Sentința civilă nr. 395/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 395/2013
Ședința publică din data de 29 Martie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. GREFIER I. D. M.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul C.
I. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A O. N., având ca obiect contestație act administrativ fiscal restituire taxă prima înmatriculare.
Cauza s-a judecat în fond la data de 22 martie 2013, dată la care, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea hotărârii a fost amânată, pentru data de azi 29 martie 2013.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin cererea înregistrată la tribunal sub nr. de mai sus reclamantul C. I. a chemat în judecată pârâtele Direcția Generală a F. P. Bistrița-N. și A. F. P. a orașului
N., solicitând anularea fișei de calcul a taxei pentru autoturisme nr. 1/_ și obligarea pârâtelor la restituirea taxei speciale pentru autoturisme, în sumă de 6601,63 lei, plus dobânda legală calculată de la data plății și până la restituirea efectivă.
În motivare, se arată că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand dintr-un stat membru al Uniunii Europene pentru înmatricularea căruia a fost obligat să achite taxa solicitată prin acțiune.
A formulat cerere pentru restituirea acestei taxe, însă organul fiscal a refuzat, motivat de faptul că taxa s-a perceput legal.
Consideră că refuzul de a i se restitui suma achitată este nelegal, taxa percepută fiind contrară normelor comunitare, deoarece este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, orientând astfel cumpărătorii spre autoturisme second-hand deja înmatriculate în România. Astfel, se instituie o discriminare între mașinile identice, în funcție de locul unde a avut loc prima înmatriculare, în condițiile în care TUE interzice categoric astfel de discriminări. Rezultă că faptul generator al acestei taxe este prima înmatriculare pe teritoriul statului român.
Pârâta Direcția Generală a F. P. Bistrița-N.
a formulat întâmpinare, în nume propriu și pentru pârâta AFP N.
, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP Bistrița-N., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP B-N se susține că nu poate avea calitate procesuală pasivă deoarece, nu această instituție a fost cea care a procedat la emiterea actului atacat și nici la încasarea de la reclamantă a taxei de poluare a cărei restituire se solicită, astfel că nu se impune ca instanța să pronunțe o hotărâre în contradictoriu cu această pârâtă în ceea ce privește obligarea la o eventuală restituire a taxei.
În situația în care reclamantul apreciază că se impune a fi chemat în judecată și DGFP B-N ca organ ierarhic superior al pârâtei AFP N. aceasta tot nu ar avea calitate procesuală în cauza dedusă judecății, întrucât nu există nici o prevedere legală care să prevadă că organul ierarhic superior, trebuie să stea în judecată alături de organele sale subordonate, pentru faptele sau actele emise de către acestea din urmă.
Pe fond se arată că, odată cu preambulul O.G 50/2008, respective prin art. 1 alin. 1 din actul normativ, se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care se constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M. în vederea finanțări unor proiecte și programe necesare protecției mediului.
Rezultă deci fără echivoc că instituirea și perceperea taxei de poluare are drept scop final, îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară in acest domeniu.
Scopul arătat mai sus deși la o prima citire a putea să pară nerelevant față de criticile aduse textului legal, este de o vădită importanță, căci, dat fiind scopul actului normativ, acesta stabilește și criteriile ce trebuiesc avute în vedere la momentul determinării prin calcul matematical al întinderii taxei pentru fiecare autovehicul în parte. Astfel sunt importante emisiile de noxe toxice precum și cele de dioxid de carbon iar nu valoarea de facturare, criterii pe deplin în conformitate cu obiectivul de protejare a mediului .
Obligația de plată a taxei se naște, conform prevederilor art. 4 din OG 50/2008, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri expres prevăzute.
Potrivit reglementarilor mai sus menționate taxa de poluare se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, atât in cazul celor noi cât și în situația celor rulate. Taxa de poluare se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate, legea nu face nici o deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa de poluare fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima data în România.
Conform susținerilor reclamantei, textul de lege analizat este în contradicție cu prevederile art. 90 din Tratat, susțineri care sunt netemeinice deoarece conform dispozițiilor comunitare invocate se interzice (art. 25) între statele membre instituirea unor taxe vamale la import și export sau taxe cu efect echivalent, inclusiv cu privire la taxele vamale cu caracter fiscal. De asemenea se interzice (art.28) între statele membre instituirea unor restricții cantitative la import, precum și orice măsuri cu caracter echivalent.
Art.90 paragraf 1 din Tratat arată că, nici un stat membru, nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
În aceste condiții apreciază că instanța de fond nu poate primii ca fondate, susținerile reclamantului privind încălcarea art. 25 din Tratat, taxa de poluare nefiind percepută pentru că autovehiculul a trecut frontiera.
Nici încălcarea art. 28 din Tratat, apreciază că nu este fondată deoarece jurisprudența internațională a statuat că sunt măsuri cu efect echivalent și acelea care pornind de la conținutul efectiv al textului sunt egal aplicabile sau au același efect aparent pentru toți, iar la evaluarea acestor măsuri Curtea a stabilit că trebuie avute în vedere efectele potențiale, posibile ale acestora și nu scopul urmărit de acestea.
Față de această statuare, apreciază că atâta timp cât O.U.G 50/2008, nu cuprinde dispoziții privitoare la diferențierea taxei pe criterii ce ar putea fi apreciate drept măsuri cu caracter echivalent nu se poate reține încălcarea art.28 din Tratat reținând că legislația națională se aplică deopotrivă bunurilor din producție internă cât și cea externă.
În fine, o reală critică adusă atât de reclamant cât și de ați justițiabili care s-au adresat instanțelor de judecată în vederea restituirii sumelor achitate cu titlu de taxă de poluare, este cea încălcării de către actul normativ intern în discuție, a stipulațiilor cuprinse în art. 90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene.
Față de această încălcare arătată că jurisprudența internațională, respectiv CJEC, a concluzionat cu referire la modul de interpretare a art.90 din Tratat, că prin acesta se interzice o taxă de poluare percepută cu ocazia unei prime înmatriculări, numai în măsura în care valoarea taxei determinată exclusiv, prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere a poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, astfel încât, atunci când se percepe pentru autoturisme second hand importate din state membre, aceasta exced valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Astfel, raportat la cele de mai sus, se poate constata, că în înțelesul art.6 din O.U.G 50/2008, determinarea taxei de poluare se realizează, pe baza unor criterii obiective gen tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea din punct de vedere a poluării, or, conform anexei 4 a aceluiași act normativ rezultă că determinarea se face luându-se în considerare și deprecierea autoturismului.
Față de cele de mai sus apreciază că actul normative în baza căruia, reclamantul a fost obligat în vederea înmatriculării la plata unei taxe de poluare, nu încalcă prevederile din tratat
invocate de reclamant prin acțiunea introductivă, astfel că pe cale de concluzie apreciază acțiunea ca fiind neîntemeiată .
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la restituirea taxei achitată, actualizata cu rata dobânzii legale calculată de la data plății până la data restituirii efective.
Consideră că cererea reclamantului este nefondată și nelegală, acordarea dobânzilor contravine art. 10, alin. 1 din O.G. nr. 9/2000, unde se prevede că "dobânzile percepute sau plătite de Banca N. a României, de bănci, de Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - S.A., de organizațiile cooperatiste de credit și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice";.
Pârâta Direcția Generală a F. P. Bistrița-N. a formulat cerere de chemare în garanție, în nume propriu și pentru pârâta AFP N., a Administrației F. pentru M. solicitând obligarea chematei în garanție la restituirea sumei solicitate de reclamant, în cazul în care acțiunea introductivă va fi admisă.
În motivarea cererii se arată că potrivit disp. art. 1, al.1 din OUG nr. 50/2008 care prevede că "prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. de M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului";. Iar la art. 5 al. 1 din OUG nr. 50/2008 se prevede că "taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă"; iar la art. 7 din același act normativ se arată că "stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prev. OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală";.
Din dispozițiile legale arătate mai sus rezultă că cel ce încasează taxa de poluare este organul fiscal teritorial competent din cadrul ANAF, potrivit disp. OUG nr. 92/2003, însă destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxă de poluare este AFM, fapt ce reiese și din disp. art. 5 al. 4 din OUG nr. 50/2008 unde se arată că "taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele AFM";.
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv înscrisurile depuse, instanța reține următoarele:
Reclamantul C. I. a cumpărat și importat dint-un alt stat membru al UE un autovehicul second-hand, iar cu ocazia înmatriculării în România, aceasta a achitat în contul Trezoreriei N. suma de 6601,63 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, conform chitanței seria TS2A nr. 5588228 din_ .
Ulterior, prin cererea înregistrată la AFP N. sub nr. 17014/_ reclamantul a solicitat restituirea taxei, însă cu adresa nr. 17014/_ i-a comunicat că taxa s-a încasat legal și nu poate fi restituită.
Instanța, analizând cu prioritate, conform prevederilor art. 137 C.pr.civ., excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta DGFP Bistrița-N. instanța reține că aceasta nu este întemeiată cu consecința respingerii ei, câtă vreme fișa de calcul a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a cărei anulare o solicită reclamantul prin prezenta acțiune, alături de restituirea taxei, este emisă de pârâta DGFP Bistrița-N., astfel încât, apare ca legitimată soluționarea în contradictoriu cu aceasta a litigiului în contencios administrativ declanșat de reclamant, în întregul său, petitele formulate neputând fi disociate și neavând existență de sine stătătoare, ci dimpotrivă, intercondiționându-se.
Referitor la fondul cauzei tribunalul constată că esențial pentru rezolvarea problemelor de drept este incidența disp.art. l48 alin.2 și 4, rap.la art. 11 din Constituția României și analizarea disp. art. 90 paragraf l din Tratatul Comunității Europene invocat de reclamant.
Conform art. l48 alin.2 din Constituția României, "ca urmare a aderării, prevederilor
tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare"; (prin L. nr. l57/2005, România a ratificat tratatul privind aderarea la Uniunea Europeană);
Potrivit alin.4 al art. l48 din Constituție, autoritatea judecătorească (alături de Parlament, Președintele României și Guvern), garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din
actul aderării și din prev.alin.(2) iar prin disp.art.11 alin.1 din Constituție, Statul Român s-a obligat să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
Așadar, în raport cu dispozițiile menționate din Constituția României, aplicarea dispozițiilor din legile interne ale Statului Român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar, începând cu data aderării, respectiv 0l.0l.2007.
Din această perspectivă, tribunalul constată că disp. art. 2l4/l - 2l4/3 din Codul fiscal, începând cu data de 0l.0l.2007, contravin disp. art. 90 paragraf l din Tratatul Comunității Europene care se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate "produselor altor State membre" și "impozitele interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare"; .
Discriminarea la care face referire acest text din dreptul comunitar are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Românie.
In conformitate cu prev. art. 2l4/l din Codul fiscal taxa de primă înmatriculare se aplică numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România, indiferent de unde provin, chiar dacă au fost înmatriculate într-un alt stat al U.E.
In acest fel, perceperea taxei, determinată de traversarea graniței de către autoturismul importat dintr-o țară comunitară, este interzisă de prev.art. 90 paragraf l din tratat și care trebuie respectate și de către Statul Român.
Diferența de aplicare a taxei de primă înmatriculare introduce un regim juridic fiscal discriminator pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, nu se percepe o asemenea taxă.
În condițiile în care taxa a fost percepută cu încălcarea normelor comunitare, respectiv este o taxă încasată de organele fiscale cu încălcarea normelor de drept comunitar, nu se poate accepta ca aceasta să fie compensată în parte cu o altă taxă prevăzută de un alt act normativ ulterior, și anume cu taxa pe poluare prev. de OUG nr.50/2008 (ordonanță prin care au fost abrogate disp.art.214/1- 214/3 din Legea nr. 571/2003).
Așa fiind, dând efect direct dispozițiilor art. 110 parag. 1 din Tratat, tribunalului, ca prim judecător comunitar, îi revine sarcina de a elimina disfuncționalitățile constatate și, în speță, prin aplicarea directă a Tratatului, de a recunoaște dreptul particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii
Pentru considerentele mai sus arătate, instanța urmează să admită în parte acțiunea reclamantului, în sensul că va obliga pârâta A. F. P. N. să restituie reclamantului suma de 6601,63 lei, achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, precum și să plătească reclamantei dobânda legală aferentă acestor sume, calculată de la data achitării, până la restituirea efectivă, ca urmare a constatării nelegalității refuzului de restituire.
În privința dobânzii legale, aceasta se impune a se acorda reclamantei în temeiul prevederilor OG nr. 9/2000 - în perioada de aplicabilitate a acestui act normativ - iar ulterior în baza OG nr. 13/2011 și respectiv a Codului civil, întrucât numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului produs contribuabilului prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. A admite teza avansată de pârâți în sensul că dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, independent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificarea acestei sume, înseamnă a valida implicit o îmbogățire a bugetului de stat pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Totodată, se va respinge, cererea de anulare a fișei de calcul a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule din_ emisă de Direcția Generală a F. P. Bistrița-N., atâta vreme cât reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii administrative reglementată de prevederile art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, obligatoriu de a fi urmată în cazul contestării unui act administrativ fiscal, cum este cazul celui mai sus menționat, astfel încât nu se
poate statua asupra legalității acestui act administrativ, în caz contrar operând o substituire a instanței în atribuțiile organului administrativ.
În temeiul prev. art. 274 C.pr.civ., va obliga pârâta AFP N. să plătească reclamantului suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Direcția Generală a F.
P. Bistrița-N.
, cu sediul în Bistrița, str. 1 Decembrie, nr. 6-8, jud. Bistrița-N. .
Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamantul C. I., domiciliat în S., nr. 338, jud.
Bistrița-N. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. N. .
Obligă pârâta A. F. P. N. să restituie reclamantului suma de 6601,63 lei, achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, precum și să plătească reclamantei dobânda legală aferentă acestor sume, calculată de la data achitării, până la restituirea efectivă, ca urmare a constatării nelegalității refuzului de restituire.
Respinge cererea de anulare a fișei de calcul a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule din_ emisă de Direcția Generală a F. P. Bistrița-N. .
Obligă pârâta A. F. P. N. să plătească reclamantului suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. A. P. I. D. M.
Red/dact: MAP/HVA
_ /4 ex
