Sentința civilă nr. 8906/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI A. SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8906/2013
Ședința publică din 25 iunie 2013 Tribunalul constituit din: PREȘEDINTE: A. R.
Grefier: A. D.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta
T. E., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C., având ca obiect anulare act administrativ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de azi.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus și ulterior precizată, reclamanta T. E. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C., a solicitat să se dispună anularea Deciziei de impunere din oficiu nr.268772/1/_, a Deciziei de impunere din oficiu nr. 268772/2/_ precum și a Deciziei nr.E496/_ emise de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin deciziile de impunere din oficiu susmenționate s-a stabilit in sarcina obligația de plată la FNUASS pentru perioada 2006-2011, suma de 581 lei, precum și accesorii in sumă de 520 lei, iar împotriva acestor acte a formulat contestație, iar prin Decizia nr.E496/_ pârâta a dispus respingerea acesteia în întregime.
Reclamanta a mai arătat că nu a încheiat un contract de asigurări cu pârâta și nici nu a beneficiat de vreun serviciu din partea acesteia, și că aceste contribuții au fost stabilite asupra unor venituri obținute din activități independente și din drepturi de proprietate intelectuală iar pârâta nu a făcut dovada că a încheiat contract de asigurare, astfel că în speță nu sunt aplicabile art.257 alin.2 și 3 din Legea nr. 95/2006.
De asemenea, a învederat că deciziile atacate sunt nelegale și in raport de faptul că nu întrunesc cerințele legii pentru a se constitui într-un titlu de creanță, fiind emise și cu încălcarea prevederilor art.43 din OG 92/2003, astfel că aceste acte sunt lovite de nulitate.
Reclamanta a învederat că nu poate fi reținută susținerea pârâtei conform căreia reclamanta nu poate invoca necunoașterea legii în propria apărare, deoarece Constituția îi recunoaște dreptul la informare asupra obligațiilor ce îi revin, informare pe care pârâta trebuia să o realizeze în timp util și că așa cum recunoaște și pârâta, decizia de impunere are rolul de înștiințare de plată, dar numai pentru contribuția datorată, accesoriile putând fi calculate în caz de neplată a contribuției respective iar pârâta nu i-a acordat dreptul de a achita în termen creanța principală.
Pârâta C. de A. de S. a J. C., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și a arătat că în conformitate cu prevederile Legii nr.95/2006, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate iar această contribuție se aplică și asupra veniturilor impozabile realizate de persoanele care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit.
De asemenea, a susținut că reclamanta este liber să încheie contractul cu orice casă de asigurări din țară, dar nu are libertatea de a opta dacă încheie sau nu contract de asigurare, o asemenea alegere nefiind facultativă ci obligatorie.
Pârâta a mai arătat că după semnarea protocolului încheiat între C.N.A.S. și A.N.A.F., pârâta a fost abilitată să emită decizii de impunere privind obligațiile de plată la FNUASS, în baza informațiilor primite, astfel că s-a emis decizia de impunere din oficiu pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS, act care constituie și înștiințare de plată, reclamanta luând cunoștință de cuantumul debitului și modul de calcul al sumelor datorate.
Pârâta a susținut că deciziile de impunere sunt legale și conforme cu dispozițiile art.85-88 din OG nr.92/2003 și că reprezintă titlu de creanță și devin titluri executorii la data la care creanța fiscală este scadentă.
De asemenea, s-a menționat că reclamanta nu a achitat debitul la FNUASS după comunicarea somației și a titlului executoriu, astfel că s-a demarat procedura executării silite.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
Reclamantei i s-a comunicat la data de_ notificarea prin care i s-a adus la cunoștință împrejurarea că a fost identificat în baza de date ca persoana fizică care a realizat venituri din activități independente în perioada anilor 2007-2011.
La data de_ pârâta a emis Decizia nr E-496/2011 (fila 12 dosar) prin care reclamantei i s-a respins contestația împotriva deciziilor de impunere din oficiu nr.268772/1/_ și nr. 268772/2/_ .
Cu privire la împrejurarea ca între părți nu a fost încheiat un contract de asigurare, Tribunalul amintește că orice persoana care este cetățean român si are domiciliul in România are calitatea de asigurat conform art. 211 din Legea 95/2006. Ca atare, in principiu orice persoana care se încadrează in aceasta categorie la care face referire art. 211 din Legea 95/2006 are obligația de a contribui la FNUASS.
In art. 213 din Legea 95/2006 se prevăd in mod expres categoriile de persoane care beneficiază de asistenta medicala fara a fi obligate la plata contributiei sus mentionate reclamanta recurent neincadrandu-se in aceste categorii. Ca atare el are conform art. 211 si 213 alin 4 din Legea 95/2006 obligatia a achita contributia la FNUASS .
In plus art. 215 alin. (3) din lege, în forma anterioară, arăta că obligația de plată se aplică și persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente.
Și în forma actuală, textul reglementează mai detaliat această obligație, astfel că îndrituirea pârâtei de a percepe această contribuție nu poate fi pusă în discuție.
Obligațiile sus indicate subzista conform dispozițiilor legale sus menționate indiferent daca reclamanta a fost sau nu informat conform art. 222 din Legea 95/2006.
Motivul de recurs vizând inexistenta contractului de asigurare este nefondat in speta întrucit aceasta obligatie de a încheia contractul de asigurare revine reclamantei reclamant si deriva din obligatia sa de a contribui la FNUASS asa cum rezulta din intreaga conceptie a legiuitorului asupra acestui sistem de asigurari sociale de sanatate prevazut de Legea 95/2006. Altfel spus, acesta nu se poate prevala în propriul beneficiu de inexistența încheierii unui contract de asigurare pentru a fi exonerat de la plata acestor contribuții. A accepta o atare interpretare ar însemna să validăm comportamentul esențial nelegal al contribuabilului, ceea ce ar contraveni principiului de drept consacrat de adagiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, conform căruia nimeni nu poate să-și invoce propria sa culpă pentru a dobândi un drept sau o situația avantajoasă.
In concluzie reclamanta avea obligatia de a incheia contractul de asigurare, de a-si depune declaratia de venituri si de a achita contributia la FNUASS trimestrial. In lipsa indeplinirii acestor obligatii art. 83 alin. 2 din OG92/2003 este pe deplin aplicabil .
Conform art. 86 alin. 6 din OG 92/2003 decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată.
In speta acest text de lege nu au fost incalcat fiind emise separat o decizie de stabilire a obligatiilor principale si una de stabilire a obligatiilor accesorii .
Parata avea posiblitatea de a stabili creante bugetare in sarcina reclamantei pe toata perioada de prescriptie a dreptului de a stabili creante fiscale in anul 2011 inclusiv pentru anul 2007.
In ceea ce priveste realitatea bazei de impunere aceasta baza este cea cu care reclamanta figureaza in baza de date a ANAF (filele 41 și 42) si care nu a fost combatute de catre reclamant prin probe.
Cu privire la obligația de plată a accesoriilor
, Tribunalul constată că acestea își au izvorul în reglementarea Legii nr. 95/2006, prin trimitere la Codul de procedură fiscală. Astfel, potrivit art. 257 alin. (1), (2) și alin. (5) lit. b) și art. 259, în forma în vigoare pe perioada calculării sumei datorate, persoana asigurată, care desfășoară activități independente, are obligația plății unei contribuții bănești trimestriale pentru asigurările de sănătate, sub forma unei cote ce se aplică asupra veniturilor impozabile realizate de aceasta.
Art. 216 din Legea nr. 95/2006, în forma în vigoare la data emiterii actului fiscal, arăta că în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Națională de Administrare Fiscală, C.N.A.S., prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Codului de procedură fiscală.
Totodată, art. 36 din Ordinul C.N.A.S. nr. 617/2007 prevede că "CNAS, prin CAS sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere datorate de persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea se realizează de către ANAF, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală și ale prezentelor norme metodologice";.
Norma de trimitere se regăsește în Legea nr. 95/2006, legiuitorul arătând expres că neplata la scadență a contribuțiilor datorate fondului atrage plata de accesorii.
Art. 119 C.proc.fisc. reglementează obligația plății de accesorii pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată. Potrivit alin. (4) al art. 119 din O.G. nr. 92/2003, dobânzile și penalitățile se stabilesc prin decizii întocmite în condițiile aprobate prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Așadar, neplata contribuției la termen determină obligația de plată a accesoriilor, care se determină prin decizie și se colectează de către organele C.N.A.S. în condițiile art. 256 alin. (2) din Legea nr. 95/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta T. E., cu domiciliul în C. -N., str. A.
I., nr. 9, jud. C., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C., cu sediul în C. -N., str. C., nr. 5, jud. C., ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2013.
Președinte, | Grefier, |
A. R. | A. D. |
Red.AR/tehn.MG 4 ex. 08.07.13
