Sentința civilă nr. 3982/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3982
Ședința publică din data de 20 septembrie 2013 Instanța este constituită din:
Președinte: I. D. -D., judecător
V. C. -L., grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate de reclamanta C. M. -O. , cu domiciliul în localitatea Z., str. C., nr. 1A, bl. 80, ap. 38, județul S., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S.
S.
, cu sediul în localitatea Z., P. U., nr. 20, județul S., având ca obiect
contestație act administrativ fiscal
.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în
încheierea ședinței publice din data de 6 septembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Prin cererea sa, reclamanta C. M. -O. a chemat în judecată pârâta C. de A. de SS, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună desființarea deciziei nr. 248/2013 emisă de
C.A.SS și în consecință anularea deciziei de impunere nr. 5987.2/_, cu privire la obligația stabilită în sarcina reclamantei, de plată a sumei de 460 lei reprezentând stabilirea obligațiilor de plată la FNUASS, pentru anul 2012, cu titlu de "contribuție estimată";.
Cererea de chemare în judecată este motivată cu aceea că între părți nu există un contract de asigurare iar procedura impunerii din oficiu nu a fost respectată.
Reclamanta evocă argumentele prezentate în contestația finalizată cu emiterea deciziei contestate în dosarul de față, după cum urmează:
Decizia de impunere nr. 5987.2/_ este un abuz împotriva intereselor reclamantei deoarece aceasta nu datorează Casei de A. de S. nicio contribuție.
Din modul de reglementare a asigurărilor sociale de sănătate, dispozițiile Legii nr. 95/2006, rezultă că pentru a putea fi obligată la plata contribuției către sistemul de asigurări sociale de sănătate să existe un contract încheiat de reclamantă și C.A.SS .
Deoarece un astfel de contract nu există, reclamanta nu are calitatea de asigurat iar calitatea de asigurat nu este dobândită în România ex lege, ci numai în urma încheierii unui contract de asigurări de sănătate.
Susține reclamanta că decizia reprezintă o încălcare a dreptului său de a opta în mod liber pentru modalitatea de asigurare de sănătate, textul legii referindu-se în mod constant la posibilitatea de a încheia contracte de asigurare socială de sănătate "cu casele de asigurări de sănătate"; această formulare la plural fiind utilizată constant în textul Legii nr. 95/2006.
De asemenea, acest mod de formulare denotă odată în plus că în România calitatea de asigurat nu se dobândește prin efectul legii, ci prin încheierea unui contract cu una din casele de asigurări de sănătate.
Nelegalitatea deciziei de impunere rezultă și din faptul că pârâta a stabilit contribuția reclamantei la fondul FNUASS având în vedere sumele
1
comunicate de organul fiscal ca fiind realizate și declarate de aceasta cu titlu de venit din activități independente.
Cu privire la procedura stabilirii obligațiilor fiscale, reclamanta evocă art. 215 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 și ale art. 83 alin. (4) și art. 84 alin. (4) din O.U.G. nr. 92/2003 și susține că, în lipsa înștiințării sale cu privire la depășirea termenului legal de depunere a obligațiilor fiscale, decizia emisă împotriva sa este nelegală.
Este contestată și suma reprezentând "venit bază de calcul"; în sumă de 2084 lei deoarece nu i s-a comunicat reclamantei modul de calcul al acestei sume, proveniența informației sau înscrisul emanând de la organul financiar care eventual în urma protocolului a comunicat venitul realizat.
În final, reclamanta menționează că s-a emis împotriva sa mai multe decizii, contestate în instanță, pârâta practicând astfel o multiplă impunere, care nu mai poate fi contestată.
Prin întâmpinare, pârâta solicită respingerea acțiunii, apărându-se, în esență, cu următoarele:
Obligația de plată a contribuției este o obligație de natură fiscală, nicidecum contractuală. În acest sens prevederile Titlului IX^2 din Legea nr. 571/2003 din Codul fiscal sunt mai mult decât clare. Prin urmare, nu contractul ci însăși legea este izvorul obligației.
Mai susține pârâta că prin prisma prevederilor legale colectarea contribuțiilor la FNUASS se face în baza prevederilor Legii nr. 95/2006 și Ordinul nr. 617/2007 și se completează, acolo unde aceste acte fac trimitere cu prevederile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Baza de impunere care stă la baza emiterii Deciziilor de impunere a fost de altfel determinată de către ANAF, în urma depunerii declarațiilor contribuabilului, astfel încât impunerea este posibilă conform art. 35 al Ordinului nr. 617/2007.
În răspunsul său la întâmpinare, reclamanta reiterează argumentele sale vizând natura contractuală obligației de a plăti contribuția impusă de pârâtă, respectiv nerespectarea de către aceasta din urmă a procedurii impunerii din oficiu.
Deliberând asupra cauzei de față, tribunalul reține următoarele
:
Prin decizia de impunere nr. 5987.2/_ s-a stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate FNUASS, pentru anul 2012, în cuantum de 460 lei, câte 115 lei pentru fiecare trimestru, reprezentând un procent de 5,5 % dintr-un venit bază de calcul de 2084 lei (fila 16).
Cu decizia nr. 248/_ pârâta a respins contestația formulată de d-na C. M. -O. împotriva deciziei de impunere.
Pentru aceasta se reține în decizie, pe de o parte, că obligația plății contribuției la asigurările sociale de sănătate derivă din lege și că, pe de altă parte, această contribuție generarea obligațiilor de plată prin decizia contestată a fost stabilită ca bază de calcul venitul minim impus de actele normative mai sus menționate, respectiv nivelul salariului minim brut pe economie din anul 2012, de 700 lei lunar (filele 15, 16).
Verificând temeinicia și legalitatea actelor contestate, tribunalul reține următoarele:
Principiile solidarității în constituirea și utilizarea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și al participării obligatorii la plata asigurărilor sociale de sănătate sunt reglementate ca atare în art. 208 alin. (3) lit.
b) și lit. e) din Legea nr. 95/2006.
2
Potrivit art. 213 din aceeași lege, toate persoanele sunt obligate să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate, legiuitorul instituind și sancțiunea, în cazul nerespectării acestei obligații.
Această sancțiune este prevăzută de art. 216 din Legea nr. 95/2006
"În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice…CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare";.
Așa fiind, independent de faptul că reclamanta - avocat - a încheiat sau nu un contract de asigurare cu pârâta, obligația plății subzistă, căci această obligație, cum întemeiat susține și pârâta, derivă din lege.
Susținerile reclamantei cu privire la faptul că pârâta a stabilit din oficiu contribuția la FNUASS fără ca în prealabil să notifice contribuabilul asupra depășirii termenului de depunere a declarațiilor sunt corecte, însă această omisiune nu a cauzat nicio vătămare contribuabilului.
Astfel, pârâta a avut în vedere venitul minim brut pe economie în anul 2012, respectiv 2084 lei pentru un trimestru.
Pe de altă parte, în cazul reclamantei este incidentă prevederea legală cuprinsă în art. 35 teza finală din Ordinul nr. 617/2007 al Președintelui Casei Naționale de A. de S., conform căreia "Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF";, cum în speță s-a și întâmplat.
Constatând, prin urmare, că obligația fiscală în discuție are un temei legal iar nu contractual și că legea permite emiterea de către C. de A. de S. a deciziei de impunere, în baza informațiilor de la ANAF, instanța va respinge ca nefondată acțiunea de față.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge ca nefondată acțiunea reclamantei C. M. -O. , cu domiciliul în localitatea Z., str. C., nr. 1A, bl. 80, ap. 38, județul S., împotriva pârâtei C. DE A. DE SS , cu sediul în localitatea Z., str.
U., nr. 20, județul S., pentru anulare acte administrative.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care va fi depus la sediul Tribunalului S. .
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 septembrie 2013.
Președinte, | Grefier, | |
I. D. -D. | V. | C. -L. |
Red. IDD/_
Dact. CLV/_ /4 ex. Emis 2 comunicări/_
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
3
