Sentința civilă nr. 2849/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI A. SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 2849/2013Ședința publică din data de 18 februarie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. G. C. Grefier O. -R. L.
S-a luat spre examinare acțiunea formulată de reclamanții H. R. -G. și H. F. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâtă, consilier juridic
G. Crăciun, lipsă fiind reclamanții. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta pârâtei arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe excepție și pe fond.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea cererii ca inadmisibilă, în ceea ce-l privește pe reclamantul H. F. și ca nefondată vizavi de reclamantul H. R. G. .
Instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanții H. R. -G. și H. F. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a judetului C. să se dispună anularea Deciziei de impunere din oficiu nr.371971//_, a Deciziei nr. E533/_ pentru H. R. G., respectiv anularea Deciziei de impunere din oficiu nr.37228311/1/_ pentru H. F., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul de rd.1 a arătat că este persoană cu handicap accentuat conform Certificatului de încadrare în grad de handicap nr.13010/_ emis de Consiliul Județean C., beneficiind astfel de prevederile Legii nr.448/2006 și împreună cu fratele său, reclamantul de rd.2 au constituit o asociație familială, care a fost radiată din Registrul Comerțului. Reclamanții au mai arătat că nu au semnat nici un contract cu pârâta și nu au depus declarații, în concluzie nu constituie titlu de creanță, respectiv că până la emiterea deciziilor de impunere, pârâta nu le-a comunicat faptul că sunt înregistrați în evidențele lor cu datorii. Mai mult, pârâta a dispus plata contribuției raportându-se la prevederile art.257 alin.2 lit.f teza finală din Legea nr. 95/2006, dispoziții care au fost declarate neconstituționale.
Prin întâmpinarea formulată (filele 19-21), pârâta C.A.S. C. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a arătat că în conformitate cu prevederile Legii nr. 95/2006, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de
sănătate iar această contribuție se aplică și asupra veniturilor impozabile realizate de persoanele care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit. Pârâta a mai arătat că după semnarea protocolului încheiat între C.N.A.S. și A.N.A.F., pârâta a fost abilitată să emită decizii de impunere privind obligațiile de plată la FNUASS, în baza informațiilor primite, astfel că s-a emis decizia de impunere din oficiu pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS, act care constituie și înștiințare de plată, reclamantul luând cunoștință de cuantumul debitului și modul de calcul al sumelor datorate. Pârâta a susținut că deciziile de impunere sunt legale și conforme cu dispozițiile art.85-88 din OG nr.92/2003 și că reprezintă titlu de creanță și devin titluri executorii la data la care creanța fiscală este scadentă. De asemenea, s-a menționat că reclamantul nu a achitat debitul la FNUASS după comunicarea somației și a titlului executoriu, astfel că s-a demarat procedura executării silite.
Ulterior, prin precizare la întâmpinare
, pârâta invocat exc epția lipsei pr oc edurii pr eal abi le
prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce îl privește pe reclamantul H. F. (filele 44-45).
În ceea ce privește exce pția lipsei proceduri i prealab ile
invocată de pârâta C. de
A. de S. a județului C., care se impune a fi analizată cu prioritate conform dispozițiilor art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța urmează a o admite pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2001, "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia
";.
O aplicație particulară a acestei reguli este procedura reglementată de Codul de procedură fiscală, respectiv obligația contribuabilului de a formula contestație împotriva titlului de creanță în termen de 30 de zile de la comunicarea acestuia, doar
decizii le em ise în soluționa rea con testațiil or
putând fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă (art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003).
Astfel, legea impune respectarea procedurii prealabile atacării în instanță a unui act administrativ fiscal pentru a da autorității publice emitente sau superioare ierarhic posibilitatea de a reveni asupra actului respectiv, după luarea în considerare a argumentelor persoanei vătămate.
În speță, reclamantul H. F. contestă Decizia de impunere din oficiu nr.372283/1/_ pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS pe perioada 2006- 2011 (fila 10), dar fără ca în prealabil să fi depus contestația administrativă.
În acest sens, cererea înregistrată sub nr. 12749/_ vizează doar eșalonarea sumelor datorate (fila 9), iar contestația înregistrată sub nr. 12745/_ a fost formulată doar de celălalt reclamant, H. R. -G. (fila 6).
Reținând că art. 216 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007 raportat la art. 110 alin.3 din O.G. nr. 92/2003 stabilesc obligativitatea respectării acestei etape, instanța va aplica textul legal mai sus indicat și va admite excepția, cu consecința respingerii cererii formulată de reclamantul H. F. ca inadmisibilă.
Cât privește cererea reclamantului H. R. -G., analizând înscrisurile de la dosar, instanța reține următoarele:
Începând cu anul 2007, reclamantul a realizat venituri din activități independente, aspect necontestat în cursul prezentului proces. Recunoscut este și faptul că, în această calitate, reclamantul nu a depus la C. de A. de S. a județului C. nicio declarație cu privire la veniturile realizate.
Ca urmare a parafării Protocolului dintre CNAS și ANAF nr. P5282/_, respectiv nr. 95896/_, CAS C. a identificat veniturile realizate de reclamant și a emis pe seama acestuia Decizia de impunere din oficiu nr. 371971/1/_ pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS aferentă anilor 2007-2010 (fila 53).
Cu respectarea procedurii reglementate de art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamantul a formulat contestație împotriva acestui act administrativ fiscal, respinsă prin Decizia nr. E 533/_ (filele 34-35), iar acum atacă în contencios administrativ deciziile de impunere, susținând că nu a semnat un contract de asigurare cu CAS C. și nu a depus declarații, sens în care nu există titluri de creanță.
Potrivit art. 208 alin. 3 lit. b și e din Legea nr. 95/2006, actualizată, privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări de sănătate se realizează pe baza principiilor de solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor, respectiv cu participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
În acest sens, art. 215 alin. 3 din lege stabilește în sarcina persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente obligația de a depune la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond. Apoi, legea statuează că în caz de neachitare la termen a contribuțiilor datorate fondului, casele de asigurări procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru
încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere (art. 216).
Pe de altă parte, art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, actualizat, stabilește în mod expres faptul că decizia de impunere emisă de organul competent al CAS constituie titlu de creanță și poate fi emisă de organul competent al CAS pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Din lectura acestor dispoziții legale reiese în mod cert că persoanele fizice care realizează venituri din activități independente au obligația de a contribui la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, iar omisiunea de a depune declarații în acest sens dă dreptul caselor de asigurări de a emite din oficiu deciziile de impunere, cărora legea le conferă caracterul de titluri de creanță.
Astfel, calitatea de asigurat și, implicit, obligația de plată a contribuției decurg în mod direct din lege, nefiind necesară o manifestare de voință a contribuabilului sau întrunirea unui acord de voințe prin încheierea unui contract în acest sens.
În același sens, dispozițiile art. 259 alin. 7 din Legea nr. 95/2006 statuează că persoanele car e au obli gați a de a se asigura
(obligația, iar nu facultatea) și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate "b) sa achite pe intreaga perioada a termenelor de prescriptie privind obligatiile fiscale contributia legala lunara calculata asupra veniturilor impozabile realizate, precum si obligatiile fiscale accesorii de plata prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, daca au realizat venituri impozabile pe toata aceasta perioadă
";.
Această prevedere legală este neechivocă în sensul obligației de achitare a contribuției pentru toate persoanele care au obligația de a se asigura, și nu poate fi interpretată în sensul stabilirii acestei obligații doar în sarcina celor care își exprimă dorința de a deveni asigurați.
Referitor la incidența dispozițiilor art. 213 din Legea nr. 95/2006, tribunalul reține că beneficiază de asigurare fără plata contribuției doar "persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă, pensie sau alte surse (…)
";, or, reclamantul nu se află în această situație, tocmai veniturile obținute din activități independente generând obligația sa de plată a contribuției.
Pe de altă parte, nerespectarea de către pârâtă a obligației prevăzute de art. 222 din lege, respectiv a aceleia de a informa contribuabilul cel puțin o dată pe an asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale, nu este de natură a exonera reclamantul de plata contribuției datorate, ci doar a genera, eventual, răspunderea juridică a pârâtei.
De asemenea, Decizia Curții Constituționale nr. 335/_ prin care a fost admisa excepția de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. 257 alin. (2) lit. f) teza finală din Legea nr. 95/2006, așa cum au fost modificate de art. I pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010, constatându-se ca acestea sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează că valoarea contribuției minime la fondul de asigurări sociale de sănătate, datorată de persoanele care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor, venituri din dividende și dobânzi, venituri din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și alte venituri care se supun impozitului pe venit, nu poate fi mai mică decât cuantumul unui salariu de bază minim brut pe țară, lunar, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 355 din 23 mai 2011.
Aplicând dispozițiile art. 147 alin.1 din Constituția României, urmează că în intervalul 23 mai 2011-7 iulie 2011 prevederile art. 257 alin. 2 lit. f teza finală din Legea nr.95/2006 au fost suspendate de drept și și-au încetat efectele juridice în data 8 iulie 2011, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate. Or, perioada vizată prin decizia de impunere contestată este anterioară acestei date, când articolul de lege era în vigoare și producea efecte.
Pentru toate acestea, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală, se va respinge ca nefondată prezenta cerere.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se ia act că pârâta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtă.
Respinge ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul
H. F.,
cu domiciliul procesual ales în C. -N., P-ța C., nr. 9, sc. IV, ap.43, jud. C.
, în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a județului C. , cu sediul în C. -N.
, str. Constanța nr. 5, jud. C., având ca obiect anularea Deciziei de impunere din oficiu nr. 372283/1/_ .
Respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul H.
-G.,
cu domiciliul procesual ales în C. -N., P-ța C. nr. 9, sc.IV, ap. 43, jud. C.
, în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a județului C. , având ca obiect
anularea Deciziei nr. E 533/_ de soluționare a contestației și a Deciziei de impunere din oficiu nr. 371971/1/_ .
Ia act că pârâta nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată avansate. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 februarie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
O. -R. L.
Red.AGC/tehn.MG 5 ex. _
