Decizia civilă nr. 363/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 363/R/2013
Ședința publică de la 20 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. T.
Judecător I. -M. L.
Judecător A. -C. Ț. Grefier C. -A. B.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de către recurenta S. P.
C. S., recurent S. P. C. S. împotriva Sentinței Civile nr. 1977/_ pronunțată de către Judecătoria Gherla în dosar nr._, privind și pe intimat C. LOCAL AL C. G., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta intimatului av. A. A. Cosmina, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, după care instanța constată că procedura de citare a recurentei prin administrator judiciar a fost îndeplinită.
Dovada de îndeplinirii a procedurii de citare a recurentei la sediul acesteia s-a întors la dosar cu mențiunea " Destinatar mutat de la adresa, noul locatar nu permite afișarea";, dar, având în vedere că recurenta nu a depus la dosar o altă adresă la care să fie citată, în temeiul art.98 C.pr.civ., apreciază că oricum procedura de citare cu aceasta este îndeplinită.
Reprezentanta intimatului arată că nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri de depus, împrejurare față de care instanța declară închisă faza cercetării judecatoresti și acordă cuvântul pe cererea de repunere în termen și pe cererea de recurs.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea cererii de repunere în termen și respingerea recursului ca tardiv. În subsidiar solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, pentru motivele arătate în scris în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin Sentința civilă 1977/_ pronunțată de către Judecatoria G. în dosar nr._
, s-a admis excepția prescripției executării silite a impozitului datorat pe clădiri și teren și a accesoriilor calculate la acestea, aferente trimestrelor I-III ale anului 2002, invocată de contestatoare prin cererea de chemare în judecată și, în consecință:
S-a constatat prescrisă executarea silită a ratelor impozitului datorat pe clădiri în cuantum de 1769,79 lei, a majorărilor de 422,58 lei și a penalităților de 93,33 lei aferente acestui debit și a ratelor impozitului datorat pe teren în
cuantum de 16,92 lei, a majorărilor de 6,48 lei și a penalităților de 1,52 lei aferente acestui debit, rate scadente în trimestrele I-III ale anului 2002.
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea SC P.
SA, cu sediul în C. -N., str. C. B., nr. 81-83, județul C. în contradictoriu cu intimatul C. local al comunei G., cu sediul în G., str. P.
, nr. 63, județul C. și în consecință:
Anulează parțial înștiințarea de plată nr. 11/_ și titlul executoriu nr. 6/_, astfel: până la concurența sumei de 656,02 lei în ceea ce privește impozitul datorat pe clădiri pentru anul 2007, până la concurența sumei de 47715,73 lei în ceea ce privește rămășița și până la concurența sumei de 2524,59 lei în ceea ce privește penalitățile datorate pentru anii 2003-2007 pentru impozitul pe clădiri.
Respinge solicitarea intimatului C. local al comunei G. de obligare a contestatoarei la plata unei amenzi pentru exercitarea cu rea-credință a contestației, ca neîntemeiată.
Respinge solicitarea contestatoarei SC P. C. SA de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Titlul executoriu nr. 6/_ (f. 10), contestatoarea SC P. C. SA a fost obligată la plata către C. local al comunei G. a următoarelor sume:
Cu privire la impozitul de clădiri, 15731 lei, impozit aferent anului 2007, 48313 lei, impozitul neachitat aferent anilor 2002-2006 (rămășiță), 23172,19 lei majorări de întârziere calculate până la data de_, 29816 lei penalități de întârziere calculate până la data de_, restul total de plată fiind de 1. ,19 lei;
Cu privire la impozitul pe teren, 153 lei, impozit aferent anului 2007,
418 lei, impozitul neachitat aferent anilor 2002-2006 (rămășiță), 170,76 lei majorări de întârziere calculate până la data de_, 22 lei penalități de întârziere calculate până la data de_, restul total de plată fiind de 763,76 lei.
Potrivit declarațiilor de impunere depuse la dosar la filele 69-83, declarații înregistrate la organul fiscal de reprezentanții contestatoarei anual, aceasta a deținut în proprietate mai multe imobile, clădiri și terenuri a căror valoare de inventar a fost expres menționată în aceste declarații, pentru care aceasta avea obligația legală de a achita taxele și impozitele prevăzute de normele în vigoare la data datorării lor.
Astfel cum reiese din cuprinsul raportului de expertiză judiciară contabilă efectuat în cauză (f. 189-255), experta a stabilit că se datorează următoarele sume:
În ceea ce privește impozitul pe clădiri, cuantumul aferent anului 2007 este de 656,02 lei (f. 197, pct.17), impozitul restant aferent anilor 2002-2006 este de 49485,52 lei (f. 197, pct. 18), majorările de întârziere pentru anii 2002-2007 sunt în cuantum de 43445,87 lei (f. 197, pct. 21), iar penalitățile de întârziere pentru anii 2002-2007 fiind de 2617,92 lei (f. 197, pct.21);
În ceea ce privește impozitul pe teren, cuantumul aferent anului 2007 este de 153,01 lei (f. 197, pct.19), impozitul restant aferent anilor 2002-2006 este de 522,44 lei (f. 197, pct. 20), majorările de întârziere pentru anii 2002-2007 sunt în cuantum de 495,67 lei (f. 197-198, pct. 22), iar penalitățile de întârziere pentru anii 2002-2007 fiind de 28,81 lei (f. 197-198, pct.22).
Trebuie subliniat că, la efectuarea raportului de expertiză, expertul a ținut seama în calcularea debitelor datorate de contestatoare bugetului local al
comunei G., de declarațiile de impunere completate și înregistrate de către contestatoare la organul fiscal.
Din debitele anterior amintite, potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă, contestatoarea SC P. C. SA a achitat suma totală de 1129,97 lei, astfel:
la data de_, suma de 129,97 lei, cu chitanța nr. 8., în contul impozitului pe clădiri scadent în data de_ ;
la data de_, suma de 500 lei, cu chitanța nr. 87174, acoperind în totalitate impozitul pe clădiri scadent în data de_ și parțial pe cel scadent la data de_ ;
la data de_, suma de 500 lei, cu ordinul de plată nr. 4, acoperind parțial impozitul pe clădiri scadent la data de_ (f. 198).
În drept:
În cee a ce pr iveș te d eb itul af erent an ilor 2002, tr ime s trul IV - 2003
Potrivit art. 3 alin. 1 din OG nr. 36/2002 privind taxele și impozitele locale, persoanele fizice și persoanele juridice, denumite contribuabili, datorează impozitele și taxele locale reglementate prin această ordonanță.
În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 1 și 3 din același act normativ,
impozitul pe clădiri
era anual și se datora de către contribuabili pentru clădirile aflate în proprietatea lor, indiferent de locul unde sunt situate și de destinația acestora, prin clădire înțelegându-se orice construcție înălțată la suprafața pământului și care servește la adăpostirea de activități, de oameni, de animale, de obiecte, de produse, de materiale, de instalații și de altele asemenea.
Conform dispozițiilor art. 12 și 13 din OG nr. 36/2002, impozitul pe teren se datora anual de către contribuabilii care dețineau în proprietate terenuri situate în municipii, orașe și comune, în intravilanul sau în extravilanul localităților.
Prevederile art. 18 menționează că, pentru terenurile proprietate publică și privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale aflate în administrarea sau în folosința regiilor autonome, societăților comerciale, societăți și a altor persoane juridice, utilizate în alte scopuri decât pentru agricultură sau silvicultură, acestea datorau taxa pe teren în condițiile art. 13. Totodată, potrivit celor menționate în anexa 5, litera b, pct. 2, nu se datora taxa pe teren pentru terenurile care prin natura lor și nu prin destinația dată sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură, inclusiv cele ocupate de iazuri, bălți sau de lacuri de acumulare, cele folosite pentru activitățile de apărare împotriva inundațiilor, gospodărirea apelor, hidrometeorologie, cele care contribuie la exploatarea surselor de apă, cele folosite ca zone de protecție definite de Legea apelor nr. 107/1996, precum și terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, în măsura în care nu afectează folosirea suprafeței solului. Încadrarea terenurilor în aceste categorii se face de către consiliile locale, prin hotărâre.
Referitor la debitul aferent anilor 2004-2006
Conform dispozițiilor art. 249 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 (Codul fiscal), orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, prin clădire înțelegându-se orice construcție care servește la adăpostirea de oameni, de animale, de obiecte, de produse, de materiale, de instalații și de altele asemenea.
Potrivit art. 250 alin. 1 pct. 11 lit. r din Codul fiscal, în forma în vigoare anterior modificărilor introduse prin Legea nr. 343/2006, modificări care au intrat în vigoare la data de_, impozitul pe clădiri nu se datorează pentru împrejmuiri.
În conformitate cu dispozițiile art. 256 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, impozitul pe teren se datorează anual de către contribuabilii care dețin în proprietate terenuri.
Prevederile art. 257 lit. i din Codul fiscal menționează că nu se datorează impozit pe teren pentru terenurile care prin natura lor și nu prin destinația dată sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură, orice terenuri ocupate de iazuri, bălți, lacuri de acumulare sau căi navigabile, cele folosite pentru activitățile de apărare împotriva inundațiilor, gospodărirea apelor, hidrometeorologie, cele care contribuie la exploatarea resurselor de apă, cele folosite ca zone de protecție definite în lege, precum și terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, încadrate astfel printr-o hotărâre a consiliului local, în măsura în care nu afectează folosirea suprafeței solului.
În pr iv inț a de bitului aferent anului 2007
Prin Legea nr. 343/2006 s-a modificat Legea nr. 571/2003, modificări care au intrat în vigoare la data de_, relevantă pentru cauza de față fiind definiția pe care legiutorul a reținut-o pentru noțiunea de clădire, respectiv orice construcție situată deasupra solului și/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori de folosința sa, și care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalații, echipamente și altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereții și acoperișul, indiferent de materialele din care sunt construite.
Ori, din starea de fapt reținută, din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză și din analiza dispozițiilor legale precitate, instanța constată că
susținerile contestatoarei sunt parțial întemeiate
, în sensul că unele din sumele menționate în cuprinsul titlului executoriu și al înștiințării de plată au fost greșit calculate, aceste erori datorându-se și împrejurărilor că au fost imputate debitoarei și impozitele prescrise la data emiterii acestor acte de executare, precum și taxe stabilite pentru imobile scutite de la plata impozitului.
În raport de dispozițiile legale anterior amintite și luând în considerare prevederile anexei 2 din OG nr. 36/2002, instanța constată că reclamanta SC P.
SA avea, în perioada anilor 2002-2003, obligația legală de a achita impozit
pentru toate clădirile care se regăseau în inventarul său
.
Astfel, se constată că, în raport de cele menționate de însăși contestatoare în declarațiile sale de impunere (f. 80-83), nu se pot reține drept întemeiate susținerile acesteia în sensul că impozitele datorate au fost eronat calculate pentru această perioadă, întrucât o parte din clădirile proprietatea acesteia ar fi fost scutite de impozitare, respectiv digurile enumerate în centralizatorul depus la dosar la filele 5-7, cum susține contestatoarea, deoarece în declarațiile de impunere depuse pentru anii 2002-2003 nu se regăsește nicio mențiune referitoare la aceste diguri, acestea nefiind luate în calcul la stabilirea valorii impozitelor de achitat.
Cât privește impozitul pe teren pentru anii 2002-2003, se constată că nu sunt aplicabile situației contestatoarei SC P. SA dispozițiile legale anterior menționate la pct. 2 lit. a din prezenta hotărâre privitoare la exonerarea de la plata taxei pe teren, întrucât nu s-a procedat de către consiliul local la emiterea unei hotărâri de încadrare a terenurilor aflate în inventarul contestatoarei într- una din categoriile scutite de la achitarea taxei pe teren potrivit legii. Prin urmare, instanța constată că SC P. SA avea obligația de a plăti impozit pe teren în perioada anilor 2002-2003.
În ceea ce privește perioada anilor 2004-2006, instanța reține că, în raport de prevederile art. 250 alin. 1 pct. 11 lit. r din Codul fiscal, reclamanta
trebuia să beneficieze de scutirea legală de impozit pentru bunul denumit
";împrejmuiri";
,
scutire pe care o are în vedere și expertul contabil în întocmirea
raportului de expertiză, astfel cum reiese din cele menționate de acesta la fila 194, pentru restul bunurilor menționate în declarațiile de impunere, reclamanta
datorând către bugetul consiliului local impozitele pe clădiri și pe teren
.
Referitor la anul 2007, în raport de modificările legislative cu privire la noțiunea de clădire, anterior menționate la pct. 2 lit. c, astfel cum s-a reținut și în cuprinsul raportului de expertiză contabilă (f. 194), în cursul anului 2007 au fost scutite de plata impozitului pe clădiri următoarele bunuri: împrejmuire Sucutard, amenajare piscicolă Taul P. ii, amenajare piscicolă Catina, amenajare piscicolă G. III, bazine parcare G. III, amenajare piscicolă G. I, amenajare piscicolă G. II, amenajare piscicolă Rosieni, amenajare piscicolă Sucutard I, elesteu Chiris, amenajare piscicolă Sucutard II, pepiniera Sucutard, retea electrica Sucutard și bazine parcare Taul P. ii. Aceste scutiri de la plata impozitului au fost avute în vedere în cuprinsul raportului de expertiză la calculul debitului datorat de către contestatoare.
Ori, în raport de toate aceste considerente, instanța constată că petenta SC
P. SA avea obligația de a achita taxele și impozitele locale privitoare la clădiri și teren, cu excepțiile mai sus menționate pe larg, obligație pe care aceasta nu și- a îndeplinit-o până în prezent, deși a cunoscut fără putință de tăgadă împrejurarea că trebuie să achite aceste impozite, depunând chiar și declarații de impunere în vederea stabilirii cuantumului acestora.
Prin urmare, având în vedere că susținerile contestatoarei sunt parțial întemeiate, instanța urmează să admită în parte contestația la executare formulată de SC P. SA și să anuleze parțial, ca urmare a constatării ca prescrise a ratelor impozitelor aferente trimestrelor I-III ale anului 2002 și a accesoriilor calculate la acestea și ca urmare a constatării nedatorării impozitului pentru anumite construcții trecute în declarațiile de impunere, înștiințarea de plată nr. 11/_ și titlul executoriu nr. 6/_, astfel: până la concurența sumei de 656,02 lei în ceea ce privește impozitul datorat pe clădiri pentru anul 2007 (f. 197, pct.17), până la concurența sumei de 47715,73 lei în ceea ce privește rămășița (calculată astfel: rămășița totală stabilită de expert la f. 197, pct. 18 minus suma prescrisă) și până la concurența sumei de 2524,59 lei în ceea ce privește penalitățile datorate pentru anii 2003-2007 pentru impozitul pe clădiri rămășița (calculată astfel: penalitățile totale stabilite de expert la f. 197, pct.21 minus suma prescrisă).
În ceea ce privește celelalte sume menționate în înștiințarea de plată nr. 11/_ și titlul executoriu nr. 6/_, acestea sunt fie corect stabilite (impozitul datorat pe teren pentru anul 2007), fie subevaluate (respectiv: rămășița datorată pentru impozitul pe teren pentru perioada 2002, semestrul IV
- 2006 este de 505,52 lei, iar nu de 418 lei cum s-a menționat, majorările datorate pentru impozitul pe teren sunt de 489,19 lei, iar nu de 170,76 lei cum s- a menționat, penalitățile datorate pentru impozitul pe teren sunt de 27,29 lei, iar nu de 22 lei cum s-a menționat și majorările datorate pentru impozitul pe clădiri sunt de 43023,29 lei, iar nu de 23172,16 lei cum s-a menționat), fiind la latitudinea organului execuțional fiscal dacă pe viitor va utiliza, în executarea sumelor subevaluate, concluziile expertizei contabile efectuate în prezenta cauză.
Cât privește solicitarea intimatului C. local al comunei G. de obligare a contestatoarei SC P. SA la plata unei amenzi pentru exercitarea cu rea- credință a contestației, având în vedere împrejurarea că acțiunea promovată de aceasta este în parte întemeiată, astfel că nu se poate reține exercitarea cu rea- credință de către contestatoare a dreptului său de a învesti instanța cu o contestație împotriva executării silite derulate împotriva sa, instanța va respinge cererea intimatului ca fiind nefondată.
În ceea ce privește solicitarea contestatoarei SC P. SA de obligare a intimatului C. local al comunei G. la plata cheltuielilor de judecată efectuate, instanța reține că, în raport de împrejurările că petenta a menționat în declarațiile de impunere bunuri care erau scutite de la plata impozitelor, că aceasta nu și-a achitat o perioadă considerabilă de timp taxele și impozitele către stat, perioadă de timp care a făcut să curgă în favoarea sa prescripția extinctivă, conduită culpabilă care a generat și erorile cuprinse în actele de executare emise de către organul fiscal, cererea acesteia de obligare la plata cheltuielilor de judecată este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Mai mult, instanța reține că și în cursul procedurii jurisdicționale contestatoarea a avut o conduită care a generat tergiversarea judecării cauzei, întrucât aceasta a refuzat să pună la dispoziția expertului documentele necesare efectuării expertizei în cauză (f. 137, 140-141, 157-160), motiv pentru care instanța a dispus ca această expertiză să fie efectuată doar pe baza înscrisurilor existente la dosar. Totodată, expertul asistent încuviințat acesteia, numitul Tare
G. (f. 93) a solicitat mai multe termene expertului contabil desemnat în cauză (f. 174-177, 186), fără însă ca, până la depunerea raportului de expertiză în cauză, să formuleze vreo opinie care să justifice termenele solicitate expertului contabil desemnat de instanță, tergiversându-se astfel inutil soluționarea cauzei. Instanța mai reține că SC P. SA nu și-a îndeplinit nici obligațiile de a achita diferența de onorariu cuvenit expertului pentru întocmirea raportului de expertiză (f. 277) și de a comunica noul sediu la care poate fi citată, la schimbarea în fapt a acestuia, întrucât în drept figurează ca având sediu la aceeași adresă (f. 289), adresă de la care însă citația s-a întors cu mențiunea
"destinatar mutat de la adresă, proprietarul nu permite afișarea"; (f. 289).
Împotriva sentinței menționate, a declarat recurs contestatoarea,peste termenul legal de recurs,
arătând că sentința pronunțată este nelegală si netemeinică, solicitând admiterea recursului si modificarea sentinței în sensul admiterii în întregime a contestației.
Contestatoarea a formulat si cerere de repunere în termenul legal de recurs, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile art. 103 alin. 1 și 2 Cod Procedură Civilă.
Contestatoarea nu a avut cunoștință de pronunțarea hotărârii atacate, astfel a fost în imposibilitate de a declara în termen calea de atac.
În cursul judecății la fond, contestatoarea a intrat în procedura de reorganizare judiciară, instanța de fond trebuind să dispună citarea acesteia și să facă procedura de comunicare a sentinței la adresa indicată la fila 141 dosar fond. În lipsa luării în considerare a acestei adrese, contestatoarea nu a putut lua la cunoștință despre actele din dosar.
Cu referire la motivele de recurs, s-a arătat că atât procedura de citare cât si procedura de comunicare sunt lovite de nulitate întrucât citarea nu s-a făcut la domiciliul precizat în cursul judecății.
Cu referire la fond, reclamanta arată că sumele reținute în sarcina sa de către pârâtă au fost în mod greșit calculate, cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale.
În Anexa II din Ordonanța nr. 36/2002, sunt prevăzute clădirile pentru care nu se datorează impozit, în același sens art. 250 alin.1, pct.11 lit.j si k din Legea nr. 571/2003 prevede, de asemenea, că impozitul pe clădiri nu se datorează pentru construcțiile speciale.
Anexa 5 la Ordonața nr. 36/2002 prevede că nu se datorează taxa pe teren pentru terenurile care prin natura lor sunt improprii pentru agricultură si
silvicultură. În același sens sunt si dispozițiile art. 257 pct. i din Legea nr. 571/2003.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299 si urm. Cod Procedură Civilă.
Prin întâmpinarea formulată reclamantul a solicitat respingerea recursului în baza excepției tardivității, iar pe fond, ca neîntemeiat.
Analizând recursul declarat, în raport cu dispozițiile art. 301 și 299 si următoarele Cod Procedură Civilă, tribunalul reține că acesta a fost în mod tardiv introdus.
Cu privire la cererea de repunere în termen, instanța a apreciat-o ca neîntemeiată.
Astfel, conform dispozițiilor art. 98 Cod Procedură Civilă, schimbarea domiciliului sau sediului părților în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării sale în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice, prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune o dată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului.
Contestatoarea a precizat că a depus la dosar un înscris din care rezultă schimbarea sediului, însă, verificând acest înscris, tribunalul constată că acesta nu era adresat instanței ci se referă la corespondența purtată cu expertul contabil Sicoe M. E. . Oricum se precizează în înscrisul menționat că reprezentanții contestatoarei pot fi găsiți la adresa B-dul Regele Ferdinand nr.10,însă nu s-a făcut mențiune despre schimbarea sediului societății, care a rămas în continuare cel declarat la Oficiul Registrului Comerțului.
Prin urmare, în condițiile în care contestatoare nu a încunoștințat instanța și partea adversă despre schimbarea sediului prin petiție la dosar și scrisoare recomandată,în condițiile art.98 C.pr.civ, atâta timp cât citarea si comunicarea actelor de procedură s-a făcut la sediul declarat de către contestatoare prin cererea de chemare în judecată, tribunalul apreciază că atât citarea cât si comunicarea sentinței s-a făcut în mod legal la fondul cauzei, producând toate efectele specifice, inclusiv acela de începere a curgerii termenului de declarare a recursului.
Prin urmare, instanța retine că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 103 alin.2 Cod Procedură Civilă referitor la repunerea în termen, astfel încât se impune respingerea cererii de repunere în termen.
În consecință, tribunalul apreciază că este întemeiată excepția tardivității invocată de către intimat, recursul fiind înregistrat cu depășirea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 301 Cod Procedură Civilă.
Raportat la aspectele menționate, în baza art. 312 alin.1 si art. 301 Cod Procedură Civilă, instanța va respinge recursul formulat de către contestatoare în baza excepției tardivității.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termen. Admite excepția tardivității.
Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta contestatoare S. P.
C. S. împotriva Sentinței civile nr. 1977/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei G., pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Martie 2013.
Președinte, M. T. | Judecător, I. -M. L. | Judecător, A. -C. Ț. |
Grefier, C. -A. B. |
Red.MT Tehnored.VAM 2 ex./_
