Sentința civilă nr. 6947/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentinta Nr. 6947/2013 Ședința publică din 19 aprilie 2013
Completul compus din: Judecator: M. -F. B.
Grefier:I. -M. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect obligația de a face formulată de reclamanta SC "N. 1. "; C. -N. în contradictoriu cu pârâțiiP. municipiului C. -N. si M. C. -N. .
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că mersul dezbaterilor și concluziile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_ care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de azi,_ .
INSTANTA
Prin actiunea inregistrata sub numarul de mai sus pe rolul Tribunalului C. reclamanta SC
"N. 1. "; C. -N. a solicitat in contradictoriu cu paratii P. municipiului C. -N. si M.
C. -N., prin primar, pronuntarea unei hotarari prin care sa se dispuna anularea Dispozitiei primarului municipiului C. -N. nr 120/_ ,anularea Deciziei de impunere nr 399133/492 din data de_ emisa de M. C. -N. - D. de I. si T. L., ; obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii reclamanta arata, in vederea desfasurarii activitatii specifice de club sportiv, la data de_ a incheiat cu Scoala "Iuliu Hatieganu";C. -N. contractul de inchiriere nr 57 avand ca obiect spatiul reprezentand sala de sport a scolii .Unitatea de invatamant, in caitate d elocator, s-a obliat sa puna la dispozitia reclamantei sala de sport in fiecare zi de marti, intre orele 19.00 si 21.00 pentru o chirie de 50 lei/ora.partile au convenit inchirierea doar pe perioada lunilor d eiarna.
La data de_ raporturile contractuale dintre reclamanta si Scoala "Iuliu Hatieganu"; au incetat ca efect al Actul;ui aditional nr 1 la contractul de inchiriere cadru nr 57/2009 prin cesionarea tuturor drepturilor derivate din contract catre Fundatia "Primavara C. eana";, cesiune consimtita de locator.
Prin Decizia de impunere din oficiu nr 399122/492/_ emisa de catre D. de I. si T. L. a M. ui C. -N. s-a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de plata a sumei de
10.349 lei reprezentand: 6546 lei taxa pe cladiri si 3803 lei majorari de intarziere, sume calculate pentru perioada_ -_ .
Reclamanta a formulat contestatie administrativa impotriva deciziei de impunere mentionate, contestatia fiind respinsa prin Dispozitia nr 12o/_ a P. ui municipiului C. -
N. .
Arata reclamanta ca atat decizia de solutionare a contestatiei cat si decizia de impunere sunt nelegale pentru mai multe argumente:
Taxa pe cladiri a fost calculata pentru imobilul care face obiectul contractului de inchiriere, imobil care se afla in proprietatea M. ui C. -N. si in administrarea Scolii "Iuliu Hatieganu";.Potrivit prevederilor art 249 alin 3 Cod fiscal (forma in vigoare in perioada 2007-2010
) obligatia platii taxei pe cladiri revine " concesionarilor, locatarilor,titularilor dreptului de administrare sau folosinta, dupa caz, in conditii similare impozitului pe cladiri";.In baza acestor dispozitii legale sarcina fiscala ii revenirea Scolii " Iuliu Hatieganu";in calitate de titular al dreptului de administrare.
Incepand cu data de_ a fost modificat art 249 alin 3 din Codul fiscal (prin Legea nr 76/2010) in sensul ca au fost scutite de la plata acestei taxe persoanele juridice de drept public,de aceasta scutire beneficiind si Scoala "Iuliu Hatiegani";.
Arata reclamanta ca pct 17.2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscala, astfel cum au fost modificate prin prin HG nr 50/2012,varianta in vigoare in perioada_ -_
, continea o prevedere similara celei cuprinse in art 249 alin 3 din Codul fiscal cu privire la titularul sarcinii fiscale. Prin HG nr 50/2012 a fost modificat pct 17 alin 2 din Normele metodologice in sensul ca in care s-a stabilit ca sarcina fiscala apartine utilizatorului final .Or, aplicarea retroactiva a acestor dispozitii legale este de natura a incalca principiul neretroactivitatii legii, principiul eficientei impunerii precum si principiul certitudinii impunerii.
In sustinerea actiunii reclamanta a invederat, de asemenea, ca organele fiscale au calculat gresit taxa pretins datorata, prin aplicarea prevederilor art 249 alin 4 teza a doua din Codul fiscal, cu toate ca acest text se refera la situatia particulara in care o cladire are mai multi proprietari, prevederi care nu pot fi extinse prin analogie situatiei de fata.Astfel, organele fiscale au calulat taxa prin impartirea valorii de inventar a salii d esport la numarul locatarilor (3), aplicand cota de impozitare de 0,75% pentru anul 2009 resepctiv cota de 0,9% pentru anii 2010-2012 la valoarea de 241.345 lei. Or, aceasta modalitate de calcul apare ca fiind profund nelegala in conditiile in care in care reclamanta, in calitate de locatar, utiliza sala de sport, conform contractului de inchiriere 8 ore lunar, timp de aproximativ 3 luni/an, in restul timpului sala fiind folosita de Scoala "Iuliu Hatieganu"; fie pentru desfasurarea propriilor activitati fie inchiriata altor persoane fizice/juridice
.
Paratul M. C. -N. reprezentat prin primar, a formulat intampinare in cauza prin care a solicitat respingerea actiunii ca neantemeiata.
In motivarea pozitiei sale procesuale paratul arata ca atat decizia de impunere cat si dispozitia de respingere a contestatiei administrative sunt deplin legale si temeinice .
Stabilirea titularului sarcinii fiscale s-a facut in conformitate cu prevederile art 249 alin 3 din Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr 76/2010 si pct 17 alin 2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin HG nr 44/2004.In conformitate cu dispozitiile legale invocate taxa pe cladiri se datoreaza de utilizatorul final .Prin HG nr 50/2012 nu a fost instituita taxa pe cladire in sarcina utilizatorilor finali ai unei cladiri proprietate a unitatii administrativ-teritoriale ci a fost detaliata modalitatea de aplicare a prevederilor art 249 alin 3 din Codul fiscal.
Pe de alta parte ,este nefondata sustinerea reclamantei potrivit careia calculul taxei pe caldiri s-a facut eronat.Astfel, teza finala a art 249 alin 3 din Codul fiscal prevede in mod expres fa[tul ca modalitatea de stabilire a taxei pe cladire este similara cu modalitatea de stabilire a impozitului pe caldire, respeciv art 253 alin 1,2 si 3 din Codul fiscal.In speta, valoarea de invenatr a spatiului cu suprafata de 570 mp cu destinatia sala de sport este de 724.033,58 lei, spatiul fiind inchiriat de reclamanta si alte doua persoane juridice.
Textul art 249 alin 4 lit a din Codul fiscal invocat de reclamanta, nu este aplicabil in cauza in conditiile in care in contractul de inchiriere nu sunt determinate cotele-parti din valoarea d einvenatr a cldirii, pentur ca organul foscal sa stabileasca obligatiile de plata in functie de intervalul temporal de utilizare efectiva.Mai mlt, Codul fiscal nu prevede nicio posibilitate de stabilire a taxei pe caldre in fucntie de criteriul orelor ci doar in fucntie de criteriul lunilor in care se utilizeaza un imobil proprietate a unei unitati administrativ-teritoriale.In aceste conditii, in speta se aplica prevederile art 249 alin 4 lit b din Codul fiscal, in sensul ca nefiind stabilite cotele parti detinute de locatari din valoarea de inventar totala a spatiului de inchiriat, taxa pe cladire s eimparte la numarul de locatari, fiecare dintre acestia datorand in mod egal parte din taxa rezultata in urma impartirii..
In conditiile in care reclamanta este titularul obligatiei de plata a taxei pe cladiri, neachitarea acestei taxe la scadenta atrage calcularea unor majorari de intarziere in conformitate cu prevederile art 119 si art 120 din Codul de procedura fiscala.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Prin adresa nr 322425/492/_ a M. ui C. -N. i s-a adus la cunostinta reclamantei obligatia de a depune declaratie fiscala insotita de documente justificative in vederea stabilirii taxei pe cladiri.Intrucat reclamanta nu a depus declaratia fiscala s-a procedat la stabilirea din oficiu a taxei, in temeiul art 83 alin 4 din Codul de procedura fiscala.
Prin decizia de impunere nr 399133/492 emisa la data de_ de catre D. de I. si T. L. a M. ui C. -N. s-a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de plata a sumei de 6546 lei reprezentand taxa pe cladiri si majorari de intarziere in cuantum de 3803 lei, sume calculate pentru perioada fiscala_ -_ .
Reclamanta a formulat contestatie administrativa impotriva deciziei de impunere mentionate, contestatia fiind respinsa prin Dispozitia nr 120/_ a P. ui municipiului C. -
N. .
Instanta remarca faptul ca reclamanta a fost identificata ca titular al sarcinii fiscale privind taxa pe cladiri in temeiul dispozitiilor art 249 alin 3 din Legea nr 571/2003 republicata privind Codul fiscal respectiv art 17 alin 2 din HG nr 44/2004 ,astfel cum a fost modificata prin HG nr 50/2012.
Astfel, cladirea pentru care a fost calculata taxa impusa reclamantei, in suprafata de 570 mp situata in C. -N., str. Grigore Alexandrescu, nr 16,se afla in proprietatea M. ui C. -N. si in administrareaScolii "Iuliu Hatieganu"; C. -N. .Prin contractul de inchiriere nr 57/_ titularul dreptului de administrare a inchiriat reclamantei spatiul in suprafata de 570 mp situat in
C. -N., str Grigore Alexandrescu, nr 16, cu destinatia sala de sport,perioada contractuala fiind de patru ani .
La data de_ intre reclamanta si Scoala "iuliu Hatieganu"; a fost incheiat Actul aditional nr 1 prin care s-a convenit cedarea contractului de inchiriere nr 57/2009 precum si a tuturor drepturior si obligatiilor care decurg din acesta in favoarea Fundatiei "Primavara C. ana";.
Asadar, in intreaga perioada de timp supusa controlului fiscal reclamanta detinand calitatea de locatar al spatiului in suprafata de 570 mp pentru care a fost calculata taxa pe cladiri.
Instanta noteaza ca pentru perioada supusa controlului (_ -_ ) taxa pe cladiri era reglementata de art 249 alin 3 Cod fiscal respectiv pct 17.2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin HG nr 44/2004. Astfel,potrivit prevederior art 249 alin 3 din Codul fiscal:
" Pentru clãdirile proprietate publicã sau privatã a statului ori a unitãților administrativ-teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosințã, dupã caz, persoanelor juridice, altele decât cele de drept public, se stabilește taxa pe clãdiri, care reprezintã sarcina fiscalã a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosințã, dupã caz, în condiții similare impozitului pe clãdiri.
Apoi, potrivit pevederilor pct 17.2 din Normele metodologice in vigoare pana la data de
_ :
"In cazul cladirilor proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ teritoriale, concesionate, inchiriate, date in administrare ori in folosinta, dupa caz, se stabileste taxa pe cladiri, care reprezinta sarcina fiscala doar pentru persoanele juridice, concesionari, locatari, titulari ai dreptului de administrare sau folosinta, dupa caz, in conditi similare impozitului pe cladiri";.
Coroborand dispozitiile legale mai sus citate, rezulta ca in speta,, existand un titular al dreptului de administrare, acesta devenea titular al sarcinii fiscale, desigur in masura in care nu se incadra in situatiile exceptate expres de la plata taxei.
Potrivit prevederilor art 255 alin 1 din Codul fiscal :"; Impozitul/taxa pe clãdiri se plãtește anual, în douã rate egale, pânã la datele de 31 martie și 30 septembrie inclusiv.";
Cu toate ca organele fiscale aveau cunostinta despre incheierea si derularea contractului de inchiriere nr 57/2009 de la data incheierii acestuia ,si in conditiile in care taxa pe cladiri se datoreaza anual, prima notificare in vederea depunerii documentelor necesare impunerii au fost solicitate acesteia doar la data de_ .
Din circumstantele cauzei rezulta, asadar, ca emiterea deciziei de impunere nr399133 din_ a fost rezultatul direct al modificarilor survenite in cuprinsul pct 17.2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal prin HG nr 50/2012.
Urmare a intrarii in vigoare a HG nr 50/2012 ( 31 ianuarie 2012) textul pct 17.2 din Norme are urmatorul continut:"In cazul cladirilor proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale, concesionate, inchiriate, date in administrare ori folosinta, dupa caz, se datoreaza taxa pe cladiri, care reprezinta sarcina fiscala doar pentru persoanele juridice, concesionari, locatari, titulari ai dreptului de administrare sau folosinta, dupa caz, in conditii similare impozitului pe cladiri.Daca o persoana juridica- concesionar, locatar, titular al dreptului de administrare sau de folosinta-incheie ulterior conracte de concesiune, inchiriere, administrare sau folosinta pentru aceeasi cladire cu alte persoane, taxa pe cladiri va fi datorata de utilizatorul final";.
Modificarea esentiala a vizat, asadar, titularul sarcinii fiscale, care a fost explicit identificat ca fiind "utilizatorul final";.
Instanta noteaza, raportat la suscesiunea in timp a actelor normative care au stat la baza stabilirii creantei fiscale, ca este necesar a clarifica in ce masura suntem in fata unei incalcari a principiului neretroactivitatii legii data de aplicarea de catre parat a dispozitiilor unui act normativ in vigoare din data de_ unor situatii juridice nascute in perioada_ -_ .
Principiul neretroactivitatii stabileste ca legea este destinata sa guverneze numai situatiile juridice care sunt plasate, din perspectiva nasterii, modificarii sau stingerii, dupa momentul intrarii ei in vigoare. Dupa cum reiese din chiar denumirea principiului acesta este reglementat printr-o niorma imperativ prohibitiva.Expresia acestei interdictii este data de prevederea art 6 alin 1 din Noul cod civil care stabileste ca legea este aplicabila atat timp cat este in vigoare si nu are putere retroactiva. Regula astfel prescrisa este intarita prin consacrarea sa la nivel constitutioanl, a perceptului inscris in art 15 alin 2 din Constitutie, conform caruia " legea dispune numai petnru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile";.Asadar, in prezent, fara vreo posibila derogare, legea civila noua nu se poate aplica trecutului.
S-a apreciat ca legile interpretative ar putea fi considerate drept o exceptie aparenta de la principiul neretroactivitatii.Exceptia nu poate fi considerata drept una veritabila, deoarece normele interpretative nu sunt de natura sa genereze un conflict real de legi.De altfel, orice clarificare ar fi adusa prin interpretarea legala, cu privire la situatiile prevazute de legea anterioara interpretata ea nu va putea afecta in vreun fel drepturile castigate in baza unei interpretari diferite, date de organul judiciar care a solutionat raportul juridic generator.In acest sens, art 9 alin 2 din Noul Cod civil prevede fara echivoc ca:";Norma interpretativa produce efecte numai pentru viitor";.Acest text a fost interpretat si in sensul ca norma interpretativa nu mai face corp comun cu cea interpretata si va produce efecte numai pentru viitor.
Fiind adoptate prin hotarare a guvernului Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal constituie acte normative care, potrivit Constitutiei si Legii nr 90/2011, sunt date in vederea organizarii executarii legilor. Normele metodologice de aplicare a Codului fiscale trebuie astfel concepute incat prin intermediul lor sa se realizeze exclusiv o concretizare a modului de aplicare a dispozitiilor Codului fiscal fara a se aduce atingere cu nimic sferei de reglementare a Codului. In masura in care prin Normele metodologice se aduce atingere Codului fiscal, functia de punere in executare nu mai este indeplinita iar normele devin nelegale.
Este de netagaduit dreptul statului de a percepe taxe si impozite, in baza unor legi reale, disponibile intr-o redactare accesibila contribuabilului cu pregatire medie. Este de asemenea, de natagaduit dreptul oricarei persoane de a fi prozejaza de abuzul de drept al autoritatii. Acest conflict intre protectia unui drept privat si apararea unui interes public este cazul judiciar tipic in care principiul proportionalitatii este cel care deceleaza.In contextul in care culpa pentru inexistenta unei legislatii fiscale coresunzatoare apartine autoritatilor stabilirea retroactiva a unor sarcini fiscale apare ca o masura administrativa care incalca principiul proprotionalitatii. In acest sens este si Decizia Curții Europene în cauza C-188/09 Profaktor Kulesza, Frankowski, Jóźwiak Orłowski, extrem de relevantă în ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor instituite de statele membre în materie fiscală:"În această privință, este util să amintim că, în lipsa unei armonizări a legislației comunitare în domeniul sancțiunilor aplicabile în caz de nerespectare a condițiilor prevăzute de un regim instituit prin această legislație, statele membre sunt competente să aleagă sancțiunile care le par adecvate. Acestea sunt totuși obligate să își exercite competențele cu respectarea dreptului Uniunii și a principiilor sale generale și, în consecință, cu respectarea principiului proporționalității"; (parag. 29).
Mai mult decat atât, orice aplicare retroactivă a unei norme de interpretare în materie fiscală este contrară principiului certitudinii impunerii, care presupune elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale.De asemenea se incalca principiul eficienței impunerii care presupune asigurarea stabilității pe termen lung a prevederilor Codului fiscal, astfel încât aceste prevederi să nu conducă la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice și juridice, în raport cu impozitarea în vigoare la data adoptării de către acestea a unor decizii investiționale majore) consacrate de art. 3 lit. b și c din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Pentru considerentele mai sus expuse instanta constata ca Dispozitiei P. ui municipiului C. -N. nr 120/_ este nelegala astfel ca va dispune anularea acesteia precum si a Deciziei de impunere nr 399133/492 emisa de M. C. -N. la data de_ .
In temeiul art 274 Cod procedura civila instanta va obliga paratii sa plateasca reclamantei cheltuieli de judecata in cuantum de 1039,30 lei reprezetand taxa judiciara de timbru, timbru judiciar mobil si onorariu avocatial..
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTARASTE
Admite actiunea formulata de reclamanta CS N. 1. C. cu sediul in C. -N. ,str detunata, f.n., jud C. in contradictoriu cu paratii M. C. -N. si P. municipiului C. -N. ambii cu sediul in C. -N., str M., nr 1-3, jud C. .
Dispune anularea Dispozitiei nr 120/_ precum si a Deciziei de impunere din oficiu nr 399133/492/_ .
Obliga paratii sa plateasca reclamantei cheltuieli de judecata in cuantum de 1039,30 lei. Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din 19 aprilie 2013.
Judecator Grefier
M. -F. B. I. -M. P.
Red.tehnored MFB/ 5 ex/_
