Decizia civilă nr. 5866/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 5866/2013
Ședința publică din data de 20 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: A. A. M.
V. G. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- pârâtă A. F. pentru M. împotriva sentinței civile nr. 355 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC M.
I. E. S., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă reprezentantul intimatei- reclamante SC M. I. E. S., avocat P. F.I. din Baroul Cluj, lipsă fiind recurenta- pârâtă A. F. pentru M. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
Intimata- reclamantă SC M. I. E. S. a depus la dosar un înscris prin care solicită respingerea recursului, întrucât acesta este lipsit de obiect.
Recurenta- pârâtă A. F. pentru M. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru.
Curtea din oficiu, pune în discuție excepția lipsei de interes în promovarea recursului.
Reprezentantul intimatei-reclamante SC M. I. E. S., avocat P. F.I. solicită admiterea excepției și restituirea cauțiunii în valoare de 25.000 lei. Fără cheltuieli de judecată în recurs.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 355/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, s-a admis cererea formulată de reclamantul S.C. M. I. E. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A. F. PENTRU M. și în consecință s-a dispus suspendarea, până la pronunțarea instanței de fond în acțiunea în contencios fiscal pe care a promovat-o sub nr._ aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, a executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale stabilite de inspecția fiscală nr.400/_ și prin Decizia nr. 45/_ .
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta SC M. I. E.
S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. F. PENTRU M., suspendarea, până la pronunțarea instanței de fond în acțiunea în contencios fiscal pe care a promovat-o sub nr._ aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, a executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale stabilite de inspecția fiscală nr.400/_ și prin Decizia nr. 45/_ .
În motivarea cererii, reclamanta a prezentat motivele pentru care apreciază că există o îndoială serioasă asupra legalității actului atacat, că sunt întrunite condițiile legale pentru a se dispune suspendarea, în condițiile în care și-a îndeplinit obiectivul de gestionare a anvelopelor așa cum este prevăzut în HG
170/2004, iar pe de altă parte, se va ajunge la situația în care nu și-ar mai putea îndeplini obligațiile achitării datoriilor către furnizorii de servicii în cazul declanșării executării silite, și de asemenea s-ar aduce prejudicii si bugetului de stat datorită imposibilității lor de a-și achita aceste obligații .
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 alin.1 din Legea 554/2004, nefiind făcută dovada îndeplinirii condiției cazului bine justificat si nici a pagubei iminente.
A mai reținut tribunalul că prin decizia de impunere nr. 400/_ și raportul de inspecție fiscală nr. 407/_ întocmite de către A. F. pentru M., s-a reținut ca reclamanta în perioada_ -_ a desfășurat activități care o încadrau ca plătitor la Fondul pentru M. în ceea ce privește contribuția prevăzută la art. 9 al. 1, lit. b și art. 9 al. 1 lit. i) din OUG 196/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea 105/2006. La momentul efectuării inspecției fiscale, administratorul SC M. I. S. nu a putut prezenta documente prin care să ateste faptul că anvelopele predate au fost gestionate în numele său, motiv pentru care intimata a apreciat că obiectivele anuale de valorificare conform HG 170/2004 și OUG 196/2005 au fost îndeplinite pentru SC ECO anvelope S. și nu pentru SC M. I. E. S., rezultând astfel obligații de plată la Fondul de M. în sumă de 112.149 lei - obligații principale și 172.700 lei - obligații accesorii.
Instanța a reținut că din analiza prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, rezultă că suspendarea executării actelor administrative este posibilă dacă sunt întrunite următoarele condiții cumulative: dacă se dovedește existenta cazului bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea contenciosului administrativ; dacă există iminența producerii unei pagube, astfel cum este definită in art. 2 lit. s) din același act normativ; precum și dacă actele administrative a. căror suspendare se solicită au fost contestate potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004.
În conformitate cu art. 215 alin. (2) OG nr. 92/2003, în cauzele fiscale, este necesară achitarea unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate.
În speță, reclamantul a făcut dovada achitării unei cauțiuni de 25.000 lei, conform dispoziției instanței de judecată, precum și dovada formulării plângerii prealabile, în baza art. 7 din Legea nr. 554/2004.
În lumina considerațiilor de ordin teoretic și procedural care rezultă din analiza prevederilor art. 14 din Legea 554/2004 instanța a reținut, prin raportare la motivele de fapt și de drept expuse în cuprinsul cererii introductive că reclamantul a produs dovezi din care rezultă îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004 necesare pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ.
Astfel, în analiza aparenței de nelegalitate a Deciziei de impunere 400/2011 instanța a reținut că reclamanta și-a îndeplinit în fiecare an din perioada verificată obiectivul anual de gestionare a anvelopelor uzate prin transferarea responsabilității către Compania de Expediții și TRANSPORT auto - CETA SA și către SC COVALOR SA.
Conform art. 6 din HG 170/2004 se reglementează obligația reclamantei ca începând cu_ să se colecteze anvelope uzate, în proporție de 60% din cantitatea introdusă pe piață, în anul precedent și de a reutiliza, refolosi, reșapa, recicla și/sau valorifica termoenergetic cantitatea de 60% colectată. Totodată, conform art. 7 din HG 170/2004, obligațiile de la art. 6 pot fi îndeplinite individual sau prin transferarea responsabilității către persoane juridice legal constituite.
În condițiile în care reclamanta a înțeles să opteze pentru varianta finală a art. 7 din HG 1702/2004 și a încheiat în acest sens un contract cu o societate de colectare a cauciucurilor uzate a îndeplinit obiectivul de 60% prevăzut de dispozițiile legale, apreciem că reclamanta a transferat responsabilitatea colectării și reutilizării către Compania de Expediții și Transport Auto - CETA SA. În cadrul convenției nr. 5/_ încheiată cu CETA SA, părțile au prevăzut expres la art. 2 că "în urma cererii de colectare transmisă de beneficiar prestatorului acesta din urmă va colecta gratuit anvelopele uzate deținute de beneficiar". Pe cale de consecință, reclamanta a încheiat o convenție în baza căreia deșeurile de anvelope uzate urmau să fie preluate și valorificate în numele reclamantei și în acest context, în aparență, reclamanta și-a îndeplinit obiectivul de gestionare a anvelopelor așa cum este prevăzut în HG 170/2004, prin încheierea unui contract cu o societate autorizată.
În analiza cazului bine justificat instanța a avut în vedere și faptul că procedura jurisdicțională nu a fost finalizată, iar executarea înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității creanței constatate prin actul fiscal reprezintă un motiv întemeiat de suspendare a executării acestui act administrativ.
În acest sens sunt și prevederile Recomandării Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei, recomandare prin care se solicită autorității jurisdicționale competente ca, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave, dificil de reparat persoanelor particulare cointeresate de această decizie, să ia măsuri de protecție provizorii corespunzătoare. În limitele competentei sale și fără ca astfel să influențeze în vreun fel soluția asupra fondului, cu atât mai mult cu cât există un argument juridic aparent valabil în raport cu elementele de legalitate ale actului administrativ contestat.
În prezenta cauză, îndeplinirea condiției prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ, condiție referitoare la prejudiciu și la iminența producerii acestuia, rezultă din posibilitatea punerii în executare a Deciziei de impunere - titlu executoriu de către Autoritate, în orice moment după împlinirea datei scadente.
Prin valoarea semnificativa a datoriei fiscale pretins datorate, si prin specificul executării silite - ce vizează patrimoniul personal - este indubitabil ca exista o paguba iminenta.
Obligarea reclamantului la plata sumei de 284.850 RON reprezentând contribuție datorată, dobânzi, penalități de întârziere datorate este de natură să ducă la afectarea gravă a situației economice a reclamantului.
Înscrisurile dosarului și ansamblul circumstanțelor speței atestă, totodată, și îndeplinirea condiției privind iminența pagubei, raportat la cuantumul sumei în discuție și efectele începerii executării silite asupra patrimoniului reclamantului pentru a se evita desfășurarea unor proceduri
judiciare ulterioare pentru a se obține eventual, în caz de admitere a acțiunii de fond, întoarcerea executării silite.
Așa fiind, constatând îndeplinirea condițiilor cumulative din art. 14 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004, instanța a admis cererea de suspendare a actelor administrativ fiscale, astfel că a admis cererea formulată de reclamanta SC M. I.
E. S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. F. pentru M. și a dispus suspendarea, până la pronunțarea instanței de fond în acțiunea în contencios fiscal pe care a promovat-o sub nr._ aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, a executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale stabilite de inspecția fiscală nr.400/_ și prin Decizia nr. 45/_ .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. F. pentru
M., solicitând admiterea acestuia și, pe fond, respingerea cererii de suspendare formulate de S.C. M. I. E. S.R.L.
În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. _
, intimata-reclamantă S.C. M. I. E. S.R.L., în contradictoriu cu recurenta- pârâtă, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 400/_, emisă de A. F. pentru M., până la soluționarea pe fond a acțiunii.
Prin Sentința civilă nr. 355/2013, Tribunalul Cluj a admis cererea de suspendare formulată de intimata-reclamantă S.C. M. I. E. S.R.L. și, în consecință, a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 400/_
, emisă de A. F. pentru M. .
În motivarea recursului s-a arătat că sentința Tribunalului Cluj este lipsită de temei legal.
Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ condiționează admiterea cererii de suspendare a unui act administrativ de existența - și implicit DOVEDIREA - unor "cazuri bine justificate" și a unei
"pagube iminente".
Cazul bine justificat si iminenta producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedite de către persoana lezată care a solicitat suspendarea executării actului administrativ fiscal și care este datoare să propună și să administreze dovezi concludente din care să rezulte existența CUMULATIVĂ a celor două condiții.
Cazul bine justificat, care presupune că este probată de la început o îndoială puternică asupra legalității actului, nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, astfel cum procedează instanța fondului, deoarece acestea vizează fondul actului care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare.
Instanța de fond a făcut aprecieri referitoare la nelegalitatea actului administrativ a cărui suspendare se solicită, cu toate că, așa cum s-a precizat anterior, apărările de fond invocate în acțiunea în contencios administrativ nu pot fi examinate la judecarea cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal.
Simplele susțineri făcute în conținutul cererii de suspendarea executării actului administrativ-fiscal nu sunt suficiente pentru înlăturarea prezumției de legalitate de care se bucură actul, întrucât dispozițiile legale cuprinse în art. 2 alin.(l) lit. t) din Legea nr.554/2004 se referă, în mod expres, la împrejurări de fapt și de drept, iar nu la afirmațiile părților. Executarea unei obligații bugetare, stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă, în sensul art.2 alin. (l) lit. ș) din Legea nr. 554/2004. Într-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere
juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.
Cu privire la iminența producerii unei pagube, în sensul prevederilor legale, aceasta ar trebui să constea într-o consecință a executării, iar nu în însăși executarea actului administrativ atacat. În caz contrar s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării actelor administrative așa cum este reglementată de Legea contenciosului administrativ.
Prin executarea SC M. I. E. S. pentru recuperarea creanței constatată în urma inspecției fiscale nu s-ar perturba grav activitatea societății și nici nu s-ar provoca prejudicii ireparabile, de natură să pună agentul economic în imposibilitatea de a-si continua activitatea.
Totodată se precizează faptul că neplata în termen cât mai scurt a obligațiilor restante care fac obiectul Deciziei de impunere nr. 400/_ conduce la acumularea de majorări de întârziere care ar îngreuna și mai mult situația contribuabilului la Fondul pentru mediu.
În altă ordine de idei, actele administrativ fiscale se emit pe baza și în executarea legii, în favoarea lor funcționând prezumția de legalitate, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile contrare, astfel că nu se poate susține, cu temei legal, că punerea în executare a unui act administrativ va produce, prin ea însăși, o pagubă în dauna persoanei vizate. Se reamintește aici că ceea ce fundamentează forța juridică a efectelor pe care le produc actele administrative este prezumția că ele au fost emise cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege și care îmbracă trei forme: prezumția de legalitate, prezumția de autenticitate, prezumția de veridicitate.
Existența unui caz justificat, care să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, impune existența unei puternice îndoieli asupra prezumțiilor de legalitate, autenticitate și veridicitate de care se bucură actul administrativ fiscal care este emis pe baza legii și pentru executarea acesteia. Cu alte cuvinte, suspendarea executării actului administrativ atacat presupune existența unui dubiu asupra legalității, autenticității și veridicității actului respectiv. Considerăm că reclamanta nu a arătat și motivat existența unei astfel de îndoieli.
Suspendarea actului administrativ fiscal, ca operație juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, apare ca o excepție de la regula executării ex officio, excepție ce poate fi primită doar în condițiile unei temeinice motivări și probării iminenței producerii unei pagube (inexistentă în cazul de față).
În plus, actul administrativ unilateral este el însuși titlu executoriu, neexecutarea lui fiind contrară bunei ordini juridice într-un stat de drept.
Dificultatea întoarcerii sumei din bugetul statului, în cazul în care debitul ar fi plătit, nu poate reprezenta un motiv pentru a fi admisă cererea de suspendare, din moment ce legiuitorul a stabilit regula potrivit căreia actul administrativ ce prevede obligațiile bănești este executoriu, iar suspendarea executării reprezintă excepția.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia de impunere nr. 400/_, având la bază Raportul de inspecție fiscală nr. 407/_, întocmite de către A. F. pentru M., s-a reținut ca reclamanta în perioada_ -_ a desfășurat activități care o încadrau ca plătitor la Fondul pentru M. în ceea ce privește contribuția prevăzută la art. 9 al. 1, lit. b și art. 9 al. 1 lit. i) din OUG 196/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea 105/2006, iar la momentul efectuării inspecției fiscale, administratorul SC M. I. S. nu a putut prezenta documente prin care să ateste faptul că anvelopele predate au fost gestionate în numele său,
motiv pentru care intimata a apreciat că obiectivele anuale de valorificare conform HG 170/2004 și OUG 196/2005 au fost îndeplinite pentru SC ECO ANVELOPE S. și nu pentru SC M. I. E. S., rezultând astfel obligații de plată la Fondul de M. în sumă de 112.149 lei - obligații principale și 172.700 lei - obligații accesorii.
Tribunalul a reținut incidența prevederilor art. 14 din Legea nr.
554/2004, și a suspendat executarea deciziei de impunere.
Prin sentința civilă nr. 12219 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj a fost respinsă acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere suspendate. Decizia civilă nr. 4246 din 15 aprilie 2013 a menținut în întregime sentința tribunalului.
Față de această împrejurare, existând o soluție pronunțată pe fondul actului administrativ fiscal atacat, în sensul menținerii acestuia, suspendarea pronunțată prin hotărârea primei instanțe atacate în prezentul recurs a încetat de drept, iar ca urmare a încetării de drept nu există un folos practic concret care să poată fi obținut de recurenta emitentă a actului fiscal menținut.
În privința cauțiunii solicitate verbal spre restituire, Curtea reține că potrivit art. 7231C. pr. civ., în cazurile prevăzute de lege, suma datorată de parte cu titlu de cauțiune se fixează de către instanță și se depune, după caz, la trezoreria statului, Casa de Economii și Consemnațiuni sau la orice altă instituție bancară pe numele părții respective, la dispoziția instanței sau, după caz, a executorului judecătoresc. Cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauza nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabila, s-a soluționat fondul cauzei; cauțiunea se eliberează de îndată numai când partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.
În speță nu s-a făcut dovada că nu s-a formulat o cerere de despăgubiri sau că partea interesată ar fi declarat în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, iar în consecință nu poate fi considerată în prezent întrunită ipoteza textului legal privitoare la restituire.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 C. pr. civ., Curtea va admite excepția lipsei de interes și va respinge ca lipsit de interes recursul pârâtei, respingând și cererea reclamantei de restituire a cauțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția lipsei de interes.
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de reclamanta S.C. M. I.
E. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 355 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Respinge cererea de restituire a cauțiunii. Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. L. R. A. A. M. V. G.
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: A.M.B.
