Sentința civilă nr. 45/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 45
Ședința publică din data de 10 ianuarie 2013 Instanța este constituită din:
Președinte:P. R. M., judecător
O. Ana, grefier
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta SC D. A. T. SRL, cu sediul în B., nr.456, jud. S. în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P.
S., A. F. P. PENTRU CONTRIBUABILI M. și chemata în garanție A.
F. PENTRU M. - M. M. UI
, cu sediul în B., sector 6, S. I., nr. 294, Corp A, Județul Ilfov, având ca obiect restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu prevederile art. 85
Cod procedură civilă.
Acțiunea este timbrată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, ocazie cu care se învederează instanței că, procedura de citare este legal îndeplinită, acțiunea este legal timbrată, iar părțile litigante au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.
De asemenea se învederează că reclamanta a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței - Răspuns la întâmpinare.
Instanța constatând că în baza art.242 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea sa, reclamanta a chemat în judecată pârâtele D. | G. | A F. | |
P. | S., A. F. P. PENTRU CONTRIBUABILI M. | ȘI A. | F. |
PENTRU M. - M. M. UI
solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Deciziei nr. 109/2012 și a Deciziei de calcul nr. 3684/2010, precum și obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 1178 lei reprezentând taxă de poluare, cu dobânda fiscală aferentă, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta arată că a achiziționat un autoturism second hand și în vederea înmatriculării în România a achitat această taxă. Susține că acest autoturism pentru care s-a achitat taxa de poluare a fost înmatriculat inițial într-un stat membru al Uniunii Europene.
Referindu-se la nelegalitatea perceperii acestei taxe, reclamanta invocă și dezvoltă pe larg aspecte privind prioritatea dreptului comunitar față de prevederile naționale, respectiv tratamentul discriminatoriu al taxei speciale de poluare.
Prin întâmpinare D. G. A F. P. S. invocă excepția inadmisibilității acțiunii, pe motiv că în speță nu există o decizie de soluționare a contestației pe fondul cauzei privind legalitatea actului administrativ fiscal.
Deliberând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității, tribunalul reține
următoarele:
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamanta a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea reclamantei se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia, ci invocă, după cum deja s-a arătat, caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură să vatăme interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant.
Pârâta a formulat și o cerere de chemare în garanție împotriva Administrației F. Pentru M., solicitând ca în cazul admiterii acțiunii, chemata în garanție să fie obligată la restituirea sumei reprezentând taxă de poluare.
Asupra cauzei pe fond:
În vederea efectuării primei înmatriculări în România a autovehiculului achiziționat dintr-un stat membru UE, reclamanta a solicitat pârâtei A. F. P. pentru Contribuabili M. S. calcularea taxei de poluare. Cererea sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul pentru autovehicule prin care s-a stabilit pentru plată suma de 1178 lei(f.9).
Reclamanta a achitat la Trezoreria din cadrul Administrației F. Șimleu Silvaniei suma de 1178 lei, cu titlu de taxă pe poluare, conform chitanței seria TS6 nr. 3800471/_ (fila 10).
Potrivit O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România [art. 4 lit. a)], fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 [art. 14 alin. (1)], rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă [art. 5 alin. (1)].
Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. Astfel, conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În acest context, organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Astfel fiind, instanța constată că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția României, republicată și Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.U.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964), iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976).
Tribunalul subliniază, în final, că prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (Cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial, partea a I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din TFUE, s-a concluzionat astfel:
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea a mai reținut, statuând asupra caracterului discriminator al prevederilor
O.G. nr. 50/2008, că deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE.
După cum CJUE a stabilit în cauza Benedetti c. Munari (C 52/76) hotărârea preliminară este obligatorie pentru instanța națională: "scopul hotărârii preliminare este de a decide asupra dreptului, iar această hotărâre este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și a actului comunitar în cauză";.
Cu aceste argumente, tribunalul constată că taxa percepută de organul fiscal este nelegală, sens în care se va dispune restituirea sa.
În ce privește cheltuielile de judecată, acestea nu se justifică atâta vreme cât nu se poate reține o culpă procesuală din partea autorităților administrației publice, atributul interpretării legilor interne prin prisma normelor de drept comunitar, revenind exclusiv instanțelor de judecată.
În ceea ce privește cererea de anulare a Deciziei nr. 109/_ emisă de D.
G. a F. P. S., instanța o va admite pentru următoarele considerente: potrivit prevederilor art. 41 C.pr. fiscală, actul administrativ fiscal este actul emis de organul administrativ competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale. În speță, se constată că înscrisul a cărui anulare se solicită întrunește caracteristicile enunțate anterior pentru a putea fi calificat drept un act administrativ- fiscal, întrucât este un act de autoritate cu caracter special, denumit generic act administrativ- fiscal, altfel spus, este un act de impunere a unei sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate, potrivit legii, să efectueze acte de control sau de impunere. După cum s-a mai arătat, reclamantul nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia, ci invocă caracterul său discriminator,iar potrivit dispozițiilor din capitolul I pct. 3 alin.1 din Ordinul nr.1899/2004 emis de Ministerul Finanțelor Publice, pentru restituirea sau
rambursarea sumelor de la buget nu se cere efectuarea unor proceduri prealabile, singura condiție fiind depunerea cererii de restituire in cadrul termenului legal de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere dreptul la restituire. Constatându-se că taxa instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate, iar organele administrativ-fiscale au respins cererea contribuabilului de restituire a taxei de poluare,se va dispune anularea deciziei.
Cererea privind anularea Deciziei de calcul nr. 3684/2010 urmează a fi respinsă întrucât aceasta nu reprezintă un act administrativ în sensul art.2 din L.554/2004.
Cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale urmează a fi respinsă, întrucât prevederile art. 124 Cod procedură fiscală nu este aplicabil, având în vederea faptul că repararea integrală a prejudiciului pentru lipsirea de folosință a banilor nu se poate realiza decât prin acordarea dobânzii legale civile în condițiile OG. Nr.13/2011, pretenții pe care aceasta nu le-a formulat.
Cererea de chemare în garanție formulată de către D.G.F.P. S. împotriva Administrației F. pentru M. urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, deoarece raportat la prevederile art. 60 și urm. Cod procedură civilă, o persoană nu poate sta în judecată, în cadrul aceluiași proces, atât în calitate de pârâtă cât și în calitate de chemată în garanție.
Chemarea în garanție este un mijloc procedural pe care pârâtul îl poate utiliza împotriva unui terț iar nu împotriva unui alt pârât, în cadrul aceluiași litigiu.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Admite acțiunea reclamantului(ei) SC D. A. T. SRL, cu sediul în B., nr.456, jud. S. împotriva pârâtelor A. F. P. PENTRU CONTRIBUABILI
M. ȘI A. F. PENTRU M. - M. M. UI și obligă pârâtele să restituie reclamantei(lui) suma de 1178 Lei, reprezentând taxă poluare.
Respinge cererea privind acordarea dobânzii fiscale. Fără cheltuieli de judecată.
Respinge cererea privind anularea Deciziei de calcul nr. 3684/2010. Anulează Decizia nr.109/2012 emisă de D. G. a F. P. S. .
Respinge ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție împotriva ADMINISTRAȚIEI
F. PENTRU M. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,10 ianuarie 2013.
Președinte, Grefier,
P. R. M. O. Ana
Red. PRM/_
Dact. OA/_ /5 ex
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
