Sentința civilă nr. 6103/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI A. SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 6103/2013
Ședința publică din data de 8 aprilie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. G. C. Grefier L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei în Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta V. D. și pe intimata C. DE A. DE S. C., intimat A. - D. G. A F. P. C., având ca obiect anulare act administrativ DISJ DIN_ - DECLINARE.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta, personal, lipsă fiind reprezentanții pârâților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 5 aprilie 2013 pârâta C. de A. de S. a Județului C. a depus prin serviciul registratură al instanței întâmpinare cu acte anexă (f.28-39). Un exemplar se comunică reclamantei.
Reclamanta solicită instanței lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii întâmpinării.
După reluarea cauzei, instanța pune în discuție ex cepția necom pet enț ei m at eriale
invocată de pârâta de rând 1 pe cale de întâmpinare.
Reclamanta lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocată de pârâtă.
Deliberând, instanța respinge excepția necompetenței materiale invocată de pârâta de rând 1 prin întâmpinare întrucât petitele privind contestația la executare și contestația la titlul executoriu au rămas să se judece în cadrul dosarului inițial al Judecătoriei C. -N. nr._ iar prezentul dosar, declinat, are ca obiect anularea deciziei de soluționare a contestației și a deciziilor de impunere.
La întrebarea instanței, reclamanta arată că nu datorează sumele menționate în deciziile de impunere întrucât a lucrat doar două luni într-un an, iar în rest a fost în întreținerea soțului bolnav. Totodată, arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Instanța, în baza art. 167 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind legală, pertinentă și utilă, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în scris, respectiv anularea deciziilor de impunere din oficiu nr. 376321/1 și nr. 376321/2, precum și suspendarea executării acestor decizii, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei C. -N., reclamanta V. D. a formulat în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. C. contestație la titlu executoriu nr. 13710 din_ și somația de plată nr.13710 din_, contestație la decizia din_ înregistrată cu nr. 14488 din_, și contestație la decizia de impunere din oficiu nr.376321/1 și 376321/2 din_ .
În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esență că la data de_ a primit prin poștă o notificare emisă de către C. de A. de S. C. care conținea Decizia de impunere din oficiu pentru stabilirea contribuției datorate de către FNUASS pe perioada 2006-2011 nr.376321/1 din_ pentru plata sumei de 1551,00 lei și Decizia de impunere din oficiu pentru stabilirea contribuției datorate de către FNUASS pe perioada 2007-2011 nr.376321/2 din_ pentru plata dobânzilor și majorări începând cu data de_ în sumă de 806 lei, în total suma de 2357 lei. Contestatoarea arată că după analiza și însumarea veniturilor realizate din activitățile independente realizate în perioada 2007-2012 a constatat că sumele solicitate de către intimată depășesc cu mult veniturile nete realizate, iar penalizările și majorările sunt aplicate din anul 2006 fără a exista o înștiințare de plată sau somație prealabilă în fiecare an pentru contribuția la FNUASS, iar calculul contribuției este greșit și în defavoarea sa.
Ulterior, contestatoarea arată că în termen legal a introdus contestație la deciziile de impunere, la care a atașat documente justificative. Urmare a acestei contestații C. de A. de S. C. a emis Decizia E 580 din_ înregistrată ulterior 14488 din_ prin care se recunoaște greșeala dar doar parțial și i se transmite Decizia de impunere din oficiu pentru stabilirea contribuției datorate FNUASS pe perioada 2007-2011 nr.376321/1 din_ pentru plata sumei de 1422 lei și Decizia de impunere din oficiu pentru stabilirea contribuției datorate FNUASS pe perioada 2007-2011 nr.376321/2 din_ pentru plata de dobânzi și majorări începând cu data de_ în sumă de 813 lei, un total de 2235 lei. Contestatoarea arată că din cele două decizii rezultă că suma aplicată venitului net din profesii libere scade dar cresc penalitățile de întârziere, fapt care arată contestatoarea este imposibil deoarece dacă scad cotele de contribuție scad și penalitățile și majorările aferente. Mai arată contestatoarea că veniturile nete luate în calcul pentru perioada 2007-2010 nu sunt cele reale conform evidenței contabile, declarațiilor privind veniturile realizate și deciziilor de impunere anuale, acestea fiind mult mai mici. Conform legii nr.95/2006 persoanele fizice care realizează venituri din activități independente au obligația să achite contribuția calculată asupra veniturilor impozabile realizate conform datelor contabile și a declarațiilor fiscale. Astfel, contestatoarea arată că având în vedere că în perioada 2007-2011 nu a beneficiat de asistență medicală gratuită prin CAS consideră că nu este de plătit nici o diferență, cota de contribuție prevăzută de lege se face asupra veniturilor realizate efectiv. Mai mult contestatoarea arată că nu avea altă sursă de venit și a fost în întreținerea soțului care este angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată și plătește contribuția la FNUASS. Referitor la penalizările și majorările aplicate pentru ultimii 6 ani, contestatoarea arată că le consideră ilegale, că intimata trebuia să comunice deciziile de impunere anual similare celor emise de către Administrația Fiscală.
În ședința publică din data de_, Judecătoria Cluj-Napoca a dispus disjungerea capătului de cerere care vizează contestarea deciziilor de impunere (respectiv decizia de impunere din oficiu nr. 376321/1 și 376321/2 din_ și decizia din data de_ înregistrată cu nr. 14488 din_ ), iar prin Sentința civilă nr.20919/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în acest dosar s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ, conflicte de muncă și asigurări sociale,.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_ .
Prin precizarea de acțiune din data de_, reclamanta a solicitat să se dispună și anularea deciziilor de impunere din oficiu nr. 376321/1/_ și nr.376321/2/_ (filele 9-13).
Pârâta C. de A. de S. a județului C., prin întâmpinarea
formulată, a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și a invocat exc epția n ecom p etenței m ateriale
în ceea ce privește contestarea titlului executoriu și a somației de plată emise in cauză, deoarece în conformitate cu prevederile art.400 alin., art.158 și 159 C.pr.civ., respectiv art.169 alin.4 actualul art.172 al.4 C.pr.fisc., contestația la executare respectiv contestația împotriva titlului executoriu se introduce la instanța de executare.
Pe fondul cauzei, a arătat că în conformitate cu prevederile Legii nr.95/2006, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate iar această contribuție se aplică și asupra veniturilor impozabile realizate de persoanele care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit. De asemenea, a susținut că reclamanta este liberă să încheie contractul cu orice casă de asigurări din țară, dar nu are libertatea de a opta dacă încheie sau nu contract de asigurare, o asemenea alegere nefiind facultativă ci obligatorie. Pârâta a mai arătat că după semnarea protocolului încheiat între C.N.A.S. și A.N.A.F., pârâta a fost abilitată să emită decizii de impunere privind obligațiile de plată la FNUASS, în baza informațiilor primite, astfel că s-a emis decizia de impunere din oficiu pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS, act care constituie și înștiințare de plată, reclamantul luând cunoștință de cuantumul debitului și modul de calcul al sumelor datorate. Pârâta a susținut că deciziile de impunere sunt legale și conforme cu dispozițiile art.85-88 din OG nr.92/2003 și că reprezintă titlu de creanță și devin titluri executorii la data la care creanța fiscală este scadentă. De asemenea, s-a menționat că reclamantul nu a achitat debitul la FNUAS după comunicarea somației și a titlului executoriu, astfel că s-a demarat procedura executării silite.
În ședința publică de astăzi, instanța a respins excepția necompetentei materiale invocată de pârâtă, pentru considerentele expuse în practicaua hotărârii.
La solicitarea părților, s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile de la dosar, instanța reține următoarele:
Începând cu anul 2007, reclamanta V. D. a realizat venituri din activități independente, aspect necontestat în cursul prezentului proces. Recunoscut este și faptul că, în această calitate, reclamanta nu a depus la C. de A. de S. a județului C. nicio declarație cu privire la veniturile realizate.
Ca urmare a parafării Protocolului dintre CNAS și A. nr. P5282/_, respectiv nr. 95896/_, CAS C. a identificat veniturile realizate de reclamantă și a emis pe seama acesteia Deciziile de impunere din oficiu nr. 376321/1/_ și nr.376321/2/_ pentru stabilirea contribuției și accesoriilor datorate la FNUASS aferente anilor 2007-2011 (filele 15, 16).
Cu respectarea procedurii reglementate de art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamanta a formulat contestație împotriva acestor acte administrative fiscale, admisă în parte prin Decizia nr. E 503/_ (filele 19-21), sens în care au fost emise Deciziile de impunere din oficiu nr. 376321/1/_ și nr. 376321/2/_ pentru stabilirea contribuției și accesoriilor datorate la FNUASS aferente anilor 2007-2011; reclamanta atacă acum în contenciosul administrativ toate aceste acte administrative fiscale.
Potrivit art. 208 alin. 3 lit. b și e din Legea nr. 95/2006, actualizată, privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări de sănătate se realizează pe baza
principiilor de solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor, respectiv cu participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
În acest sens, art. 215 alin. 3 din lege stabilește în sarcina persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente obligația de a depune la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond. Apoi, legea statuează că în caz de neachitare la termen a contribuțiilor datorate fondului, casele de asigurări procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru
încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere (art. 216).
Pe de altă parte, art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, actualizat, stabilește în mod expres faptul că decizia de impunere emisă de organul competent al CAS constituie titlu de creanță și poate fi emisă de organul competent al CAS pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la A. .
Această prevedere legală a făcut, într-adevăr, obiectul excepției de nelegalitate soluționate în sensul admiterii de către Curtea de Apel C., prin Sentința nr. 269/2010. Această sentință a fost, însă, modificată prin Decizia nr. 3878/2010 a Înaltei Curți de C. ție și Justiție, prin care s-a respins excepția de nelegalitate a art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 iar până la acest moment nu există o decizie a vreunei instanțe de contencios administrativ de anulare a textului legal menționat.
Din lectura acestor dispoziții legale reiese în mod cert că persoanele fizice care realizează venituri din activități independente au obligația de a contribui la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, iar omisiunea de a depune declarații în acest sens dă dreptul caselor de asigurări de a emite din oficiu deciziile de impunere, cărora legea le conferă caracterul de titluri de creanță.
Astfel, calitatea de asigurat și, implicit, obligația de plată a contribuției decurg în mod direct din lege, nefiind necesară o manifestare de voință a contribuabilului sau întrunirea unui acord de voințe prin încheierea unui contract în acest sens.
În același sens, dispozițiile art. 259 alin. 7 din Legea nr. 95/2006 statuează că persoanele car e au obli gați a de a se asigura
(obligația, iar nu facultatea) și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate "b) sa achite pe intreaga perioada a termenelor de prescriptie privind obligatiile fiscale contributia legala lunara calculata asupra veniturilor impozabile realizate, precum si obligatiile fiscale accesorii de plata prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, daca au realizat venituri impozabile pe toata aceasta perioadă
";.
Această prevedere legală este neechivocă în sensul obligației de achitare a contribuției pentru toate persoanele care au obligația de a se asigura, și nu poate fi interpretată în sensul stabilirii acestei obligații doar în sarcina celor care își exprimă dorința de a deveni asigurați.
Reclamanta contestă veniturile realizate din activități independente avute în vedere de pârâtă pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS.
Pe de o parte, se observă că prin decizia de soluționare a contestației s-a admis în parte această contestație a reclamantei, iar pe de altă parte, reclamanta nu indică în mod concret și nu probează care sunt erorile care au intervenit în legătură cu veniturile luate în calcul de pârâtă, cu toate că sarcina probei îi incumba în temeiul art. 129 alin. 1 teza finală din codul de procedură civilă și art. 1169 Cod civil.
De asemenea, nerespectarea de către pârâtă a obligației prevăzute de art. 222 din lege, respectiv a aceleia de a informa contribuabilul cel puțin o dată pe an asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și
asupra drepturilor și obligațiilor sale, nu este de natură a exonera reclamanta de plata contribuției datorate, ci doar a genera, eventual, răspunderea juridică a pârâtei.
Referitor la Decizia de impunere din oficiu nr. 376321/2/_ , în materia fiscală accesoriile sunt datorate de drept ca urmare a neplății la termen a creanțelor principale, art. 119 alin. 1 Cod de procedură fiscală prevăzând că pentru neachitarea la termenul scadent de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere. De asemenea, art. 120 prevede că majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând chiar din ziua următoare termenului de scadență până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Coroborând aceste dispoziții legale cu art. 257 alin. 5 lit. b din Legea nr. 95/2006, conform căruia contribuțiile FNUASS se datorează trimestrial de către persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, iar cuantumul contribuției este facil determinabil în sensul art. 379 alin. 4 din Codul de procedură civilă prin aplicarea cotei legale, instanța apreciază că majorările de întârziere au un caracter cert, lichid și exigibil, iar reclamanta este ținută atât la plata datoriei principale cât și la plata accesoriilor.
Cât privește Deciziile de impunere din oficiu nr. 376321/1/_ și nr.376321/2/_ , reclamanta trebuia să formuleze și împotriva acestora contestația administrativă, în conformitate cu dispozițiile art. 216 din Legea nr. 95/2006 raportat la art.205 și urm. din Codul de procedură fiscală.
În acest sens, art. 218 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 statuează că "Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii
";.
Pe cale de consecință, reclamanta poate formula acțiune în contencios administrativ doar împotriva deciziei de soluționare a contestației, iar nu și direct împotriva deciziilor de impunere. De aceea, se impune respingerea ca inadmisibil a acestui capăt de cerere.
Mai trebuie subliniat un ultim aspect: art. 218 alin. 3 prevede că "În situația atacării la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit alin. (2) a deciziei prin care s-a dispus desființarea, încheierea noului act administrativ fiscal ca urmare a soluției de desființare emise în procedura de soluționare a contestației se face după ce
hotărârea judecătorească a rămas definitiv ă și irevocabilă
";, iar emiterea deciziilor de impunere anterior acestui moment se poate sancționa tocmai prin recunoașterea în favoarea reclamantei a dreptului de a contesta cele două decizii în interiorul unui nou termen, care va curge de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Pentru toate acestea, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală, se va respinge prezenta cerere.
Dată fiind modalitatea de soluționare a fondului cauzei, în mod evident se impune și respingerea cererii de suspendare a executării deciziilor de impunere, întrucât nu este întrunită cerința cazului bine justificat prevăzută de art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr.554/2004, noțiune definită de art. 2 alin. 1 lit. t din lege. Nu se poate vorbi despre o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative în discuție atâta vreme cât instanța a constatat deplina lor legalitate.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se ia act că pârâta nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta V.
,
domiciliată în C. -N., str. H. nr. 24, bl. B, ap. 2, jud. C., în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a județului C.
, cu sediul în C. -N., str. C. nr. 5, jud. C., având ca obiect anularea Deciziei nr. E 503/_ și a Deciziilor de impunere din oficiu nr. 376321/1/_ și nr.376321/2/_ pentru stabilirea contribuției și a accesoriilor datorate de reclamantă la FNUASS pe perioada 2006-2011.
Respinge ca inadmisibilă solicitarea de anulare a Deciziilor de impunere din oficiu nr.376321/1/_ și nr. 376321/2/_ emise de C. de A. de S. a județului C. pentru stabilirea contribuției și a accesoriilor datorate de reclamantă la FNUASS pe perioada 2007-2012.
Respinge petitul privind suspendarea executării deciziilor contestate.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare în ceea ce privește petitul de suspendare și în termen de 15 zile de la comunicare pentru fondul cauzei.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 aprilie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
L. C.
Red.AGC/Tehn.MG 4 ex./_
