Sentința civilă nr. 37/2013. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 37/2013
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta P. M., în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C., având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă, avocat Ciupe Gavril, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că acțiunea este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru, iar la dosar s-a depus, de către pârâtă, răspuns la adresa emisă la termenul anterior.
Față de răspunsul furnizat, reprezentantul reclamantei arată că înțelege să-și susțină acțiunea nu ca o contestația împotriva hotărârii ce s-ar fi emis, în conformitate cu art. 7 alin. 4 din Legea nr. 189/2000, ci ca o acțiune de contencios administrativ, grefată pe dispozițiile art. 2, alin. 2 din Legea nr. 554/2004, învederând faptul că pârâta a refuzat soluționarea cererii formulată de reclamantă la data de_ . Depune totodată la dosar o planșă foto care ilustrează starea sanitară a clientei sale și care explică imposibilitatea acesteia de a se prezenta în instanță.
Raportat la precizarea făcută de reprezentantul reclamantei, Curtea pune în discuția acestuia excepția prescripției dreptului material la acțiune, raportat la data formulării cererii.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepției și admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ, constată:
Prin contestația înregistrată la data de 3 iulie 2012, reclamanta C. M. a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei C. J. DE P. C., la emiterea unei hotărâri cu consecința recunoașterii în favoarea reclamantei a drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000.
În motivarea contestației, reclamanta arată că deși a depus toate actele necesare pentru stabilirea calității de refugiat, pârâta nu i-a răspuns la cererea înregistrată cu nr. 61742 din data de_ .
Pârâta, C. J. de P. C. prin întâmpinare (f. 46), menționează că dosarul nu a fost soluționat tocmai dată fiind ancheta penală desfășurată în acest sens.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele
:
În esență, obiectul litigiului de față nu este grefat pe dispozițiile Legii nr. 189/2000 ci pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, deoarece prin intermediul demersului judiciar reclamanta urmărește obținerea unei hotărâri judecătorești privind constrângerea autorității publice pârâte de a rezolva cererea de recunoaștere a unui drept prevăzut de lege.
1
Într-o atare ipoteză manifestarea de voință a administrației se circumscrie dispozițiilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 respectiv poate fi asimilată actului administrativ unilateral refuzul actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Din conținutul întâmpinării rezultă că pârâta a refuzat să-i rezolve cererea reclamantei pe considerentul că există o anchetă penală în curs.
Din perspectiva rigorilor procedurale de sesizare a instanței de contencios administrativ Legea nr. 554/2004 reglementează în art. 11 termenele procedurale de sesizare, mai precis instituie un termen general de prescripție de 6 luni termen care poate fi prelungit pentru motive temeinice până la un an, acest din urmă termen având natura juridică a unui termen de decădere.
În ipoteza din speță, Curtea reține că sunt incidente dispozițiile art. 11 lit.
c) din Legea nr. 554/2004, respectiv cererea de chemare în judecată trebuia introdusă în termen de 6 luni care se socotește de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii.
Din economia dosarului, Curtea reține că reclamanta s-a adresat pârâtei cu cererea la data de_ cererea fiind înregistrată sub nr. 61742 (f. 44).
Or, raportat la data de soluționare a cererii, care în lipsă de alte prevederi legale trebuie rezolvată în termen de 30 de zile (art. 2 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 554/2004) Curtea reține că cererea reclamantei este prescrisă fiind introdusă cu mult peste termenul de 6 luni prevăzut la art. 11 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Chiar dacă motivele medicale prezentate de reclamantă s-ar încadra în motive temeinice și chiar dacă s-ar face aplicația art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 termenul de un an ar fi expirat la data de_, acesta fiind socotit de la data depunerii cererii la autoritatea administrației publice.
Dintr-un alt unghi de vedere, raportat la aceleași motive medicale invocate de reclamantă, Curtea constată că nu s-a solicitat repunerea în termenul de prescripție și nici repunerea în termenul de decădere conform art. 103 C.pr.civ.
Față de aceste împrejurări, în temeiul art. 11 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, Curtea a constatat cererea introductivă ca fiind prescrisă și a respins- ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge ca prescrisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta P. M. dom. în C. -N. str. A. Bl. N45, sc. II, ap.31 jud. C., în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C. cu sediul în C. -N. str.
G.C. nr. 2, jud. C. .
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 17 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. U. M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
2
