Sentința civilă nr. 484/2013. Anulare act emis de autoritati publice locale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 484/2013
Ședința publică din data de 09 Aprilie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. GREFIER: M. DP
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta SC L. -
LS
în contradictoriu cu pârâții C. Local al comunei L., P. C. L.
și SC P.
I. S.,
având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
Cauza s-a judecat în fond la data de 19 martie 2013, concluziile reprezentantelor părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată;
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, ulterior precizată - fila 47, reclamanta SC L.
LS a chemat în judecată pârâții C. Local al comunei L., P. comunei L. și SC Palaner I. S., solicitând anularea Hotărârii nr.32 din_ emisă de C. Local L., anularea autorizației de construire nr.17./_ emisă de P. comunei L., și în consecință, desființarea construcției edificată în baza acestei autorizații de construire, obligarea pârâtului P. comunei L. la plata sumei de 3.500 lei, constând în despăgubiri morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că reclamanta deține în proprietate un spațiu comercial ce se învecinează cu imobilul terasă de vară ce face obiectul autorizației de construire nr. 17 din_ .
La data de_, pârâta S.C. P. I. S.R.L., prin administrator M. Veluț a solicitat Primăriei comunei L., închirierea terenului în suprafața de 48 mp, ce se învecinează atât cu proprietatea pârâtei de rang 3, cât și cu spațiul comercial pe care reclamanta îl deține în proprietate, în vederea amenajării unei terase de vară provizorii.
Prin adresa nr. 2710/_, Primăria L. a aprobat închirierea spațiului solicitat în favoarea pârâtei S.C. P. I. S.R.L.
În această situație, reclamanta a formulat o plângere la Instituția Prefectului B. -Năsăud, în vederea verificării sub aspectul legalității a cererii de aprobare emisă de C. Local L. cu privire la cererea depusă de pârâta S.C. P. I. S.R.L pentru închirierea suprafeței de 48 mp, având în vedere că nu a fost adoptată nici o hotărâre în acest sens.
Astfel, prin adresa nr. II B 15642/216/_ emisă de Instituția Prefectului B. -Năsăud, s-a constatat că, în lipsa unei hotărâri adoptate de către C. local în acest sens, nu poate fi vorba de închirierea unor terenuri ce se află în domeniul public al comunei.
În acest context, la data de_, a fost emisă Hotărârea de C. Local nr. 32, prin care s-a aprobat închirierea prin licitație publică a terenului în suprafață de 48 mp situat în intravilanul C.
L., scopul acestei închirieri fiind amenajarea unei terase provizorii.
Față de această hotărâre, reclamanta, la data de_, a formulat o plângere prin care a solicitat revocarea acesteia, întrucât amenajarea unei terase de vară în vecinătatea sa, i-ar aduce grave prejudicii activității comerciale pe care o desfășoară, precum obturarea vizibilității la vitrinele magazinului pe toată latura de est a clădirii, distanța dintre această terasă și ușa de acces pentru aprovizionarea magazinului este insuficientă, în situația în care această aprovizionare constă în mărfuri ce necesită transportul de autovehicule.
Insă, toate aspectele invocate prin plângere nu au fost avute în vedere de către Primăria L. deoarece la câteva zile după înregistrarea plângerii au început lucrările de construire la terasa de vară.
La data_, a formulat o nouă sesizare înregistrată sub nr. 3591 la Primăria L., prin care a solicitat să-i comunice nr. autorizației de construire a terasei de vară, perioada de funcționare din timpul anului, precum și orarul zilnic de funcționare a terasei.
Astfel, prin răspunsul nr.4068/_ emis de Primăria L., i s-a comunicat că, numărul autorizației de construire a terasei de vară este 17/_, perioada de funcționare este 01.04.- 30.11., precum și faptul că orarul zilnic al terasei de vară este de la 08.00-24.00, conform H.C.L. nr. 19/_ .
În acest sens, în temeiul disp. art. 5 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, a solicitat Serviciului de Urbanism din cadrul Primăriei Com. L., punerea la dispoziție a autorizației de construire nr. 17/_, precum și a documentației ce a stat la baza emiterii acesteia, în vederea consultării acesteia, însă i-a fost refuzat categoric acest drept de către P. L., motiv pentru care la data de_, s-a adresat cu o plângere prealabilă în raport de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Urmare a plângerii prealabile, Serviciul de Urbanism din cadrul Primăriei L. prin adresa nr. 4930 din 2011, îi comunică pe de-o parte, faptul că: autorizația de construire nr._ a fost anulată, fără a fi înmânată solicitantului, întrucât din documentația tehnică anexată la autorizația de construire lipseau avizele și acordurile solicitate prin certificatul de urbanism, iar pe de altă parte faptul că, în urma controlului efectuat de către Inspectoratul Județean în Construcții B. -Năsăud, s-a constatat că pârâta S.C. P. I. S.R.L. a executat lucrări fără autorizație de construire, în acest sens, fiind întocmit și procesul-verbal de inspecție nr. 73/U/_ prin care a fost dispusă oprirea lucrărilor și a fost stabilit termenul de_ până la care pârâta mai susmenționată trebuie să prezinte documentația completă în vederea autorizării lucrărilor.
În raport de prevederile art.12 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construire, singurul organ competent abilitat a dispune anularea unei autorizații de construire este instanța de judecată.
P. comunei L. ar fi avut posibilitatea revocării autorizației de construire, însă în speța de față, autorizația de construire nr.17/_ având ca obiect edificarea unei terase de vară și-a produs efectele juridice, caz în care singurul organ competent a se pronunța asupra legalității autorizației de construire era doar instanța de judecată.
In ceea ce privește măsurile luate de către Inspectoratul de Stat în Construcții, urmare sesizării verbale de către reclamantă, arată că, sunt nelegale, întrucât la data efectuării controlului la fața locului, construcția a fost finalizată, astfel că măsura privind oprirea lucrărilor a rămas fără obiect, iar cu privire la măsura intrării în legalitate, aceasta nu poate fi dispusă în condițiile în care construcția a fost edificată în baza unei autorizații de construire nr.17/_ . În această situație, Inspectoratul de Stat în Construcții B. -Năsăud ar fi avut obligația verificării sub aspectul legalității a autorizației de construire nr. 17/_ .
In acest context, se solicită anularea autorizației de construire nr. 17/_ emisă de P. comunei L., și în consecință, desființarea construcției edificată în baza acestei autorizații de construire pentru următoarele considerente:
construcția edificată se află în dreptul clădirii și a magazinului ce îi aparțin, astfel fiind obstrucționată vizibilitatea la geamurile și vitrinele magazinului, atât din punct de vedere al iluminatului natural, cât și din punct de vedere al cumpărătorilor, fapt ce îi aduce grave prejudicii activității pe care o desfășoară;
întrucât construcția este așezată în marginea șanțului ce mărginește Drumul Județean nr.151, nu se face scurgerea apei pluviale dinspre clădirea reclamantei spre șanț, iar alte șanțuri nu există, apa se adună în jurul magazinului existând pericol de inundații și infiltrare a apei în clădire;
din punct de vedere estetic, construcția edificată este incompatibilă cu clădirile aflate în vecinătate, astfel scăzând valoarea economică a clădirii pe care o deține în proprietate;
aprovizionarea cu mărfuri și accesul la ușa magaziei nu se mai pot face, iar accesul cu autovehicule nu mai este posibil;
construcția are caracter permanent fiind amplasată pe o platformă din beton de 0,5 m, și nu unul provizoriu, de altfel așa cum se solicită prin art. 7 din caietul de sarcini, anexă la H.C.L. 32/2010;
construcția a fost edificată peste conductele de gaz, iar trotuarul rămas între terasă și șanț este foarte îngust, astfel circulația pietonilor fiind îngreunată mai ales că, acesta este drumul ce duce spre școală și grădiniță.
In aceste condiții, se consideră că, autorizația de construire emisă în favoarea pârâtei S.C. P.
I. S.R.L. este nelegală, motiv pentru care se impune anularea acesteia și desființarea construcției edificată în baza autorizației atacate.
De asemenea, solicită obligarea P. ui comunei L. la plata sumei de 3.500 lei, reprezentând daune morale având în vedere că este direct afectată de consecințele juridice produse de actul administrativ atacat. Toate aceste probleme i-au provocat o stare de stres, de tensiune continuă. Se precizează, că reclamanta, este văduvă, are în întreținere 2 fiice care în prezent sunt la facultate, iar această situație în care se află datorită P. ui comunei L., îi creează o stare de disconfort.
Mai mult de atât, această situație a creat și o stare de tensiune între reclamantă și administratorul pârâtei de rang 3, datorită activității pe care acesta dorește să o desfășoare, respectiv bar și terasă. In acest sens, pârâta și-a amenajat o toaletă în curtea comună pentru a servi clientelei care vizitează barul, astfel reclamanta fiind nevoită să se întâlnească atât în casa scării, cât și în curtea comună cu clienții barului care doresc să folosească toaleta, astfel punându-o într-o situație stânjenitoare.
In drept, s-au invocat disp. art. 1, 2, 7, 14-16, 18 din legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 12 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construire, art. 23-24, 30-32 din Regulamentul general de urbanism - H.G. 525/1996.
Reclamanta SC L. LS
a depus la dosar "completare de acțiune";
prin care a solicitat și
anularea autorizației de construire nr.19/_ emisă de pârâtul P. comunei L. .
În motivare s-a arătat că la data de 0_ a fost emisă de către P. comunei L. o noua autorizație de construire, respectiv autorizația de construire nr.19/0_, pentru intrarea în legalitate cu privire la imobilul terasă de vară edificat de pârâtă S.C. P. I. S.R.L., pe terenul proprietatea publică a C. L. .
Emiterea unei noi autorizații de construire, în condițiile în care nu a fost clarificată situația juridică a autorizației de construire nr. 17/_, este nelegală.
In raport de dispozițiile art. 59 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 republicată, se acordă un termen de intrare în legalitate construcțiilor care au fost edificate fără a deține o autorizație de construire, ori în speța de față nu se poate susține că terasa a fost construită fără autorizație, în condițiile în care construcția a fost edificată în baza autorizației de construire nr.5/_ .
De precizat este că, și autorizația de construire nr. 17 a fost emisă ulterior edificării construcției, respectiv la data_, astfel că, practic s-a acordat un termen de intrare în legalitatea a pârâtei SC P. I. S.
Anularea acesteia de către organul emitent, și emiterea unei noi autorizații de construire este o procedură contrară dispozițiilor Legii nr.50/1991, republicată, întrucât singurul organ competent a dispune anularea (desființarea) autorizației de construire nr. 17/_ este instanța de judecată.
Cu privire la revocarea unui act administrativ emis de către o autoritate publică (în speță autorizație de construire), se arată că, această procedură nu se face prin emiterea unei simple adrese prin care se aduce la cunoștință doar faptul că, actul a fost anulat, fără a se indica în concret actul administrativ în baza căruia s-a procedat la anularea autorizației de construire pentru a avea posibilitatea atacării acestuia, în cazul în care partea este nemulțumită.
De asemenea, susținerile pârâtei cum că, autorizația de construire nr.5/_ nu i-a fost comunicată societății, astfel că pârâta SC P. I. S. nu avea cum să aibă cunoștință despre emiterea acesteia sunt total nefondate, dovadă fiind adresa emisă de către Primăria comunei L. reclamantei, prin care îi aduce la cunoștință faptul că terasa de vară a fost edificată în temeiul
autorizației de construire nr. 17 din_, informându-o chiar și cu privire la orarul de funcționare a terasei de vară.
Odată adusă la cunoștința publicului, această autorizația de construire nr.17/_ reprezintă un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, producându-și efectele juridice în circuitul civil.
Conform dispozițiilor art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, un act administrativ ilegal, cum e autorizația de construire, nu mai poate fi revocat dacă "a intrat în circuitul civil", adică a produs efecte juridice.
In consecință, această modalitate de "intrare în legalitate" folosită de către Primăria comunei
cu privire la construcțiile edificate ilegal, constituie o gravă perturbare a funcționării unei autorități publice, motiv pentru care cu atât mai mult se impune anularea acestor acte administrative, tocmai pentru a nu se încuraja astfel de practici care nu sunt conforme cu legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
In drept, se invocă disp. art. 1, 2, din Legea nr.554//2004, cu modificările ulterioare, art. 7, 59 din Legea nr. 50/1991, republicată.
Pârâta SC P. I. S.
a depus la dosar întâmpinare,
prin care a invocat excepția prescripției formulării plângerii față de HCL L. nr. 32/_,
raportat la disp. art. 7 al. 1 coroborat cu disp. art.7 al. 3 și al. 7 din Legea nr.554/2004, excepția tardivității formulării plângerii prealabile față de Autorizația de construire nr.17/_
, raportat la disp. art. 7 al. 1 din Legea nr. 554/2004, lipsa plângerii prealabile față de autorizația de construire nr. 19/_
și, în consecință, respingerea ca inadmisibile a capetelor de cerere privind anularea HCL nr. 32/_ și a celor două autorizații de construire și excepția prescripției acțiunii de anulare a HCL L. nr. 32/2010,
raportat la prev. art. 11 al. 2 din Legea nr. 554/2004, iar în subsidiar a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare cu privire la excepția prescripției formulării plângerii prealabile față de Hotărârea C. ui local al comunei L. nr. 32/_, raportat la dispozițiile art. 7 alin. 1 coroborat cu dispozițiile art. 7 alin. 3 și alin. 7 din Legea nr. 554/2004 modificată, s-a arătat că prin Hotărârea C. ui Local al comunei L. nr. 32/_ s-a aprobat închirierea prin licitație publică a terenului în suprafață de 48mp situat în intravilanul comunei L. în scopul amplasării unei terase provizorii.
Reclamanta a avut cunoștință de existența acestei hotărâri, dovadă că pentru licitația organizată în acest scop, reclamanta s-a înscris prin cererea înregistrată la Primăria comunei L. sub nr. 5030/_, însă la data desfășurării licitației aceasta nu s-a mai prezentat.
Hotărârea privind închirierea unui teren este un act administrativ unilateral, astfel că pentru anularea lui se impunea parcurgerea procedurii prealabile în termen de 30 de zile de la data comunicării actului sau a luării la cunoștință despre existența lui pe orice cale.
Potrivit art.7 al.7 din Legea nr.554/2004, plângerea prealabilă în cazul actelor administrative prin Hotărârea C. ui Local al comunei L. nr. 32/_ s-a aprobat închirierea prin licitație publică a terenului în suprafață de 48mp situat în intravilanul comunei L. în scopul amplasării unei terase provizorii.
Reclamanta a avut cunoștință de existența acestei hotărâri, dovadă că pentru licitația organizată în acest scop, reclamanta s-a înscris prin cererea înregistrată la Primăria comunei L. sub nr. 5030/_, însă la data desfășurării licitației aceasta nu s-a mai prezentat.
Hotărârea privind închirierea unui teren este un act administrativ unilateral, astfel că pentru anularea lui se impunea parcurgerea procedurii prealabile în termen de 30 de zile de la data comunicării actului sau a luării la cunoștință despre existența lui pe orice cale.
Potrivit art.7 al.7 din Legea nr.554/2004, plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul de 30 de zile, însă nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului, termenul de 6 luni fiind un termen de prescripție.
Cum plângerea prealabilă împotriva Hotărârii C. ui Local nr. 32/_ a fost introdusă la data de_, la mai bine de 1 an de la data adoptării ei, se impune a se constatata ca plângerea prealabilă formulată este prescrisă, ceea ce determină și inadmisibilitatea cererii de anulare a acestei hotărâri de consiliu.
Pe de altă parte, însăși acțiunea de anulare a Hotărârii C. ui Local al comunei L. nr. 32/2010 apare ca prescrisă, raportat la prevederile art. 11 al. 2 și 5 din Legea nr. 554/2004, având în vedere data luării la cunoștință a acesteia (cel târziu_ ) și data introducerii acțiunii_ .
Cu privire la excepția tardivității formulării plângerii prealabile față de Autorizația de construire nr. 17/_, raportat la dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată, s-a arătat că autorizația de construire reprezintă actul administrativ cu caracter individual supus controlului legalității emiterii instanțelor de contencios administrativ.
In materia autorizațiilor de construire, legiuitorul, în aplicarea principiului irevocabilității actului administrativ intrat în circuitul civil, prin dispozițiile art. 43 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, a statuat că, orice persoană interesată, care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-o autorizație de construire, trebuie să formuleze, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, plângere administrativă prealabilă adresată autorității emitente a autorizației, solicitând acesteia revocarea actului în tot sau în parte.
Momentul de la care curge termenul de formulare a plângerii prealabile în cazul autorizațiilor de construire, care având caracter public sunt supuse formelor de publicitate prevăzute de art. 7 alin. 21 și alin. 22 din Legea nr. 50/1991 este așadar data emiterii lui.
Împotriva autorizației de construire nr.17/_ s-a formulat plângere prealabilă abia la data de_, cu depășirea termenului de 30 de zile, drept pentru se invocă excepția tardivității introducerii ei, și în consecință, ca urmare a admiterii acestei excepții, să se constate și inadmisibilitatea acțiunii în anularea autorizației nr. 17/2011.
Față de autorizația de construire nr.19/2011 nu s-a formulat deloc plângere prealabilă, aspect față de care înțelege să invoce excepția lipsei procedurii prealabile, în condițiile art. 7 alin. 1 și 7 din Legea nr. 554/2004. Potrivit principiului de drept ubi lex non distinguit, nex nos distinguere potest, împărtășit și de I. în deciziile sale, parcurgerea procedurii prealabile este întotdeauna obligatorie, indiferent dacă se susține că actul administrativ și-a produs sau nu efectele.
In ce privește fondul, se arată că, urmare adoptării Hotărârii C. ui Local nr. 32/2010, pârâtei i-a fost închiriat terenul în suprafață de 48mp, teren ce constituie domeniul public al comunei L. pentru o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea prelungirii contractului de comun acord. Scopul contractului a fost acela al amplasării unei terase pentru activități comerciale, conform prevederilor hotărârii adoptate în acest sens.
In vara anului 2011 a solicitat Primăriei comunei L. eliberarea Certificatului de Urbanism în scopul elaborării documentației pentru amplasarea acestei construcții provizorii, iar în paralel cu obținerea documentației a început și construirea terasei pe amplasamentul stabilit.
Urmare a numeroaselor sesizări efectuate de către reclamantă, la data de_ a fost controlată de către Inspectoratul Județean în Construcții B. -Năsăud, ocazie cu care a fost sancționată contravențional cu suma de l000 lei pentru motivul că a executat lucrări de construire a unui imobil cu destinație de terasă de vară acoperită cu dimensiunile 4,00 m x l0,30 m, fără a avea autorizație de construire, dispunându-se totodată oprirea lucrărilor la stadiul fizic consemnat și intrarea în legalitate, în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991, republicată, art. 28 și art. 33.
Reclamantei nu i-a fost comunicată nici o autorizație de construire și nici nu a avut cunoștință de existența ei, aspect ce rezultă și din motivarea în fapt a acțiunii introductive și adresa nr. 4930/2011 a Primăriei L., despre existența acesteia aflând abia odată cu primirea citației în cele două cauze.
Autorizația de construire nr.17/_ a fost revocată de către emitent (chiar dacă expresia folosită în adresa nr.4390/2001 este anulat) înainte de a intra în circuitul civil și a-și produce efectele juridice, lucru posibil în condițiile art.1 alin. 6 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Revocarea (retractarea) actelor administrative este posibilă în acele cazuri în care organul care le-a adoptat sau emis constată că actul respectiv este ilegal sau nu mai este oportun, adică a fost emis cu nerespectarea prevederilor legii ori a actelor administrative de autoritate de rang superior sau aplicarea lui - producerea efectelor juridice nu mai este oportună, pentru că s-au schimbat condițiile economico-sociale care au fost avute în vedere la emiterea acestuia. Astfel, organul emitent, constatând că, autorizația de construire nr.17/_ a fost emisă fără a fi depuse în prealabil toate avizele și acordurile solicitate prin certificatul de urbanism a procedat la revocarea
acesteia înainte de a intra în circuitul civil (prin comunicarea către beneficiarul acesteia) și de a-și produce efectele, adică a se construi în baza acesteia. Astfel, la data de_ când a fost efectuat controlul de către Inspectoratul Județean în Construcții (organ competent sa verifice inclusiv existența ori valabilitatea autorizațiilor emise de către primării) nu exista o autorizație de construire, drept pentru care s-a și dispus intrarea în legalitate.
Intrarea în legalitate a reclamantei s-a făcut prin eliberarea Autorizației de Construire nr. 19/2011, act administrativ la baza căruia au stat toate avizele și acordurile impuse prin certificatul de urbanism, respectiv avizul nr.1516/_ al Agenției pentru protecția mediului BN, avizul nr. 170/_ al Direcției de Sănătate a Județului BN, avizul de amplasament favorabil nr. 60501101766/_ al SC Electrica SA, dar și procesul verbal de constatare a condițiilor igenico- sanitare din_ al Direcției de sănătate publică a județului BN.
Astfel, fiind întrunite toate condițiile privind eliberarea autorizației de construire, precum existența unui titlu asupra terenului și a avizelor impuse prin certificatul de urbanism, cererea de anulare a ei apare ca neîntemeiată.
Pe de altă parte, nu sunt reale nici susținerile reclamantei legate de starea de fapt, cum ar fi obstrucționarea vizibilității la magazinul propriu, imposibilitatea scurgerii apelor pluviale, etc.
Construcția provizorie edificată nu obstrucționează vizibilitatea la geamurile și vitrinele magazinului, din punct de vedere al iluminatului natural și al cumpărătorilor, deoarece este vorba de o construcție edificată pe piloni de lemn, pe o pardoseală din ciment sclivistit (fără fundație) și acoperită cu șarpantă, fiind conform proiectului calificată "tip șopron".
Edificarea construcției pe piloni nu împiedică pătrunderea luminii naturale, fiind respectate și distanțele minime de vedere și distanță între construcții, dar nici vizibilitatea cumpătătorilor la vitrinele magazinului. Oricum, magazinul în discuție comercializează produse industriale și nu de vestimentație sau de patiserie, astfel încât să se impună prezentarea acestora în vitrinele magazinului.
Scurgerea apelor pluviale din precipitații de pe acoperiș se realizează printr-un sistem de jgheaburi și burlane la rigole impermeabile, racordate la rețeaua de canalizare din incintă (cu debușee asigurate direct la canalizarea stradală și în sistemul de evacuare a apei din precipitații din zonă), fiind realizată conform proiectului, astfel că și aceste susțineri sunt neîntemeiate.
Nu există nici un pericol de inundații și nici de infiltrații, apa rezultată din precipitații atât de la construcția pârâtei, cât și de la aceea a reclamantei adunându-se în sistemele proprii fiecăreia de colectare.
Anularea unei autorizații de construire numai pentru că nu corespunde concepțiilor sale estetice nu este prevăzută de nici o lege.
Terasa este realizată pe structură de lemn, cu elemente băițuite și vopsite natur, pe pardoseală din ciment (ca și trotuarul), cu acoperiș tip șarpantă tot din lemn și învelitoare din țiglă metalică astfel că este compatibilă cu celelalte construcții din zonă, care nu ridică alte pretenții.
Aprovizionarea cu marfă la magazinul reclamantei nu s-a făcut nici înainte de edificarea terasei pe ușa în discuție, normele sanitare impunând ca aprovizionarea cu mărfuri să fie făcută pe ușa din spate a magazinului.
Construcția nu are un caracter permanent, fiind edificată în modul arătat la litera "a", fără fundație, astfel că existența unui paviment de ciment nu o transformă într-o construcție definitivă.
In ce privește existența unor conducte de gaz, prin proiectul ce a stat la baza emiterii autorizației și avizele impuse prin certificatul de urbanism nu s-a solicitat și un aviz din partea societății de emisie a gazelor naturale, însă, în nici un caz, construcția edificată nu a duce nici o atingere existenței și bunei funcționări a acestora.
Reclamanta nici nu poate invoca un atare aspect și nici cel al îngustării trotuarului pentru cetățenii care merg spre școală și grădiniță, întrucât reclamanta nu poate invoca decât un drept ori un interes legitim al său, în care a fost vătămată și nu al celorlalți (art.1 al. 1 din legea nr. 554/2004).
In ce privește normele sanitare care se susține că ar fi fost încălcate, urmare a sesizării reclamantei, prin procesul verbal din_ Direcția de Sănătate Publică a județului BN a constatat că, prin exploatarea și funcționarea celor două unități de alimentație publică, cafe bar și terasă nu se creează disconfort vecinilor.
În drept, s-au invocat prevederile art. 1, art. 7, art. 11 din Legea nr. 554/2004, art. 115 și 274 C.pr. Civ.
Pârâtul P. comunei L.
a depus la dosar întâmpinare,
prin care a arătat că susține excepțiile invocate de pârâta SC P. I. S., iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Se susține că C. local L., a adoptat HCL nr. 32/_, prin care a aprobat închirierea prin licitație publică a terenului în suprafața de 48 mp, proprietate a comunei L., situate in intravilanul satului L., comuna L., în scopul amplasării unei construcții provizorii cu destinație de terasă pentru desfășurarea unei activități comerciale. Reclamanta a avut cunoștința de existența HCL nr.32/_, înscriindu-se la participarea la licitația care a fost organizată, dovada fiind cererea reclamantei înregistrată la nr.5030/_, dar la data desfășurării licitației nu s-a mai prezentat.
Hotărârea consiliului local privind închirierea unui teren este un act administrativ unilateral, iar pentru anularea lui se impune o plângere prealabilă în termen de 30 de zile, însă nu mai mult de 6 luni de la data comunicării actului sau luării la cunoștință de existența a lui, termenul de 6 luni fiind un termen de prescripție. Reclamanta a formulat plângerea prealabilă împotriva HCL nr. 32/_, abia la data de_, la mai bine de un an de la adoptarea acesteia, deci se solicită a se constata că plângerea prealabilă este prescrisă, ceea ce duce la inadmisibilitatea cererii de anulare a hotărârii consiliului local.
In ceea ce privește autorizația de construire nr.l7/_, în aplicarea principiului irevocabilității actului administrativ intrat in circuitul civil, potrivit art. 43 ind. 2 din Legea nr.50/1991, în care se statuează că, orice persoană interesată, vătămată într-un drept sau interes legitim, trebuie să formuleze, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, plângere administrativă prealabilă adresată autorității emitente, în cazul în speță - instituției primarului, pentru revocarea actului în totalitate sau parțial, în termenul de 30 de zile de la emiterea acestuia.
Cum împotriva autorizația de construire nr. 17/_, s-a făcut plângere prealabilă la data de_, cu depășirea termenului de 30 de zile, se solicită să se constate tardivă introducerea acesteia, în consecință să se constate inadmisibilitatea acțiunii în anularea autorizației, menționată mai sus.
In ce privește autorizația de construire nr.19/2011, nu s-a formulat nicio plângere prealabilă, ceea ce o determină să susțină excepția invocată de pârâta de rând 2, înțelegând să invoce și excepția lipsei procedurii prealabile, care este obligatorie întotdeauna indiferent dacă se susține că actul administrative și-a produs sau nu efectele .
In ceea ce privește fondul cauzei, se consideră că acțiunea introductivă este netemeinică, pentru următoarele considerente:
Ca urmare a adoptării de către C. local al comunei L. nr. 32/2010, s-a procedat la demararea procedurilor privind închirierea prin licitație publică a terenului ce constituie domeniul public al comunei L., în suprafață de 48 mp situate în intravilanul localității L., pentru o perioadă de 5 ani, în scopul amenajării unei terase pentru activități comerciale .
Instituția P. ui este obligată să pună în aplicare hotărârile adoptate de consiliul local, ceea ce s-a efectuat în conformitate cu prevederile hotărârii adoptate .
După încheierea contractului de închiriere, cu pârâtul de rând 2, la solicitarea acestuia a eliberat certificatul de urbanism în scopul de întocmire a documentației pentru amplasarea acestei construcții provizorii.
Ca urmare a neobservării că la dosar nu au fost depuse toate avizele și acordurile solicitate prin certificatul de urbanism, s-a întocmit autorizația de construire nr.17/_, iar odată ce s-a constatat că aceste avize și acorduri lipsesc, s-a procedat la revocarea acestei autorizații înainte de a fi comunicată cu pârâtul de rând 2, adică înainte de a intra in circuitul civil și de a produce efecte, adică a se construi in baza acesteia, ca dovadă pârâtul de rând 2 la data de_ a fost suspus unui control al Inspectoratului Județean în Construcții, a fost sancționat contravențional, pentru construirea fără autorizație de construire, conform procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 0000548/_ .
Prin același act al IJC B., s-a dispus oprirea lucrărilor și intrarea în legalitate, ca urmare a completării documentației cu avizele solicitate prin certificatul de urbanism, respectiv avizul nr.1516/_ al Agenției de Mediu BN, avizul nr. 170/0_ al DSP B., avizul favorabil de
amplasament nr. 60501101766/_ al SC Electrica SA, s-a eliberat Autorizația de construire nr. 19/2011.
Pentru eliberarea acestei autorizații de construire au fost îndeplinite toate condițiile, ceea ce duce la concluzia că, cererea de anulare a acesteia este neîntemeiată.
Pe de altă parte, susținerile reclamantei cu privire la obstrucționarea vizibilității în magazinul propriu, imposibilitatea scurgerii apelor pluvial, etc., sunt exagerate, construcția fiind cu stâlpi de lemn la distanță față de geamul din imediata vecinătate ceea ce nu împiedica pătrunderea luminii naturale, respectând întocmai documentația, cu privire la construire și amplasare a construcției provizorii.
În ceea ce privește scurgerea apelor pluviale, se realizează printr-un sistem de jgheaburi racordate la rețeaua de canalizare stradală, așa cum s-a prevăzut in documentația de edificare .
A anula o autorizație de construire, fie si pentru o constructive provizorie pentru că nu convine unei persoane care nu poate invoca un drept ori un interes legitim al său, sub motivația că s-a îngustat trotuarul, care nu deranjează pietonii, deranjează comercianții, care nici de concurență nu poate fi vorba, activitatea magazinului reclamantei, desface mărfuri industrial, iar pe terasa in discuție se face desfacere de alimentație publică.
In drept, se invocă art. l, art. 7, art. 11, din Legea nr. 554/2004 art. 115 și 274 C.pr. civ.
Reclamanta SC L. LS
a depus la dosar "note de ședință
";, prin care a arătat următoarele:
Cu privire la excepțiile invocate prin întâmpinare, se solicită respingerea acestora ca, fiind neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Prin H.C.L. nr. 32/_, pârâtul C. Local al comunei L. a aprobat închirierea prin licitație publică a terenului în suprafață de 48 mp, aparținând domeniului public al C. L., conform caietului de sarcini ce constituie anexă la H.C.L. nr. 32/_ .
În raport de structura și conținutul hotărârii atacate, aceasta are natura juridică a unui act administrativ normativ, deoarece cuprinde reglementări cu caracter obligatoriu care se aplică oricăror persoane interesate. Prin hotărârea atacată nu s-a aprobat închirierea directă a terenului, proprietate publică a Com. L., către pârâta S.C. P. I. S.R.L., ci s-a aprobat închirierea terenului prin ofertă generală, concretizată prin licitație publică.
Conform disp. art. 7 alin. 1 indice 1 din Legea nr. 554/2004 în cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.
Astfel că, la data de_, reclamanta, în calitate de administrator al societății S.C. L. -LSR.L., a formulat o plângere prealabilă, prin care a solicitat revocarea H.C.L. nr. 32/_ .
De asemenea, conform disp. cuprinse în art. 11 alin. 4 din Legea nr. 554/2004: (....) actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând.
In aceste condiții, se apreciază că, în speță, nu sunt incidente disp. art. 7 alin. 1 coroborat cu art. 7 alin. 3 și alin. 7 din Legea nr. 554/2004, și ca atare, se impune respingerea excepției prescripției formulării plângerii prealabile față de Hotărârea C. ui Local al comunei L. nr. 32/_, ca fiind neîntemeiată.
Raportat la dispozițiile legale mai sus invocate (art. 11 alin. 4 din L. nr. 554/2004) se impune a se constata că, acțiunea în anulare a H.C.L. nr. 32/_ nu este prescrisă.
Urmare a adresei nr. 4068/_ emisă de Primăria Com. L., prin care i s-a adus la cunoștință faptul că, terasa de vară a fost edificată în baza Autorizației de construire nr. 17/_, precum și urmare a faptului că, la data de_, P. comunei L. a refuzat nejustificat, să-i pună la dispoziție autorizația de construire nr.17/_ și documentația ce a stat la baza emiterii acesteia în vederea consultării, s-a adresat Serviciului de Urbanism din cadrul Primăriei comunei L. cu o plângere prealabilă împotriva Autorizației de construire nr. 17/_, precum și a documentației de urbanism ce a stat la baza emiterii acesteia.
Conform disp. art. 5 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții: transparența procedurii de autorizare a executării lucrărilor de construire - atât la nivelul certificatului de urbanism, cât și la nivelul autorizației de construire /desființare se realizează prin asigurarea caracterului public al acesteia, respectiv prin asigurarea dreptului publicului de a fi informat.
Așadar, legiuitorul instituie obligația asigurării transparenței procedurii de autorizare a executării lucrărilor de construire, prin punerea la dispoziția persoanelor interesate a
documentațiilor de urbanism în vederea consultării, și nu numai prin aducerea la cunoștința a numărului și a datei emiterii autorizației de construire, tocmai pentru a-i da posibilitate părții interesate a invoca motivele de nelegalitate ale actului administrativ, în eventualitatea formulării unei plângeri prealabile în temeiul disp. art. 7 din Legea nr. 554/2004. Ori, în speță, dispozițiile legale mai sus invocate au fost încălcate flagrant.
In plus, disp. art. 7 alin. 1 coroborate cu disp. art. 7 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 prevăd în mod expres că, împotriva actelor administrative cu caracter individual se poate face plângere prealabilă la autoritatea publică emitentă în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, iar în cazul atacării actelor administrative cu caracter individual, adresat altui subiect de drept (în speță, cererea în anulare a fost formulată de o terță persoană, beneficiarul autorizației de construire nr. 17/_ fiind pârâta S.C. P. I. S.R.L) persoana îndreptățită poate formula o plângere prealabilă la autoritatea publică emitentă din momentul în care a luat la cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. 7 (respectiv de la data emiterii actului).
In consecință, plângerea prealabilă a fost formulată în termenul de 6 luni de la data emiterii actului, drept urmare se impune respingerea excepției tardivității plângerii prealabile față de Autorizația de construire nr.17/_, ca fiind neîntemeiată.
În ce privește excepția lipsei procedurii prealabile față de autorizația de construire nr. 19/0_, se arată că, în cauză, nu s-a formulat o plângere prealabilă împotriva autorizației de construire nr. 19/0_, întrucât aceasta a intrat în circuitul civil, astfel formularea unei cereri de revocare a autorizației ar fi fost inutilă. Autorizația de construire dă naștere la dreptul de a construi, iar edificarea construcției ce face obiectul autorizației de construire înseamnă că, actul administrativ și-a produs efectele juridice, și ca atare, revocarea sa nu mai prezintă nici un interes. Caracterul irevocabil a fost confirmat și la nivelul practicii judiciare care a decis, că intrarea în circuitul civil a autorizației de construire nu mai poate fi revocată de către organul administrativ, prin urmare se solicită respingerea excepției invocată ca, neîntemeiată.
Pe fond se arată cu privire la prima autorizație de construire emisă de P. comunei L., se arată că, aceasta a fost emisă în condiții de nelegalitate și anume fără a deține avizele si acordurile prevăzute de legea privind autorizarea executării lucrărilor de construire, precum și în totală neconcordanță cu dispozițiile prevăzute în caietul de sarcini - anexă la H.C.L. nr. 32/_ .
Prin caietul de sarcini se menționează că, pe terenul ce urmează a fi închiriat se va amenaja o terasă de vară provizorie, însă în realitate, pârâta S. C. P. I. S.R.L. a construit un imobil cu caracter definitiv (aspect constatat și prin procesul verbal întocmit de către reprezentantul Inspectoratului de Stat în Construcții B-N).
Conform Anexei nr. 2 la Legea nr. 51/1991, construcțiile autorizate provizoriu, indiferent de natura materialelor utilizate, care, prin specificul funcțiunii adăpostite ori datorită cerințelor urbanistice impuse de autoritatea publică, au o durată de existență limitată, precizată și prin autorizația de construire. De regulă, construcțiile cu caracter provizoriu se realizează din materiale și alcătuiri care permit demontarea rapidă în vederea aducerii terenului la starea inițială (confecții metalice, piese de cherestea, materiale plastice ori alte asemenea) și sunt de dimensiuni reduse (..).
Se mai arată că, s-a folosit în mod expres termenul de amenajare și nu edificare/construire terasă, în consecință, scopul închirierii terenului proprietatea publică a C. L. a fost acela de a amenaja o terasă provizorie pe perioadă de vară (pentru care nu este necesară obținerea unei autorizații de construire), întrucât utilizarea actuală a terenului conform certificatului de urbanism nr. 46/_, este de spații verzi, aspect ce nu îți permite edificarea unei construcții definitive ( art. 5 lit. d din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localității), pe de-o parte, iar pe de altă parte, pârâta SC P. I. S.R.L. nu deține vreun titlu de proprietate asupra imobilului teren.
Dispozițiile art. 7 din Legea nr. 50/1991, republicată, prevăd în mod expres că, pentru edificarea unei construcții definitive este obligatoriu să deții calitatea de proprietar asupra terenului pe care urmează să construiești imobilul ce face obiectul autorizației de construire, în caz contrar nu poți construi.
Susținerile sunt confirmate și de către consilierul local Vermeșan O. -Gimi care a participat la ședința C. ui Local L. din data de_, în calitate de invitat din partea Partidului Național Liberal, sens în care depune documente justificative precum: poziția scrisă a d-
lui consilier local urmare adresei formulate, invitația de participare la ședința din_ și adresa nr. 198/_ emisă de Primăria L. către P.N.L.
De asemenea, se arată că nu au fost respectate și distanțele prevăzute în memoriul tehnic care este anexă la planul de situație privind identificarea terenului ce face obiectul închirierii prin licitație, în sensul că, la baza platformei pe care s-a edificat terasa, distanța dintre terasă și construcția proprietatea reclamantei este de 1,55 m, însă, partea superioară a construcției este amplasată la o distanța mult mai apropiată de construcția proprietatea reclamantei datorită acoperișului terasei de vară, aspect ce reiese și din planșele fotografice depuse la dosarul cauzei.
In plus, distanțele prevăzute în memoriul tehnic care este anexă la planul de situație privind identificarea terenului ce face obiectul închirierii prin licitație sunt contrare disp. art. 24 privind amplasarea construcției în interiorul parcelei din H.G. nr. 525/1996 privind Regulamentul general de urbanism, care prevăd următoarele: "autorizarea executării construcțiilor este permisă numai dacă se respectă distanțele minime obligatorii față de limitele laterale și posterioare ale parcelelor, conform Codului civil", respectiv 1,90 m, ori în cauză, această distanță legală nu este respectată.
Conform art. 12 din Legea 50/1991, republicată coroborat cu art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, singurul organ care poate dispune anularea (desființarea) unei autorizații de construire, în condițiile în care aceasta și-a produs efectele juridice, este instanța de judecată.
Ori, în speță, autorizația de construire nr.17/_ a fost adusă la cunoștința publicului, dovadă fiind adresa emisă de către P. comunei L. reclamantei, prin care îi aduce la cunoștință faptul că, terasa de vară a fost edificată în temeiul autorizației de construire nr. 17 din_, infamându-o chiar și cu privire la orarul de funcționare a terasei de vară prin urmare, această autorizație reprezintă un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, producându-și efectele juridice în circuitul civil.
De asemenea, se susține de către pârâți că, autorizația de construire nr.17/_ a fost revocată de către organul emitent, însă la dosarul cauzei nu există vreun act din care să rezulte că, această autorizație de construire a fost revocată.
Revocarea unui act administrativ emis de către o autoritate publică (în speță, autorizație de construire) se face printr-un alt act administrativ emis de către organul emitent, și nu prin trasarea unei linii peste înscris cu mențiunea "anulat - lipse avize" sau prin emiterea unei simple adrese prin care se aduce la cunoștință doar faptul că, actul a fost anulat, fără a se indica în concret actul administrativ în baza căruia s-a procedat la anularea autorizației de construire pentru a avea posibilitatea atacării acestuia, în cazul în care partea este nemulțumită.
In raport de cele menționate, se arată că, emiterea unei noi autorizații de construire, în condițiile în care nu a fost clarificată situația juridică a autorizației de construire nr._, este nelegală.
Conform dispozițiilor art. 59 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 republicată, se acordă un termen de intrare în legalitate construcțiilor care au fost edificate fără a deține o autorizație de construire, ori în speța de față nu se poate susține că, terasa a fost construită fără autorizație, în condițiile în care construcția a fost edificată în baza autorizației de construire nr._ .
Autorizația de construire nr. 17 a fost emisă ulterior edificării construcției, respectiv la data_, astfel că, practic s-a acordat pârâtei SC P. I. S.R.L. un termen de intrare în legalitate cu privire la imobilul în discuție.
Existența unei terase de vară în vecinătatea clădirii proprietatea reclamantei pe o perioadă definitivă ar determina pe de-o parte o devalorizarea considerabilă a valorii de circulație a imobilului, iar pe de altă parte, o diminuare a fondului de comerț (clientela și vadul comercial).
Potrivit art. 32 privind aspectul exterior al construcțiilor din H.G. nr. 525/1996 privind Regulamentul general de urbanism: (1) "Autorizarea executării construcțiilor este permisă numai dacă aspectul lor exterior nu contravine funcțiunii acestora și nu depreciază aspectul general al zonei. (2) Autorizarea executării construcțiilor care, prin conformare, volumetrie și aspect exterior, intră în contradicție cu aspectul general al zonei și depreciază valorile general acceptate ale urbanismului și arhitecturii, este interzisă ".
Pârâta S.C. P. I. S.R.L. mai deține pe lângă acest bar și un magazin alimentar aflat în același imobil, iar spațiul din fața magazinului este liber, astfel că, ar fi putut foarte bine să solicite Primăriei amplasarea terasei în fața spațiului comercial pe care pârâta îl deține în proprietate, și nu
în dreptul magazinului pe care îl dețin, obturând astfel vizibilitate la vitrinele magazinului atât din punct de vedere al iluminatului natural cât și al cumpărătorilor.
De asemenea, aprovizionarea cu mărfuri a magazinului și accesul la ușa magaziei nu se mai poate face, iar cu autovehiculele nu mai este posibil. Activitatea comercială pe care o desfășor, respectiv comerț cu amănuntul — produse industriale, alimentare, i-a fost condiționată de existența unei uși de aprovizionare. în această situație, fiind nevoită să închidă magazinul pe perioada aprovizionării în vederea respectării normelor sanitare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea C. ui Local al comunei L. nr.32/_ - fila 16 dosar, s-a aprobat închirierea prin licitație publică a terenului în suprafață de 48 mp, aparținând domeniului public al comunei și situat în intravilanul loc. L., înscris în CF nr.25259, nr.834, în scopul amplasării unei terase de vară.
La data de_, prin cererea înregistrată sub nr.4319, numita Tok M., în calitate de administrator al societății reclamante, solicita revocarea în totalitate a acestei hotărâri, invocând producerea unor grave prejudicii activității comerciale, deoarece terasa ar fi urmat să fie amplasată în fața magazinului pe care îl deține, ulterior manifestându-și interesul pentru participarea la licitația organizată în acest scop, prin cererea înregistrată la Primăria comunei L. sub nr. 5030/_ ( file 23, 24 și 128 dosar), urmând așadar procedura prealabilă prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004: "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia";.
Prezenta acțiune, al cărei prim petit este acela de anularea a Hotărârii C. ui Local al comunei L. nr.32/_, a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_, iar față de prevederile art.11 alin.1 care reglementează "Termenul de introducere a acțiunii";: Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual…se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii";, plângere care nu a fost soluționată în termenul legal de 30 de zile de la înregistrare, conform art.7 alin.4 coroborat cu art.2 alin.1 lit. h din Legea nr.554/2004,
termenul stabilit de legiuitor și caracterizat de art.11 alin.(5), ca fiind un termen de prescripție, este cu mult depășit( față de data limită_ ), motiv pentru care se va admite excepția prescripției dreptului la introducerea acțiunii privind acest capăt de cerere
, excepție invocată de pârâta SC P. I. S. și, în consecință, se va respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC L. -
LS în ceea ce privește acest petit, ca fiind prescrisă.
În analiza excepțiilor tardivității formulării plângerii prealabile față de autorizația de construire nr.17/_ și lipsei plângerii prealabile față de autorizația de construire nr.19/_
, ambele acte emise de pârâtul P. comunei L., tribunalul reține că, la data_, reclamanta a depus cererea înregistrată sub nr.3591 la Primăria L., solicitând să i se comunice nr. autorizației de construire a terasei de vară, perioada de funcționare din timpul anului, precum și orarul zilnic de funcționare al terasei, iar prin răspunsul nr.4068/_ această instituție îi comunica că numărul autorizației de construire a terasei vizată de Hotărârea C. ui Local al comunei L. nr.32/_, este 17/_, perioada de funcționare: 01.04.-30.11., precum și faptul că orarul zilnic al terasei de vară este de la 08.00-24.00, conform H.C.L. nr. 19/_ - file 25-27 dosar.
În continuarea acestui demers, societatea reclamantă solicita, în temeiul disp. art. 5 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, punerea la dispoziție a autorizației de construire nr.17/_, precum și a documentației ce a stat la baza emiterii acesteia, în vederea consultării acesteia, în acest sens fiind adresa nr.4284/_ - fila 28, iar ca urmare a neintrării în posesia actelor solicitate, prin înscrisul purtând nr. de înregistrare 4393/_, se solicita revocarea acestei autorizații și a actelor ce au stat la baza emiterii acesteia( file 30, 31), răspunsul Serviciul de Urbanism din cadrul Primăriei L. exprimat prin adresa nr.4930 din 2011, fiind acela că autorizația de construire nr._ a fost anulată, fără a fi fost înmânată solicitantului, întrucât din documentația tehnică anexată la
autorizația de construire lipseau avizele și acordurile solicitate prin certificatul de urbanism, iar pe de altă parte faptul că, în urma controlului efectuat de către Inspectoratul Județean în Construcții B.
-Năsăud, s-a constatat că pârâta SC P. I. S. a executat lucrări fără autorizație de construire, în acest sens fiind întocmit și procesul-verbal de inspecție nr. 73/U/_ prin care a fost dispusă oprirea lucrărilor și a fost stabilit termenul de_ până la care solicitanta trebuia să prezinte documentația completă în vederea autorizării lucrărilor - fila 32 dosar.
În acest context, data înregistrării plângerii prealabile a fost_, iar termenul de 30 zile reglementat de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, a fost pe deplin respectat, chiar și prin raportare la data emiterii răspunsului nr.4068/_ prin care se comunica doar numărul autorizației de construire a terasei vizată de Hotărârea C. ui Local al comunei L. nr.32/_, nu și autorizația în materialitatea ei, astfel că se va respinge ca neîntemeiată excepția tardivității formulării plângerii prealabile față de autorizația de construire inițială nr.17/_ .
Apoi, ca urmare a "anulării"; autorizației de construire menționată mai sus( file 142-143 dosar), P. comunei L. a emis autorizația de construire nr.19/0_ - file 169-170, deci ulterior introducerii acțiunii de față, reclamanta, prin notele de ședință depuse la fila 108 doar, recunoscând că nu s-a formulat o plângere prealabilă împotriva autorizației de construire nr. 19/0_, pe motiv că actul a intrat în circuitul civil, iar formularea unei cereri de revocare a autorizației ar fi fost inutilă.
Cum art.2 lit. j) din legea contenciosului administrativ, definește plângerea prealabilă ca fiind "cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia";, iar revocarea actului în discuție nu mai era posibilă tocmai prin prisma producerii de efecte juridice - ridicarea construcției fără autorizație și obținerea actului de autorizare tocmai pentru intrarea în legalitate( în acest sens fiind procesul verbal de contravenție nr. 0000548/_ - fila 77 dosar), tribunalul apreciază că parcurgerea unei asemenea proceduri nu se putea dovedi decât inutilă, prin imposibilitatea obținerii unei satisfacții în sensul juridic consacrat de lit. j a art.2 din Legea nr.554/2004, condiții în care se va respinge și excepția lipsei plângerii prealabile față de autorizația de construire nr.19/_ , ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei
, probatoriul administrat demonstrează fără dubiu că lucrările de construire ale terasei acoperite - construcție provizorie, conform celor menționate de autorizația de construire nr.19/_, s-au realizat chiar anterior emiterii actului inițial - autorizația de construire nr.17/_
, care a fost "anulată"; de autoritatea emitentă pentru lipsa unor acte, iar controlul efectuat la data de_ de către Inspectoratul Județean în Construcții B. -Năsăud, a evidențiat că nu fuseseră respectate prevederile art.1 alin.1 din Legea nr.50/1991 - adică deținerea unei autorizații de construire, drept pentru care s-a și dispus intrarea în legalitate până cel târziu la data de_ .
Față de motivele de nelegalitate invocate de reclamantă, instanța a încuviințat și efectuarea unei expertize tehnice, ale cărei concluzii au fost clare - construcția terasă este o construcție provizorie și nu definitivă, cum a susținut reclamanta, a se vedea cele descrise la obiectivul 3.1 - fila 233 dosar( fundația construcției este o placă din beton de 40 cm grosime, turnată pe un strat de balast compactat, pe când în cazul unei construcții definitive radierul general trebuie să fie amplasat la o adâncime de - 0,90 m de cota terenului natural din jurul construcției; suprastructura este realizată din elemente de lemn care permit demolarea și aducerea terenului la situația inițială), iar distanțele între această terasă de vară și imobilul ce aparține reclamantei în nici un caz nu sunt mai mici decât în planul de situație - parte componentă a memoriului tehnic ce a stat la baza obținerii autorizației de construire( pct. 3 din completarea la raportul de expertiză - fila 252 și fila 160 dosar), expertul exprimându-și punctul de vedere prin aprecierea nu numai a conformității cu planul de situație anexat certificatului de urbanism, cu ieșirea din aliniamentul clădirilor existente, dar și a încadrării construcției prin conformarea acesteia, a materialelor folosite, a culorilor ansamblului și ale detaliilor, în aspectul general al zonei rurale, nefiind încălcate prev. art.32 din HG nr.525/1996. Mai mult, s-a relevat că scurgerea apelor pluviale, prin prisma sistemului de colectare și de scurgere spre canal, pe sub radierul din beton, nu poate fi obturată, într-adevăr singura problemă fiind cea de legată de absența parazăpezilor, existând riscul ca în perioada de iarnă zăpada să fie aruncată de pe învelitoare spre peretele clădirii reclamantei, însă acest aspect de ordin tehnic nu poate determina anularea autorizației de construire, putând fi remediat cu ușurință de pârâtă, iar cele stabilite în memoriul tehnic la pct.3.1 au fost respectate.
Planșele foto depuse chiar de reclamantă ( file 34-36, 202), coroborate cu declarația martorului T. V. M. ( file 212-123) și referatul nr.3845/_ ( fila 92) evidențiază, pe de o parte că terenul pe care este amplasată actualmente terasa, ca de altfel și cel pe care este magazinul reclamantei, sunt sub nivelul străzii principale, iar în această situație apa provenind din precipitații băltea și înainte de apariția terasei, iar pe de altă parte, aprecierea ca și spațiu verde a acestui teren de 48 mp este mai mult decât generoasă, fiind în realitate un spațiu lăsat în paragină, neamenajat și învecinat cu canalul, șanțul dinspre strada principală, poziționare terasei la o distanță mai mare de clădirea reclamantei nefiind posibilă, iar incidența art. 24 din HG nr.525/1996 care reglementează " Amplasarea în interiorul parcelei";, în sensul că autorizarea executării construcțiilor este permisă numai dacă se respectă distanțele minime obligatorii față de limitele laterale și posterioare ale parcelei, conform Codului civil, noțiunea de parcelă, așa cum a subliniat și expertul, fiind cea definită de art.30 din Regulamentul general de urbanism, nu poate fi reținută câtă vreme este în discuție o suprafață de 48 mp teren din domeniul public, iar interdicția deschiderii unei "servituți de vedere"; la o distanță mai mică de 1,90 m consacrată de art.612 din vechiul Cod civil, nu poate fi acceptată prin prisma faptului că și anterior spațiul era deschis accesului publicului, exista vitrina respectivă cu privire la care însăși reclamanta susține că prin amplasarea terasei este obturată vizibilitatea cumpărătorilor la vitrinele magazinului, argument care vine să combată ipoteza nesocotirii interdicției amintite, iar afectarea iluminatului natural nu poate fi luată în considerarea tocmai datorită structurii minimaliste a construcției și distanței față de peretele magazinului. Chiar procesul-verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare din data de_ - fila 65 dosar, întocmit ca urmare a sesizării administratorului societății reclamante, a concluzionat că prin funcționarea terasei nu se creează disconfort vecinătăților. De asemenea, pretinsa imposibilitate a folosirii ușii laterale a magazinului, situată pe partea terasei, nu poate fi primită, existând păstrată distanța între terasă și construcția reclamantei, iar aprovizionarea cu produse alimentare neambalate se poate realiza prin ușa destinată clienților, condiționat de închiderea unității pe perioada acestei operațiuni( fila 120 dosar).
Mai mult, art.8 din Legea nr.24/2007 stipulează clar că administrarea spațiilor verzi - proprietate publică este exercitată de autoritățile administrației publice locale și de alte organe împuternicite în acest scop, iar legalitatea HCL nr.32/_ emisă de C. Local al comunei L. nu poate fi pusă în discuție în considerarea reținerii prescripției dreptului la introducerea acțiunii privind capătul de cerere având ca obiect tocmai anularea acestui act administrativ, cu subliniere că art.5 lit. d a acestei legi( forma în vigoare la data emiterii autorizației de construire) nu are legătură cu speța dedusă judecății, iar din extrasul Cf nr.25259 L., nr. top 834, categoria de folosință a terenului în discuție este "drum";( fila 102 cu referire la fila 93 - localizarea terenului).
Aspectul că autorizația de construire nr.17/_ a fost revocată de către emitent (chiar dacă expresia folosită în adresa nr.4390/2011 este anulat), nu vine să dovedească ilegalitatea celei de a doua autorizații emisă ca urmare a obținerii tuturor avizelor stabilite în cuprinsul certificatului de urbanism ( file 60-62), câtă vreme art.1 alin. 6 din Legea nr.554/2004 permite revocarea unui act administrativ cu caracter individual înainte de a intra în circuitul civil și a-și produce efectele juridice, fiind cert că la data de_ când a fost efectuat controlul de către Inspectoratul Județean în Construcții B. -Năsăud, nu exista o autorizație de construire valabilă, drept pentru care s-a și dispus intrarea în legalitate.
În ceea ce privește existența unor conducte de gaz, prin proiectul ce a stat la baza emiterii autorizației nr.19/2011 și avizele impuse prin certificatul de urbanism., tribunalul constată că nu s-a solicitat și un aviz din partea societății de emisie a gazelor naturale și, cum corect a relevat pârâta SC P. I. S., reclamanta nici nu ar putea invoca cu succes un atare aspect și nici cel al îngustării trotuarului pentru pietoni ( deși martorul F. M. a arătat că distanța rămasă între terasă și canalul dinspre drumul principal este de cca. 1 m, suficient în acest scop), întrucât reclamanta nu poate invoca decât în subsidiar apărarea unui interes legitim public, conform art.8 alin. 1 ind.1 din Legea nr. 554/2004.
Petru considerentele expuse, raportat la dispoziții art.12 din Legea nr.50/1991 și art.1 din Legea nr.554/2004, se va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea în contencios administrativ, ulterior completată, formulată de reclamanta SC L. -LS în contradictoriu cu pârâții C. Local al comunei L., P. comunei L. și SC P. I. S. .
Față de soluția adoptată, în temeiul art.274 C.pr.civ., se va respinge cererea reclamantei SC
L. -LS privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pe același temei, va fi obligată reclamanta să plătească pârâtei SC P. I. S. cheltuieli de judecată în cuantum de 800 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la introducerea acțiunii privind capătul de cerere vizând anularea HCL nr.32/_ emisă de pârâtul C. Local al comunei L., invocată de pârâta SC P. I. S. și, în consecință, respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC L. -LS în ceea ce privește acest petit, ca fiind prescrisă.
Respinge ca neîntemeiate excepțiile tardivității formulării plângerii prealabile față de autorizația de construire nr.17/_ și lipsei plângerii prealabile față de autorizația de construire nr.19/_, ambele emise de pârâtul P. comunei L. .
Respinge acțiunea în contencios administrativ, ulterior completată, formulată de reclamanta SC L. -LS, cu sediul în localitatea L., nr.220, jud. B. -Năsăud în contradictoriu cu pârâții C. Local al comunei L., P. comunei L., ambii cu sediul în comuna L., str. I., nr.509, jud. B. -Năsăud și SC P. I. S. , cu sediul în mun. B., str. S., nr.3, jud. B. -Năsăud, ca neîntemeiată.
Respinge, în consecință, cererea reclamantei SC L. -LS privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei SC P. I. S. cheltuieli de judecată în cuantum de 800 lei reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, astăzi_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. E. L. M. DP
DEL/HVA.
2 ex. _ .
