Sentința civilă nr. 3843/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3843
Ședința publică din 12 septembrie 2013 Instanța este constituită din:
Președinte: P. R. M., judecător Grefier: O. Ana
S-a luat în examinare, pentru pronunțare acțiunea formulată de contestatoarea SC R. O. S. -R. PRIN D. B. R. NA în contradictoriu cu intimatul M. Z. - PRIN P., având ca obiect suspendare act administrativ.
Procedura este legal îndeplinită.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 5 septembrie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Prin contestația formulată de SC R. O. S. - se solicită a se dispune suspendarea dispoziției nr. 784/2013 în baza art. 14 și 15 din L.554/2004 decizie emisă de M. Z. prin primar.
De asemenea mai solicită a se constata nulitatea Dispoziției nr. 784/_ si a Deciziei de impunere nr. 11.700/_ emisa în baza Raportului de inspecție fiscala nr. 11.700/2_ prin care s-a stabilit in sarcina contestatoarei obligația de plata a sumei de 53.116,71 lei, cu titlu de impozit pe clădiri -debit si accesorii- calculate pentru perioada 2008-31.XII. 2ol2, cu cheltuieli de judecată.
În considerentele contestației se menționează că prin Decizia de impunere nr. 11700/0_ s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a sumei de 53.116, 71 lei reprezentând impozit pe clădiri și accesorii aflate în perioada 2008-2012.
Raportul de inspecție fiscală se bazează pe argumentul că în evidența contabilă s-a constatat înregistrarea apartamentelor 3 și 4 achiziționate în_ dar a fost declarate spre impozitare doar în_ dată la care a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare în formă autentică.
Contestatoarea nu achitat impozitul pe clădire începând cu data de_ deși avea această obligație.
Împotriva deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală aceasta a formulat o contestație susținând că potrivit dispozițiilor art. 254 alin.1 din ,,In cazul unei clădiri care a fost dobândită sau construita de o persoana in cursul anului, impozitul pe clădiri se datorează de către persoana respectiva cu începere de la întâi a lunii următoare celei in care clădirea a fost dobândita sau construita".
În mod greșit si cu totul eronat, raportul de inspecție fiscala retine faptul că antecontractul de vânzare-cumparare încheiat la data de 10.XII 2007, avind ca obiect imobilele in litigiu, reprezintă actul juridic pe baza căruia s-a realizat transferul dreptului de proprietate din patrimoniul vinzatoarei in patrimoniul contestatoarei -cumpărătoare.
In realitate, actul juridic încheiat între parti la data de 10.XII. 2007, intitulat de ele "antecontract de vînzare-cumparare" nu reprezintă altceva decât o promisiune bilaterala de vânzare-cumparare, prin care părtile se obliga ca in viitor sa încheie un contract de vânzare-cumparare in forma solemna prevăzuta de lege pentru transferul dreptului de proprietate al imobilelor.
In cazul vânzarii imobilelor, factura nu poate tine loc de contract de vânzare-cumpărare întrucât pentru validitatea acestor acte juridice, legea prevede in mod imperativ, forma autentica. împrejurarea ca, pe factura este făcuta înscrierea cu privire la faptul ca aceasta tine loc de contract, este lipsita de efecte juridice .
În ce privește dispoziția nr. 784/_ contestația formulată a fost respinsă motivându-se că factura nr. 0000090/_ ține loc de contract de vânzare cumpărare, prețul fiind stabilit de comun acord între părți.
În realitate factura este doar un document contabil prin care se poate face dovada plății unui bun și nu se realizează transferul dreptului de proprietate asupra acestuia.
Articolul 134/1 din L. 571/2003 este intitulat ,,Faptul generator pentru livrări de bunuri si prestari de servicii" si este încadrat in Capitolul VI intitulat "Faptul generator si exigibilitatea taxei pe valoare adăugata";
-Art. 134/1 alin (1) prevede:"Faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor, cu excepțiile prevăzute în prezentul capitol" Aliniatul (6) al acestui text de lege, invocat de către intimat, constituie o excepție de la regula instituita prin alin (1).Pentru acest caz TVA devine exigibila
"de la data la care intervine transferul dreptului de a dispune de bunuri ca si un proprietar"
Prin urmare, chiar si în cazul TVA legiuitorul stabilește data exigibilității raportându-se la intervenția transferului de proprietate care, în cazul imobilelor survine doar ulterior încheierii unui act juridic de transfer in forma autentica. Dispoziția este atributul esențial al dreptului de proprietate, iar acesta se dobândeste odată cu dreptul transmis. Cu alte cuvinte proprietarul poate dispune de un bun imobil doar după dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului respectiv.
În final se apreciază că toate aceste texte nu pot constitui temei legal pentru obligația de plată a impozitului pe clădiri . De asemenea se susține că după încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică în temeiul legal s- a achitat impozitul pe clădiri .
Prin întâmpinarea depusă de M. Z. prin primar se solicită a se respinge ca neîntemeiată contestația astfel formulată.
Mai întâi s-a solicitat respingerea cererii de suspendare invocându-se faptul că nu sunt îndeplinite prevederile art.14 și 15 din L.554/2004 privind contenciosul administrativ .
Referitor la constatarea nulității Dispoziției 784/2013 și a Deciziei de impunere 11706/2013 se menționează următoarele:
În urma inspecției fiscale s-a constatat că, începând cu luna decembrie 2007, în evidențele contabile ale contribuabilului au fost înregistrate in contul 212 construcții - cele doua apartamente nr. 3 și 4 achiziționate în data de_, la valoarea de 250.000 lei (fărăTVA), situate în Z., b-dul M. V., nr. 7A așa cum reiese din cuprinsul facturii nr. 0000090, iar la stabilirea impozitului pe clădiri se are în vedere valoarea bunurile înscrise în evidențele contabile ale contribuabilului. Acesta avea obligația de a depune în fiecare an declarația fiscală, în care trebuie indicate toate bunurile pe care le deține precum și valoarea de inventar a tuturor acestor bunurilor supuse impozitării. întrucât contribuabilul a nesocotit această obligație, organul fiscal nu a putut să cunoască dobândirea de către contribuabil a imobilelor apartamente nr. 3 și 4 situate în Z., b-dul M. V.
, nr. 7A, bl. D, parter.
Atât vânzătorul cât și cumpărătorul sunt persoane juridice, a căror activitate este guvernată de prevederile legale în vigoare la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Astfel că, în considerarea dispozițiilor art. 6 alin 1 din Legea 82/1991 - legea contabilității, cele două părți au procedat la vânzarea, respectiv cumpărarea bunurilor imobile prin încheierea unui precontract de vânzare-cumpărare, la data de_, emiterea facturi fiscale nr. 0000090 în data de_ pentru suma de 250.000 lei și un TVA în valoare de 47.500 lei și efectuarea plății acesteia cu OP nr. 42/_ și OP nr. 64/1_, în termenii și condițiile stabilite prin prccontractul de vânzare-cumpărare.
Dacă operațiunea de vânzare-cumpărare nu a fost perfectată la data la care s- a încheiat Factura nr. 0000090 din_ și pe care este înscris în mod expres faptul că factura ține loc de contract, fiind semnată de ambele părți, atunci nici în evidențele contabile nu ar 11 trebuit să fie înregistrare aceste bunuri la contul 212 construcții, și nici regularizarea TVA-ului nu ar 11 putut fi realizată decât la data la care contractul de vânzare cumpărare a fost perfectat in formă autentică, respectiv la data de_ .
Analizând prevederile legale în vigoare, respectiv HG nr.44/2004, organul fiscal consideră că în conformitate cu art. 253 documentul prin care au fost dobândite apartamentele 3 și 4 situate în Z., b-dul M. V., nr. 7A, bl. D, parter este factura nr. 0000090/_ în cuprinsul căreia a fost înscrisă în mod expres mențiunea că:"factura ține loc de contract..."
În ce privește susținerile legate de Dispoziția 784/2013 consideră că factura fiscală este documentul cu regim special care atestă transferul dreptului de proprietate a unui bun către o persoană juridică.
Contestatoarea și -a înregistrat în evidența contabilă din decembrie 2007 cele două imobile și prin urmare de atunci datorează și impozit pe clădire.
În ce privește suspendarea Dispoziției_ 13 instanța a admis-o pronunțându-se în acest sens prin încheierea din_ ( f.85-87).
Asupra cauzei de față instanța reține următoarele :
În cursul lunii decembrie 2012 reprezentanți ai intimatei M. Z. au efectuat un control fiscal la sediul contestatoarei, perioada verificată fiind 1 iulie 2007-_ .
În raportul fiscal nr. 117000/06032013 s-a reținut că nu a fost achitat impozitul pe clădiri începând cu anul 2008 stabilindu-se în sarcina contestatoarea
, plata sumei de 53.116,71 (f.47-56).
Împotriva acestui raport s-a formulat o contestație având nr. 16569/_ care a fost respins ca neîntemeiată potrivit Dispoziției 784/_ (f.44-45) .
Din probele administrate în cauză rezultă că între contestatoare și Servirea SCM Z. a intervenit la data de_ un precontract de vânzare cumpărare privind spațiile situate în Z. B-dul M. V. l bl.D parter în suprafață de 20 mp ( 63) . Prețul de vânzare fiind stabilit la 250.000 lei vechi .
La data de_ cu factura nr. 0000090 s-a achitat contravaloarea imobilului ( f.61).
Precontractul de vânzare cumpărare nu conținea nici un fel de date cu privire la notarea în CF deoarece vânzătorul nu deținea astfel de înscrisuri.
Abia în anul 2008 acesta a promovat o acțiune având ca obiect ,, acțiune în constatare și rectificare CF, prin care solicită în contradictoriu cu M. Z. să se dispună ieșirea din indiviziune și să se dispună întabularea în CF a apartamentelor situate în acest imobil.
Prin sentința civilă nr. 3613/_ a Judecătoriei Z. s-a admis acțiunea astfel formulată și s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra celor 4 apartamente două dintre ele revenind vânzătoarei Servirea SCM Z. . Cu aceeași ocazie s-au dat apartamentelor nr. topografice noi și s-a dispus întabularea lor(f. 92-95).
După rămânerea definitivă a acestei hotărâri Cooperativa Servirea și contestatoarea SC R. O. S. au încheiat un contract de vânzare cumpărare autentificat la notariat în care cele două apartamente au fost identificate și cu date de carte funciară .
Prin urmare instanța reține că până la încheierea contractului în formă autentică nu a operat transferul dreptului de proprietate în favoarea contestatoarei.
Pe cale de consecință, doar de la acea dată se poate naște în sarcina sa obligația de plată a impozitului pe clădiri.
Faptul că imobilul a fost înregistrat în evidențele contabile ale contestatoarei nu echivalează cu transferul dreptului de proprietate asupra acestuia.
Prin urmare contestatoarea a dobândit calitatea de proprietar la data încheierii contractului autentic de vânzare cumpărare. De altfel în luna ianuarie 2010 acesta a completat declarația fiscală în care figura apartamentul astfel achiziționat ( f.22).
Conform art.254 din L.571/2003,, În cazul unei clădiri care a fost dobândită sau construită de o persoană în cursul anului, impozitul se datorează de către persoana respectivă cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care clădirea a fost dobândită sau construită.";
Această condiție a fost respectată de contestatoare care de la data la care și-a depus declarația fiscală a achitat impozitul aferent imobilului.
Agentul constatator invocă faptul că transferul dreptului de proprietate a intervenit o dată cu emiterea facturii fiscale în care părțile au făcut mențiunea că factura ține loc de contract.";
În realitate este fără relevanță ce anume au menționat părțile în factură deoarece factura nu ține loc de contract de vânzare cumpărare.
Pentru validarea unui act juridic privind un imobil legea prevede în mod obligatoriu încheierea sa în formă autentică.
Precontractul are valoarea unei promisiuni de vânzare cumpărare care se putea perfecta sau u în funcție de diligența depusă de părți pentru autentificarea lui. Din înscrisurile depuse în cauză a reieșit că la data încheierii lui, vânzătoarea SERVIREA SCM Z. nu avea proprietatea asupra acelui bun.
Acesta a fost dobândit mai târziu după pronunțarea instanței de judecată în cauza ce a avut ca obiect ieșirea din indiviziune.
Raportat la aspectele mai sus reținute constată că raportul de inspecție fiscală și dispoziția 784/2013 au fost întocmite greșit iar contestatoarea nu datorează impozit decât începând cu luna următoare dobândirii imobilului.
În cauză nu sunt încălcate prevederile art. 54 din L.571/2003- agentul constatator interpretând greșit atât textul de lege cât și calitatea documentelor justificative analizate în cauză.
Pe cale de consecință, urmează a se admite cerere formulată de de contestatoarea SC R. O. S. -R. PRIN D. B. R. NA în contradictoriu cu intimatul M. Z. - PRIN P. și constată nulitatea absolută a Dispoziției 784/_ și a Deciziei de impunere 11.7000/0_ emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. 11700/_ privind obligarea acesteia la plata sumei de 53.116,71 lei.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite cerere formulată de contestatoarea SC R. O. S. -R. PRIN D. B. R. NA în contradictoriu cu intimatul M. Z. - PRIN P. și constată nulitatea absolută a Dispoziției 784/_ și a Deciziei de impunere 11.7000/0_ emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. 11700/_ privind obligarea acesteia la plata sumei de 53.116,71 lei.
Fără cheltuieli de judecată .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică.
Președinte, Grefier,
P. R. M. O. ANA
Red.PRM/OA/_ /4ex
