Decizia civilă nr. 7268/2013. Contencios. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 7268/2013
Ședința publică de la 18 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător DP Judecător A. -I. A. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea contestației în anulare declarată de SC E. `99 E. SRL împotriva Deciziei civile nr. 1561 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P. A
J. B. N., A. F. P. PENTRU C. M. și SC E.
`99 E. SRL PRIN LICHIDATOR J. S. U. I. având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă dna. T. R., contestatoarea personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare declarată este legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 10 lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea Direcției Generale a F. P. B. N. în numele A. F. P. pentru C. M. - întâmpinare prin care se solicită respingerea contestației. Un exemplar se comunică cu contestatoarea.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.319 C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
La solicitarea instanței contestatoarea arată că societatea se află în procedura reorganizării judiciare, mai precis în faliment. Mai arată că administratorul judiciar a considerat că poate să o investească cu promovarea și susținerea căii de atac, existând la fila 10 din dosar o adresă care provine de la practicianul în insolvență și prin care se arată că acesta înțelege să-și însușească contestația în anulare formulată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea căii extraordinare de atac formulate.
Contestatoarea solicită admiterea contestației în anulare formulate, anularea deciziei contestate pentru motivele expuse pe larg în scris. În susținere se arată că actul subsecvent a fost atacat. Mai arată că niciodată nu s-a pus în discuție problema nereclamării sumelor, astfel că a fost în imposibilitate de a produce aceste probe, a fost contestată fiecare adresă emisă. Obiecțiunile la raportul de expertiză au fost înlăturate de către Tribunal. Se mai arată că societatea a desfășurat activitate cu specific agricol, unde profitul nu este foarte mare, s-a hotărât reținerea a 10% din cifra de afaceri, cu veniturile obținute din
refinanțări au asigurat cei 10% în baza unei hârtii care nu avea bază legală. Mai arată că nimic nu este mai supărător decât să fii victima unei nedreptăți.
Solicită ca în situația în care se admite contestația în anulare se va anula decizia pronunțată și se va fixa termen pentru soluționarea recursului, acesta să fie în afara perioadei de 5-20 iulie.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin contestația în anulare formulată la data de_ de către SC EUR_ M SRL B. prin administrator statutar T. R. și însușită ulterior de către administratorul judiciar S. U. SPRL s-a solicitat anularea deciziei civile nr. 1561/2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._ invocând prevederile art.318 alin.1 teza II C.pr.civ., decizia fiind rezultatul unei greșeli materiale.
În urma anulării deciziei, rejudecând pe fond recursurile, solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat și pe cale de consecință, obligarea pârâtei- intimate la plata sumelor de bani după cum urmează: majorări de întârziere datorate nerambursărilor de TVA la temen, calculate până la_, considerând cererea depusă la MF/20.2005 - 131.443 lei; dobânzi și actualizare inflație pentru 45.726 lei (sold după compensare) conform scriptului din_ (pentru perioada octombrie 2010-martie 2011) - 4.325 lei; TVA rezultat din suplimentul de expertiză - 2.231 lei; accesorii la plusul de TVA din supliment (_ -_ )
- 3.056 lei; impozit pe profit în sold la_ - 9.864 lei; majorări întârziere pentru nerambursare impozit profit la termen, sold_ - 37.197 lei; profit nerealizat și infl.curs valutar - 239.273 lei; beneficiu nerealizat datorită neaccesării subentiilor - 252.430 lei; cheltuieli de judecată - 12.767 lei; daune materiale ca urmare a prejudiciului moral adus societății - 44.961 lei; total -
737.547 lei; compensarea sumei de 193.547 lei datorați cu titlu de TVA (nov. 2010); total de restituit societății 544.000 lei; precum și actualizarea sumelor cu rata inflației de la_, pana la data plații efective.
În motivele contestației în anulare se arată că, motivarea Curții pentru pronunțarea deciziei atacate cu prezenta contestație, se afla la pag 79, aliniat ante penultim pe care il citează integral: "Aceasta decizie (se refera la Dec. 205/2008 a Curții de Apel Cluj in dos. penal_ ) si actul subsecvent de materializare a operațiunii de implementare a deciziei penale, nu au fost atacate de reclamanta nici administrativ, nici judiciar, si nu au fost nicicând inlaturate, ele producând efecte si reflectând de fapt o stare fiscal nemodificata ulterior si a cărei modificare nu s-a solicitat. Ca atare, fora înlăturarea acestor acte, nu se poate vorbi despre sume la care reclamanta ar fi avut eventual dreptul, deoarece s-ar contrazice situația fiscal stabilita, neatacata, nemodificata si executorie, potrivit regimului juridic al actelor administrative fiscale".
Consideră ca recursul a fost respins si in baza art. 304 pct.3, Cod procedura civila, nominalizat explicit fiind doar art. 312 al.l.
Contestația se bazează pe următoarele argumente, susținute de dovezi.
In primul rând precizează ca, niciodată nu s-a pus în discuția părților problema nereclamării sumelor, astfel că a fost în imposibilitate obiectivă de a produce aceste probe în fața instanțelor de judecată, desi dupa cum se poate vedea suntem in al doilea ciclu procesual. De principiu, dosarul a fost inregistrat dupa ce au fost contestate fara răspuns mai multe adrese ale DGFP B. -N. si dupa ce din decizia Curții de Apel Cluj, a rezultat ca bugetul datorează societății si nu invers. Scopul acțiunii a fost ca societatea sa obtina despăgubirile legale; urmare prejudiciilor înregistrate datorate unui p.v. de control din 2004 si
a unei plângeri penale făcuta cu rea credința administratorului societății pentru evaziune fiscala, urmata de impunerea unor debite imaginare si blocarea conturilor societății.
In al doilea rand, conform numeroaselor adrese inregistrate la DGFP B. -
N. si MF din 2004 pana in 2008, unele anexate prezentei suplimentar pentru o mai ușoara accesare; contestații am făcut la fiecare adresa primita, majoritatea nefiind onorate cu răspunsuri precizează ca, s-a prevalat de autoritatea instanței si am cerut si prin încheierile de ședința, (prin cea din_ de ex.), fisa contribuabilului E. cu p.v. din 2004 anulat in programul DGFP BN; pentru a compara noile solduri rezultate, cu soldurile din expertiza contestata de către DGFP BN in toate ocaziile si la toate nivelurile de judecata.
In susținerea afirmației de la pct.b), anexează mai multe file din corespondenta,(unele deja existente in dosare) inregistrate sub nr. 40729/_, 9646/_, 2938/_, 10271/_, 1773/_, 1835/_, 1068/_
, 200941/_ si informam Curtea despre acțiunile din dos. 2255/COM/2005 (_ ), 1785/CAF/2006 (_ ), 1786/CAF/2006 (_ ), _
promovate de E. împotriva DGFP B. -N. . Astfel, infirmam cu dovezi si afirmațiile din pag. 9 al. ultim si penultim al Dec. 1561, din care rezulta nu ne- am prevalat de art. 215 C. pr. fisc, de art. 14 din Legea nr. 554/2004 si mai ales de art. 143 C. pr. fisc (in virtutea căruia am ipotecat pe cheltuiala proprie - de doua ori, dar fara nici o consecința, o casa proprietate pentru deblocarea conturilor ultimele file anexate prezentei).
In al treilea rand, la termenul din dec.2011, cand a făcut unele precizări la acțiune ca urmare a sumelor rezultate din expertiza, obiectiunile DGFP BN au fost inlaturate de către Tribunalul B. -N., apreciind ca toate sumele cerute se pot numi generic daune si ca precizările sunt incidentale petitelor inițiale.
Totodată, învederează Curții ca, petitele 1 si 2 aflate la fila 2 (dos._ înregistrat in_ - primul ciclu procesual), sunt detaliate ca tva (sau impozit pe profit) in sold la_ cu accesoriile aferente.
Astfel ca pentru articolul bugetar tva, a fost solicitata suma de 135.506,249 lei ( conform anexei 1 la acțiunea inițiala ), formata din 128.625 lei cu titlu de tva in sold in mai 2008 si accesorii 1.372 lei (dupa operarea compensărilor legale prevăzute de codul fiscal si codul de procedura fiscala valabile in acea vreme) si nu cu titlu de majorări de intarziere cum greșit retine Curtea in pag.2 a Dec. 1561. Pentru articolul bugetar impozit pe profit, a fost solicitata suma de 42.778 lei, din care cu titlu de impozit pe profit in sold in mai 2008= 19.273 lei si accesorii de 23.506 lei (conform anexei 2 la acțiune) si nu cu titlu de majorări de intarziere (următorul aliniat din aceiași pagina a Dec. 1561/2013). Anexele au fost întocmite si depuse de subsemnata, pentru a avea o oarecare orientare asupra ordinului de mărime pentru sumele ce urmau a fi cerute; mărime revizuita in minus dupa depunerea expertizei.
Nu in ultimul rand, arată ca insasi exprimarea din pag. 3, aliniatele 5,6 si 7 din incheierea de ședința din data de_, demonstrează eroarea in care s-a aflat Curtea. Citam: "ar fi trebuit sa le ceara dupa suplimentul la expertiza" ( ceea ce a si făcut conform argumetelor de mai sus)" si concluzioneza greșit "ceea ce nu a făcut. Solicita și in prezent restituirea impozitului pe profit si TVA". De altfel, in pag 4 a Dec.1561, al .4 se face referire la "precizările formulate si depuse la filele 93 si urm din dosar", cu referire la "soldul din_ la tva si impozit pe profit (calculate in anexele 1,2,3,4 la expertiza, pana la data de_ "). Același tip de referire il face Curtea si in pag 5 aliniat penultim: "reclamanta a solicitat plata dupa compensarea debitelor rezultate, cu accesoriile prevăzute de C.fiscal la soldul din data de_ de TVA si impozit pe profit ( calculate in anexele 1,2,3,4 la lucrarea de expertiza contabila)".
Esențial este faptul ca, asa cum a declarat si in instanța, soldurile au fost cerute si nu o singura data, ci de mai multe ori ( prin petitele inițiale, prin petitele din al doiela ciclu procesual, prin obiectivele aprobate pentru întocmirea expertizei si oral in instanțe). Nu a existat un petit separat care sa privesca soldul unui anumit articol bugetar si un alt petit care sa vizeze accesoriile, dar nu se poate trage concluzia ca acestea nu au fost cerute sau ca nu au fost contestate, pentru a invoca din oficiu considerente de ordine publica. Ca DGFP B. -N. a ignorant sistematic solicitările noastre, lasandu-le fara răspuns si considerandu- se mai presus de lege (mai ales pana in 2008), este un aspect constatat de către Curte si menționat în Dec. 2353/2010.
Admițând totuși ca, privitor la articolele bugetare si accesoriile aferente apreciază că, Curtea nu ar fi greșit prin Dec. 1561/2013 si nu le-a cerut, in motivarea respingerii integrale a recursului declarat, ar fi trebuit sa se faca referire si la celelalte petite, care nu au legătura cu soldul tva si impozit pe profit si care au fost explicit cerute si probate.
De aceea, supune atenției completului chemat sa analizeze prezenta contestație in anulare si fila 9/_ = obiective, aprobata de instant in al doilea ciclu si data spre competenta soluționare expertului numit, fara nici un adaos sau corectura fata de propunerea sa; precum si încheierile de ședința din_ ,_ si din_, (ultima menționează: "s-a pus in vedere reclamantei obligația de a proba petitele formulate ").
Fara vreo conotatie peiorativa, arată ca dicționarul explicativ al limbii romane, pune semnul egal intre cuvântul sold si cuvântul gresala, de unde prin extensie rezulta ca prin expresia folosita in detalierea petitelor, am subînțeles o gresala din partea celor care au întocmit referatul de erori materiale din mai 2008; ca a mai rămas tva si impozit pe profit de rambursat societății la acea data si ca acele sume ce vor rezulta din proba științifica întocmita de un expert contabil, solicitam a fi returnate impreuna cu accesoriile legale .
Arată că pe fond, Curtea nu a analizat recursul său si nici nu a exprimat un punct de vedere, recursul fiindu-i respins in totalitate pe considerente de ordine publica.
Privind excepția de ordine publica invocata din oficiu si in baza căreia a fost respins recursul său si admis recursul DGFP B. -N., apreciază ca este o eroare a Curții, datorata in principal complexității dosarului si in secundar, inabilitatii administratorului de a intelege si combate excepția, data fiind lipsa studiilor juridice.
Privind recursul declarant de reclamanta recurenta.
Sumele acordate de instanța de fond, cu titlu de tva in sold si impozit pe profit, sunt cele evidențiate prin calcul de către expert si nu au putut fi contestate cu acte si argumente de către DGFP B. -N. (mai mult, au prezentat fondului decizii contra făcute in incercarea de a-si susține cauza). In cazul plaților parțiale si cu intarziere a datoriilor bănești, creditorul este indreptatit sa solicite repararea prejudiciului suferit prin obligarea debitorului la plata sumelor de bani suplimentar datorate si prin obligarea debitorului la plata, in cazul de fata, a unei parti din multitudinea de daune suferite. Reamintește ca Curtea de Apel Cluj in Dec. 2353/2010, confirma existenta pagubelor si identifica cauza: "pagubele s-au produs atat din vina organului de control cat si din vina direcției, care nu au revocat actul in termen ", - citat pag. 5 al. 9. Daunele interese trebuie sa asigure plata integrala a prejudiciului cauzat, deci cuprind atat pierderea suferita soldul = diferența intre totalul sumelor înscrise in debitul unui cont si totalul sumelor înscrise in creditul aceluiași cont sau rest de plata la lichidarea unei obligații) cat si beneficiul de care a fost lipsit creditorul, cu condiția de a face dovada existentei si a întinderii daunelor suferite (aspecte
soluționate prin expertiza). Apelând la principiul egalității in fata legii, am solicitat soldul rezultat (ca urmare a greșelii intenționate a angajaților DGFP BN) si accesorii in baza aceluiași Cod fiscal si C. pr. fiscala aplicat agenților economici. De altfel OG 9/2000 si mai nou OG 13/2011, prevăd expres același lucru, în art. 9, respectiv 10.
Compensarea solicitata are acoperire atat in prevederile C. pr. fiscala (in cel valabil in 2004, art. 109,110,111 prevăd chiar compensare din oficiu) si mai apoi in OG 88/2010.
In urma compensarilor legal solicitate instanței de fond, raman de restituit la articolul bugetar TVA, 2.231 lei sold si accesorii de 144.348 lei (136.967 + 4.325+ 3.056 ); si la articolul bugetar impozit pe profit in sold 9864 lei cu 37.197 accesorii.
In aplicarea art. 117 al 2 din C.pr. fiscal, solicitarea recurentei este de a avea in vedere ca prima cerere, cea confirmata de către MF sub nr. 564.241/24.11.05, depusa in copie la termenul din_, caz in care suma totala de restituit cu titlu de daune, ar fi de 543.890 lei (dupa compensări si incluzând cheltuielile de judecata ocazionate de efectuarea expertizei). Termenul de citam "daune interese, reprezentând prejudiciul pretins... a fi cauzat", acoperă toate solicitările noastre din acțiunea inițiala.
Apreciază ca instanța fondului desi a acceptat ca am fi avut dreptul la subvenție deoarece indeplineam condițiile (mai puțin una, cea privind lipsa datoriilor fata de buget); a fost indusa in eroare privitor la pierderea subvențiilor in suma de 252.430 lei (calculate in anexa 6 la expertiza), de concluziile depuse de către DGFP BN in mai 2012, prin afirmația ca oricum societatea avea datorii si nu putea beneficia de certificat fiscal corespunzător, ca urmare a nerespectarii Convenției nr. 188/2002 privind eșalonarea datoriilor. Afirmația am dovedit-o falsa, odată pentru ca am primit bonificație pentru export de la E. bank in 2004 pentru anul 2003 (eșalonarea s-a derulat pe intreg anul 2003) si a doua oara cu argumentele si înscrisurile anexate la termenul din februarie 2013 ( in baza art. 138 C. pr. civ.). Mai menționează ca, nici acest subiect nu a fost dezbătut la fond, nefiind menționat decât in concluziile scrise puse de către DGFP B. -N. la Tribunalul B. -N. în mai 2012, la care nu am avut acces decât dupa pronunțarea sentinței.
Cat privește suma de 239.273 lei (calculata in anexa 5), reprezentând beneficiu (profit) nerealizat ca urmare a cheltuielilor de refinantare si a influentelor de curs valutar (a se intelege, aferente sumelor reținute nejustificat de către DGFP B. -N. prin blocarea conturilor), au fost calculate matematic, proporțional si nu empiric cum afirma DGFP B. -N. . Argumentul din concluziile scrise depuse pentru_ (pag.5 al. penultim), se bazează pe aceiași afirmație de nerespectarea a Convenției 188/2002, fapt neadevarat.
Pretențiile in suma de 44.961 lei, reprezentând daune materiale in cuantum de 1% din vânzările la export, au fost demonstrate ca fiind minimul solicitat, in raport cu scăderea prețului de vânzare determinat de scăderea bonității societății. Daunele materiale de mai sus, le-a anticipat prin adresa înregistrata la DGFP B. -N. sub nr. 2938/_ (anexata prezentei), dupa depunerea rechizitoriului si solicitarea primita de la un partener extern privind micșorarea prețului de vânzare a tineretului bovin la export.
Ca toate aspectele de mai sus au perturbat activitatea economica si profitul a scăzut, este demonstrat de rezultatele financiare (profit nesemnificativ raportat la creșterea anuala a cifrei de afaceri, incepand cu 2004), de concluzia Curții de Apel Cluj din Dec. 2353/2010 din primul ciclu procesual; de rezultatul economic final (faliment solicitata in 2011), de imposibilitatea contractării cu o banca
comerciala a necesarului de co-finantare pentru un proiect prin PNADR cu finanțare
In privința răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, arată ca dispozițiile art. 998 si 999 Cod civil, constituie temeiul pentru condițiile generale.
Din prevederile legale menționate, rezulta ca pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, se cer a fi întrunite cumulativ patru condiții:
Existenta unui prejudiciu, in speța de fata acesta a fost demonstrat prin expertiza, prin scăderea profitului si intrarea in faliment (mai ales datorita încercărilor DGFP B. -N. de a scapă de răspundere prin tergiversări si excepții);
Existenta unei fapte ilicite, dovedita prin dispozitivul Dec. 205/2008 a Curții de Apel Cluj, urmata de recunosterea culpei prin Dec. 44/2008 a DGFP B.
-N., cu care si-a anulat propriul p.v. de control si a restituit parțial sumele reținute illegal; (un act fiscal este licit atâta vreme cat nu este contrazis de o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila, care fiind dispusa in penal si retroactiveaza );
Existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, dovedit prin logica corespondentei si a incercarilor de deblocare a conturilor in lumina legislației in vigoare ; raport de cauzalitate confirmat de Curte in decizia ce a încheiat primul ciclu procesual;
Existenta vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând in intenția, neglijenta sau imprudenta cu care a acționat - reiteram faptul dovedit cu acte, ca personalul investit cu întocmirea controlului nu a urmărit decât maximizarea datoriilor societății, cu scopul de a incasa proporțional stimulente pecuniare (a se vedea actele depuse la termenul din_ ), ca au dovedit rea credința nedeblocand conturile dupa instituirea ipotecilor solicitate in baza art. 143 C. pr. fisc, ca nu au răspuns multiplelor solicitări de reanalizare a p.v. (dupa depunerea rechizitoriului, dupa sentința Tribunalul B. -N., dupa depunerea unei hotărâri din jurisprudente ICG, etc. ), desi cadrul legal exista pentru o soluție mai apropiata de cele constatate ulterior prin decizia penala.
Solicită instanței a se constata faptul ca, întâmpinările depuse de către DGFP B. -N. (mare parte având calitatea de a fi copiate in proprotii mai mari sau mai mici de la un termen la altul sau de la o instanța la alta), nu justifica incalcarea procedurilor prealabile executării silite (neavand nici argumente si susținere legala), prin lipsa deciziei expres prevăzuta de legislația fiscala, pentru a fi titlu de creanța ce precede executarea silita - art. 82 C.pr.civ.
Măsura dispusa de indisponibilizare a conturilor, in afara de faptul ca fost lipsita de temei legal in lipsa unui titlu valabil, a fost pusa in aplicare cu nerespectarea procedurilor si finalizata in baza unui act trimis băncilor, pe care ACPCM B. a trebuit sa-l recunosca printr-o adresa oficiala din anul 2009, ca inexistent.
In susținerea afirmației ca " p.v. de control nu este titlu de creanța", aduce ca argument, Dec. 340/2004 a MFP - D. generala pentru soluționarea contestațiilor (pag.3 al.3 ).
Agentia Naționala de Administrare fiscala, prin D. generala de soluționare a contestațiilor, este investita sa se pronunțe asupra obligațiilor bugetare stabilite prin procesul verbal contestat, in condițiile in care impozitele, taxele si alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc prin decizie emisa de organul fiscal competent".
De asemenea, în anexa nr 2 a OMF NR.1109/_ unde sunt detaliate instructiunile de completare a formularului "Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimen -tare stabilite de inspecția fiscală" se menționează :
"Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscala" reprezintă actul administrativ emis de orga- nele de inspecție fiscală în aplicarea prevederilor legale privind stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare de către inspecția fiscală.
Se va completa ca urmare a finalizării unei inspecții fiscale generale sau parțiale cu "Raport de inspecție fiscală" și ca urmare a constatării de obligații fiscale suplimentare și accesorii la acestea.
În cazul în care nu se constată diferențe de impozite, taxe sau contribuții suplimentare, nu se va întocmi "Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală".
Precizează că prin procesul verbal din aprilie 2004 s-au stabilit obligații fiscale suplimentare.
Menționează că nu a afirmat niciodată ca "nu a fost respectata procedura fiscala aplicabila restituirilor de sume "ci ca, in primul rand nu s-au restituit corect si integral sumele datorate si in al doilea rand, ca tot controlul si acțiunile care au urmat au fost făcute cu rea credința si abuzând de poziția dominanta pe care si-o aroga DGFP BN in raport cu agenții economici.
Art. 111 pct. 1 si 4; art. 115, 117, 119 C. pr. fisc. reglementează nivelul accesoriilor, modalitatea de compensare din oficiu (referatul de erori materiale trebuia insotit de o nota de compensare si de anularea p.v. din 2004 in programul DGFP BN). Considera ca o compensare din oficiu se impunea, cu atat mai mult cu cat DGFP BN si-a recunoscut culpa prin decizia ce a urmat hotărârii definitive si irevocabile din penal.
Ca toate cele expuse si argumentate mai sus si in notele de ședința de la termenele de judecata, au dus la actuala situație economica si juridica a societății (in iunie 2011 au fost nevoiți sa cerem reorganizarea judiciara), este dovedita si prin concluzia Dec. 2353/2010; si prin dinamica (scăderea) profitului incepand cu 2004 concomitent cu creșterea cifrei de afaceri; si prin imposibilitatea contractării cu o banca comerciala a sumei necesare co-finantarii unui proiect aprobat si contractat cu PNADR, care presupunea o finanțare nerambursabila de 392.600 €; si prin falimentul decalarat de Tribunalul B. - N. in_ .
Solicita instanței, aplicarea dispozițiilor art. 304 si 304/1 C. pr. civ., in sensul de a analiza cauza sub toate aspectele, situație in care își menține poziția procesuala exprimata in scriptul depus pentru termenul din_, cu reducerea pretențiilor la suma de 544.000 lei.
Menționează ca, soluția Curții de Apel Cluj in dos._, este de achitare integrala de orice vina a administratorului si implicit de orice datorie a societății fata de bugetul de stat; si nu s-a bazat pe faptul ca prejudiciul a fost recuperat, ci pe faptul ca, in cazul S.C.EUR_ M SRL, nu a existat nici un prejudiciu (dimpotrivă). Remarcă inca odată, adevărul trunchiat, spus (mai bine zis, scris), extras din context de către reprezentantul DGFP B. -N., care frizează falsul, cu scopul de induce in eroare instanța, inainte de pronunțarea unei hotărâri.
Intimata D. G. a F. P. B. -N. în nume propriu și în numele A. F. P. pentru C. M. solicită respingerea contestației în anulare (f.26-59).
Analizând contestația în anulare formulată, prin prisma motivului invocat, Curtea reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1561 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj s-a respins recursul formulat de reclamantă; s-a admis recursul declarat de D. G. A F. P. B. -N. în nume propriu și pentru A. F. P. C. I M. împotriva sentinței civile nr.1286
din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului B. -N. pe care o modifică în parte în sensul că s-a respins în întregime cererea de chemare în judecată precizată.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței recurate respectiv cele privind soluționarea excepției.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtelor recurente suma de 270,45 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că prin hotărârea atacată, au fost obligate pârâtele, în solidar, să restituie reclamantei suma de 16.256 lei cu titlu de TVA în sold de plată la data de_ și suma de 22.356 lei cu titlu de impozit pe profit în sold de plată la data de_, precum și dobânda aferentă acestor sume ca se va calcula potrivit prevederilor art. 124 din OG nr. 92/2003 republicată privind Codul de procedură fiscală, de la data de_ până la data la care se vor restitui sau compensa, după caz, aceste sume. Totodată, s-au respins ca nefondate, celelalte cereri din acțiunea formulată și ulterior precizată de reclamantă, precum și cererea de compensare a creanțelor fiscale formulată de reclamantă.
În afara acestei soluții de admitere în parte, care a fost înlăturată de Curte, poziția Curții este concordantă cu statuările - inclusiv prin trimitere la considerentele aferente, pe care și le însușește -, tribunalului relative la petitele și pretențiile neîncuviințate, inclusiv sub aspectul exepțiilor, mai puțin cazul de inadmisibilitate pe care-l va expune în cele ce urmează și care atrage respingerea și a părții de acțiune admisă la prima instanță.
Astfel, sumele indicate cu titlu de daune interese de către reclamanta recurentă pentru pretinsa faptă ilicită procesul verbal din_ și implementarea acestuia prin executare, faptă alcătuită dintr-o sumă de acte materiale explicitate de recurentă, au fost în mod corect respinse de tribunal. În materie de lipsă a folosinței unor sume de bani, daunele interese sunt întotdeauna dobânzi. Față de acest aspect, trebuie reținut că dobânda fiscală, majorările sau accesoriile cu acest caracter, nu se pot impune organului fiscal, nici până la momentul stingerii creanței, nici după acest moment, deoarece nu s- a urmat procedura specială care impune să existe o cerere de restituire care să fie soluționată în termenele și condițiile prevăzute de art. 117 C.pr.fiscală și prevederile Ordinului MFP nr. 1899/2004, texte care nu sunt aplicabile cererii reclamantei. Încasarea nelegală la buget a unei sume nelegal stabilite produce un prejudiciu prin lipsirea de respectiva sumă de bani pentru perioada cuprinsă între data încasării taxei și data restituirii efective. Normele speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea acestui prejudiciu în cazul acțiunii în despăgubire, directe, situație în care devin incidente normele dreptului comun. Așadar, nu se poate accepta aplicarea prin analogie a dispozițiilor art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 6 și art. 117 Cod procedură civilă deoarece este vorba despre norme de excepție, de strictă interpretare și aplicare doar la situația pe care o reglementează.
Din această perspectivă, este corectă reținerea tribunalului potrivit căreia nu se neagă dreptul reclamantei de a beneficia de repararea integrală a prejudiciului produs prin plata unor sume stabilite suplimentar în mod nelegal și restituite abia după 4 ani, însă repunerea părții în situația anterioară s-ar putea valorifica eventual în cadrul unei solicitări de actualizare cu indicele de inflație a sumei restituite/compensate ori eventual de acordare a dobânzii legale, în vederea aplicării principiului echității care impune plasarea solvens-ului în situația de a beneficia de sumă ca și cum ar fi folosit-o el însuși, cereri pe care reclamanta nu a înțeles însă a le formula în contradictoriu cu pârâtele din cauză.
Sub alt aspect, există și sume solicitate cu titlu de daune morale, profit nerealizat, influențe negative de curs, beneficiu nerealizat datorită neaccesării subvențiilor, nu au fost motivate și demonstrate de reclamantă și nici nu pot fi puse într-un raport de cauzalitate față de conduita organelor fiscale învederată de reclamantă.
Reclamanta recurentă se referă la posibilitatea accesării de subvenții care i- ar fi fost împiedicată de fapta pârâtelor, însă nu a demonstrat existența unor solicitări de subvenții care să fi fost respinse pentru existența datoriilor fiscale alegate la acel moment, motiv pe care l-a invocat în cauză, astfel încât în lipsa probării celor două aspecte pretinsele subvenții nu pot constitui daune interese. Tot astfel, recurenta pretinde că dacă nu ar fi existat cheltuieli de refinanțare și influențe negative de curs valutar, ar fi avut un profit, adică, cu alte cuvinte, că în lipsa sumelor executate sau indisponibilizate de finanțe a trebuit să se împrumute și să apeleze la schimb valutar, la cursuri pe care le consideră impuse și dezavantajoase, fără să ofere nici o explicație sau probă cu privire la cum i s-a impus un anume curs, dezavantajos, și de către cine. Curtea a reținut că tribunalul nu a negat posibilitatea unei dezdăunări pentru lipsa de folosință a unor sume, ci doar că această dezdăunare nu este dobânda fiscală, alternativele pe care prima instanță le-a indicat în raționamentul cu privire la dobânda fiscală putând fi reiterate și în legătură cu această daună pretinsă, cu mențiunea că în acest caz raportul de cauzalitate este mult mai puțin pronunțat și chiar inexistent, fiind în plus și nedemonstrat, în sensul că nu a existat nici o referire la partea de venituri înregistrată de reclamantă, iar profitul se poate analiza numai dacă există venituri suficiente, nu strict numai în funcție de unele cheltuieli care ar fi putut fi evitate.
Recurenta a mai pretins daune materiale de 1% pe zi de întârziere care ar consta în costuri suplimentare constând în comisioane de asigurare a afacerilor, fără să prezinte contractele de asigurare, comisioanele plătite și un nivel inițial mai redus al acestora.
Compensările pe care reclamanta recurentă le-a propus sunt fără obiect în condițiile soluției care se va pronunța. Pe aceeași linie logică, motivele de recurs prezentate de organele fiscale sub aspectele de procedură în derularea procesului la prima instanță sunt fără interes vizavi de soluție.
Prin decizia nr. 44/_ emisă de organul fiscal s-a dispus asupra sumelor calculate suplimentar, iar ulterior emiterii acestei decizii, s-a întocmit de către A. F. P. pentru C. M. din cadrul D.G.F.P.B. -
N., referatul privind corecția erorii materiale întocmit înregistrat sub nr. 1737/_, prin care s-a propus scăderea din evidență, pe lângă sumele suplimentare stabilite prin procesul-verbal de control împreună cu majorările și penalitățile calculate în cuprinsul acestuia și a penalităților și majorărilor de întârziere calculate asupra sumelor stabilite suplimentar după data de_ (data întocmirii procesului verbal de control) și până la stingerea integrală a creanței, astfel: în privința sumei stabilite suplimentar cu titlu de TVA (97.280 lei debit, 9.528 lei majorări și 2.120 lei penalități) s-a calculat, după data de_, suma de 27.522 lei majorări și suma de 8.644 lei penalități; în privința sumei stabilite suplimentar cu titlu de impozit pe profit (10.372 lei debit, 2.328 lei majorări și 166 lei penalități) s-a calculat, după data de_, suma de 2.316 lei majorări și suma de 694 lei penalități.
După cum a rezultat din adresa nr. 1885/_ emisă de A. F.
P. pentru C. M., la compensarea sumelor operată în temeiul art.
116 C.pr.fiscală (prin nota de compensare 373 din_ ) și respectiv la restituirea sumelor rămase necompensate (prin nota de restituire nr. 6822 din_ ), ca urmare a soluționării cererii de restituire de sume formulată de
reclamantă și înregistrată la AFP pentru C. M. sub nr. 1773/_, s- au avut în vedere toate sumele evidențiate în referatul de corecții mai sus menționat, astfel încât, urmare a acestor operațiuni, a fost compensată suma totală de 32.315 lei (9.604 lei din suma stabilită suplimentar cu titlu de tva, suma de 6.835 lei din majorări și penalități de întârziere aferente TVA suplimentar, suma de 15.876 lei din suma stabilită suplimentar cu titlu de impozit pe profit, majorări și penalități aferente acestuia), fiind restituită efectiv reclamantei suma totală rămasă necompensată în cuantum de 128.685 lei, astfel încât suma totală de a cărei rambursare a beneficiat reclamanta la data de_ prin compensare și restituire este de 161.000 lei.
Potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză ar fi existat la data de_ sume în sold de plată, astfel:
În privința TVA, se concluzionează că diferența de 6.835 lei nerestituită reclamantei dar cu privire la care s-a reținut de organul fiscal autocompensarea, aceasta era reprezentă de decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 1821/_, 1938/_, 877/_, 1426/_ și 1779/_ care nu se
justificau a fi reținute în sarcina reclamantei (fiind calculate în baza aceluiași proces-verbal de control întocmit în anul 2004 și anulat ulterior), sens în care s-a constatat TVA în sold de plată către reclamantă, la data de_, suma de
14.025 lei.
Ulterior, în cadrul efectuării suplimentului de expertiză încuviințat, același expert, în raport de documentele suplimentare puse la dispoziție și înscrierea datelor complete, constată un plus față de suma stabilită prin raportul inițial, acesta cifrând 2.231 lei (ca urmare a faptului că în decontul aferent lunii aprilie 2007 a fost declarat eronat TVA-ul deductibil și cel colectat, inversându-se valorile între ele, fapt regularizat în decontul lunii mai 2007), astfel încât, însumând, experta conchide că, în ce privește TVA, reclamanta are de recuperat suma totală de 16.256 lei.
În privița impozitului pe profit, în concluziile prezentate în raportul de expertiză depus pentru termenul de judecată din data de_ și menținute în suplimentul nr. 2, s-a constatat suprasolvirea contului cu suma de 22.356 lei, fiind menționat faptul că în perioada mai 2007 - iulie 2007 reclamanta datorează bugetului de stat impozit pe profit, drept pentru care la calculul majorărilor și penalităților s-a ținut cont de aceste debite.
În concluziile prezentate în cadrul suplimentului la raport, expertul menționează că decizia penală nr. 205/R/2008 a Curții de Apel Cluj, anulând practic toate sumele impuse prin procesul-verbal din_ 7, aceste accesorii nu au fost incluse în soldul sumelor reprezentând TVA și impozit pe profit la_ .
Prima instanță, însușindu-și concluziile expertului mai sus prezentate, a obligat pârâtele, în solidar, să restituie reclamantei suma de 16.256 lei cu titlu de TVA în sold de plată la data de_ și suma de 22.356 lei cu titlu de impozit pe profit în sold de plată la data de_ .
Potrivit art. 205 alin. 1 C. pr. fisc., împotriva titlului de creanță, precum și împotriva oricăror alte acte administrative fiscale se poate formula contestație, existând abilitată această cale administrativă de atac și pentru ipoteza lipsei act administrativ fiscal (alin. 2 al aceluiași articol), forma și procedura de soluționare fiind detaliate în articolele următoare ale Codului de procedură fiscală.
În conformitate cu art. 218 alin. 2 C. pr. fisc., deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
Prin decizia civilă nr. 2353/_ a Curții de Apel Cluj, dosar nr._, s-a statuat exclusiv în raport cu procedura reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și în legătură cu procesul verbal de control din 2004.
Acest proces verbal a fost înlăturat prin Decizia nr. 44/_, cu corecția ulterioară, care constituie un act administrativ fiscal nerevocat și neanulat, deci în vigoare și care produce efecte juridice. Prin această decizie, s-a specificat că organele fiscale competente urmează să stabilească și să rețină ca obligații principale (impozit pe profit și taxă pe valoare adăugată) numai sumele reprezentând prejudicii constatate prin Decizia penală nr. 205/R/2008 a Curții de Apel Cluj, iar în funcție de aceste debite principale vor fi recalculate în mod corespunzător accesoriile aferente, datorate de contestatoare. Operațiunea de recalculare s-a materializat într-un referat privind corecția de erori materiale, care, în pofida denumirii sale exprese, nu face decât să materializeze calculul organelor fiscale cu privire la situația creată prin Decizia penală nr. 205/R/2008. Această decizie și actul subsecvent de materializare a operațiunii de implementare a deciziei penale, nu au fost atacate de reclamantă nici administrativ, nici judiciar, și nu au fost nicicând înlăturate, ele producând efecte și reflectând o stare de fapt fiscală nemodificată ulterior și a cărei modificare nu s-a solicitat. Ca atare, fără înlăturarea acestor acte, nu se poate vorbi despre sume la care reclamanta ar fi avut, eventual, dreptul, deoarece s-ar contrazice situația fiscală stabilită, neatacată, nemodificată și executorie, potrivit regimului
juridic al actelor administrativ fiscale.
Considerentele prezentate în cuprinsul expunerii realizate de Curte răspund susținerilor pertinente ale părților și le adresează direct sau implicit; Curtea este dispensată de analiza motivelor care nu sunt pertinente șirului logic al raționamentului reținut, îndeosebi cele ale părții câștigătoare în recurs, deoarece cele ale reclamantei recurente au fost adresate punctual, chiar dacă cu o anumită grupare din necesitatea unei exprimări și analize mai facile.
Această hotărâre judecătorească face obiectul prezentei contestații în anulare, susținându-se de către contestatoare că aceasta este rezultatul unei greșeli materiale, motiv de contestație prevăzut de art.318 alin.1 teza II-a din Codul de procedură civilă.
Motivul de revizuire prevăzut de acest text legal (dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale) are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite. Este deci vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac ceea ce ar echivala cu o opoziție, astfel încât contestația în anulare ar deveni o cale ordinară de atac.
Așadar, nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare cum este în cazul de față, erorile de interpretare a probelor care fac decizia netemeinică, neconcordanța dintre motivare prin care recursul este declarat fondat și dispozitiv prin care este respins ca neîntemeiat, modul în care instanța de recurs a rezolvat vreo excepție etc.
Numai o greșeală materială esențială, care a determinat o soluție eronată, poate fi invocată pe calea contestației în anulare. Greșeala materială se apreciază în raport cu situația existentă la dosar la momentul pronunțării hotărârii ce se
atacată deoarece față de ceea ce judecătorii aveau la dispoziție în acel moment, se poate aprecia dacă soluția este rezultatul unei greșeli materiale.
Din conținutul motivelor invocate, Curtea reține că în fapt, contestatoarea invocă greșeli de judecată, ceea ce nu pot fi considerate greșeli materiale în sensul dispozițiilor art.318 alin.1 Teza a II-a C.pr.civ.
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art.320 C.pr.civ., contestația în anulare formulată urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare declarată de SC.EUR_ M SRL B. împotriva deciziei civile nr.1561 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
C. | I. D. | P. | A. | -I. | A. M. N. | ȚÂR |
red.C.I./A.C.
2 ex. - _
