Decizia civilă nr. 9027/2013. Contencios. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9027/2013
Ședința publică din data de 25 septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR D. M. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea cererii de revizuire formulată de reclamanta SC E. `99
SRL PRIN LICHIDATOR J. S. U. I. împotriva deciziei civile nr. 1561 din data de_, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții D. G. A F. P. A J. B. N. și A.
P. PENTRU C. M., având ca obiect - pretentii.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă revizuienta prin mandatar T. R., identificată cu CI seria XB nr. 3., care depune la dosar delegație de reprezentare, semnată de administratorul judiciar, lipsind intimații.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar datorat pentru cererea de revizuire formulată.
Prin serviciul registratură, la data de_ revizuienta a depus la dosar o cerere de precizare a demersului introductiv, iar la data de_ intimata- pârâtă D. G. a F. P. a J. B. -N. a depus întâmpinare, în două exemplare.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 322 și urm. C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța comunică reprezentantei revizuientei un exemplar al întâmpinării depusă de partea adversă, iar acesta din urmă depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 10 lei și timbru judiciar de 0,5 lei, învederând instanței că precizarea depusă la dosar reprezintă o dezvoltare a motivelor de revizuire. Totodată solicită instanței a face abstracție de împrejurarea că anterior intrării în insolvență a fost administratorul statutar al societății reclamante.
Se relevă că a solicitat intrarea în insolvență a societății în anul 2010 după ce Curtea de Apel Cluj a casat sentința pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul nr._ și a trimis cauza spre rejudecare. În al doilea ciclu procesual Tribunalul B. -N. respinge cerea de acordare a subvențiilor în baza Legii nr. 150/2003 motivând că societatea avea datorii la bugetul de stat ca urmare a nerespectării Convenției 188/2002.
Falimentul societății a fost declarat în aprilie 2013, iar actele au fost predate administratorului judiciar. În urma studierii acestor acte, administratorul judiciar a identificat o adresă, înregistrată la organele financiare, la care s-au anexat ordinele de plată ale ultimei tranșe la Convenția 188/2002.
Atât în procesul verbal din 2004 cât și în motivele invocate de D. G. a F. P. a J. B. -N., preluate de aceasta și în al doilea ciclu
procesual, cât și în sentința Tribunalului B. -N. se susține că societatea ar fi avut dreptul la subvenții, fiindcă îndeplinea celelalte condiții, dar nu deținea un certificat fiscal conform dispozițiilor legale, pentru că avea o eșalonare.
Adresa din_, care însoțește ordinele de plată prin care s-a acordat ultima tranșă din Convenția 188/2002, a fost identificată printre actele contabile existente la administratorul judiciar și nu a fost depusă în fața instanțelor de judecată anterioare întrucât a uitat de existența acesteia, iar la momentul respectiv nu i-a acordat atenție deosebită. Însă această adresă a fost depusă la dosarul fiscal, de aceea nu s-a mai aflat în posesia actului la momentul judecării pricinii în celelalte cicluri procesuale.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 1561 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj a fost respins recursul formulat de reclamantă.
A fost admis recursul declarat de D. | G. | A F. | P. | B. | -N. |
ÎN NUME PROPRIU ȘI PENTRU A. | F. | P. | C. | I M. |
împotriva sentinței civile nr.1286 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului B. -N. pe care a modificat-o în parte în sensul că a respins în întregime cererea de chemare în judecată precizată.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței recurate respectiv cele privind soluționarea excepției.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtelor recurente suma de 270,45 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin hotărârea atacată, au fost obligate pârâtele, în solidar, să restituie reclamantei suma de 16.256 lei cu titlu de TVA în sold de plată la data de_ și suma de 22.356 lei cu titlu de impozit pe profit în sold de plată la data de _
, precum și dobânda aferentă acestor sume ca se va calcula potrivit prevederilor art. 124 din OG nr. 92/2003 republicată privind Codul de procedură fiscală, de la data de_ până la data la care se vor restitui sau compensa, după caz, aceste sume. Totodată, s-au respins ca nefondate, celelalte cereri din acțiunea formulată și ulterior precizată de reclamantă, precum și cererea de compensare a creanțelor fiscale formulată de reclamantă.
În afara acestei soluții de admitere în parte, care a fost înlăturată de Curte, poziția Curții este concordantă cu statuările - inclusiv prin trimitere la considerentele aferente, pe care și le însușește -, tribunalului relative la petitele și pretențiile neîncuviințate, inclusiv sub aspectul excepțiilor, mai puțin cazul de inadmisibilitate pe care-l va expune în cele ce urmează și care atrage respingerea și a părții de acțiune admisă la prima instanță.
Astfel, sumele indicate cu titlu de daune interese de către reclamanta recurentă pentru pretinsa faptă ilicită procesul verbal din_ și implementarea acestuia prin executare, faptă alcătuită dintr-o sumă de acte materiale explicitate de recurentă, au fost în mod corect respinse de tribunal. În materie de lipsă a folosinței unor sume de bani, daunele interese sunt întotdeauna dobânzi. Față de acest aspect, trebuie reținut că dobânda fiscală,
majorările sau accesoriile cu acest caracter, nu se pot impune organului fiscal, nici până la momentul stingerii creanței, nici după acest moment, deoarece nu s- a urmat procedura specială care impune să existe o cerere de restituire care să fie soluționată în termenele și condițiile prevăzute de art. 117 C.pr.fiscală și
prevederile Ordinului MFP nr. 1899/2004, texte care nu sunt aplicabile cererii reclamantei. Încasarea nelegală la buget a unei sume nelegal stabilite produce un prejudiciu prin lipsirea de respectiva sumă de bani pentru perioada cuprinsă între data încasării taxei și data restituirii efective. Normele speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea acestui prejudiciu în cazul acțiunii în despăgubire, directe, situație în care devin incidente normele dreptului comun. Așadar, nu se poate accepta aplicarea prin analogie a dispozițiilor art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 6 și art. 117 Cod procedură civilă deoarece este vorba despre norme de excepție, de strictă interpretare și aplicare doar la situația pe care o reglementează.
Din această perspectivă, este corectă reținerea tribunalului potrivit căreia nu se neagă dreptul reclamantei de a beneficia de repararea integrală a prejudiciului produs prin plata unor sume stabilite suplimentar în mod nelegal și restituite abia după 4 ani, însă repunerea părții în situația anterioară s-ar putea valorifica eventual în cadrul unei solicitări de actualizare cu indicele de inflație a sumei restituite/compensate ori eventual de acordare a dobânzii legale, în vederea aplicării principiului echității care impune plasarea solvens-ului în situația de a beneficia de sumă ca și cum ar fi folosit-o el însuși, cereri pe care reclamanta nu a înțeles însă a le formula în contradictoriu cu pârâtele din cauză.
Sub alt aspect, există și sume solicitate cu titlu de daune morale, profit nerealizat, influențe negative de curs, beneficiu nerealizat datorită neaccesării subvențiilor, nu au fost motivate și demonstrate de reclamantă și nici nu pot fi puse într-un raport de cauzalitate față de conduita organelor fiscale învederată de reclamantă.
Reclamanta recurentă se referă posibilitatea accesării de subvenții care i-ar fi fost împiedicată de fapta pârâtelor, însă nu a demonstrat existența unor solicitări de subvenții care să fi fost respinse pentru existența datoriilor fiscale alegate la acel moment, motiv pe care îl invocă în cauză, astfel încât în lipsa probării celor două aspecte pretinsele subvenții nu pot constitui daune interese. Tot astfel, recurenta pretinde că dacă nu ar fi existat cheltuieli de refinanțare și influențe negative de curs valutar, ar fi avut un profit, adică, cu alte cuvinte, că în lipsa sumelor executate sau indisponibilizate de finanțe a trebuit să se împrumute și să apeleze la schimb valutar, la cursuri pe care le consideră impuse și dezavantajoase, fără să ofere nici o explicație sau probă cu privire la cum i s-a impus un anume curs, dezavantajos, și de către cine. Curtea a reținut că tribunalul nu a negat posibilitatea unei dezdăunări pentru lipsa de folosință a unor sume, ci doar că această dezdăunare nu este dobânda fiscală, alternativele pe care prima instanță le-a indicat în raționamentul cu privire la dobânda fiscală putând fi reiterate și în legătură cu această daună pretinsă, cu mențiunea că în acest caz raportul de cauzalitate este mult mai puțin pronunțat și chiar inexistent, fiind în plus și nedemonstrat, în sensul că nu a existat nici o referire la partea de venituri înregistrată de reclamantă, iar profitul se poate analiza numai dacă există venituri suficiente, nu strict numai în funcție de unele cheltuieli care ar fi putut fi evitate.
Recurenta mai pretinde daune materiale de 1% pe zi de întârziere care ar consta în costuri suplimentare constând în comisioane de asigurare a afacerilor, fără să prezinte contractele de asigurare, comisioanele plătite și un nivel inițial mai redus al acestora.
Compensările pe care reclamanta recurentă le propune sunt fără obiect în condițiile soluției care se va pronunța. Pe aceeași linie logică, motivele de recurs prezentate de organele fiscale sub aspectele de procedură în derularea procesului la prima instanță sunt fără interes vizavi de soluție.
Prin decizia nr. 44/_ emisă de organul fiscal s-a dispus asupra sumelor calculate suplimentar, iar ulterior emiterii acestei decizii, s-a întocmit de către A. F. P. pentru C. M. din cadrul D.G.F.P. B-N, referatul privind corecția erorii materiale întocmit înregistrat sub nr. 1737/_
, prin care s-a propus scăderea din evidență, pe lângă sumele suplimentare stabilite prin procesul-verbal de control împreună cu majorările și penalitățile calculate în cuprinsul acestuia și a penalităților și majorărilor de întârziere calculate asupra sumelor stabilite suplimentar după data de_ (data întocmirii procesului verbal de control) și până la stingerea integrală a creanței, astfel: în privința sumei stabilite suplimentar cu titlu de TVA (97.280 lei debit,
9.528 lei majorări și 2.120 lei penalități) s-a calculat, după data de_, suma de 27.522 lei majorări și suma de 8.644 lei penalități; în privința sumei stabilite suplimentar cu titlu de impozit pe profit (10.372 lei debit, 2.328 lei majorări și 166 lei penalități) s-a calculat, după data de_, suma de 2.316 lei majorări și suma de 694 lei penalități.
După cum rezultă din adresa nr. 1885/_ emisă de A. F. P. pentru C. M., la compensarea sumelor operată în temeiul art. 116 C.pr.fiscală (prin nota de compensare 373 din_ ) și respectiv la restituirea sumelor rămase necompensate (prin nota de restituire nr. 6822 din_ ), ca urmare a soluționării cererii de restituire de sume formulată de reclamantă și înregistrată la AFP pentru C. M. sub nr. 1773/_, s-au avut în vedere toate sumele evidențiate în referatul de corecții mai sus menționat, astfel încât, urmare a acestor operațiuni, a fost compensată suma totală de 32.315 lei (9.604 lei din suma stabilită suplimentar cu titlu de tva, suma de 6.835 lei din majorări și penalități de întârziere aferente TVA suplimentar, suma de 15.876 lei din suma stabilită suplimentar cu titlu de impozit pe profit, majorări și penalități aferente acestuia), fiind restituită efectiv reclamantei suma totală rămasă necompensată în cuantum de 128.685 lei, astfel încât suma totală de a cărei rambursare a beneficiat reclamanta la data de_ prin compensare și restituire este de 161.000 lei.
Potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză ar fi existat la data de_ sume în sold de plată, astfel:
În privința TVA, se concluzionează că diferența de 6.835 lei nerestituită reclamantei dar cu privire la care s-a reținut de organul fiscal autocompensarea, aceasta era reprezentă de decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 1821/_, 1938/_, 877/_, 1426/_ și 1779/_ care nu se
justificau a fi reținute în sarcina reclamantei (fiind calculate în baza aceluiași proces-verbal de control întocmit în anul 2004 și anulat ulterior), sens în care se constată TVA în sold de plată către reclamantă, la data de_, suma de
14.025 lei.
Ulterior, în cadrul efectuării suplimentului de expertiză încuviințat, același expert, în raport de documentele suplimentare puse la dispoziție și înscrierea datelor complete, constată un plus față de suma stabilită prin raportul inițial, acesta cifrând 2.231 lei (ca urmare a faptului că în decontul aferent lunii aprilie 2007 a fost declarat eronat TVA-ul deductibil și cel colectat, inversându-se valorile între ele, fapt regularizat în decontul lunii mai 2007), astfel încât, însumând, experta conchide că, în ce privește TVA, reclamanta are de recuperat suma totală de 16.256 lei.
În privința impozitului pe profit, în concluziile prezentate în raportul de expertiză depus pentru termenul de judecată din data de_ și menținute în suplimentul nr. 2, s-a constatat suprasolvirea contului cu suma de 22.356 lei, fiind menționat faptul că în perioada mai 2007 - iulie 2007 reclamanta datorează
bugetului de stat impozit pe profit, drept pentru care la calculul majorărilor și penalităților s-a ținut cont de aceste debite.
În concluziile prezentate în cadrul suplimentului la raport, expertul menționează că decizia penală nr. 205/R/2008 a Curții de Apel Cluj, anulând practic toate sumele impuse prin procesul-verbal din_ 7, aceste accesorii nu au fost incluse în soldul sumelor reprezentând TVA și impozit pe profit la_ .
Prima instanță, însușindu-și concluziile expertului mai sus prezentate, a obligat pârâtele, în solidar, să restituie reclamantei suma de 16.256 lei cu titlu de TVA în sold de plată la data de_ și suma de 22.356 lei cu titlu de impozit pe profit în sold de plată la data de_ .
Potrivit art. 205 alin. 1 C. pr. fisc., împotriva titlului de creanță, precum și împotriva oricăror alte acte administrative fiscale se poate formula contestație, existând abilitată această cale administrativă de atac și pentru ipoteza lipsei act administrativ fiscal (alin. 2 al aceluiași articol), forma și procedura de soluționare fiind detaliate în articolele următoare ale Codului de procedură fiscală.
În conformitate cu art. 218 alin. 2 C. pr. fisc., deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
Prin decizia civilă nr. 2353/_ a Curții de Apel Cluj, dosar nr._, s-a statuat exclusiv în raport cu procedura reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și în legătură cu procesul verbal de control din 2004.
Acest proces verbal a fost înlăturat prin Decizia nr. 44/_, cu corecția ulterioară, care constituie un act administrativ fiscal nerevocat și neanulat, deci în vigoare și care produce efecte juridice. Prin această decizie, s-a specificat că organele fiscale competente urmează să stabilească și să rețină ca obligații principale (impozit pe profit și taxă pe valoare adăugată) numai sumele reprezentând prejudicii constatate prin Decizia penală nr. 205/R/2008 a Curții de Apel Cluj, iar în funcție de aceste debite principale vor fi recalculate în mod corespunzător accesoriile aferente, datorate de contestatoare. Operațiunea de recalculare s-a materializat într-un referat privind corecția de erori materiale, care, în pofida denumirii sale exprese, nu face decât să materializeze calculul organelor fiscale cu privire la situația creată prin Decizia penală nr. 205/R/2008. Considerentele prezentate în cuprinsul expunerii realizate de Curte răspund susținerilor pertinente ale părților și le adresează direct sau implicit; Curtea este dispensată de analiza motivelor care nu sunt pertinente șirului logic al raționamentului reținut, îndeosebi cele ale părții câștigătoare în recurs, deoarece cele ale reclamantei recurente au fost adresate punctual, chiar dacă cu
o anumită grupare din necesitatea unei exprimări și analize mai facile.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea a respins recursul reclamantei, a admis recursul pârâtelor și a modificat în parte sentința recurată în sensul că a respins în întregime cererea de chemare în judecată precizată.
În temeiul art.274 Cod procedura civilă, a obligat reclamanta să plătească pârâtelor recurente suma de 270,45 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire SC E. `99 E. SRL B.
solicitând anularea ei, rejudecarea recursului cu consecința admiterii acțiunii și obligării DGFP B. -N. la plata unor sume de bani cu titlu de majorări, dobânzi, TVA, accesorii, impozit pe profit și majorări, profit nerealizat și inflație curs valutar, beneficiu nerealizat, daune materiale și cheltuieli de judecată în condițiile compensării sumei de 193.547 lei datorați cu titlu de TVA în noiembrie 2010.
În motivarea cererii revizuienta a invocat dispozițiile art. 322 pct. 2 și 5 C.pr.civ. depunând în acest sens la dosar înscrisuri despre care a arătat că nu le- a produs în instanță din motive obiective, acestea demonstrând atât eroarea săvârșită de Tribunalul B. -N. prin neacordarea daunelor interese â, cât și eroarea în care s-a aflat Curtea la judecarea recursului asupra căruia s-a pronunțat în_ .
Scriptele la care face referire revizuienta sunt adresa nr. 12175/13422/_
, găsită în actele contabile existente la administratorul judiciar, fiind anexată la ultimele ordine de plată ce vizau convenția nr. 188/2003, adresa nr. 1773/_
, respectiv nr. 1068/_ /2031/_ care dovedesc și ele atât contestarea privind nerespectarea convenției, cât și accesoriile privind sumele suprasolvite. Ultimul script, cel având nr. 2136/_ confirmă întocmirea anexelor care au cuantificat aproximativ nivelul pretențiilor.
S-a arătat că, din punct de vedere al admisibilității revizuirii înscrisurile arătate sunt importante, unele fiind descoperite după_, altele nefiind depuse în dosar și permit încadrarea în art. 322 pct. 5 C.pr.civ.
În ceea ce privește textul art. 322 pct. 2 C.pr.civ. revizuienta arată că nu a fost motivată respingerea petitului privind cheltuielile de refinanțare și schimb valutar defavorabil decât generic, tangențial în alin. 2 din pag. 77.
Intimata AJFP B. -N., în numele DGRFP Cluj-Napoca, subrogată în drepturile și obligațiile DGFP B. -N. a depus întâmpinare
solicitând respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată.
Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Revizuienta invocă drept temeiuri ale cererii sale dispozițiile art. 322 pct. 2 și 5 C.pr.civ. potrivit cărora:
Revizuirea unei hotărâri… se poate cere în următoarele cazuri: Pct. 2 "Dacă … nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ...";
Pct. 5 "Dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare… care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților…";
În ceea ce privește motivul de revizuire arătat la pct. 2 acesta ar putea viza eventuale inadvertențe între obiectul pricinii supuse judecății și ceea ce instanța a hotărât. Curtea apreciază că nu este aplicabil acest text în condițiile în care revizuienta critică o așa-zisă omisiune a instanței de a motiva respingerea unui petit. Întrucât instanța s-a pronunțat asupra cererii în întregul său ajungând la soluția de respingere în întregime a cererii de chemare în judecată precizată nu se poate susține faptul că nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.
Nemulțumirea revizuientei, fiind exprimată față de considerentele hotărârii atacate și față de modalitatea în care a fost motivat petitul de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de refinanțare și schimb valutar defavorabil, nu poate face însă obiect de analiză în cadrul acestei căi extraordinare de atac prin prisma motivului prevăzut de art. 322 pct. 2 C.pr.civ. care are în vedere pronunțarea instanței ultra, extra sau minus petita în raport de pretențiile deduse judecății, care alcătuiesc fondul cauzei și nu în raport de motivele pentru care se exercită o cale de atac.
În ceea ce privește pct. 5 al art. 322 C.pr.civ. trebuie arătat faptul că toate înscrisurile invocate de către revizuientă emană de la ea însăși fiind descoperite
chiar dacă întâmplător printre documentele contabile ale societății aflate în insolvență.
În sensul articolului de lege mai sus arătat poate fi invocat ca act nou pentru revizuirea unei hotărâri numai un înscris pe care partea nu l-a putut prezenta instanței dintr-o împrejurare mai presus de voința ei, asimilat forței majore. Nici durata mare a litigiului dintre părți, nici volumul considerabil de
documente contabile și nici starea de insolvență intervenită în ceea ce o privește pe revizuientă nu se circumscriu noțiunii de "imposibilitate absolută";, respectiv forță majoră.
Curtea apreciază că actele invocate de revizuientă nu pot fi considerate înscrisuri noi în sensul art. 322 pct. 5 C.pr.civ. pentru că deși nu au fost folosite în procesul în care s-a dat hotărârea atacată ele existau în posesia revizuientei emanând de la persoana juridică - societate comercială astfel încât ele ar fi putut fi uzitate și administrate în cauză.
Actele noi în baza cărora a fost promovată cererea de revizuire s-au aflat printre documentele contabile ale societății, la dispoziția permanentă a acesteia, astfel încât nu a fost depus la dosar la data soluționării cauzei în fond nu datorită unor împrejurări mai presus de voința sa ci datorită omisiunii acesteia. Ca atare analiza în fond a procesului în baza acestor acte nu este posibilă deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C.pr.civ. referitoare la existența unei împrejurări insurmontabile pentru procurarea lor.
Față de aceste considerente, în baza art. 323 C.pr.civ., Curtea va respinge cererea de revizuire declarată de SC E. `99 E. SRL B. împotriva deciziei civile nr. 1561 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire declarată de SC E. `99 E. SRL B. împotriva deciziei civile nr. 1561 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel CLUJ.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, F. T. | Judecător, M. H. | Judecător, D. M. |
Grefier, D. C. |
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.recurs: A.A.M., S.L.Rus, M.D. Jud.fond: A.P.Marica
