Sentința civilă nr. 405/2013. Contencios. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
cod op. 4204
Dosar nr._ *
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 405
Ședința publică din 23 Ianuarie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: I. V. - judecător
G. ier: P. I.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta B. M. M. împotriva pârâtei A. J. pentru
P. S. M., având ca obiect plata indemnizației pentru creșterea copilului.
La apelul nominal lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 9 ianuarie 2013, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea fiind amânată pentru 16 ianuarie 2013, respectiv 23 ianuarie 2013 când după deliberare s-a pronunțat următoarea hotărâre.
T.
Asupra acțiunii de față,
Prin cererea înregistrată sub dosar nr._, reclamanta B. M. M. a chemat în judecată pe pârâta A. J. pentru P. S. M. solicitând obligarea acesteia să plătească reclamantei suma de 15.700 lei, cu dobânda legală, începând cu data pronunțării hotărârii și până la achitarea integrală a sumei reprezentând indemnizație pentru creșterea copilului pentru perioada 13 iunie 2006 - 31 mai 2009,
În motivarea cererii s-a susținut că la 13 iunie 2006 a dat naștere minorilor Panci Eduard și Panci Bianca Anemona, beneficiind de indemnizație pentru creșterea doar a unui copil.
În urma pronunțării deciziei nr. 26/14 noiembrie 2011 de către Înalta Curte de Casație și Justiție în cauza cu dosar nr. 21/2011, potrivit căreia, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 239/2009, indemnizația lunară pentru creșterea copilului prevăzută de art. 1 al. 1 din ordonanță se acordă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, a solicitat pârâtei acordarea indemnizației pentru cel de-al doilea copil, cerere înregistrată la_ însă nu i s-a răspuns la aceasta.
În drept a invocat OUG nr. 148/2005 .
Prin întâmpinare, pârâta A. J. pentru Plăți și I. Socială M.
, a invocat excepția necompetenței materiale a T. ui - Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, excepția prescripției dreptului material la acțiune raportat la faptul că prin decizia nr. 6593 din_ s-a aprobat acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, iar prin decizia nr. 6593 din_ s-a dispus încetarea acordării acestui drept.
Pârâta a mai arătat că din economia dispozițiilor OUG nr. 148/2005 rezultă că indemnizația pentru creșterea copilului are natura juridică a unui drept de creanță, astfel că îi sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.
Astfel acțiunea privind acordarea indemnizației pentru creșterea celui de- al doilea copil, înregistrată la_, este formulată cu mult peste termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, reclamanta nefăcând dovada vreunei cauze de întrerupere sau suspendare.
Arătând că se acordă o singură indemnizație indiferent de numărul copiilor rezultați în urma nașterii conform art. 20 din H.G. nr. 1025/2006, pârâta a susținut că cererea reclamantei este tardivă.
Prin încheierea din 15 iulie 2012, Secția I Civilă a T. ui M. a transpus cauza la Secția a II-a civilă contencios administrativ și fiscal Completul 3A fond specializat în contencios administrativ și fiscal.
În considerente s-a reținut că excepția necompetenței funcționale a Secției I Civilă este întemeiată raportat la prevederile art. 9 al. 5 din OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului și ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
La Secția a II-a Civilă Contencios administrativ și fiscal, dosarul a fost înregistrat sub nr._ *.
Prin notele de ședință depuse la 23.X.2012, reclamanta a solicitat respingerea excepției precripției arătând că plata indemnizației pentru creșterea copilului are valoare economică ce se subscrie noțiunii de bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO și a reține intervenirea prescripției dreptului la acțiune ar echivala cu nesocotirea prevederilor constituționale.
Mai mult, dreptul material la acțiune s-a născut raportat la decizia nr. 26 din 14 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cauza nr. 21/2011, potrivit căreia, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 239/2009, indemnizația pentru creșterea copilului prevăzută de art. 1 al. 1 din Ordonanța nr. 248/2005 se acordă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, nefiind de neglijat puterea obligatorie a deciziei pronunțate în interesul legii, în sensul art. 329 Cod pr. civilă.
Examinând cu prioritate, în conformitate cu art. 137 Cod pr. civilă excepția prescripției invocată de pârâta A. J. pentru P. S. M.
, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea din 27 ianuarie 2012, reclamanta B. M. M. a solicitat pârâtei A. J. pentru Plăți și I. Socială M., acordarea
indemnizației pentru al doilea copil născut la 13 iunie 2006 arătând că a beneficiat doar de o singură indemnizație (f.8 - 10 dosar_ .
Conform art. 10 lit. d din OUG nr. 148/2005, drepturile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se cuvin și se plătesc de la data depunerii cererii, pentru toate celelalte situații decât cele enumerate la lit. a, c, inclusiv pentru cazul în care cererea a fost depusă peste termenele prevăzute la lit. a, b și c.
Pe de altă parte, termenul de prescripție a fost întrerupt dat fiind faptul că prin decizia civilă nr. 26 din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că până la intrarea în vigoare a Legii nr. 239/2009, indemnizația lunară pentru creșterea copilului prevăzută de art. 1 al. 1 din ordonanță se acordă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară.
Așa fiind, instanța apreciază că dreptul material la acțiune al reclamantei s-a născut la data pronunțării deciziei date în soluționarea recursului în interesul legii, astfel că excepția este nefondată.
Analizând acțiunea prin prisma susținerilor reclamantei, din coroborarea apărărilor pârâtei, a probelor existente la dosar și a prevederilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Scopul acțiunii reclamantei B. M. M. este acela de a obține indemnizația pentru creșterea copilului până la vârsta de 2 ani pentru minorul Panici Eduard născut la 13 iunie 2006, fratele geamăn al minorei Panici Bianca
- Anemona.
Este incontestabil faptul că minora Panici Bianca - Anemona a beneficiat de această indemnizație începând cu_ conform deciziei nr. 6593 din_ emisă de Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie M., împrejurare ce rezultă din întâmpinarea depusă de pârâtă (f.16.17 dosar atașat).
Potrivit dispozițiilor art. 6 al. 2 din OUG nr. 148/2005, indemnizația prevăzută la art. 1 precum și stimulentul prevăzut la art. 3, se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau după caz, pentru primii 3 copii, după data de 1 ianuarie 2006, luându-se în calcul și nașterea survenită până la 31 decembrie 2005 inclusiv, în situația în care solicitanții drepturilor prevăzute îndeplinesc condițiile de acordare a acestora după data de 1 ianuarie 2006.
Din perspectiva normei imperative enunțate este lipsit de relevanță faptul că actul administrativ unilateral emis de pârâtă și menționat anterior nu a fost atacat, în condițiile în care reclamanta solicită acordarea indemnizației pentru al doilea copil.
În contextul celor arătate și ținând seama de prevederile art. 10 lit. d din același act normativ, acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată și va fi admisă ca atare în baza art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată, raportat la art. 3, 6 din O.G. nr. 13/2011, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta A. J. pentru P. S. M. .
Admite acțiunea formulată de reclamanta B. M. M. domiciliată în
S. Mamației P. 1 D. 1918 nr. 26/4 în contradictoriu cu pârâta A. J. pentru P. S. M. cu sediul în B. M. P. P. nr. 10 și, în consecință:
Obligă pe pârâtă să achite reclamantei contravaloarea indemnizației lunare pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, începând cu_, indemnizație cuvenită și pentru al doilea copil născut la 13 iunie 2006, cu dobânda legală calculată de la data pronunțării și până la efectiva achitare.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi, 23 ianuarie 2013.
Președinte, | G. ier, | |
Ielcilu V. | P. | I. |
Red.I.V/_ .
T.rerd.P.I/_ 2 ex.
