Sentința civilă nr. 4046/2013. Contencios. Anulare act administrativ

Dosar nr. _

Cod operator de date cu caracter personal 3184

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTI NȚA CI VI LĂ Nr. 4046/2013

Ședința publică de la 08 Martie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE A. R.

Grefier L. C.

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra cauzei în Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant G. I. M. și pe pârâții M.

C. N. PRIN P., D. M. I., C. LOCAL AL M. C. -N., având ca obiect anulare act administrativ.

Se constată că la data de 04 martie 2013 reclamantul a depus prin serviciul registratură concluzii scrise (f.161-171).

De asemenea, se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din_, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANȚA

Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamant G. I.

  1. în contradictoriu cu pârâții M. C. N. PRIN P., D. M. I.

    , a solicitat anularea abonamentului de parcare nr.8 situat pe str.Parâng nr.12, bl.K4 atribuit pârâtei de rd.2, precum și recunoașterea dreptului locativ al reclamantului asupra acestui loc de parcare, în temeiul HCL nr.204/2009, cap.II, pct.1, 5 și 7 raportat la art.1437 C.civ.

    În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de_ a constatat că locul de parcare susmenționat, aflat în folosința sa în temeiul contractului de locațiune, a fost ocupat de un autoturism care avea afișat pe bord un abonament eliberat în favoarea pârâtei D. I. M. pentru același loc de parcare.

    Reclamantul a mai arătat că acest abonament a fost eliberat cu încălcarea prevederilor HCL nr.204/2009, deoarece acest loc de parcare a fost construit in anul 1981 de către antecesorul său și a fost folosit neîntrerupt de acesta apoi de reclamant în baza unui contract de închiriere.

    De asemenea, a susținut că față de prevederile HCL nr.204/2009 și art.1437 C.civ., suntem in prezența tacitei relocațiuni, reclamantul și a folosit locul de parcare în cursul anului 2011 fiind lăsat in posesie de pârât, astfel că abonamentul eliberat în favoarea pârâtei de rd.2 este nelegal.

    Pârâtul M. C. -N., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și a arătat că reclamantului i s-a eliberat abonament de parcare anual, în baza contractului de închiriere pentru locul de parcare deținut, începând cu anul 2008, prelungit și achitat până la data de_, în conformitate cu legislația in vigoare, aprobat prin HCL nr.25/2010. Deoarece reclamantul nu s-a prezentat la sediul pârâtului în vederea prelungirii și achitării abonamentului de parcare, până la data de

    _, acesta a fost repartizat pârâtei de rd.2 D. I., domiciliat în str.Parâng nr.10, ap.3.

    Pârâtul a învederat că în conformitate cu art.5 din HCL nr.25/2010, abonamentul este valabil și se plătește anual, până la data de 31 martie a anului în curs, iar în situația nerespectării condițiilor inițiale de alocare a locului de parcare sau neplata acestuia, până la data menționată, serviciul public de interes local pentru administrarea parcărilor va retrage abonamentul pe perioada derulării acestuia, cu restituirea sumelor plătite in avans, urmând ca locul de parcare să fie relocat, astfel că locul de parcare in cauză in mod legal a fost repartizat pârâtei de rd.2.

    Pârâta D. I. M., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată și a arătat că abonamentul de parcare în cauză i-a fost repartizat in mod legal, având în vedere că reclamantul nu și-a respectat obligația de a prelungi abonamentul până la data stabilită în cadrul Instrucțiunilor cuprinse în abonamentul de parcare.

    Pârâta a mai arătat că susținerile reclamantului nu pot fi reținute, în condițiile în are invocă un regulament din anul 2009, a cărui valabilitate a încetat odată cu adoptarea HCL nr.25/_ iar in cuprinsul regulamentului in vigoare in anul 2011, se stipulează că taxa pentru utilizarea terenului se achită anual până la data de 31 martie a anului in curs și că în cazul neplății până la această dată a abonamentului, acesta va fi retras și se va rezilia contractul.

    Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea introductivă, solicitând anularea abonamentului de parcare nr.8 eliberat pe numele pârâtei de rd.2 și recunoașterea dreptului locativ al său asupra locului de parcare.

    Reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a art.5 din HCL nr.25/2010 și a arătat că pârâtul de rd.1 nu l-a notificat cu privire la denunțarea unilaterală a contractului de locațiune a locului de parcare și că prevederile acestui act normativ contravin dispozițiilor art.1437-1439 Cod civil.

    Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:

    Cu privire la excepția de nelegalitate a art. 5 din HCL nr.25/2010:

    Reclamantul arată că în situația în care se constată nerespectarea condițiilor inițiale de alocare a locului de parcare sau neplata acestuia până la data de 31 martie a anului în curs, serviciul public de interes local pentru administrarea parcărilor va retrage abonamentul pe perioada derulării acestuia, cu restituirea sumelor plătite in avans, urmând ca locul de parcare devenit vacant să fie realocat în condițiile prezentului regulament este în contradicție cu art.1437 După expirarea termenului stipulat prin contractul de locațiune, dacă locatarul rămâne și e lăsat în posesie, atunci se consideră locațiunea ca reînnoită, efectele ei însă se regulează după dispozițiile relativ la locațiunea fără termen, cu art.1438, Când s-a notificat concediul locatarul chiar dacă ar fi continuat a se servi de obiectul închiriat sau arendat, nu poate opun relocațiunea tacită precum și cu art.1439, Contractul de locațiune se desființează când lucrul a pierit în total sau s-a făcut netrebnic spre obișnuita întrebuințare. În caz când una din părți nu

    împlinește îndatoririle sale principale, cealaltă parte poate cere desființarea contractului, prevederi ale Codului civil.

    Potrivit art. 4 alin 1 din Legea nr. 554/2004 "Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii

    acestuia, poate fi cercetata oricând in cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate";

    Excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare, prin care în cadrul unui proces, una din părți amenințată să i se aplice un act administrativ ilegal, se apără invocând acest viciu și cere ca actul să nu fie luat în considerare la soluționarea speței.

    Instanța de contencios administrativ investită cu soluționarea excepției de nelegalitate are de verificat concordanța actului administrativ supus analizei, în mod specific, conținutul art. 5 din Regulamentul de închiriere a terenului pentru parcări și garaje aflate pe domeniul public, anexă la HCL nr.25/2010 , cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executare cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative consacrat de art.1 alin.5 din Constituția României și art. 4 alin .3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă.

    Art.36 din Legea 215/2001 republicată, stabilește atribuții ale consiliilor locale atât în ceea ce privește administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului, municipiului, cât și în privința gestionării serviciilor furnizate către cetățeni.

    Cât privește domenialitatea instituțiilor administrativ teritoriale este cunoscut faptul că legiuitorul, prin intermediul Legii 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și Constituției României, gestionează bunurile ce aparțin domeniului public de interes local, printre acestea aflându-se atât drumurile naționale, cât și drumurile comunale, vicinale și străzile, trotuarele, parcurile publice și zonele de agrement, iar asupra acestora legiuitorul instituind un drept de proprietate publică a statului.

    Așa cum dreptul de proprietate privată este garantat de legea fundamentală a țării, la fel și proprietatea publică este garantată și ocrotită de lege, iar prin instrumentele sale create de lege, consiliul local poate institui reguli pentru utilizarea domeniului public în intersul egal al cetățenilor și poate interveni pentru protejarea acestui drept.

    HCL 25/2010 este un de autoritate cu caracter normativ intrat in circuitul civil conform prevederilor 49 din Legea 215/2001 a devenit obligatorie și a produs efecte de la data aducerii la cunostința publică.

    Acestea sunt o parte din prevederile legislative prin care se recunoaște capacitatea autorităților publice locale de administrator al domeniului public și privat al statului.

    Astfel, potrivit regulamentului de închiriere a terenului pentru parcări și garaje aflate pe domeniul public, anexă la HCL nr.25/2010, locurile de parcare vacante din parcările publice se pot închiria pe bază de abonament persoanelor fizice și juridice care locuiesc în apropiere și au în proprietate un autovehicul cu inspecția tehnică periodică în valabilitate și nu mai dețin un alt loc de parcare sau garaj.

    Prin art.5 al Regulamentului cuprins în anexa HCL nr.25/2010, C. Local a stipulat de o manieră compatibilă cu prevederile din Codul Civil condițiile referitoare la termenele și condițiile plații, nedepășind limitele competenței sale materiale din perspectiva competențelor date de legea nr.215/2001, astfel că Tribunalul apreciază că excepția de nelegalitate este neîntemeiată.

    Pe fondul cauzei

    , potrivit actului nr.5157/2010 a fost eliberat pe numele reclamantului, abonamentul de parcare cu valabilitate pâna la data de_ pe str. Parâng nr.12, întrucât acesta domiciliază în blocul de locuințe K4 de la această adresă.

    Prin Instrucțiunile abonamentului parcare s-a prevăzut că prelungirea locului de parcare se poate face până cel târziu la dara de 31 martie a anului următor, abonamentul este netransmisibil, este interzisă subînchirierea, iar la prelungirea abonamentului se vor prezenta în mod obligatoriu abonamentul, certificatul de înmatriculare al autoturismului, B.I. original, se va păstra curățenia pe locul de parcare, iar la solicitarea C.L.M. C. -N. abonatul este obligat să elibereze amplasamentul ocupat, abonamentul fiind retras sau anulat. Abonamentele de parcare de pe carosabilul străzilor vor fi anulate în cazul in care autoturismele vor rămâne nemișcate o perioadă mai mare de 30 de zile, măsura fiind luată pentru asigurarea curățeniei stradale. Reclamantul nu a plătit abonamentul de parcare pentru anul 2011, situație care a condus la retragerea dreptului de parcare cu abonament pe

    str. Parang nr.12.

    Pe numele pârâtei D. I. M. a fost eliberată abonamentul de parcare nr.0461/2012 iar prin chitanțele seria MCJ nr.2812260/_ și nr.5100359/_ pârâta a achitat abonamentul de parcare.

    Așa cum se arata în teza a doua din Art. 5 al Regulamentului, atributul Serviciului Public de Interes Local pentru Administrarea Parcărilor este să emită referatul de retragere a abonamentului de parcare, în situația în care au fost încălcate condițiile de plată a dreptului de parcare cu abonament.

    Toate aceste considerente, au condus la concluzia că cererea de anulare a abonamentului de parcare emis pe numele pârâtei D. I. este nejustificată, pârâtul a constatat în mod corect că abonamentul aparținând reclamantului nu își mai poate produce efectele.

    În temeiul art.274 C.pr.civ., va obligă pe reclamant să plătească pârâtei D. I. M. cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei, reprezentând onorariu avocațial

    PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

    HOTĂRĂȘTE

    Respinge excepția de nelegalitate a HCL nr.25/2010 și a anexei.

    Respinge ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G. I. M., cu domiciliul procesual ales în C. -

  2. , B-dul 21 D. 1989, nr.102, jud.C., în contradictoriu cu pârâții M.

C. N. PRIN P., cu sediul în C. -N., Str. Moților nr.1-3, jud.C., D.

M. I., dom. în C. -N., str. Parâng, nr.10, jud.C. și C. LOCAL AL

  1. C. -N., cu sediul în C. -N., str. Moților nr.1-3, jud.C. .

    Obligă pe reclamant să plătească pârâtei D. I. M. cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei, reprezentând onorariu avocațial.

    Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare pentru excepția de nelegalitate.

    Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare pentru acțiunea în anulare.

    Pronunțată în ședința publică din 8 martie 2013.

    Președinte,

    1. R.

Grefier,

L. C.

Red.AR/tehn.MG 5 ex. 29.03.13

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 4046/2013. Contencios. Anulare act administrativ