litigiu în raport de constatările chematei în garanție) Curtea va valida actele administrative contestate, statuând că acțiunea reclamantului este nefondată.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind fondat iar în temeiul art.312 alin.1 CPC îl va admite, va modifica hotărârea recurată în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea reclamantului.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta A. de P. și I. | pentru A. | |
- C. | J. S. împotriva sentinței civile nr.5825 din _ | pronunțată în |
dosarul nr._ * al Tribunalului S., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 mai 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
A. | M. C. M. | S. | C. | P. |
GREFIER
V. D.
red.M.S./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.M. S.
