Sentința civilă nr. 359/2013. Contencios. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 359
Ședința publică din 22 Ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. S. - judecător
G. ier: A. Ana C.
Pe rol fiind pronunțarea soluției la acțiunea, având ca obiect pretenții, promovată de reclamanta - pârâtă reconvențional DS B. M., cu sediul în B. M., str. 22 D., nr. 36, județul M., în contradictoriu cu pârâtul - reclamant reconvențional G. G. T., domiciliat în B. M., str. V., nr. 54/6, județul M. .
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din_, concluziile și susținerile reprezentantei pârâtului - reclamant reconvențional fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta, pronunțarea soluției s-a amânat la data de azi când, în urma deliberării s-a pronunțat hotărârea de mai jos:
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. ui M. - Secția a I - a Civilă, sub dosar nr._, reclamanta DS B. M. a solicitat obligarea pârâtului G. T. la plata sumei de 43.693,06 lei, reprezentând contravaloarea unui volum de 162,809 mc. masă lemnoasă, ce constituie prejudiciul pe care acesta l-a produs unității, ca urmare a neexecutării obligațiilor de serviciu asumate prin contractul individual de muncă și fișa postului; obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat în esență următoarele:
În fapt, pârâtul T. G., a fost salariatul Ocolului Silvic Ulmeni pe post de șef de district, fiind conducătorul Districtului silvic nr. V - Bicaz, care potrivit normelor legale în vigoare, specifice domeniului silvic, avea atribuțiuni de organizare, coordonare și controlul activității de paza pădurii din districtul pe care l-a condus, apărarea integrității fondului forestier, efectuarea inspecțiilor de fond și parțiale în cantoanele din subordine, raportarea imediată către șeful de ocol producerea evenimentelor deosebite (furtunile de arbori, abateri ale personalului silvic din subordine, ), purtând răspunderea personală de disciplină și gradul de instruire a personalului, iar în final răspunde pentru pagubele ce se
aduc fondului forestier ca urmare a neluării măsurilor ce sunt stabilite prin fișa postului.
Se precizează că în perioada 05-_ și 02 -_, ocolul Silvic Ulmeni, respectiv Districtul silvic nr. V - Bicaz, a fost supus unui control de fond dispus de către conducerea Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, urmare a sesizărilor făcute de către un grup de cetățeni. În urma verificărilor efectuate, atât la birou, cât și în teren, a fost întocmit Raportul nr. 6319/_, aprobat de către directorul general al R.N.P. - Romsilva.
Prin adresa de înaintare a raportului citat, înregistrată sub nr. 6319/DIA/_, directorul general al R.N.P. - Romsilva, pe baza concluziilor din raport, a dispus continuarea și definitivarea controalelor în cantoanele silvice din cadrul Districtului silvic nr. V - Bicaz, iar în final, predarea acestor cantoane silvice către alți pădurari, ocazie cu care se va analiza modul de gestionare a partizilor de exploatarea masei lemnoase aferente anului de producție 2007.
În urma controlului gestionar, potrivit raportului citat mai sus, efectuat în cantoanele din Districtul nr. V - Bicaz, s-a constatat producerea unui prejudiciu total de 220.190,76 lei, reprezentând contravaloarea unui volum de 1.428,513 mc masă lemnoasă tăiată ilegal, care s-a produs din vina pădurarilor și a șefului de district. Se precizează faptul că, pentru fiecare pădurar în parte, organele de control au cuantificat prejudiciul ce s-a produs din vina exclusivă a fiecărui pădurar, ceea ce formează obiectul unor acțiuni separate.
De asemenea, organele de control au cuantificat prejudiciul ce s-a produs din vina exclusivă a șefului de district, respectiv a pârâtului din prezenta cauză. Astfel că, în sarcina pârâtului s-a reținut suma de 43.693,06 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului pentru un volum de 162,809 mc, pentru care pârâtul nu a înțeles să semneze angajament de plată, încât suma nu a fost recuperată.
Ulterior, așa cum s-a dispus prin adresa nr. 6.319/DIA/_, s-a continuat efectuarea controalelor în cele 4 cantoane silvice. Ca urmare a dispoziției din adresa citată, șeful Ocolului Silvic Ulmeni, ing. Horia Scubli, a întocmit Memoriul final nr. 276 din_ asupra controlului de fond din cadrul Districtului nr. V - Bicaz, din a cărui conținut rezultă prejudiciul creat în patrimoniul unității, determinat prin reconstituirea patrizilor de pe suprafața fiecărui canton silvic, rezultând diferențe în plus de masă lemnoasă față de cantitatea aprobată la tăiere prin actele de punere în valoare (A.P.V.-uri).
De asemenea, prin adresa nr. 6319/DIA din_, conducerea RNP - Romsilva a dispus ca organele de control să verifice modul de aplicare a măsurilor administrative și sancționatorii, care se impun.
În acest context, conducerrea RNP - Romsilva, fiind din nou sesizată asupra modului defectuos de sancționare disciplinară și de recuperare a pagubelor produse din vina personalului silvic, a dispus efectuarea unui nou control și verificarea celor sesizate de petiționari, care s-a concretizat prin Raportul nr. 6908/DNO/_ .
Față de cele de mai sus, se precizează că în materie de controlul respectării regulilor silvice de exploatare a masei lemnoase, așa cum se înțelege din dispozițiile art. 23 - 28 din OM nr. 635 din_, potrivit atribuțiilor stabilite prin fișa postului, pârâtul avea sarcina de a executa controale, pe întreaga perioadă de exploatare a tuturor parchetelor, cu obligația raportorii neregulilor constate șefului de ocol și responsabilului de fond forestier, însă pârâtul a ignorat și încălcat aceste prevederi.
Așa fiind, potrivit Raportului nr. 6908/DNO/_ - aprobat de către directorul general al RNP - Romsilva, privitor la pârâtul din prezenta cauză, conducerea regiei a dispus imputarea unui volum total de 162.809 mc în valoare totală de 43.693,06 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs prin tăieri ilegale de arbori și exploatarea ilegală a masei lemnoase peste prevederile actului de punere în valoare, precum și eliberarea de masă lemnoasă fără documente legale de proveniență din partizi neautorizate - contrar dispozițiilor art. 76 din Legea nr. 26/1996 Codul Silvic, pe care pârâtul din prezenta cauză nu poate să-l justifice cu documente legale, așa cum rezultă din rapoartele citate.
Prejudiciul arătat mai sus, a fost posibil ca urmare a nerespectării normelor legale în materie și a încălcării îndatoririlor de serviciu. În acest sens, se face trimitere la prevederile art. 33 și art. 105 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, art. 19 lit. a - i din Contractul colectiv de muncă pe 2007 - 2008, precum și pct. 10 și 13, lit. a - o din Regulamentul de pază, aprobat prin OM nr. 15/1988, pentru a căror încălcare și nerespectare se fac aplicabile prevederile pct. 6 alin. 3 din același ordin ministerial. Nu în ultimul rând, încălcarea prevederilor art. 35 și 36 di OUG nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic.
De asemenea, trebuie precizat faptul că potrivit fișei postului, privind sarcinile de serviciu, principalele atribuțiuni a unui șef de district, sunt organizarea și asigurarea pazei fondului forestier împotriva tăierilor ilegale de arbori și identificarea făptuitorilor, controlul regulilor silvice de exploatarea masei lemnoase, efectuarea controalelor în cantoanele silvice din subordine, întocmirea actelor de constatarea faptelor contravenționale și infracționale, precum și luarea măsurilor de limitarea și înlăturarea pagubelor și recuperarea contravalorii prejudiciului de la cei ce se fac vinovați de producerea acestuia.
Astfel că, așa cum reiese din actele precizate mai sus, pârâtul din prezenta cauză, nu a înțeles să îndeplinească atribuțiuni pe linie de apărarea integrității fondului forestier împotriva sustragerilor ilegale de arbori, fapt confirmat de volumul foarte mare de arbori tăiați în delict, prin neasigurarea pazei pentru prevenirea tăierilor ilegale de arbori, precum și eliberarea de material lemnos fără documente legale.
Toate aceste încălcări ale normelor legale în vigoare, se apreciază că au condus la producerea prejudiciului de către pădurarii din Districtul nr. V - Bicaz, cât și de către pârâtul din prezenta cauză. Or, potrivit dispozițiilor pct. 6 alin. 3 din Regulamentul de pază, aprobat prin OM nr. 15/1988, șefii de districte
răspund pentru pagubele ce se aduc fondului forestier ca urmare a neluării măsurilor ce sunt stabilite prin fișa postului.
Având în vedere cauzele care au determinat prejudiciul, respectiv încălcarea obligațiilor de serviciu și a normelor legale în vigoare specifice domeniului silvic, și de circumstanțele în care s-a produs, calitatea și funcția ocupată de pârâtul T. G., se constată că există un raport de cauzalitate cert, între prejudiciu produs unității reclamante, faptele imputate și persoana în cauză, existând temei legal pentru atragerea răspunderii patrimoniale, în vederea recuperării prejudiciului suferit de reclamantă.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii (f. 41 - 42 dosar nr._, în continuare dosar Secția a I-a civilă).
La data de_ pârâtul a depus la dosar prin serviciul registratură cerere reconvențională formulată împotriva reclamantei prin care a solicitat să se dispună repunerea în termenul de prescripție prevăzut de dispozițiile art. 9 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă a dreptului de a promova acțiunea în constatarea nulității relative a angajamentului de plată din data de_ asumat de reclamant pentru suma de 7.431,05 lei; să se constate nulitatea relativă pentru lipsa cauzei a următoarelor angajamente de plată; a) - din data de_ pentru suma de 7.431,05 lei; b) din data de_ pentru suma de 5.043,935 lei; c) din data de_ pentru suma de 1.560,09 lei;
d) din data de_ pentru suma de 410,55 lei; să se dispună obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale pârâtul a arătat următoarele:
În fapt, reclamantul a îndeplinit funcția de șef de district la Ocolul Silvic Ulmeni din cadrul Direcției Silvice B. M. . În anul 2007 un număr de cetățeni au sesizat organele de cercetare penală cu privire la săvârșirea unor infracțiuni silvice, motive pentru care s-a procedat la efectuarea actelor de control și s-a ajuns la concluzia că reclamantul ar fi săvârșit abateri disciplinare constând în: subevaluarea diametrelor arborilor tăiați, dublarea numerelor de inventar la mai mulți arbori, aplicarea neconformă a amprentei ciocanului silvic demarcat în cazul arborilor înfurciți în Cantonul 19 Sileș, marcarea de arbori sănătoși care nu făceau obiectul partizilor de igienă în cantonul 19 Sileș, folosirea ilegală a ciocanului silvic de marcat prin marcarea de arbori pe picior fără a fi trecuți în carnetul de inventariere în Cantonul 18 Tempea și în Cantonul 19 Sileș, executarea superficială a inspecțiilor de fond în Cantonul 19 Sileș. S-a reținut răspunderea solidară a reclamantului cu pădurarii din subordine pentru lipsurile din gestiunea acestora și prin urmare s-a constatat că se face vinovat de producerea unui prejudiciu în volum de 101,996 mc material lemnos în valoare de 16.005,715 lei.
În considerarea acestui fapt și urmare amenințărilor la care a fost supus a semnat angajamentele de plată indicate în petit, care însumează 14.445,625 lei.
Drept urmare, prin decizia nr. 265N/_ a Direcției Silvice B. M. s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Prin sentința civilă nr. 772 din_ a T. ui M. s-a respins contestația formulată de reclamant împotriva deciziei indicate, iar prin decizia civilă nr. 3012/23.noiembrie 2009 a Curții de Apel C. s-a respins recursul declarat împotriva sentinței.
Ambele hotărâri pronunțate în dosarul nr._ al T. ui M. .
Hotărârile au fost atacate cu revizuire. La primul termen de judecată în această cauză vom indica nr. dosar și temeiul de judecată în revizuire.
Au fost sesizate organele de cercetare penală pentru cercetarea faptelor ca infracțiuni. Cercetarea a făcut obiectul dosarului nr. 869/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare.
Cu ocazia cercetării penale s-au efectuat două lucrări de expertiză tehnică în specialitatea silvicultură, pentru a se stabili pagubele la care fac referire notele de constatare ale organelor de control. Ambele expertize auz concluzionat în sensul că reclamantul și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale în materie, fără să producă vreun prejudiciu unității.
Prin rezoluția din data de_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G. G.
pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 248 C.pen. - abuz în serviciu contra intereselor publice; art. 289 alin. 1 C.pen. - fals intelectual, art. 291 C.pen. și art. 31 alin. 2 C.pen. - uz de fals în forma participației improprii, art. 97 alin. 1 din legea nr. 26/1996 (Codul Silvic) - tăierea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier sau de pe terenurile cu vegetație forestieră (peste o anumită valoare stabilită de textul legal) și art. 100 alin. 1 din Legea nr., 26/1996 - folosirea fără drept sau contrar dispozițiilor legale specifice a ciocanului silvic de marcat.
Rezoluția a fost comunicată reclamantului la data de_ . termenul pentru depunerea plângerii împotriva rezoluției a expirat la data de_ . împotriva rezoluției nu s-a formulat plângere.
În conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 termenul pentru depunerea acțiunii în constatarea nulității relative a angajamentului de plată din data de_ a expirat la data de_ . nefinalizarea irevocabilă a cercetării penale până la acea dată, constituie pentru reclamant un motiv insurmontabil, independent de voința sa, care l-a împiedicat în formularea prezentei cereri. De aceea este interesat în formularea cererii de repunere în dreptul la acțiune în vederea constatării nulității relative a angajamentelor de plată.
Lipsa pagubei conduce la concluzia că reclamantul a semnat angajamentele de plată pentru obligații fără cauză, ireală, falsă și, prin urmare s-a obligat în credința greșită a existenței cauzei, fiind în eroare asupra motivului determinant al asumării obligației. De aceea, actele sunt lovite de nulitate. Fiind o eroare asupra cauzei, motivul este de nulitate relativă.
civ.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 966, art. 970 C.civ., art. 274 C.proc.
Prin încheierea din_ Tribunalul Maramureș - Secția I Civilă a
adm is excepția de necom petență m aterială a secției invocată de pârât și a
transpus cauza la Secția a II - a Civilă, de c ontencios adm inistrativ și fiscal,
cauza fiind înregistrată sub dosar nr._ *.
În ședința publică din_ reclamanta a depus la dosar întâmpinare la cererea reconvențională, solicitând respingerea cererii de repunere în termenul de prescripție (f. 89 - 90 prezentul dosar), arătând că angajamentele de plată indicate în petitul cererii reconvenționale fiind încheiate și semnate de către pârâtul - reconvențional între data de_ și data de_, prescripția dreptului la acțiunea de constatarea nulității relative s-a împlinit la data de _
, pentru primul angajament de plată, respectiv la data de_, pentru ultimele patru angajamente de plată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 9 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, care limitează dreptul la exercitarea dreptului la acțiune în constatarea nulității.
Ca o chestiune prealabilă, T. apreciază că în mod corect s-a dispus
transpunerea cauzei întrucât competența de soluționare aparține instanței de
contencios administrativ, fiind aplicabile prin analogie dispozițiile art. 52 din
O.U.G. nr. 59/2000 (mutatis mutandis, Soluția de principiu adoptată în Plenul
judecătorilor Secției de Contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de
Casație și Justiție din 25 februarie 2008).
Având a se pronunța asupra cererii de repunere în termenul de prescripție formulată de pârât și ─ implicit ─ asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, T. reține următoarele:
Pârâtul a formulat cererea incidentală la data de_ (data poștei, f. 81 verso dosar Secția a I-a civilă) prin care a solicitat repunerea în termenul de prescripție a dreptului de a solicita nulitatea relativă a angajamentelor de plată pentru lipsa cauzei (deși pârâtul a solicitat repunerea în termen pentru un singur angajament de plată, cel din_, T. va face o analiză globală întrucât prin întâmpinarea depusă de reclamantă s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru toate angajamentele de plată).
În esență, ca temei pentru repunerea în termen pârâtul a invocat faptul nefinalizării cercetării penale împotriva sa până la data de_, ceea ce a constituit un motiv insurmontabil, independent de voința sa, care l-a împiedicat în formularea prezentei cereri.
Prin decizia nr. 265 N din_ emisă de DS B. M. s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă al pârâtului, reținându-se că acesta se face vinovat de producerea unui prejudiciu în volum de 101,996 mc cu o valoare de 16.005,715 lei, determinat de marcări ilegale de arbori, ce au fost efectuate cu ocazia lucrărilor de punere în valoare a masei lemnoase destinate
tăierilor, sumă pentru care pârâtul a semnat angajament de plată (f. 106 dosar Secția a I-a civilă).
Prin sentința civilă nr. 772/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ s-a respins contestația formulată de pârât (reclamant în acel dosar) împotriva deciziei de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă (f. 108 - 110 dosar Secția a I-a civilă).
În sentință s-a reținut, printre altele, că potrivit concluziilor raportului de expertiză depus în cauză, aspectele menționate în decizia contestată se confirmă doar parțial, respectiv prejudiciul cauzat de reclamant pârâtei este de doar 1.546,34 lei.
Sentința de mai sus a rămas irevocabilă prin respingerea recursului de Curtea de Apel C., Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 3012/_ (f. 111-118 dosar Secția a I-a civilă).
Curtea a reținut, printre altele, validând raportul de expertiză întocmit în cauză, că diminuarea cuantumului prejudiciului inițial stabilit nu este suficient pentru a stabili că sancțiunea disciplinară aplicată nu este legală, (f. 6-7 din decizie).
Prin urmare, se poate afirma cu certitudine că pârâtul a luat cunoștință încă din anul 2009 că angajamentele de plată nu au reflectat realitatea.
Potrivit art. 9 din Decretul nr. 167/1958, prescripția dreptului la acțiune în anularea unui act juridic pentru violență începe să curgă de la data când aceasta a încetat (pârâtul nu a avut interes să invoce violența - deși a făcut referiri la pretinse amenințări pentru a semna angajamentele-, întrucât cauza a încetat odată cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă, la data de_ .).
În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare prescripția începe să curgă de la data când cel îndreptățit (…) a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului (teza II a aceluiași articol).
Prin urmare, pentru celelalte cauze de nulitate relativă, legea fixează două momente alternative de la care poate începe să curgă prescripția extinctivă, anume, fie momentul subiectiv al cunoașterii cauzei de anulare, fie momentul obiectiv al expirării celor 18 luni de la data încheierii actului juridic.
Or, m om entul subiectiv al cunoașterii cauzei de anulare este evident anterior datei de_, când s-a pronunțat sentința civilă nr. 772/2009, de vreme ce, prin ipoteză, pârâtul luase deja la cunoștință de concluziile expertului Fornvald A. prin care prejudiciul fusese diminuat la suma de 1.546,34 lei.
Rezultă că la data de_, când pârâtul a introdus cererea reconvențională, termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 se împlinise pentru toate angajamentele de plată.
Repunerea judiciară în termenul de prescripție se distinge, printre altele, prin caracterul excepțional, în sensul că este admisibilă doar în cazurile în
care depășirea termenului de prescripție se datorează unor cauze temeinic justificate, neimputabile titularului dreptului material la acțiune.
Or, T. observă că nimic nu-l împiedica pe pârât să solicite pe cale separată anularea angajamentelor de plată care nu corespundeau realității, chiar din momentul luării la cunoștință a concluziilor lucrării de expertiză efectuate în dosarul nr._ .
De altfel, urmărirea penală împotriva pârâtului a început prin rezoluția din_ (f. 64 dosar Secția a I-a civilă).
Cu alte cuvinte, în speță nu se poate vorbi de cunoașterea de către pârât a unor fapte stabilite de organul de cercetare penală numai după împlinirea termenului de prescripție (în acest sens, PAS, decizia nr. 2436/1977, în RRD, nr. 12/1977, pag. 63-64), pentru a se justifica repunerea în termen.
T. conchide că pârâtul cunoștea anterior datei de_ toate elementele necesare pentru a promova în justiție o acțiune întemeiată în drept pe prevederile art. 966 cod civil de la 1865, fără ca urmărirea penală de care face vorbire (începută de - abia în luna iunie a anului 2010) să-i împiedice accesul la justiție (cauza putând fi eventual suspendată, așa cum s-a întâmplat în prezentul dosar, până la darea unei soluții definitive în cauza penală).
Așa fiind, T. va respinge cererea formulată de pârât de repunere în termenul de prescripție, cu consecința respingerii ca prescrisă a cererii reconvenționale.
Pe fondul acțiunii introductive de instanță, T. reține următoarele:
Reclamanta solicită tragerea la răspundere civilă a pârâtului (care a îndeplinit funcția de șef de district la Ocolul Silvic Ulmeni din cadrul Direcției Silvice B. M. ) pentru suma de 43.693,06 lei.
În speță, nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile.
Fără a fi un obiter dictum, instanțele care au soluționat contestația împotriva deciziei de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă au statuat (indirect, în considerente) că prejudiciul produs de pârât s-a ridicat la suma de 1.546,34 lei.
Cu alte cuvinte, statuarea instanțelor asupra prejudiciului ─ aspect esențial în soluționarea contestației privind desfacerea contractului de muncă ─, reprezintă un motiv decizoriu, care s-a regăsit în considerente. Motivele decizorii conțin o soluție distinctă de cea din dispozitiv (dar având legătură cu raportul juridic soluționat în principal, prin dispozitiv). Ele nu vin așadar să explice soluția din dispozitiv, ci, dimpotrivă, conțin ele însele soluția supra unei chestiuni prealabile invocate de părți, de natură însă să influențeze rezolvarea raportului juridic principal dedus judecății.
Din acest punct de vedere, motivelor cu valoare decizională le este recunoscută autoritatea de lucru judecat, părțile și instanța neavând posibilitatea să conteste cele stabilite anterior și să reia verificarea jurisdicțională asupra aspectelor litigioase tranșate deja, chiar dacă aceasta s-a făcut prin intermediul considerentelor (în speță, este vorba de efectul pozitiv al lucrului judecat).
Or, în dosarul nr._ (f. 108 - 118 dosar Secția a I-a civilă) instanțele au statuat că prejudiciul produs de pârât s-a ridicat la suma de 1.546, 34 lei.
În plus, pârâtul și-a asumat, în conformitate cu dispozițiile art. 23 - 25 și 32 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenților economici, autorităților și instituțiilor publice, angajamente de plată în sumă totală de 14.445 lei (f.77-80 dosar Secția a I-a civilă) care au valoare de titluri executorii (art. 32 alin. 1).
Prin urmare, reclamanta avea posibilitatea să-și acopere total prejudiciul prin punerea în executare a titlurilor executorii.
Mai mult, reclamanta nu a făcut dovada apariției unor elemente noi, având drept cauză aceeași faptă ilicită, care de altfel a atras sancțiunea disciplinară, prin care să obțină despăgubiri suplimentare, fără a se putea invoca de data aceasta autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în dosarul nr. nr._ .
Dimpotrivă, în procesul penal pornit împotriva pârâtului s-a constatat prin rezoluția din_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare că nu s-au produs prejudicii (f. 64 - 70, dosar Secția a I-a civilă).
În concluzie, prejudiciul nu are caracter cert, iar pe de altă parte, prin intermediul angajamentelor de plată prejudiciul putea fi reparat, așa încât acțiunea se vădește neîntemeiată.
Întrucât și pârâtul a căzut în pretenții sub aspectul cererii reconvenționale T., în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă de la 1865 combinat cu art. 276 din același act normativ, va obliga pe reclamantă la jumătate din onorariul avocațial avansat de pârât, respectiv suma de 1.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată acțiunea introductivă de instanță formulată de reclamanta DS B. M. , cu sediul în B. M., str. 22 D. nr. 36, jud.
, în contradictoriu cu pârâtul G. T. , domiciliat în B. M., str. V. nr. 54/6, jud. M. .
Respinge cererea de repunere în termenul de prescripție formulată de
pârât.
Respinge ca prescrisă cererea reconvențională formulată de pârât
împotriva reclamantei.
Obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
SA Ana C.
Red. AS/_
Tred. A.C./_ - 4 ex.
