Sentința civilă nr. 2377/2013. Contencios. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2377/2013
Ședința publică din data de 10 decembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. GREFIER: M. DP
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul P. I.
L.
în contradictoriu cu pârâta P. C. Ș. prin primar
, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul P. I. L., lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul procedează la verificarea identității reclamantului, care prezintă cartea de identitate grefierului de ședință (verificări impuse de art. 219 NCPC), stabilind caracterul public al ședinței de judecată cu privire la cercetarea procesului, conform disp. art. XII din Legea 2/2013.
În procedura verificării din oficiu a competenței, raportat la art.131 cu referire la art. 136 alin. 1 C.pr.civ. tribunalul invocă excepția necompetenței materiale a Secției a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal în soluționarea prezentei acțiuni, având ca obiect pretenții bănești rezultate din raporturi de muncă, competentă fiind completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale și pune în discuția reclamantului excepția invocată.
Reclamantul arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce o va da acestei excepții.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul P. I. L. a solicitat obligarea pârâtei P. C. Ș. prin primar, la plata sumei de 2152 lei reprezentând contravaloarea decontului de carburant.
În motivare se arată că la data de_ a depus o plângere penală la IPJ B. -Năsăud pentru faptul că desfășurându-și activitatea în calitate de profesor la Școlile Gimnaziale Blăjenii de Jos, Ș. și Cociu, din comuna Ș. în anii școlari 2010-2011 și 2011-2012 a fost privat de drepturile legale de decontare a contravalorii transportului efectuat cu autoturismul personal, potrivit Legii nr. 108/2007 și Legea nr. 1/2011 - art. 276.
Se mai arată că reclamantului i s-a decontat contravaloarea transportului pentru perioada indicată, dar calculată la valoarea mijloacelor de transport în comun și nu la valoarea de 7,5 l/100 km conform dispozițiilor legale.
Se mai susține că pârâta a calculat greșit această sumă deoarece nu există mijloace de transport în comun care să fie corelate cu orarul școlar al reclamantului, astfel fiind în imposibilitate de a se deplasa cu mijloacele de transport în comun și oricum acestea nu acoperă cele 3 locuri de muncă ale reclamantului.
Reclamantului i s-a decontat suma de 1277 lei, iar pretenția acestuia era pentru suma de 3429 lei.
P. ul comunei Ș.,
pentru pârâta P. C. Ș., a depus la dosar întâmpinare,
invocând excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei C. Ș., iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, în ce privește excepția lipsei capacității de folosință se arată că din cuprinsul cererii de chemare în judecată reiese că reclamantul a înțeles să se judece cu Consiliul de administrație al Scolii generale S. și cu P. comunei S. .
Potrivit art. 20 alin1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, "comunele, orașele, municipiile si județele sunt unități administrativ - teritoriale în care se exercita autonomia locala si în care se organizează si funcționează autorități ale administrației publice locale".
Art. 21 din aceeași lege dispune la alin.1 ca "unitățile sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu", acestea "sunt titulare ale drepturilor si obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public si privat în care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii".
Potrivit alin.2 al art.21 din lege, "in justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean"". De asemenea, art. 62 din legea nr. 215/2001 prevede că "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritoriala în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum si în justiție".
Din analiza acestor dispoziții legale rezulta ca unitatea administrativ-teritoriala, în speța comuna S., are personalitate juridica si poate sta în nume propriu în judecata, fiind reprezentata de către P. .
P. unității administrativ-teritoriale este, conform art.77 din Legea nr. 215/2001, o structura funcționala cu activitate permanenta constituita din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale si aparatul de specialitate al primarului, structura care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local si dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale. Se deduce așadar ca P. S. nu are personalitate juridică pentru a avea calitate de parte în judecata .
Pe fondul cauzei se arată că prin cererea de chemare in judecata reclamantul solicita obligarea "cuiva"??? la plata contravalorii transportului, in cuantum de 2152 lei. Cererea nu este fondată.
Potrivit art. 1 din Instrucțiunile nr.2/2011 ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului unde se stipulează că "Personalului didactic din unitățile de învățământ de stat care nu dispune de locuință si căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea în care are postul i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință."
Reclamantul este îndreptățit să solicite contravaloarea cheltuielilor de transport de la localitatea de reședință și până la unitatea de învățământ unde aceasta își desfășura activitatea, însă cu o condiție: doar dacă nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde își are sediul unitatea de învățământ.
In speța comuna S. are la dispoziție spații de cazare corespunzătoare pentru astfel de situații însă reclamantul nu a formulat nicio cerere în acest sens . De aceea consideră că reclamanta ar putea beneficia de prevederile art. 276 din Legea 1/2011 coroborate cu Instrucțiunile nr.2/2011 doar in ipoteza în care reclamantul ar fi solicitat, iar pârâtul nu ar fi putut să-i pună la dispoziție nicio locuința in comuna S. .
In al doilea rând, se învederează că între B. și S. există mai multe mijloace de transport (microbuze,autocare) care efectuează curse regulate în intervale orare corespunzătoare programului de lucru al reclamantei. De la S. la Cociu precizează că ar fi putut să asigure transportul reclamantului cu mașinile pe care le deține însă acesta nu a luat în calcul această posibilitate .
Decontarea contravalorii a 7,5 l benzina/l00 km se poate efectua doar în "ultimă instanță", respectiv doar dacă nu este posibilă alocarea unei locuințe sau dacă nu este posibilă efectuarea navetei cu mijloace de transport în comun.
In drept, s-au invocat disp. art.205 Cod pr.civila.
Examinând, cu prioritate, potrivit art.248 Noul Cod de procedură civilă, excepția de necompetență materială a Secției a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului B. -Năsăud,
invocată din oficiu, tribunalul constată că obiectul prezentei acțiuni este reprezentat de pretenția reclamantului - profesor, de a i se acorda contravaloarea drepturilor bănești legate de decontarea contravalorii transportului efectuat cu autoturismul personal, la unitățile de învățământ din comuna Ș., fiind în discuție drepturi izvorâte din raporturile de muncă pe care acesta le are cu școlile la care activează ca și cadru didactic, potrivit art. 276 din Legea nr. 1/2011: "; Personalului didactic din unitățile de învățământ conexe, care nu dispune de
locuință în localitatea unde are postul, i se decontează cheltuielile de transport, conform legii";, art.266 menționând că personalul din învățământul preuniversitar are drepturile și obligațiile care decurg din legislația în vigoare, din prezenta lege, din regulamente specifice și din prevederile contractului individual de muncă, competența revenind în ceea ce privește raporturile de muncă, raportat la art.1, art. 266 și 269 alin.1 din Legea nr.53/2003 și art.95 pct.1 C.pr.civ., Tribunalului B.
-Năsăud, Secția a I-a civilă.
Pentru argumentele expuse, instanța constată că nu este competentă material în soluționarea cauzei de față, ci completele specializate în litigii de muncă și asigurări sociale, astfel că, ținând cont și de prevederile art.132 și art.136 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă care arată expres că dispozițiile secțiuni privitoare la excepția de necompetență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleași instanțe judecătorești, tribunalul va admite excepția de necompetență materială a Secției a II-a civilă, de contencios administrativ fiscal a Tribunalului B.
-Năsăud
, cu consecința declinării competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul P.
I. L. în contradictoriu cu pârâta P. comunei Ș., în favoarea Tribunalului B. -Năsăud, Secția a I-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială a Secției a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului B. -Năsăud, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul P. I. L. , domiciliat în B., cartier V., nr. 199, jud. B. -Năsăud, CNP 1., C.I. seria XB nr. 4.
, în contradictoriu cu pârâta P. comunei Ș. , cu sediul în Ș., jud. B. -Năsăud, în favoarea Tribunalului B. -Năsăud, Secția a I-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. E. L. M. DP
Red/dact: DEL/HVA
_ /4ex
